1,226 matches
-
împiedice răzlețirea cirezii sau prăbușirea în prăpastie. După câteva ore stihiile încep să se liniștească, câteva vite sunt totuși pierdute, iar bătrânul baci este aproape înghețat. Ritmul alert al narațiunii sugerează disperarea încleștării cu natura impasibilă în sălbăticia ei și grandoarea rezistenței umane. În altă nuvelă, Haitele, o țărancă bătrână, Maria Corbiceanca, este surprinsă în coliba sa din mijlocul pădurii de o iarnă cumplită. Curând haite de lupi înfometați dau târcoale, apoi atacă coliba unde Corbiceanca se închisese cu cele câteva
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
face față acestei provocări prin autenticitatea pasiunii montane, ca și prin preluarea, în cunoștință de cauză, a scriiturii postmoderne. De aici provine și factura personală a cărții, ea însăși o construcție de Ianus bifrons: cu o față privește candid către grandoarea și solemnitatea peisajului montan, având nostalgia paradisului natural, cu cealaltă scrutează eseistic misterele logosului, întorcându-se totodată detașat-ironic asupra entuziasmelor și extazelor perechii ei opuse. Călătoria începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P.
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
rezistă și arată un scriitor original. Teodor Mazilu a creat un stil publicistic și, prin afinități de generație, stilul s-a răspândit. Tot el a construit un gen de tragicomedie în care relațiile umane curente sunt răsturnate și sublimul, pateticul, grandoarea sunt cercetate în zona abjecției și imposturii morale. EUGEN SIMION SCRIERI: Insectar de buzunar, București, 1956; Galeria palavragiilor, București, 1957; Bariera, București, 1959; Aceste zile și aceste nopți, București, 1962; Acordeonistul, București, 1964; O plimbare cu barca, București, 1964; Vara
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
anchetă a lui Maigret (1913), București, 1966; ed. (Prima anchetă a lui Maigret. Maigret și fantoma), București, 1992 (în colaborare cu Marga Cosașu), Cazul Louise Laboine, București, 1969; Pierre Daninos, Carnetele maiorului Thompson, București, 1971. Repere bibliografice: Ion D. Sârbu, Grandoarea și servituțile debutului, TTR, 1956, 7; Tudor Vianu, „Ziariștii”, CNT, 1956, 41; D. Solomon, Al. Mirodan, GL, 1960, 51; M. Nedelcu, Al. Mirodan despre literatura dramatică, judecățile și prejudecățile aferente, CNT, 1966, 24; S. Damian, „Replici sau De dincolo de fileu
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
Ed. Bourdet, Montmartre din Pierre Frondaie sau Pasărea albastră din Maurice Maeterlinck (toate intrate în repertoriul unor teatre bucureștene). În special la început, unii comentatori ai poeziei scrise de M. i-au reproșat epigonismul, înlocuirea muzicalității interioare cu o „sonoră grandoare de vocabular” ce nu reușește să transfigureze senzualismul, exaltarea simțurilor până la bizarerie, o preocupare pentru perfecționarea formei căreia nu îi corespunde „perfecțiunea gândirii”, de unde o „poezie ușoară”, lipsită de „fiorul creațiunii”. Totuși cei mai mulți i-au subliniat modernismul, venit din asumarea
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
rea a lumii, Zaheu își asumă rușinea de a se cățăra năpustit în primul copac din cale. Apoi, cu o inimă poate îmbătată de slavă deșartă, Zaheu îl invită la cină pe Oaspetele insolit al Ierihonului. Voia să-și arate grandoarea? Nu putem ști. Adevăratele intenții ale lui Zaheu rămân ascunse scriitorului biblic și deci și nouă. Curajul său a fost însă răsplătit. Iisus îl vede și-l cinstește public cu aceste vorbe: „Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Phidias și veți vedea ce ruină jalnică va rămîne! Totuși, Leviatatanul are dimensiuni grandioase și proporții nobile, încît o deficiență care, pentru statuia lui Jupiter, ar fi oribilă, la el nici nu constituie un cusur, ci dimpotrivă, un spor de grandoare! Un nas adăugat balenei ar fi o impertinență. în timp ce dați ocol uriașului său cap, în șalupa în care v-ați îmbarcat pentru această expediție fizionomică, nobila imagine pe care v-o faceți despre cașalot nu e niciodată umbrită de gîndul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu putem dovedi și stabili un lucru, ne rămîne întotdeauna posibilitatea de a emite ipoteze. Ipoteza mea e următoarea: că jetul nu e nimic altceva decît o ceață. La această concluzie mă îndeamnă, pe lîngă alte motive, reflecțiile mele despre grandoarea și caracterul sublim al cașalotului. Nu-l consider defel ca o făptură de rînd, superficială, avînd în vedere că nu e niciodată găsit în apropierea țărmului sau la adîncimi mici, așa cum se întîmplă uneori alte specii de balene. Cașalotul e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putut avea, pentru soț, consecințe dezastruoase: Între alte activități, spuse cu amărăciune Kingsley, soția mea își găsește din când în când timp să fure mărfuri din magazine. Cred că atunci când dă de bucluc o apucă un fel de manie a grandorii, și am trăit niște momente sinistre prin birourile managerilor. Până acum, am reușit să-i împiedic s-o dea în judecată, dar dacă așa ceva se întâmplă într-un alt oraș, unde n-o cunoaște nimeni, ar putea ajunge la închisoare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
treizeci de lamentații pe motivele ubi sunt și fortuna labilis -, apare ca oglindă a deșertăciunii lumii, necropolă universală adăpostind regi și strategi, oșteni, poeți sau „măiestrele frumseți”: Priam, Ahile, Iudita și Elena, Brutus sau Pompei. Priveliștea nu e lipsită de grandoare și oarecum neașteptat de familiară cititorului de azi, trecut prin cartea de faimoase epitafuri, unde americanul Edgar Lee Masters va contempla vremelnicia altui veac, în dialogul, doar ceva mai liber, mai puțin aulic, cu morții săi de pe colina din Spoon
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
și el cunoscut prin versiunea românească a Vieții lui Constantin Cantemir de Dimitrie Cantemir (1960) și a textelor din volumul Proză istorică latină (1962), precum și a unor scrieri de Paul Scarron (Romanțul comic) sau de Alfred de Vigny (Servitute și grandoare de ostaș), pe care le și prefațează. Mai traduce, mai ales în colaborare, din Axionov, Ilya Ehrenburg, Casanova, Raymond Quéneau, R. M. Rilke, Maxime Delamare, Roland Dorgelès. Îngrijitor al unor ediții din scrierile lui Anton Pann, G. Sion ș.a., A
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
București, [1970]; Rainer Maria Rilke, Auguste Rodin, București, 1970 (în colaborare cu Emil Manu); Raymond Quéneau, Amicul meu Pierrot, pref. Val Panaitescu, București, 1971; Vladimir Șefner, Fericitul ghinionist, București, 1971 (în colaborare cu Gabriela Lebiti); Alfred de Vigny, Servitute și grandoare de ostaș, pref. trad., București, 1971; Roland Dorgelès, Cruci de lemn, pref. trad., București, 1972; Karel Capek, Povestiri dintr-un buzunar și povestiri din celălalt buzunar, București, 1973 (în colaborare). Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, Radu Albala, „Desculțe”, LCF, 1984, 37
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
și compătimitor, iar în final supus aceleiași legi a degradării fizice, singurătății și morții. Seducător (dar și iritant) amestec de vitalitate mercantilă, scepticism arțăgos, cinism bârfitor și sentimentalism comprehensiv, Vica Delcă transfigurează în derizoriul bătrâneții ei servile și, totuși, stăpânitoare, „grandoarea și decăderea” elitei înzestrate cu virtuți categoriale. Virtuozitatea scriiturii alternează monologul interior al Vicăi (din acest punct de vedere, romanul pretinde cititorului o complicitate fără fisură, extrem de activă în a intra și a trece la fel de iute în și prin vorbirea
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
Oltului. Prin aceste proze poetice, B. este, la noi, creatorul reportajului literar, gen în care a fost adesea imitat, niciodată însă egalat. Scriitorul a pus în ele toată personalitatea sa solemnă și patetică, veșnic uimită și sensibilă la „frumusețe și grandoare”, aplecată asupra realității imediate, dar percepută din „perspectiva lui Sirius”, pășind prin mizeria lumii înconjurătoare, dar cu capul în cerurile sublime. O viziune estetică a realității și o conștiință fulgurantă produc tablouri de neuitat, pagini antologice trasate cu un simț
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
din cap, și atunci Diana i-a zâmbit superior lui Ben. ― De ce nu vii înăuntru, să-ți chem eu un taxi? l-a întrebat ea. Dar Diana nici nu puse mâna pe telefon, iar Ben fu atât de impresionat de grandoarea minimalistă a apartamentului ei și, era oricum atât de beat, că a uitat să întrebe de ce. Ea i-a pus în mână un pahar mare de whisky și o palmă hotărâtă pe coapsă. La naiba, și-a zis Ben din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe gambă. . Măcelarie unde se vinde carne de cal (În fr., În orig.) . Beție (În fr., În orig.) . false front (În engl. În orig.) Înălțarea părții din față a unei clădiri peste nivelul acoperișului, astfel Încît să dea iluzia de grandoare, să pară mai mare, monumentală. . Oraș de pe lîngă Lake Michigan. . Ataturk Kemal Mustafa, 1881-1938, primul președinte al Republici Turce. . Limba unui trib indian ai cărui descendenți populează rezervații din S.U.A și Canada . Scientism creștin - doctrină religioasă fondată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asmuțire a verbului, mijind, dar înșelător, sensuri și ridicând întrebări cu răspuns suspendat, cu impenitenta voluptate a alcătuirii și distrugerii de forme, pe modelul nu numai al naturii oarbe, dar și al artefaxurilor omenești, cărora autorul le cunoaște resorturile, materia, grandoarea și decadența, Cutia cu Bătrâni fiind și, dacă nu ne înșelăm, o meditație între oglinzi de curburi opuse, într-o perpetuă tentativă de a face să vorbească însuși timpul, timpul considerat ca un colecționar de enigme, dacă nu enigma însăși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
clipă avem prilejul să surprindem neantul, și totuși continuăm a trăi nepăsători, ne bucurăm sau ne supărăm pentru lucruri neînsemnate. Cei mai inteligenți își găsesc o scuză: cultul energiei. La furnici se pare că înmormîntările se petrec cu mai multă grandoare și nu se trec cu vederea ca printre păsări. Când omori o furnică, vezi cum celelalte încep o mișcare neîntreruptă, se vestesc, se strâng în grupuri, vin la mort și pleacă, apoi iarăși vin. Mai târziu pornește un fel de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de la fund. Cu puțină sforțare, izbutești să imaginezi, pe apă, la diferite ore, orice fantezie. Joc de fete vesele, palate strălucitoare sau catedrale sumbre, armate pregătind război sau o înmormîntare făcută cu tot alaiul și cu toate vaietele. Ca să exprimi grandoarea mării, utilizezi bicisnice construcții omenești! Dintr-o scrisoare de a Ioanei: "Îmi spui că mi-ai trimis trei scrisori și n-am primit decât două; nu mai înțeleg nimic!" Ce minunate sunt unele naivități! În singurătate, o pisică devine foarte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cât de puternic trăia el chemarea educatorului. De la început, tânărul seminarist își mărturisește neîncrederea în viitorul Portugaliei care ar vrea să egaleze gloria secolelor XV și XVI, când erau lumi noi de descoperit și continente noi de populat. De altfel, grandoarea acelei Portugalii imperiale și maritime i se pare "foarte mult favorizată de împrejurări". Împărtășește, în această privință, fără s-o spună - cel puțin în notele care ne-au rămas - atitudinea unui Oliveira Martins. Dar nu e pesimist. Nu crede îniminența
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asmuțire a verbului, mijind, dar înșelător, sensuri și ridicând întrebări cu răspuns suspendat, cu impenitenta voluptate a alcătuirii și distrugerii de forme, pe modelul nu numai al naturii oarbe, dar și al artefaxurilor omenești, cărora autorul le cunoaște resorturile, materia, grandoarea și decadența, Cutia cu Bătrâni fiind și, dacă nu ne înșelăm, o meditație între oglinzi de curburi opuse, într-o perpetuă tentativă de a face să vorbească însuși timpul, timpul considerat ca un colecționar de enigme, dacă nu enigma însăși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de science fiction. În ceea ce-i privește pe organizatori și pe ingineri, este o șansă imensă, dar nu are o mare valoare teoretică. Totuși, În același timp ceva serios se Întâmplă În interior. Sufletul mai mult ca sigur că percepe grandoarea acestei realizări. Să nu te duci unde poți merge poate sista creșterea. Cred că sufletul simte asta și prin urmare este o necesitate. Poate impune o nouă seriozitate. Firește tehnologia va impresiona mințile mai mult decât o vor face personalitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prin toate găurile și colțurile. Da, asta i-ar fi atras pe acei oameni. Umorul rar Întârzia să apară În programul lor de asasinate. Această duritate față de fumurile stângace, față de gluma proastă a ceea ce suntem, pe care toți o simțim. Grandoarea imaginară a insectelor. Și de altfel, ușa fusese Închisă În fața acestor evrei; aparțineau categoriei șterse din condei. Această teatralitate a Regelui Rumkowski evident Îi mulțumea pe nemți. Îi degrada și mai mult pe evrei să aibă o maimuțăreală de rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
va primi exact aceeași pedeapsă pe care ar fi primit-o un bărbat. Gardienii egalității dintre sexe nu vor accepta altceva. Până la urmă, presupun, faptul că este femeie nu-i va aduce nici un beneficiu Shebei, doar îi va lua și grandoarea purei ticăloșii. Șase A treia vineri din luna martie a marcat un punct cardinal în relația mea cu Sheba. Am pus în dreptul datei o steluță aurie. Pauza de masă s-a prelungit cu o jumătate de oră în acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un incubus. Sunt convinsă că a zis. Richard a fost mereu gelos pe mine... M-am oprit, văzând ochii Shebei mărindu-se de uimire. Când a vorbit din nou, vocea îi era joasă și amenințătoare. — Ai așa niște iluzii de grandoare, nu? E fascinant. Tu chiar crezi că ești cineva. Ascultă. O să-ți spun ceva. Ești un nimic. O virgină otrăvită din Eastbourne. Nu ești bună nici să-i ștergi pantofii lui Richard. Șaptesprezece Blestemată să fie. Lady Muck. Vacă schiloadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]