967 matches
-
naturale, transcend orice drept de proprietate. Cum ai putea să construiești un zid în jurul Marelui Canion? Sau a barierei de coral? Unele lucruri sunt atât de minunate încât toată lumea are dreptul la ele, nu? Oamenii mă întreabă adesea, cu o grimasă de invidie: — Cum se poate obține o slujbă ca a ta? Ei bine, o să vă spun. Capitolul 3tc " Capitolul 3" Cum mi-am obținut slujba După ce mi-am luat diploma în PR, am obținut un serviciu în biroul de presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
păreau că vin să pedepsească refuzul lui Khâli de a se conforma datinii dănțuitoare de la Um Junaiba. Singur Dumnezeu este stăpânul răsplății și al pedepsei! Eram permanent la căpătâiul unchiului, atent la cel mai mic gest, la cea mai mică grimasă, contemplându-l uneori ceasuri întregi, pe când dormea cufundat într-un somn agitat. L-am simțit dintr-odată îmbătrânit, moleșit, dezarmat, când, cu doar două zile în urmă, era în stare să țină o întreagă adunare cu sufletul la gură vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
auzi calmă dinspre pădure: — Salutare, domnule Jones. Virgil se îmbrăcă în grabă. Vultur-în-Zbor se trezi cu o durere de cap înfiorătoare. Cuvintele Unde mă aflu? îi veniră pe buze pentru a doua oară pe insula Calf. Le alungă cu o grimasă crispată a gurii. Unde se află oriunde? se întrebă el. Totuși se afla pe muntele Calf. Povârnișul împădurit i-o confirma. Și țipătul dimensiunilor, pentru că Efectul persista, chiar dacă îl învinsese... o jenă în colțurile ochilor, în urechi și minte. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în care Gilles îl măsură din priviri pe Vultur-în-Zbor. — Acesta? o întrebă el pe madame Iocasta arătându-l cu degetul. Acela, zise madame Iocasta, întorcându-se pe genunchiul lui Virgil. — Aici? întrebă Gilles Priape, aruncându-i lui Vultur-în-Zbor o superbă grimasă profesionistă. — Aici, porunci madame Iocasta. — Ți-ar plăcea să te dezbrac eu? îl întrebă Gilles Priape pe Vultur-în-Zbor. Din tonul lui obosit se simțea clar că voia să audă un „Nu“. — Nu fi atât de-al dracului de leneș! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu găsea nimic de spus. — Vezi tu, eu te iubesc, a spus ea. Nu ai nevoie de nimeni altcineva. Nu ai nevoie, nu-i așa? Lumina pătrunse în cameră. Contele Aleksandr Cerkasov stătea în pragul ușii. Buzele sale aveau o grimasă de dispreț, care se adăuga șocului din ochii săi. — Nu e o crimă, a rostit Vultur-în-Zbor. Nu ea l-a omorât. N-a existat violență. — Oare? a zis Cerkasov și a ieșit din casă. Elfrida Gribb se agăță de Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
salată, cusăturile forțate la maximum ar fi cedat instantaneu. Și totuși arăta bine, ceea ce era tot ce conta. Duggie m-a împins pe ușă afară. Când am ajuns în stradă, unde puteam vorbi, s-a întors și a făcut o grimasă: —Înspăimântător, nu-i așa? Al naibii de ciudat și lingușitor. Dar Willie îl adoră. Face asta doar ca să mă enerveze; știe perfect că mie îmi plac mai duri. Ticălosul! L-a angajat în absența mea, îți vine să crezi? Costum verde deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
un an de studenție nu mai însemna nimic. Nici măcar surpriza de a o revedea aici, de a o ști în dreapta mea. Continuam să o privesc. Știam că, oricât m-aș chinui să zâmbesc, nu mi-ar fi ieșit decât o grimasă acră, cel mult caraghioasă. Știam că ea putea vedea în ochii mei încordarea de care îmi vorbiseră și alte femei când, aflându-mă în fața lor, mă pomeneam dintr-odată privindu-le și ele rămâneau nedumerite la început, apoi neliniștite, incomodate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mult. Un an... Hai, să zic doi. Acu’ sunt Mia. Întinse mâna ca și cum ar fi trebuit să i-o sărut. M-am făcut că nu observ oferta. — Nu mai lucrez cu băieții, a oftat Conți, ridicând din umeri cu o grimasă acră. Nu era de mine. Mă strângea la caracter. Am vrut să mă trag la casa mea. Mă regula la disperare toată circa unu și câțiva colonei de la miliția Capitalei. Și pentru ce? Am prins a-i povesti de noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în bine știutul răsfăț al buzelor abia atingând licoarea arzătoare, jucându-se parcă pe marginea primei înghițituri, urmărind în închipuire cum arsura se coboară tot mai mult în corp, împrăștiindu-se în toate ungherele, pentru a se răstigni apoi în grimasa unui „uoaaaaah“, îmblânzită, în buna tradiție a votcarilor rafinați, cu un ronțăit de castravecior murat, o măslinuță sau, în momente faste, cu o ciozvârtă de scrumbioară împănată cu două-trei rondele de ceapă. Simpla evocare a unui astfel de ritual m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Se pornește circulația și se descurcă oamenii. Mă privea cu coada ochiului, vesel, bătând un ritm neauzit în roata volanului. De căldură începuseră să-mi curgă lacrimile. Îmi venea să strănut. Mă chinuiam să-mi înghit strănutul. Mi-a văzut grimasele. — Dacă e chestia cu rățuștele, a oftat el, am pungi acolo. Garantate. Tarom, autentice. Ceruite, estetice, nu pătează, nu se sparge, nu curge. Vorba aia: „Randament și discreție la capacitate maximă“. De-ale de pă cursele externe... S-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ar fi fost un librar de căcat, te-ar fi Învățat asta. M-am Întors Încet și m-am pomenit față În față cu țeava armei. Duhnea a praf de pușcă proaspăt. Chipul cadaveric al lui Fumero zîmbe Într-o grimasă crispată de teroare. — Unde-i Carax? — E departe. Știa că veți veni după el. A plecat. Fumero mă privea fără să clipească. — O să-ți zbor fața În țăndări, băiete. Nu va fi de nici un folos. Carax nu-i aici. Deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întîmple. Fumero ridică pistolul Încet. MÎna Îi tremura, iar revolverul lucea, sclipind de sînge. Carax dădu Înapoi cîte un pas, căutînd bezna, Însă nu avea scăpare. Țeava revolverului Îl urmărea. Am simțit cum mușchii trupului Îmi iau foc de mînie. Grimasa de moarte a lui Fumero, care Își lingea buzele de nebunie și de ură, m-a trezit ca o scatoalcă. Palacios se uita la mine, tăgăduind În tăcere. Nu l-am băgat În seamă. Carax renunțase deja, nemișcat În mijlocul sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scenă. Jupân Dumitrache „își mângâie favoritele”, Dandanache „face gestul cu clopoțeii”, Ipistatul „bate din picior și din mână, aspru” și arată portabacul cu muzică făcându-l să cânte, Cetățeanul „sughite și se caută mereu”, se clatină, iar Catindatul „face o grimasă în partea măselii”. Fragmentate, repetate sau reluate într-o formă asemănătoare, replicile personajelor devin astfel mai vii și mai dinamice. Foarte interesantă este sub acest aspect scena I din actul II al Scrisorii pierdute, când cei trei fruntași politici - Trahanache
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
lui Al. Ciorănescu, burlescul “își propune ecuații între abstract și concret - dar un concret ales la nivelul cel mai scăzut cu putință - reunind nobilul cu grotescul și frumosul cu urâtul” (Barocul sau descoperirea dramei). Repertoriul burlesc - gesturi indescriptibile, înclinări, salturi, grimase și farse - prezintă interes atâta timp cât aceste elemente specifice pantomimei sunt în mișcare și în contrast cu ambianța lor. Pantomima, caricatura veselă sau vodevilul comic sunt îndrăgite mai ales din cauza aspectului lor parodic. Spre a exemplifica, amintim natura comediei dell’arte ce nu
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
neliniștitoare. Trebuie să luăm în discuție și factorii psihologici implicați în ceea ce am observat ca fiind răspunsul clasic la urât: experiența ororii (dezgustului, supărării) și a amuzamentului (încântării, bucuriei) în același timp; “râsul care moare în gât și devine o grimasă sau care este nuanțat cu o isterie moderată ori cu stânjeneală”. Credem că acesta este locul în care urâtul se întâlnește cu grotescul, cu mențiunea că efectul ultimului asupra spectatorului este mai tulburător și neliniștitor. În timp ce este evident că sentimentele
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
imaginează nevăzutul: “Marele merit al lui Goya - scria Baudelaire constă în a crea monstrul verosimil. Monștrii săi sunt născuți viabili, armonici. Nimeni nu a îndrăznit mai mult decât el în sensul absurdului posibil. Toate aceste contorsiuni, aceste fețe bestiale, aceste grimase diabolice, sunt pătrunse de umanitate. Chiar din punctul de vedere particular al istoriei naturale, ar fi dificil să le condamni, atât de mult există analogie și armonie în toate părțile ființei lor; într-un cuvânt, linia de sudură, punctul de
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
dependente unele de altele. Uneori universul era străbătut de voci sau pași străini, care perturbau buna ordine ce fusese constituită de la Începutul lumii. Ca să-și apere conceptele, Spinoza Își arăta din balcon colții. Cu coatele sprijinite pe fereastră, făcând o grimasă Îngrozitoare, Oliver mârâia și el. Lui Bikinski adevărul ultim sau absolut Îi apăruse În față În chip de adidas Nike, Învelit Într-un ziar vechi, cu șireturi desfăcute și limba ruptă, care rânjea aruncat Într-un coș de gunoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și de jos În sus, ba crescând, ba micșorându-se, În funcție de gândurile lui Noimann. Încheindu-și, chipurile, halatul, medicul făcu o mișcare bruscă și Împunse arătarea cu degetul În burtă. Dinăuntrul pântecelui țâșni o dâră de coniac. Piciorul făcu o grimasă, scuturând din tricorn. Stomatologul Îl străpunse și cu celelalte degete, făcând, cum se spune, din picior strecurătoare. Lichidul arămiu, cu damf nu tocmai plăcut, țâșnea acum din toate părțile. Piciorul scădea În dimensiuni văzând cu ochii. Deodată, făcu fâs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu răceală. Desigur, prefer Cavalier King Charles, dar și terierii pot avea farmecul lor. Miau. Bună, sunt Bette, am reușit să spun, Întinzându-i mâna fetei. Am Încercat să-i zâmbesc călduros lui Sammy, dar Îmi Închipui că părea o grimasă. —O, suntem formale, nu-i așa? spuse ea, cu un râs scurt. Îmi dădu mâna după ce mă lăsă să aștept cu trei secunde mai mult decât trebuia ca să mă simt confortabil. Isabelle. Isabelle nu era mai puțin atrăgătoare de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bărbați”. Danny se strâmbă, căci durerile lui musculare se întețiseră cu adevărat. — Nu, doar că mi-ai amintit de o persoană pe care o cunoșteam. Claire zâmbi. — Ți-am amintit eu sau ceva din ce-am spus? Danny făcu o grimasă exagerată. — Și una, și alta, Claire. — Nu vrei să fii mai explicit? — Deocamdată nu. Claire o chemă pe ospătăriță și îi spuse: — O carafă de martini. Fata se înclină își notă comanda și plecă. Danny întrebă: — Deci nu mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
genunchi, așa ca să nu-l poți mișca, să pară anchilozat, că poate uiți, te miști în voie, și te dai de gol. Te așezi în banca întîia, cu piciorul întins, știi, scos din bancă; și de câte ori îl miști, faci o grimasă de durere... În spatele tău o să stea câțiva care or să-ți sufle, bineînțeles fiecare cu specialitatea lui! Când o fi să te-asculte și te-o chema la tablă, tu te proptești în mâini, te faci că vrei să te
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o altă semnificație. Curând, este foarte evident că tânărul nu e producător de filme, ci doar un bandit, care atentează la virtutea Sylviei. Odată ce a ajuns în casă, o încuie într-o încăpere cu o bătrână, care face cam multe grimase și are ochii înnegriți cu kohl. Pran o înțelege. Atunci se întoarce barcagiul care făcuse planuri cu un asociat, un mustăcios. Nu durează mult și Sylvia își pierde veșmintele. — Dumnezeule! exclamă maiorul, în timp ce Birch râde. — Păstrați-vă cumpătul, domnilor, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este foarte asemănător cu cel al bărbii, având inflexiunile unui scoțian educat, din regiunile de șes. Pastorul ridică dintr-o sprânceană stufoasă ca un animal mic și păros care tocmai a reușit s-o zbughească dintre ai săi. Cu o grimasă, Robert se apleacă să strecoare mucul strivit al țigării în buzunarul pantalonului. — Sunt foarte dezamăgit de tine, Robert, continuă pastorul Macfarlane, săltând în sus și în jos pe vârfuri de cealaltă parte a zidului pentru a-și accentua nemulțumirea. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
stradă sau să aibă impresia c-a fost jefuit și să-i aducă poliția la ușă. — Și chiar l-ați tâlhărit? glumește Bobby privind spre figura consumată de pe podeaua salonului. Mamma Paul se face că-l pălmuiește, apoi face o grimasă. — Parcă zicea că-l cheamă Norman, dar n-am prea înțeles ce spunea. Marinarul este atât de beat, că nu se poate ține pe picioare. Odată ce a ajuns pe stradă, nu-și aduce aminte unde se află vaporul său. — Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
idee în minte. Știe ce va face. Simte miros de benzină. Bridgeman cel real, fizic, se suprapune cu el, apoi treptat dispare. A fost cineva pe care l-a cunoscut doar câteva ore. A fost golit și reinventat. Face o grimasă. Ce ușor este să te debarasezi de o viață, să ai o alta! Este ușor când nu există nimic să te ancoreze undeva. Se miră de cei care se pot cunoaște pe sine doar îngenunchind și luând o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]