1,968 matches
-
vampiri au atacat castelul. Contesa a fost răpusă. Contele a scăpat, apoi m-a căutat, m-a găsit, dar m-a lăsat să trăiesc printre oameni. De durere, a ars palatul și a părăsit castelul, iar acum trăiește într-o grotă în Munții Apuseni. L-am vizitat de câteva ori, dar durerea și tristețea încă nu i-au trecut. Ca să nu fiu recunoscut, m-am mutat dintr-un loc în altul sub diferite înfățișări. E vorba de sute de ani... - Și
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]
-
putea articula niciun cuvânt. Condurache o lăsă să se liniștească mângâindu-i dosul palmei sale fine, îngânând cuvinte de încurajare. După un anumit timp când femeia se mai liniști și putea să vorbească, o auzi șoptind parcă din fundul unei grote. - Sebi, m-a distrus pentru totdeauna. - Cine draga mea? Fii mai explicită dacă poți. - Ernest! - Cum așa, ce-a făcut? L-au găsit vinovat de cele spuse prin ziare sau la TV? Până se pronunță justiția va dura ani de
SENATORUL ZBIHLI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361688_a_363017]
-
Centauri vin să strige Peste păduri duios O muză, cea promisă Îmi trece în acord Cu lira compromisă Zăpezile din nord Cu viscol și omături Pe scări interioare Cer pinguinii pături Și spații de cazare O iarnă. Altă iarnă În grotele rupestre Cu înveliș de marnă Și flori pe la ferestre Și totuși o surpriză O dată la un an S-ajungem pe-o banchiză Cu un helioplan Adio urbanisme Cu mărunțișuri calpe În șubă grea și-n cizme Aicea, totul alb e
IARNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351876_a_353205]
-
nu numai relieful, dar și timpul, și sufletele oamenilor, și istoria. Prezentul, practic, nu există: din când în când îl ghicești într-o adunare de snobi, într-o negociere de anticari, într-o aventură (repetată) de-a căutatul comorilor prin grote. Există, însă, trecutul, cu o adâncime maximă în vremea cavalerilor cruciați - și cu ridicări spre actualitate (care actualitate nu înseamnă, însă prezent, ci doar ceva perceptibil prin ceea ce ne pune la îndemână prezentul) - și există ceea ce s-ar putea numi
MELANIA CUC, ÎN CONTINUĂ CĂUTARE DE LOCURI, DE FIGURI, DE TERITORII MEREU NOI de NICOLAE GEORGESCU în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351894_a_353223]
-
prezentat: poetul Ion Nicolescu. „Bătrânul” a pășit în mijlocul sălii, conștient de efectul prezenței sale, ca un senator în amfiteatrul roman, ca un Socrate în Agora. A început să recite. Avea un timbru inegalabil „se repară Curtea Veche/ cu trufașele ei grote...”. "Te cunosc pe tine, mi-a spus, după evenimentul cultural, la o cafea eu, o apă, dânsul. Îl cunosc și pe unchiul tău, am fost colegi de liceu la Hașdeu". De atunci ne-am întâlnit des. Eu am păstrat în
TIMPUL S-A OPRIT ÎN LOC PENTRU POET, AMINTIRILE DESPRE EL, NU! de TEO CABEL în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351932_a_353261]
-
final, spune chiar Marx, capitalismul nu poate fi reformat sub nici o altă formă, poate doar să fie distrus; aspirația către o societate mai bună înseamnă să-l distrugi. În concluzie, trăim închiși sub un Clopot de sticlă într-o “uriașă grotă electromagnetică”, precum grecii odinioară în văgăuna Ciclopului, așteptând să le vină rândul să fie mâncați. Supraviețuitori vor fi, probabil, doar cei care își vor injecta două-trei tipuri de celule deodată, un fel de tandem de “celule telocite-stem”, marca savantului nostru
SCRISOAREA NR.76. CE AR TREBUI SĂ NE ÎNGRIJOREZE PE TOŢI PĂMÂNTENII? de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351915_a_353244]
-
Astfel de atitudini alunecă în eroare și vor fi reprimate de istorie. Dar, pentru fiecare există un peron de gară pe care va coborî cândva. Avântarea în analiza trecutului trebuie să aibă în miezul zelului grija pentru adevăr, deoarece prin grote nu se poate ajunge decât la regatul întunericului. Or, cei care atribuie Majestății Sale, Regelui Mihai I al României, un rol nefast în istoria României dezvăluie întocmai neștiința hrănită cu răutate, față de singurul șef de stat astăzi în viață, care
REGELE MIHAI I. UN REGE ABDICAT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352303_a_353632]
-
alte cuvinte, ei se fac că plouă, noi ne facem că trăim. Adică, trăim cu viii și cu morții - “electrici” - laolaltă”, cum spunea in 1982 Nichita Stănescu in ultima sa carte de poeme “Noduri si semne”. Trăim într-o uriașă grota electromagnetică, în care în orice clipă putem fi bombardați cu “tunuri electromagnetice”, cu unde de joasă frecvență (EFJ) extrem de periculoase pentru toate organismele vii. Trăim captivi, precum grecii în văgăuna Ciclopului, așteptându-și fiecare rândul ca să fie mâncați - în cazul
SCRISOAREA NR.53 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352415_a_353744]
-
în ateliere clandestine, vase scumpe ori pietre prețioase. Pe lângă acestea romanii mai descoperiră turme de oi și vite, adăpostite în peșteri de pământ săpate chiar de către tâlhari în coastele versanților dincolo de niște intrări foarte strâmte, de unde se deschideau încăperi vaste, grote naturale, cavități subterane în care cetele de tâlhari se adăposteau acolo cu tot cu turmele lor. Procuratorul Ponțiu Pilat care se și vedea triumfând în fața lui Tiberius cu reușita aceasta și cu prada, ordonă ca execuția celor trei tâlhari să aibă loc
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
de documentare, lungile interviuri cu cei care i-au cunoscut pe acei mari duhovnici, l-au scos pe părintele Vichentie din schit, mai întâi dormind câteva zile în câte-o chilie ridicată în vârf de munte, apoi în câte-o grotă scobită în stâncă, pe urmă rătăcind săptămâni îndelungate în căutarea unui pustnic cu har despre care auzea că are darul înainte-vederii, până când a ajuns să revină la schit doar în marile posturi pentru a se spovedi și împărtăși. Primind de la
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
Starea de exaltare sufletească s-a accentuat odată cu deplasarea pelerinilor la Bethleem unde ne-am recules cu pioșenie în biserica ortodoxă în care se află cripta unde s-a născut Domnul. Am vizitat de asemenea biserica romano-catolică „Sfânta Ecaterina” și „Grota Laptelui”, locul unde Fecioara Maria l-a alăptat pe pruncul Iisus. Am continuat drumul în deșert cu minibuze arabe până la mânăstirea Sfântul Sava și mânăstirea Sfântul Teodosie, apoi am fost la „Zidul Plângerii”, locul din Ierusalim care e cel mai
PELERINI ROMÂNI PE PĂMÂNTUL FĂGĂDUINŢEI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351346_a_352675]
-
prin voia Tatălui, în templul matern al maicii mele născătoare Tudora - Viorica. Nu am ieșit oricum, întru această (a câta ?) lume , ci guvernat de cifra sacră 7 , a anului 1949 : “M-am născut / de șapte ori câte șapte / într-o grotă / cu Biserica în ferestre“ - cum mărturiseam eu, mult mai târziu, într-un poem. Așa a fost, fraților, adevărat spun . Într-un demisol închiriat, mi-au văzut bunicile Ioana și Alexandra , pentru întâia oară, chipul. Și în ferestre, se reflecta de peste
INTERVIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351305_a_352634]
-
găteje de oțetari sau arbuști pitici. Adierea vântoaselor dinspre lac și cherhana, praful ridicat ca o ecranare a unor mituri despre vajnicii căluți de povară dobrogeni și nu departe, la Ion Corvin și Mârleanu-Dunăreni (cetatea Sacidava) a unor peșteri și grote care adăposteau pe primii misionari și creștini prigoniți din întâiul mileniu al erei Mântuitorului era întruchiparea perfectă a lumii patriarhale care își punea amprenta asupra vieții sătenilor cooperatori, cu tot peisajul uman presupus de noile transformări ale socializării agriculturii. Venisem
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351461_a_352790]
-
știe pe toate și ține să îmi spună denumirile, mintea mea preocupată să facă traducerea în română, mă ajută să uit și de țânțarii supărați că am intrat pe teritoriu lor și de ascuțimea pietrișului și mă trezesc în fața unei grote îmbrăcată în plante urcătoare: de vis! Chiar dacă dincolo ar fi hăul, nu poți să te oprești, trebuie să intri. Lumina unei mici candele mă lasă să văd mai întâi, în fața mea, la vreo cinci metri, o mică statuie a lui
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
nu poți să te oprești, trebuie să intri. Lumina unei mici candele mă lasă să văd mai întâi, în fața mea, la vreo cinci metri, o mică statuie a lui Buddha protejat de cobră. De-o parte și de alta a grotei lunguiețe cu pereții de piatră de culoare sidefată, mici scăunele rotunde. Grota este luminată doar de mica candelă, dar am impresia că sunt în mijlocul celei mai blânde lumini posibile iar liniștea mă cuprinde într-o caldă îmbrățișare. E categoric un
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
mă lasă să văd mai întâi, în fața mea, la vreo cinci metri, o mică statuie a lui Buddha protejat de cobră. De-o parte și de alta a grotei lunguiețe cu pereții de piatră de culoare sidefată, mici scăunele rotunde. Grota este luminată doar de mica candelă, dar am impresia că sunt în mijlocul celei mai blânde lumini posibile iar liniștea mă cuprinde într-o caldă îmbrățișare. E categoric un loc unde te poți regăsi, unde poți să stai de vorbă cu
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
nu își va mai pierde niciodată parte ei de divinitate...Va urma Calea Celor de Lumină din lumină ce întrece toate luminile cu puteri ascunse, nu pe ce a “iluminaților” tereștri, care ne pregătesc nouă acum căderea și alunecarea în grotele istoriei, ignorând și sfidând Adevărul Creației, alternativă la toate ideile și credințele religioase... Iată ce spunea o prințesă moldavă pe la jumătatea secolului trecut:Maruca Cantacuzino Enescu, către fiica ei: Vrei ca iubirea să ardă ca o flacără veșnică? Atunci nu
SCRISOAREA NR.141 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351588_a_352917]
-
tribul său/ se temeau de apariția scrisului, / acele semen prevestitoare de rău/” cine va mai asculta cântecele și gândurile noastre/ când nimeni nu știe să citească/și scrisul pe piatră costă/ cât un cibăr de iască?”/ își ziceau ieșind din grote ... Vremurile se rostogoleau vremuind generații/ și Gutenberg a înfipt un spin de teamă, /menestreli de prin toate castelele Europei/încălzeau saloanele cu drama incertitudinii:/ ”cine va mai asculta/cântecele noastre/ când puțini știu să citească/iar cartea e scumpă/și
INTERNETUL, SUPORT AL SPIRITULUI UMAN-NTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351233_a_352562]
-
drumuri. "Dealul Casienilor" (De la sf. Casian și Ghergan- cumva și acesta din urmă a primit numele celui mai important, pentru ca tot timpul erau împreună) este centrul unor cadre arheologice în parte necercetate după cum se afirma deseori, cu un ansamblu de grote și adăposturi uitate, lăsate în neștiința. Cu totul uimitoare este îndărătnicia cu care frânturi de nume și de întâmplări s-au mai păstrat încă din legendele și povestirile oamenilor, ca de nu era nimic adevărat, nu s-ar mai fi
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
solare. Peșteră Din spatele mănăstirii începe a derula la vale o cărare largă și ușor înclinată spre est. De aci se văd rocile ce ies în evidență pe poteca, fiind într-adevăr calcaroase. Ea decurge către peșteră sfanțului. În drum spre grota principala în care se spune că a trăit sf. Casian, urmează o curbă de vreo 90 de grade, dinspre direcția nord-est spre nord-vest, intrând într-o pădurice cu pomi micuți de stejar. De aci se spune ca cuprinzi cu privirea
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
o zonă cu mai multe izvoare. Iar când plouă abundent se împânzește și se mărește. În această de mare abruptă a dealului nostru se află peșteră pe care o căutăm, dar după ce se tot coboară el și omul ce căuta grota, la peșteră se urcă pe o scară metalică de vreo 5m. Valea abruptă a muntelui se parcurge pe o cărare șerpuita și îndiguita cu trepte, balustrade, piatra și scândura, fiind și cam întortocheata cărăruia e abruptă și ea. Despre acest
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
o cărare șerpuita și îndiguita cu trepte, balustrade, piatra și scândura, fiind și cam întortocheata cărăruia e abruptă și ea. Despre acest pământ cumva misterios, pentru că pare și neexplorat în totalitate, se spune că s-au îngropat și zidit în grotele stâncilor -înaintea de formarea poporului român- daci de către români, dacii răzvrătiți cu copii și nevestele lor, iar câteodată unii ciobani mărturisesc că aud planșete și urlete ce vin de niciunde parcă, c-ar fi o legendă sau nu, nu se
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
frumusețe (este ceva care menține vegetația!..unde nu este iarbă sunt mușchi și licheni), măreția Creației incluse și candoarea peisajului îndeamnă către binecuvântare Divină și iubirea de Dumnezeu și de semeni. Nu întâmplător s-a construit această mănăstire chiar lângă grota în care se spune că a trăit sfanțul Casian (deși, nu prea cred..), plus că în începuturile creștinismului pe acest podiș se află o așezare monahala, ce acum în acest fel s-a reluat ca idee. Sfanțul Casian Etimologia și
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
albi de Kamciatka, „trecerea unei păpădii mari / cît un templu în straie albe prin cartea lui Milan Ryzl”, goeția kahunei chemînd magic Sufletul Gaiei, Folies Bergères și plumbul Senei, nopți pluviale în Tahiti, luna iscodind Arcadia și găunosul Cyllene din grotele căruia ieșise ca din pușcă zgîmboiul Hermes abia născut, Cronos părăsit „în Atlantida unei gări de provincie”, lecția despre zbor și aripi a lui Anteu (matahala „depanată” de Hercule prin tăierea „împămîntării”, strămoșul ștecherului Schuko de azi), zei stochastici, tăietori
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
pot povesti de acele evenimente istorice ale gloriei Regalității Românești după obținerea INDEPENDENȚEI NAȚIONALE, ale „Panteonului clasei muncitoare", transformări ce au marcat drumul de glorie al „Eroului necunoscut" și odihna sa acolo unde a fost flacăra veșnică a nemuririi (deasupra grotelor). Să nu mai vorbesc despre INSULA pe care era un renumit restaurant (incendiat de niște oameni răi) unde se cânta cea mai selectă muzică populară și orășenească... Aici veneau rapsozi vestiți ai timpului! Și bineînțeles Muzeul „Dimitrie Leonida” din care
O, DRAGUL MEU GEORGE ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355015_a_356344]