12,391 matches
-
timp... Acest mamut cinematografic pare a fi fost conceput în primul rînd pentru ca Mel Gibson să demonstreze cît poate fi de eroic și de uman în același timp, cum știe să se bată ca un leu și să plîngă în gros plan, cum știe să facă și pe tîmplarul, și pe dădaca, și pe amorezul, și pe colonelul, și pe tatăl protector, și pe pacifistul, și pe războinicul feroce, și pe negociatorul șiret, și pe învinsul, și pe învingătorul. Ai senzația
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
pentru literatură a tînărului editor, el însuși poet și critic, revista conține și de această dată literatură inedită - teatru, proză, poezie, exegeze, traduceri - toate selectate cu gust sigur. Avantajul Norilor - ce ar arăta în variantă de hîrtie ca o carte groasă - e că revista are destul spațiu pentru a publica integral texte lungi, ce n-ar încăpea în paginile unui periodic obișnuit. Astfel, datorită lui Ștefan Bălan, am putut citi piesa Apocalipsa gonflabilă de Saviana Stănescu, lectură ce ne-a dovedit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
a fost, într-adevar, strategică: "înaltul profesionist" care pe vremea lui Iliescu avea doar rolul de fundaș-măturător al mega-escrocheriilor derulate prin bănci, a devenit acum centru-înaintaș! Câte hoții a prevăzut și împiedicat dl. Isărescu? Nici una! Potlogăria e, însă, chiar mai groasă decât pe vremea neocomuniștilor. împrumuturile (practic nereturnabile, având în vedere inflația din România!) au, potrivit "Adevărului", un scop precis: înhățarea locuințelelor "construite sau achiziționate din fondurile statului și deținute de Parlamentul României, de ministerele și instituțiile din sistemul apărării naționale
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
parvenitismul știut, au loc oscilațiile urîte. Vezi țăranii pe cale de a se orășeniza. Vezi excelența unui autor ca Marin Preda, imbatabil în mediul țărănesc, și penibil la oraș, în mediul citadin neasimilat. Țărani pe bulevardul central bucureștean punînd un cablu gros într-un șanț abia săpat. Mormanele de asfalt răsturnat pe trotuar. E un cablu telefonic. Țipetele lor, strigătele, îndemnurile ca la țară cerînd spații întinse, nepotrivite aici în spațiul citadin restrîns. Cablul se desfășoară lent de pe un fel de mosor
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
lojă, mai bine cu un filosof la arest". Sau: "Să nu te rogi la D-zeu să-ți ajungă prietenul om mare, căci îl pierzi". Și încă: "De-ți cumperi vreo haină, caută să fie nici lungă, nici scurtă, nici groasă, nici subțire, nici scumpă, nici ieftină, ci după puterea ta". La secțiunea "Urările lui Cilibi Moise" dăm de următoarea: "Domnilor, toți anii v-am cerut în broșurile mele iertare, dacă am scris și ceva minciuni întrînsele. Estimp nu vă cer
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
politicianului agramat, dar gros în obraz, și nu frazele inteligente ale intelectualului superdotat. Ca să transcenzi surzenia ce se întinde dincolo de cele două sute cincizeci de cuvinte pe care le înțelege cetățeanul de rând trebuie să ai fie geniul comunicării absolute, "en gros" și "en detail", ca Mircea Dinescu, fie simpatica subtilitate bășcălioasă a lui Andrei Pleșu, fie olimpianismul cordial al lui Nicolae Manolescu, fie robustețea gravă a lui Gabriel Liiceanu, fie eticismul de granit al lui Octavian Paler. Altminteri, mai bine să
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
se înclină". Acest joc de umbre admirabil prins ne duce cu gândul la o povestire a lui Balzac, din 1831, Jésus-Christ en Flandres. Acolo, asistăm la o adevarată dezlănțuire de fantastic arhitectural; în catedrală, naratorul trăiește o reverie: "Câțiva stâlpi groși făcură mișcări grave (...); câteva coloane zvelte și drepte începură să râdă și să salte? (Oeuvres, ț. IX, p. 262, în colecția Pléiade). Prima ivire a Babei e impresionantă: o vedem parcă din profil, uscată de ororile lumii (suferite dar și
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Franța, acasă, în nordul României (un compatriot a localizat Oașul)... Începînd cu sunetele limbii române, totul îți sună nefiresc în România lui Haneke. Prima secvență (întîlnirea Mariei cu soțul) e plasată ca într-un pustiu, într-o furtună de praf gros, care umple ecranul, obturînd totul! Cam așa cum ne-am imagina noi o furtună de nisip din deșertul Gobi (dar, cine știe, poate în deșertul Gobi o fi senin!). La un moment dat, în cadrul acestui film care se petrece azi, răsună
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
alte lucruri rîvnite de ei, - și nu numai pe muncă cinstită, dar și pe rapturi, jafuri, incendii și sînge, - ce poveste, în gura lui Nichita, povestea acelui gologan, uzat, - uite, aici, priviți, ne soma, mărginile sînt tocite de unghia degetului gros, zvîrrr!" "că jucau și ei rișca la popasuri, domnilor, ca orișice bravi soldați..." Jupiter, ros și el, pe partea ailaltă, retras în argintul subțiat, trăgea cu urechea la cearta jucătorilor. Dacă ardea și-un foc de tabără, lănciile sprijinite cruciș
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
mai putea să se miște. Cineva îl văzu. Un rănit! spuse acela. Ce rănit. E blestematul ce ne-a adus nenorocirea, spuse popa când îl zări. La moarte cu el! La moarte!, vocifera mulțimea. Din groapa din spatele casei un fum gros și flăcări imense ieșeau până la ceruri. Să moară!, tălăzuia mulțimea. Adrian vru să se ridice. Să le spună ceva. Popa ținti și trase. Alicele iuți i se-nfipseră-n trup sfârtecându-l. N-am făcut nimic! răcni Adrian nebunește și
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
întotdeauna o oarecare teamă. Cu atât mai mult atunci când este vorba despre un artist sever, care nu glumește. Umorul lui Brâncuși - căci există mult umor la Brâncuși - este un umor foarte fin, foarte complicat. Nu sunt lucruri cusute cu sfori groase. Exista deci acest handicap. Alt handicap era faptul că marelui public îi plac anecdotele, poveștile mărunte în legătură cu geniile; un geniu care își taie o ureche provocând un întreg scandal e un lucru minunat; un altul, care se aruncă pe fereastră
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
amplifică senzația plonjării într-un univers defunct, prelungit prin fantomaticul discurs capabil a-i fixa fastuosul colorit: "Ocolim casa de mode. În vechea uliță, înclinată spre apus, urmărim, cu nerușinare, cum se cuibăresc bătrînii în noaptea ce se anunță, perdelele groase, afumate, cu franjuri lipsă, nu ne pot ascunde acest amurg pe care nimeni, niciodată, n-o să-l mai prindă, noi sîntem deci, chiar și trecînd în fugă pe ulița cernită, orgolioșii martori ai dispariției unui veac nobil". Precum un nou
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
ar găsi, de mititei, de ciorba de burtă, de Gică Petrescu, iar dacă vreunul merge pe 80, te întrebi intrigat dacă în anul acela mai ia campionatul de fotbal tot Ripensia... Bineînțeles, Hana cu bărbatul ei chel, burticică și ochelari groși, un tip eminent, ne așteptau, mînă în mînă, ca soții fără copii, iubindu-se și către bătrînețe. Nu pot să afirm că la Santa Barbara am fost fericit. Cum nu poți să fii sigur că ai fost, că ești ori
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
fi,... cutremure catastrofale,... epidemii,... japonezii atacînd din nou coasta vestică, orișice, nu contează față de pericolul ideologiei totalitare... * De aceea, el are un fix al lui. Ori de cîte ori ne despărțim, după ce am terminat discuția, mă privește sever prin ochelarii groși și face dîrz, încăpățînat, asemeni lui Cato Uticensis, isprăvindu-și în senat discursul de rutină; strigă sus și tare ce știe el una și bună: Et ceterum censeo Cartaginem delendam (esse!) Și dealtfel eu cred că trebuie distrusă Cartagina!... Pînă
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
miile de kilometri mai repede decît sunetul. în definitiv, pleci din București după prînz și ajungi la New York seara. Schimbarea de fus orar face și mai scurtă călătoria. Acest provizorat nu te îmboldește să te lași în voia lecturii. Cărțile groase sunt descurajante. Revista este mult mai potrivită cu starea de spirit a omului aflat în avion. Mergînd în SUA, cu vaporul, Thomas Mann a luat cu sine și a citit pe drum Don Quijote. Dar călătoria lui a durat două săptămîni
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. în colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat decis cu o culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a notat anul. Această pată aerisită de roșu, așezată atît de ferm, este ea însăși un element de compoziție și contrapunctează, prin pasajul umbrei colorate, accentele puternice din partea luminată a bonetei. Lucrare foarte timpurie, practic una de adolescență
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
presa ultimului deceniu demonstrează însă că, cel puțin pentru unii vorbitori (tot mai mulți, tind să cred), cuvîntul e pus în legătură cu engleza, reprezentînd de fapt engl. fresh: "Pompierii spălau, de zor, barba și sabia domnitorului Al. I. Cuza, de stratul gros de găinaț. Deosebit de anevoioasă, datorită durității sedimentelor, acțiunea a durat ore în șir. În final, Al. I. Cuza, făuritorul Unirii, arăta fresh" (EZ 176, 1993, 1).
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
În timp ce o lume întreagă se prăbușește în jurul lui, Baby visează la porcușorii pe care îi va pescui în Tazlău și la vrăbiuțele pe care o să le vâneze în tufele de la Tescani, cu carabina Flaubert, însemnată cu o cruce în cartea groasă, in-folio, de la Saint -Etienne. Această cruciuliță anulează dintr-odată, în ochii lui, toate dezastrele mondiale și prin faptul că s-a oprit cu alegerea asupra acestei arme "ușor de manevrat", spune el, carabina mai mult decât problematică, reprezintă deja pentru
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
cu ce-o fi fost îmbrăcat Frank O'Hara/ cînd l-a izbit grapa"). Acidentul, sinistru în banalitatea lui, devine efigia acestei lumi care, pregătindu-se să "se care", se trezește într-o bună zi golită de viață. Sub pasta groasă de umor rece, sec, sub aparenta lipsă de miză a acestor "fragmente de concret" se află mereu încă ceva. Anxietatea lipsei de greutate a evenimentelor vieții, bagaj clandestin de care nu mai scapi niciodată, nici dacă te cheamă Serpente și
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
ibidem). Ori ne oferă un fel de pictură naivistă, în culorile țipătoare ale căreia Rousseau Vameșul își dă mîna cu al nostru Leonid Dimov (în genere observăm intervenția în poezie a pictorului, care-și depune cu voluptate culorile în straturi groase): "Panterele nu știu ce-i graba/ Ele te-nvîrt cînd dormi cu laba./ Cu gesturi moi de curtezane/ Prind papagalii pe tavane/ Și-i toarnă-n roșii geamantane/ Apoi se duc la tanti Kate/ Și-i cer bilete asiate/ Pe termene necugetate/ Iar
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
camera ta. - Nu, nu uit. Portarul (un florentin politicos și blond) nu era acolo. - Eu îi țin locul, îmi spuse în italiană un bărbat cărunt, ai cărui ochi de un verde deschis, cu o privire stranie, scînteiau sub niște sprîncene groase și zburlite, ca niște amenințări. Avea buze groase, mustață deasă "pe oală", obrajii scofîlciți și un aer trufaș care m-a surprins din capul locului, căci nu se potrivea deloc cu condiția lui. Portarul va lipsi cîteva după-amieze, continuă el
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
politicos și blond) nu era acolo. - Eu îi țin locul, îmi spuse în italiană un bărbat cărunt, ai cărui ochi de un verde deschis, cu o privire stranie, scînteiau sub niște sprîncene groase și zburlite, ca niște amenințări. Avea buze groase, mustață deasă "pe oală", obrajii scofîlciți și un aer trufaș care m-a surprins din capul locului, căci nu se potrivea deloc cu condiția lui. Portarul va lipsi cîteva după-amieze, continuă el, luîndu-mi cheia cu o vioiciune care făcu să
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
tabuizată. De fapt, o astfel de comportare este specifică regimurilor cu trăsături naționaliste. Apoi, autorul nostru trece la examinarea tipologiilor anunțate. De pildă, demonstrează că acel clișeu tipic după care portretul de evreu se reduce la imaginea de silen (buze groase, nas coroiat) nu e confirmat de antropologi. Se citează, în sprijin, pe Ernest Renan care, în 1833, afirma că "nu există un tip evreiesc unic, ci mai multe tipuri, care sînt absolut ireductibile unele cu altele". Și, totuși, antisemiții (dl
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
dat în lături de la a-și recupera proprietăți moșierești și conacale, în pofida faptului că nu vede cu ochi buni drepturile proprietarilor. JURNALUL NAȚIONAL al lui Dan Voiculescu, unul dintre proprietarii actuali a diverse bunuri, titrează excedat: Constanța se retrocedează en gros. Palate, faleze și bulevarde cerute de foștii proprietari. * De aceeași grijă e cuprins și ziarul AZI al cărui proprietar e consilierul prezidențial Octavian Stireanu și care anunță apocaliptic: "Proprietarii revendică 70 ha de faleză, insula lui Ovidiu și castelul Șuțu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]
-
cu anticipație. De aceea și ajung la "compromis" și acesta e și resortul suspensului eminamente filmic, dus la extrema decantare cînd antieroii uită complet de pericol, ca în secvența în care se interesează uzual de prețurile mărfurilor de la magazinul en gros. Abia în ultimul cadru, în ultimele fotograme, după crima produsă în culise, Ovidiu al dumitale (de ce tocmai Ovidiu, cînd a mai fost unul tot acolo, la Constanța?) are o clipă dilatată de reflecție pre-post-monitorie. Să pornim însă de la o realitate
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]