2,789 matches
-
Căi Ferate - Filiala „Drumuri și poduri” Timișoara, firma care execută lucrările, am aflat că până la sfârșitul anului trecut au fost ridicate infrastructura (picioarele) pasajului și, parțial, rampele de acces. Din această săptămână, lucrările la pasaj au fost reluate prin montarea grinzilor de tip trapezoidal, ceea ce reprezintă o noutate tehnică în domeniu. Tot o noutate o constituie și tehnologia de realizare a rampelor, care se execută din pământ armat. Pasajul de cale ferată, care va fi finalizat anul acesta în proporție de
Agenda2005-13-05-general2 () [Corola-journal/Journalistic/283527_a_284856]
-
tânăr sau bătrân, femeie sau copil, trebuie să aducă cu sine și o lumânare pe care o ține aprinsă pe tot parcursul săvârșirii Slujbei Învierii. Pe vremuri, după Înviere, oamenii se întorceau cu lumânarea aprinsă acasă și o stingeau în grindă, afumând-o pe aceasta în semnul crucii. După numărul acestor cruci se socotea numărul anilor pe care îi avea casa. Restul de lumânare era păstrat pentru a putea fi aprins în clipe de primejdie. În unele zone, cu lumânarea de la
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
un lucru bun. Ales fiind, de-l prinzi pe dumnealui, Cu mâna-n cașcaval - băgată toată, Să nu-i zici hoț, (cică nu-i mâna lui!?) Că, dacă-i zici, te dă în judecată! Așa persoană nu mai dau de grindă Și nu spun că-i rapace, strâmbă, ciulă... Aș vrea să se privească în oglindă Cei ce se simt cu musca pe căciulă. Referință Bibliografică: PORTRET DE POLITICIAN / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1976, Anul VI, 29
PORTRET DE POLITICIAN de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385088_a_386417]
-
mea E plină de acvarii și ligheane cu apă Doar doar voi găsi prin ele Vreo lampă fermecata. Muză mea, nu îmi mai arată în oglinzi Iubiri pe care nu le pot avea Și dacă mi-ai legat timpul de grinzi Și l-ai oprit în loc te rog frumos Dă-mi restul înapoi Eu am plătit fiecare secundă din viața mea Cu moneda atât de grea Încât s-a scufundat în marile ochilor tăi. Spune-mi dacă sunt om Și mă
MUZA MEA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384636_a_385965]
-
2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Dansul unei melodii Când vorbeai Parcă interpretai o melodie Iar când mergeai Era un semn că dansul A apărut din pașii tăi Femeie Un susur de izvor Ca amintire de agățat în grindă La oglindă Suflet răsărit Când de pe drum Veneau Mirosuri de feridă Din alte vremuri Rătăcite în pridvorul vieții Când toți credeam Că vom fi veșnici Și vom iubi Ca să ne ajungă Neînchipuindu-ne Că se usucă vrejul Și pruna trece
DANSUL UNEI MELODII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382540_a_383869]
-
stadiul smochinei argintii că plânsul de copil e un zadarnic cântec ce nici măcar copii tăi nu îl vor auzi doar pașii aceea din care a venit dansul doar melodiile ce le interpretai voi lua cu mine să îmi agăț în grindă cerul din care tu veneai,,,, oglinda în care mi am privit veșmântul cum începe să miroasă a feridă și a închipuiri de melodii în pas de dans de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: dansul unei melodii / Anghel Zamfir Dan
DANSUL UNEI MELODII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382540_a_383869]
-
parcă interzisă pentru el. Procesiunea a trecut pe străzile orașului Hameln, apoi cântatul s-a oprit la intrarea pe o stradă, în fața unei case vechi, o clădire somptuoasă, cum nu mai văzuseră până atunci, pe traseul urmat. Pe una din grinzile acesteia trona o inscripție. De fapt era o poveste scrisă în versuri. Cei doi au citit-o cu atenție și și-au amintit imediat de minunata poveste a Fraților Grimm, inspirată de o faimoasă legendă medievală, din secolul al Xlll-lea
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului 30 Octombrie 2014 Nani, nani, pui cu minte Cum ai fost și mai 'nainte, Cântec legănat ușor Dormi cu mine, pui de dor Fără grijile din grindă Somnul să mi te cuprindă Și la sânul meu fierbinte Tu să dormi, să dormi cuminte... Cum să dorm lâng' o frumoasă! Doru-n pace nu mă lasă, Câtă vreme-s lângă tine Eu să cânt, să cânt îmi vine Toată
CÂNTEC LEGĂNAT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384113_a_385442]
-
vecini care ne lăsa să facem acest lucru nu numai pe noi, ci pe toți megieșii care nu aveau apa potabilă în fântâni. Această firidă era lângă găleata cu apă de băut atârnată de un cârlig din fier bătut în grinda tavanului. Acoperișul podului deasupra polatrei era din bârne din lemn și scânduri bătute pe deasupra, apoi în pod lipite cu același amestec de pământ. Pe interiorul polatrei scândura era vopsită cu albastru. Tata făcuse rost de o chiuvetă mică din fontă
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
suflet, cătrănită-mi ești Ai tăi picuri, roi de apă, spun nopții povești Rece boare de umbrire se presară-n lut Frig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut. Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curg Șarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg, Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate, Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte! Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced! Frunzele tercite, ude, plâng în icnet lânced
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi eștiAi tăi picuri, roi de apă, spun nopții poveștiRece boare de umbrire se presară-n lutFrig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut.Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curgșarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg,Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate,Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte!Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced!Frunzele tercite, ude, plâng în icnet lânced
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
cernite de durere, Dumnezeu să-l ierte, Dumnezeu să-l odihnească ! -, vă îndemn, dragi prieteni, să vă amintiți mereu privirea caldă, chipul zâmbitor, enorma dragoste de oameni, lumina pe care o radia toată ființa scriitorului Ilarie Hinoveanu - ctitor, temelie și grindă, stâlp de pridvor, streașină și icoană pentru viața culturală a Cetății Băniei și a Olteniei, în deceniile de la cumpăna mileniilor. Păstrați-i vie această imagine, dar, vă rog, să nu plângeți, ci să vă îmbrățișați și să vă mângâiați frătește
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
știu să vorbească, dar nu știu să scrie și să citească în limba maternă și-au păstrat totuși credința, obiceiurile și cântecele strămoșești, dovadă stând sărbătorile pe care le ținem (Colindrețu - în seara de Ajun, Moașâli - obicei de ridicare la grindă a copiilor pentru sănătate, Praznicul - hramul casei, dar și Pomana, cu întregul cult al morților, care este cel mai bine păstrat). Apoi am organizat festivaluri, concerte și seri etno, ca și evenimente de primă mână, precum conferințe, mese rotunde, expoziții
Drama românilor din Valea Timocului „Nu avem nici măcar dreptul să ştim că suntem români“ [Corola-blog/BlogPost/92493_a_93785]
-
precizia și rigoarea (deprinse din studiul științelor exacte, în secția reală a Colegiului Național ,,Nicolae Bălcescu/ Carol I’’ din Craiova), luciditatea și spiritul critic, moștenit pe linie maternă, sensibilitatea și simțul liric, lăstărite pe linie paternă, constituie temelia, cariatidele, arcadele, grinzile și bolta tuturor demersurilor sale de profesionist și patriot, de om în Agora unui timp istoric mereu viclean, terorizant, hulpav. 3. Kalokagathia Dacă în prima tinerețe - pe care și-o autodefinește drept fugoasă, romantică și dionisiacă -, era în stare să
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
din piatră și cărămizi explodă de jur Împrejur, În timp ce zidurile cetății vibrau, zguduite din temelii de violența ciocnirii. Unghiul exterior al turnului, surpat pe o Înălțime de două etaje, se Înclină Încetișor și Începu să se prăvălească, trăgând după sine grinzile tavanelor. Urletele de groază ale oamenilor care cădeau În abisul ce li se deschisese sub picioare acoperiră, pentru câteva momente, huruitul prăbușirii, iar apoi Întreaga parte superioară a edificiului se nărui peste zidul de centură, deschizând o breșă În apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scrisoare Închisă. — Și nu ai ideea despre ce era scris În ea? Călugărul ridică din umeri. Lângă scândură se afla un cufăr deschis, plin cu planșe și cu pergamente umplute cu planuri arhitectonice: detalii de arce și de șarpante din grinzi, scheme de decorațiuni mozaicate și proiecte pentru pardoseli aruncate laolaltă fără nici o socoteală. Nici un meșter din Artă nu și-ar fi ținut vreodată atât de rău instrumentele meseriei. Cineva trebuie că scotocise pe acolo, fără să se mai Îngrijească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
temu că scânteile pe care le vedea erau niște noi efecte ale medicamentului, Însă pentru a-și explica acea moleșeală erau suficiente vinul cel roșu de Perugia și fumul Înecăcios din cârciumă. Se Întinse la loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din urmă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reciproca, adică fie privirea noastră privirea lui Broanteș. Ce vede el? Peste spatele spătarului vede năsucul poznaș al Cosettei, mai departe bărbia dublă odată cu trecerea anilor a lui Barzovie-Vodă, mai încolo zidul de lut nears al colibei susținut de o grindă orizontală groasă în interiorul căreia privirea dibuie un cariu mic și stahanovist, apoi privirea iese afară, se strecoară printre foșnitoare pâlcuri de trestii, lunecă precum o fregată pe apă, pe mare, galopează spre Stambul stârnind praful, iese prin Dardanele, zigzaghează printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am fost convinsă că voi muri. Reacția mea a fost de un egoism total. Tot ceea ce Îmi aparținea, chiar și copilul, mi s-a șters complet din minte. Nu mai existam decît eu, rugîndu-mă cu disperare să-mi cadă o grindă În cap și să mor pe loc fără să simt. Ce lăsați În urma dumneavoastră? Situația mondială? Un peisaj? Că totul a fast deșertăciune? Tot ce nu se va Înfăptui fără dumneavoastră? Dezordinea din sertare? Cred că un peisaj. De ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
locuiau treizeci și trei de familii de bătrâni, plini de viață, de ură, de la care alții poate că au avut multe de învățat, eu însă nimic. Dea lungul zidurilor ciuruite de gloanțe se întindea un gang în formă de U, sprijinit cu grinzi de lemn. După-amiaza mă proțăpeam în mijlocul curții și trânteam pe dalele murdare tigaia cu care se ducea mâncarea la găinile din dos. Imediat apăreau priviri încărcate de ură la ferestrele de la bucătărie. Nu simțeam, de fapt, nici bucurie, nici teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ecoului. Încă nu intrasem în vorbă cu ei. Am completat această experiență incipientă incluzându-l și pe poștaș. Am găsit locul unde de obicei se împiedica de tigaie și mă adăposteam sub schele, să trag cu ochiul. Rămânea speriat sub grinzile ce sprijineau casa scărilor și nu respira ușurat decât atunci când îl iertau pentru stângăcia lui. Apoi schimbau câteva cuvinte despre mine și cineva de la etaj îl ruga să facă bine să ducă tigaia aceea de tablă la cotețul găinilor. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ușurat decât atunci când îl iertau pentru stângăcia lui. Apoi schimbau câteva cuvinte despre mine și cineva de la etaj îl ruga să facă bine să ducă tigaia aceea de tablă la cotețul găinilor. Când ieșea la soare, își mijea ochii, adulmeca grinzile proaspete de brad, de la el am învățat asta. Cu toate că era un boșorog grețos, nu un înger. Cam atât s-a întâmplat înainte de pisici. Mai bine zis, am mai găsit un glob de Crăciun în pod, unul argintiu, iar când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îndrepta spre o doamnă pe care vrea s-o invite la vals. Aplecat în față, începu să urce scara. În acest timp, părintele mă întoarse cu fața spre el și-și puse mâinile pe umerii mei. Păream uniți prin două grinzi paralele pe care se înfășurau ca un steag mânecile largi ale rasei sale. Acum eram cu spatele la Kleiman care urca scările, dar, uitându-mă la ochii părintelui care priveau pe lângă mine, îmi dădui seama că așteaptă ca directorul să termine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
împietrită spre soțul ei, așteptând. Nu se poate, rosti Cristi încet, ca și cum ar fi vorbit numai pentru el, n-au trecut decât trei ani. Moș Calistrat spunea că vom avea un răgaz mult mai mare. 2 Lumina felinarului agățat de grinda de lemn ce susținea tavanul galeriei, abia izbutea să alunge întunericul. Lămpașul fixat pe frunte îl ajuta mai mult. Lovea cu sete în peretele din față încercând să mărească crăpătura pe care o făcuse în stâncă. Zgomotul loviturilor răsuna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capătul împrejmuirii. Ultimul stâlp de gard era chiar la capătul unui pod de lemn peste prăpastie. O poartă înaltă închidea accesul pe podul care, deși nu era o operă de artă, părea a fi foarte solid. Prinse în scoabe puternice, grinzi masive de lemn erau fixate pe piloni groși înfipți undeva în pereții ravenei. Peste acestea, calea de rulare din dulapi dubli, se pierdea în ceață. O balustradă rudimentară din scânduri negeluite se ridica la marginea acesteia. Inspectorul se strecură pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]