2,606 matches
-
a celor care se scurg pe sub pământ, În acea stranie maladie a nemișcării. Dacă unul dintre porumbei și-ar fi părăsit totuși formația, plonjând asupra pieței, ar fi văzut că tot ceea ce din Înaltul cerului părea diafan de aproape devenea grotesc, irizațiile petalelor erau de fapt vene prin care circula otrava, iar mugurii gingași niște pustule vineții, că petele roșii apărute din senin În jurul pistilului nu erau buburuze, ci pete de sânge, imensa floare carnivoră strângându-se acum ca un pumn
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ce a însemnat "etica și echitatea socialistă", ei nu pot totuși să nu se arate perplecși când văd ce se întâmplă în jur. Spectacolul postrevoluționar li se pare, celor mai mulți dintre bătrânii de astăzi, de neînțeles. Ceva plasat între sordid și grotesc. Frecându-se la ochi, ajung să-și aducă aminte cu nostalgie de vechiul regim, suprapus tinereții și maturității lor și în care exista, luminoasă, speranța zilei de după. Mizeria, ticăloșia, cinismul căpătaseră un nume propriu: Ceaușescu. Părea suficientă radierea acestuia, pentru ca
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
schițe, ele însele un fel de aparteu al scenografului cu libertățile interioare, aventuri savuroase ale graficii și caricaturii dublate de scurte comentarii pline de haz, ironie și autoironie, schele din fier greu pe care stau, ca într-o vitrină, măști grotești din spectacole, păpuși enorme surprinse, parcă, într-o mișcare subtilă, rafinată, monitoare pe care se derulează încontinuu secvențe montate sau chiar spectacole întregi care poartă semnătura scenografului creează un ciclu complet, de la intenție la forma palpabilă pe care o ia
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
profesor, ci și să reconstituie atmosfera de entuziasm al cunoașterii și creației pe care acesta o instaura la fiecare apariție a sa în spațiul public. An de an, la Onești (nume spălat cu totul de-a lungul timpului de amintirea grotescului supranume Gheorghe Gheorghiu-Dej), s-au adunat din toată țara, venind de la sute de kilometri distanță, într-un climat general cu totul nefavorabil culturii, intelectuali de elită ai României pentru a susține în fața publicului adevărate spectacole de idei. Cu o mână
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
de-a lungul timpului făcuse pe zidarul, pe salahorul, pe buldozeristul, pe fierarul-betonist, pe revoluționarul anticomunist, pe tipograful, tot într-o așteptare și-o nedezmințită tânjire a animalului și artistului care se pretindea, într-un balamuc de măști de carnaval grotesc, în care de bună voie intrase ca să se piardă pe sine, împins de la spate de spaima și sila și mizeria care fierbeau în el" (p. 230). Suflet de artist ofensat, Doru, delegat al autorului în text, își varsă toate tribulațiile
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
VALERIU CRISTEA, Talentul romancierului, În România literară, 14 noiembrie 1985 Stilul tăios, alert, economicos, precis totuși datorită articulațiilor ireproșabile ale narațiunii, e primul semn al calităților indiscutabile care transpar din proza lui Petru Cimpoeșu. RADU G. ȚEPOSU, Istoria tragică și grotescă a Întunecatului deceniu literar nouă, Editura Eminescu, 1993 Începe să se știe ( În 22 l-a remarcat și Mircea Iorgulescu) că s-a ivit și un romancier ce pare să și fi propus - și a reușit - să-l Îmblînzească pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cele șase cutii mov din coșul meu de cumpărături. Nu mi-am dat seama că era acolo. A fost de parcă au sărit Înăuntru din proprie inițiativă. Acum mă vede. Vede un vagabond cu o barbă de patru zile, un palton grotesc, pantaloni pătați și adidași vechi. — Vă simțiți bine? Întreabă ea. — Ei? O, asta, rîd eu uitîndu-mă În jos la mine. SÎnt sub acoperire, Îi șoptesc eu pe un ton conspirativ. — Nu-i puțin cam mult pentru furturile din supermarket? — Ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
intrat pentru câteva clipe printr-o spărtură a ,,ușii,,. Antoniu Întinde mâinile părând că vrea să și le Încălzească la ea, ca la un foc salvator. Raza s-a retras, lăsând semiântunericului să-și vadă mai departe de formele lui grotești. -Continuă , Îl Îndeamnă Kawabata. Împărțim de aproape cinci ani culcușul ăsta mizer și nu știu despre tine mai nimic. Ai 54 de ani, ești spurcat la gură cu mine, dar ești un om bun . Cunoști foarte multe lucruri de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Camera paralelipipedică În care locuiesc, proprietatea unei bătrâne hrăpărețe, cu urechi clăpăuge și piei curgându-i ca albiile unor râuri secate, cu minte vicleană și ochi atenți, e o Încăpere vândută de ani de zile Într-o Înșiruire de Întâmplări grotești, În funcție de: anotimp, preferințe culinare, constipație, flatulență, inflație, știri t.v., Loteria Națională, scumpirea gazului, alergia la frig... Ceasul ei biologic este o pasăre care s-a prăbușit În abisuri și, cu un ultim efort Încearcă supraviețuirea cu orice chip. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe care o aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
șir, nemișcat pe scaunul vienez ți se pare că omuleți extratereștri nu-ți dau pace, te sâcăie, Îți apar În fața ochilor tot timpul, jucându-se cu nervii tăi Întinși la maximum. Omuleții au devenit stăpânii tăi, noaptea Îi vezi dansând, grotești nu-ți dau pace, te privesc cu ochii lor bulbucați și câteodată, În mijlocul lor ca Albă ca Zăpada apare ea și Îi mângâie pe creștet, dansează cu ei. Îți dai seama că astea sunt Închipuiri ale minții tale obosite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dă din când În când câte un șut În fund. Copilul, un țigănuș murdar și sfrijit, plânge și se zbate, dar jandarmul Îl ține strâns, coborând cu el undeva, În hăul metroului. Cerșetorii apar și dispar ca Într-un spectacol grotesc: bătrâni, tineri, copii, singuri, În cuplu, În haite, gălăgioși, violenți, emotivi, cu priviri pierdute, bețivi, smintiți, smeriți, sperietori de ciori, arătări tăvălindu-se, figuri patetice. S-au Înmulțit Îngrozitor. Sunt ignorați, mutilați, lăsați de izbeliște, aruncați În stradă de trântori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce căi mă va purta, era în suficientă măsură ceea ce părea a fi și avea categoric de-a face cu persoana mea: nu voiam, nu puteam să o reneg și nici să o expediez prin explicații. Dacă era o situație grotescă, atunci grotescul provenea din ființa mea, iar asupra acesteia dețineam categoric drepturi absolute, dincolo de orice posibilă explicație. N-aveam nici cea mai vagă idee ce voi face când o voi vedea pe Honor. Cel mai probabil voi cădea fără grai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fi citit gândurile, bărbierul Îmi așeză pe spate o palmă alinătoare. Cu toate acestea, Înainte să mă relaxez, acesta mă apucă de părul din creștet și, ținându-l ca pe un trofeu, despică În același timp aerul cu instrumentul său grotesc. — Chestiunile legate de estetică apar Într-o lumină mai clară dacă sunt rezolvate cu metode biologice. Habar n-aveam despre ce vorbea, dar imediat ce Își mișcă foarfecele din nou (sunete nerăbdătoare, metalice), m-am grăbit să subliniez că sunt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îndepărtă spuma rămasă cu un prosop curat, Își turnă În palme loțiune de ras și mă plezni peste obraji cu o afecțiune bine dozată. — Asta rezolvă problema? Bărbierul Îmi aruncă priviri pe furiș. Se Întinse din nou după foarfecele sale grotești și, despicând aerul, se Întrebă dacă nu doream totuși să... Nu, nu, m-am grăbit să-i mulțumesc, nu era nevoie de așa ceva. Ca să par mai convingător, i-am dat câțiva reichspfenning În plus și m-am Întors În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unor oameni înnebuniți de frică e totuna cu ceea ce înseamnă pentru mine practicarea baseball-ului. Îi place. Și cui nu i-ar plăcea? mamă, Rabbi Warshaw e un impostor grăsan, fudul, irascibil, care suferă de un complex de superioritate absolut grotesc, e un personaj descins din romanele lui Dickens, un individ despre care, aflându-te într-un autobuz în apropierea lui, fără să știi cât e de venerat, ai fi tentat să spui „Tipu’ ăsta pute a tutun pân’ la Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
murdar, noi n-o să ne lăsăm contaminată umanitatea la modul ăsta. Ei (dacă-nțelegi ce vreau să zic) n-au decât să se-ndoape cu orice, cu tot ce mișună, oricât de odios și spurcat ar fi animalul, oricât de grotescă, de șmuțig 2 sau nătângă ar fi jivina cu pricina. N-au decât să mănânce țipari, broaște, porci, crabi și homari; n-au decât să mănânce carne de vulturi, de maimuță și de sconcs, dacă așa poftesc ei - o alimentație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de-ai fi zis că-s veste antiglonț... Și Ronald însuși, cu mădularele atât de strâns prinse de coloana vertebrală, de-ai fi zis că, dacă-l atingi, probabil o să-nceapă să scârțâie... și, bine-nțeles, degetele lui, chestiile alea grotești, lungi și albe, cu cel puțin șapte falange, unghiile roase cu grijă, mâinile alea gen Béla Lugosi, despre care maică-mea îmi spunea - și-mi spunea - și-mi spunea - căci ea niciodată nu-mi spune nimic o singură dată - nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
suferea pentru ei. Ființe omenești pluteau ca peștii În apa aurie, scăpați de legile gravitației, zburând fără aripi, fără propulsie, Într-un acvariu de sticlă. Fețe urâte și trupuri diforme erau transfigurate, dacă nu În frumusețe, cel puțin În forme grotești, croite c-o batjocoritoare afecțiune. Se ridicau și cădeau, murmurau și visau pe mareea aceea aurie. Nu erau prizonieri, pentru că, la ora revărsatului de zori, nu erau conștienți de prizonieratul lor. Coral Musker se trezi pentru a doua oară. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
banii, dar era suficient ca să atragă privirile lui Janet, se gândi Mabel Warren cu amară pricepere. — Știi că acesta-i adevărul! spuse ea, furioasă fără motiv. Mai frânse o chiflă cu mâna ei mare și aspră, În timp ce emoția Îi creștea grotesc, lucru de care Își dădea seama. — O să mă uiți Într-o săptămână. — Nici vorbă să se-ntâmple așa ceva, dragă! Ție-ți datorez tot ce am. Cuvintele n-o satisfăcură pe Mabel Warren. Când iubesc, se gândi ea, eu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu o mână prelungă și fină, iar pe al fetiței cu cealaltă. Le sărutase pe amândouă și le spusese cât le iubește. Dintr-odată, fu frapat, ca de o lovitură încasată drept în moalele capului, de discrepanța accentuată dintre imaginile grotești care îi ocupaseră mintea pe tot parcursul zilei și aerul idilic al scenei domestice pe care o avea acum în față. Abia reuși să se abțină să nu-și cufunde fața în părul moale și castaniu al soției sale, șoptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
alcătuit dintr-un număr mare de povestiri, fiecare din ele fiind relativ independentă, dar având și legătură una cu cealaltă. În toate acestea apar zeități și duhuri rele care reprezintă dreptatea și răul. Autorul a clădit aici o lume fantastică, grotescă, în care pot fi găsite însă, peste tot, umbrele lumii pământenilor. Palatul Cerului arată în aparență magnific și solemn, Împăratul de Jad, suveranul suprem al Universului, are însă o minte tulbure, neștiind să facă diferența între cei înțelepți și virtuoși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
numeroasele sale povestiri, remarcabile fiind cele adunate în volumul Ciudatele întâmplări din iatacul desfătării. În volum sunt adunate 431 de povestiri, cele scurte fiind de doar 300-400 de caractere chinezești, cele ample de câteva mii de caractere. Adoptând o manieră grotească și prin descrierea relațiilor unor oameni cu vulpi și demoni care au apărut în viața lor sub înfățișarea unor tinere frumoase, scriitorul biciuiește rigiditatea și putrefacția ritualurilor feudale, inechitatea sistemului de susținere a examenului-concurs și se declară pentru libertatea persoanei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
stau în căsuțele lor vechi, aflate în spatele vilei sau, cel mult, se bagă în bucătărie. Nici măcar nu le închiriază unor turiști străini cu dare de mână, în ipoteza fericită că aceștia ar căuta în Ardeal nu specificul local, ci oglindirea grotescă a reședințelor lor din Occident... Certezenii sunt români, nu țigani. Nu sunt hoți, banii i-au muncit. Sunt oameni simpli, dar e de presupus că neproști. Și totuși, de ce această operațiune prostească? De ce, în loc să-și bage banii în ceva viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
oaia, blană. Înainte de asta, el capătă noimă din exterior, iar după, pe măsură ce crește în vârstă, pierde noimă. Adevărata bătrânețe înseamnă, înainte de a te lăsa ochii, picioarele sau capul, pierderea noimei. Vine o zi când cele mai simple activități zilnice par grotești, absurde sau perfect inutile - darmite să creezi, să conduci, să organizezi ceva. O zi pe care demonul Dejavu te face să crezi că ai mai trăit-o de o mie de ori, că totul s-a scris, că totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]