1,082 matches
-
nu mai rămînă nici o urmă a rafinamentului, să nu mai existe depozitarul individualităților, ci doar uniformizarea hidoasă propusă de ideologi și ideologii. Armoniile au fost înlocuite de dezechilibre, ideea de intangibil, de memorie a fost și ea spulberată. Primitivismul și grotescul din conducători, din noi, au fost zvîrlite peste fața orașului. Peste București și peste capitalele de județ. Centrele tuturor seamănă între ele, stilul Coreei lui Kim Ir Sen a fost propagat în spirit și în arhitectură cu o generozitate fără
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
Indiferent la orice schimbări de modă, suportând cu stoicism criticile celor care nu văd în arta sa decât un stil anacronic, artistul continuă să caute - așa cum a făcut-o și fotografa americană Diane Arbus - nu neapărat realul, ci derizoriul, urâtul, grotescul, sufletul prizonier al cărnii. Cu foarte mici excepții, Lucian Freud este interesat de un univers închis, minimal, cel al unui cerc de rude și prieteni plasați într-un același cadru, cel al atelierului său nord londonez. Artistul și-a descris
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
haotică, formată din frânturi de imagini și coincidențe stranii. Kurt Vonnegut spune, de fapt, povestea unei societăți traumatizate de masacre și cruzimi. O face cu umor și candoare, în stilul său caracteristic. Ca și Barbă Albastră - personajul legendar cunoscut pentru grotescul secret pe care îl ascunde -, Rabo Karabekian evoluează învăluit într-o aură misterioasă. Secretul dezvăluit la sfârșitul cărții este însă mult mai atroce... Kurt Vonnegut: Barbă Albastră. Editura Polirom, Iași, 2006. Preț: 22,90 lei. Dragostea de viață Iubirea nu
Agenda2006-07-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284757_a_286086]
-
lume pe care autorul Ciumei o resimțea drept teatrală, pirandellian populată de personaje în căutarea unui autor ce întîrzie a-și face apariția. Orice trăire e, în felul acesta, relativizata, pierzîndu-și dreptul la imanenta. De unde fixarea în umorul amar, în grotesc: " La căpătîiul tîrfei și bețivului am plîns./ Înconjurată de gunoaie că o insulă,/ biserică Șan Jeronimo avea o singură turla./ Cînd dimineață, tunsa scurt, sfîntă își bea paharul cu lapte,/ pe Las dos hermanas, el drogadicto cerșea mereu aceeași liniște
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
distanțare de clișeele vechilor interpretări se impune și la nivelul înțelesurilor metaforice. Căci diferența între simbolism și expresionism nu este decît marginal terminologică. În realitate simbolismul ornamentează realul, supralicitează imagistic (pînă la incantație) posibilitățile limbajului, pe cînd expresionismul înclină spre grotesc și disonanță, altfel spus concentrează, simplifică, stilizează existența, dă prioritate unor proclamații anticonformiste, antirăzboinice, antiburgheze (în sensul ostilității față de cei ce desfigurează visul). Două articole apărute în urmă cu cîtva timp în România literară, constată, odată mai mult, că la
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
Alex. Ștefănescu Dintr-o antologie a grotescului n-ar putea să lipsească lamentațiile securiștilor care au păzit-o pe Doina Cornea, publicate în România Mare la scurtă vreme după revoluție. Din punctul lor de vedere, ei o duceau mai prost decât victima lor, pentru că stăteau afară, în
O lecție de demnitate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7290_a_8615]
-
e greu sau imposibil să facă bici din te miri ce și să și pocnească, deși... În clipa asta îi revăd pe ecranul memoriei pe Florin Piersic și pe Mișu Fotino (pe România 1!) într-un scheci ridicol, ba nu: grotesc. Doi actori mari în două rolișoare idioate! Și mi-am zis: Doamne, Dumnezeu, cre' că m-am tâmpit de tot, fiindcă virusul prostirii a cam început să bântuie prin țară (având în vedere că, din cauza tranziției, sărăciei strălucitoare și austerității
Cu umorul stăm prost... by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14364_a_15689]
-
Nicolae Manolescu îl ignoră complet. Abia în ultimii ani se constată un oarecare interes exegetic față de prozele sale, prin abordările lui Ion Manolescu ori Andreea Grinea. Urmărit de Securitate, Monciu- Sudinski devine eroul unei operații în care demența ideologică și grotescul coexistă. Un punct dramatic în operațiunea de supraveghere a scriitorului îl constituie cel al recrutării soacrei acestuia. După ce avusese o perioadă calitatea de „candidat” de turnător (!), femeia este finalmente promovată în rândul oamenilor de încredere ai regimului. Secvențele în care
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
e și un scriitor plin de spectaculozitate. Receptarea critică a operei sale a fost, cum spuneam, modestă - ba chiar am putea spune că ea abia începe. Studiile de care am cunoștință au speculat îndeosebi partea de insolit, de absurd, de grotesc a situațiilor descrise în prozele lui. A sosit vremea ca o altă perspectivă, aceea a protestului antitotalitar, să ocupe prim-planul analizelor critice. Este tocmai ceea ce dl. Dăncescu întreprinde - poate prea în fugă, în opinia mea - prin analiza cărților lui
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
modelată de enumerări de "teze", într-un discurs de aspect "ritual", ca și "incantatoriu", în care suita negațiilor extreme "scandaloase", tinde să se formalizeze spectacular, virând către ludic, printr-o, cum zice Marino, "tehnică a ridiculizării generale", a parodiei, caricaturii, grotescului. Când propunea ironic, pe puncte, o altă rețetă, de data aceasta a alcătuirii unui manifest, Tristan Tzara era, pe urme futuriste, perfect conștient de teatralitatea acestei specii. Ca și, mai târziu, un Eugčne Ionesco (v. A. Marino, Le manifeste, în
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
euroi, în idiom local!), un naș avocat, fost procuror, fost parlamentar, fost ministru de Interne, cam tuciuriu el însuși de felul său, televiziuni, presă scrisă și audio de-a valma, gură cască și priviri însetate iremediabil de spectacole în care grotescul periferiei și excesele decadenței nelocalizate nu se mai diferențiază, deasupra cărora tronează, ca un triumf absolut al ficțiunii suprarealiste - al acelei ficțiuni în care se întîlnește umbrela cu mașina de cusut pe o masă de disecție - o coroană de aur
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
sute de copii sînt folosiți ca materie primă în nenumărate ascenarii festivisto-erotice, doar pentru a flata memoria indo-europeană a unor părinți autiști, autocrați și bîntuiți de fantasme. Dar ceea ce rămîne cu adevărat grav, dincolo de unul sau altul dintre cazuri, dincolo de grotescul situațiilor, de regi, împărați, regi internaționali, decrete emise de pe banca din fața curții și de analfabetismul galopant al curților regale extrase direct din Budai-Deleanu, este stereotipul nostru, în speță al instituțiilor publice, de a percepe etnia țigănescă într-o altă perspectivă
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
în care silueta lui Degas, alter-ego-ul „voyeur”-ului octogenar, este văzută printre clienții stabilimentului... Corpurile prostituatelor sunt departe de reprezentările idealizate ale clasicismului academic, dar asta nu înseamnă că sunt un rezultat al unor observații directe. Aceste imagini, pline de grotesc și ironie, datorând mult filiației Goya - Daumier, sunt evident plăsmuite. Participant, începând cu 1874, la expozițiile impresioniste, decis ca și colegii săi să abordeze teme din viața de zi cu zi, Degas nu se poate împăca cu ideea reproducerii fidele
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
așa cum Tăvi este timid într-un mod care insinuează devenirea să ulterioară, un reprimat, un frustrat, iar scenă în care încearcă să se masturbeze în sala de proiecție, pe întuneric, urmărind dezvelirea neintenționata a piciorului domnișoarei Corina este de un grotesc trist și stupid îndepărtându-se complet de personajul din nuvelă care-și păstrează cumva inocentă chiar și învins. În nuvelă lui Groșan viața bate ideologia, dar nu contrapu-nându-i un contradiscurs similar, o teorie a libertății sau a rezistenței, ci gestul
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
bisericoasa Andreea Marin, nici în ziua de astăzi expozițiile de artă creștină, rod al acelorași împrejurări, nu arată prea încurajator. În situația în care și mediile, și sălile de expoziții sunt împinse de marile noastre sărbători în ridicol și în grotesc, cine să fie vinovat? Au sărbătorile însele vreo vină că generează astfel de fenomene sau cumva, doamne ferește, ipocrizia noastră este atît de mare încît nu suntem în stare nici să trăim și nici să înțelegem ceea ce ne prefacem cu
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
București, 2012, 240p. Autor a nouă volume postdecembriste, majoritatea de proză scurtă, dar foarte activ și ca dramaturg sau publicist, ieșeanul Cătălin Mihuleac revine în actualitatea editorială cu un roman care concentrează principalele trăsături ale literaturii sale: satira politică burlescă, grotescul șarjat și parabola distopică, ridicîndu-le la puterea unui fantezii dezlănțuite. Aventurile unui gentleman bolșevic își extrage materia dintr-o zonă exploatată în ultimul deceniu pînă la saturație, cu rezultate dintre cele mai diverse: ultimii ani de ceaușism. Și o face
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
un act al înfierii sui generis, adică la înlocuirea produsului biologic cu unul cultural. Și, în consecință, în loc să nască exemplare eroice, Monica înfiază, seară de seară, cu o voluptate mută și monumentală, o umanitate eșuată, undeva la intersecția tragicului cu grotescul, prin orfelinatele invizibile și difuze ale României de astăzi. Față de acestă lume, cutremurătoare fi fascinantă în felul ei, Monica își organizează nenumărate trăiri pe care, chiar dacă nu le dezvăluie explicit, le transmite imponderabil prin fixitatea privirilor, prin freamătul nărilor, prin
Între Venus din Willendorf și Fata babei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12586_a_13911]
-
poetul suedez pare a nu lucra cu cuvinte, ci cu note muzicale, cu tonuri și semitonuri pe un portativ de întindere de zăpadă. Totodată "versurile lui Tranströmer se văd. Ca prin apă. Sunt tandre balerine supradimensionate uneori, dar nu spre grotesc, spre subtil, dacă poate exista o supradimensionare în direcția subtilului." Din bogata creație literară a lui Tranströmer menționăm următoarele culegeri: 17 dikter/ 17 poezii ( 1954); Den halvfärdiga himlen/ Cerul jumătate gata ( 1962); Klanger och spår/ Clopote și urme ( 1966); Sanningsbarriären
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
proză de tip realist, implicînd mediile periferice, lumea violenței; și cea de tip arhetipal, putem zice, cu fragmente de incantație (ca în proza expresionistă), predominant livrescă. Gheorghe Crăciun remarca în prefață o "fascinație față de mediile sociale periferice, [...] plăcere a investigării grotescului existenței, știința de a teatraliza anodinul și o accentuată atracție față de absurdul actelor umane". Francisc Nona tematizează în imaginea șinelor de tren paralele, alcătuite dintr-o infinitate de puncte, existențele acestor "făpturi neînsemnate". "O infinitate de puncte s-au înlănțuit
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
crainica face un anunț incomprehensibil, într-o limbă germanică. O poveste halucinantă, desenată în ritm alert și care închide în ea multe dintre laitmotivele felliniene: circul, viața clownului, agresiunea televiziunii, lipsa de comunicare, femeia-ghid în lumea fantastică, femeia-simbol (împins spre grotesc) al fertilității. La feminin Este suficient să ne amintim rumba prostituatei Saraghina din Amarcord, sau apariția urieșiței în Casanova, sau mult mai cunoscuta scenă a Sylviei în Fontana di Trevi, ca să putem înțelege care este importanța prezenței femeii gigantice în
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
peste 1000 de ore de bandă, utilizând inclusiv capetele unor role și exclude prezența oricărui narator, a oricărui martor. Avem un fel de . Remarcabil la Ujică este faptul că nu a conceput filmul ca pe un freaks show, elementele de grotesc se integrează firesc în existența dictatorului. Extrase din context, cele câteva scene domestice nu fac notă discordantă, nu avem în fața ochilor monștri, stângăciile liderului conferindu-i și o dimensiune umană. Unora filmul le-a părut apoteotic: nimic mai greșit. Cred
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
dimensiune umană. Unora filmul le-a părut apoteotic: nimic mai greșit. Cred că Andrei Ujică a evitat în mod deliberat să spectacularizeze subiectul, l-a lăsat să se dezvăluie de la sine, în ceea ce ține de devenirea sa. Ceea ce aruncă în grotesc personajul este raportul pe care-l realizează cu sine însuși, ceea ce este, și cu un model exemplar, ceea ce vrea să pară. Ceaușescu vrea un rol grandios, participă la regie, el decide distribuția și împrumută elemente de ceremonial, în felul acesta
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
de enzimele puterii, vidat, marionetă animată de impulsuri epileptoide, vorbită de un discurs inept, intranzitiv, un posedat dostoievskian. În scena procesului, din acest Ceaușescu a mai rămas doar un clișeu obsesional, este drept, unul care-l califică pentru tragedie în raport cu grotescul absolut al completului de judecată care în loc să-l incrimineze îl redă ficțiunii eroice a ilegalistului martirizat. Este ultimul act și, turpitudinea juraților, incapacitatea lor de a construi un autentic act de justiție îl scot pentru ultima oară în prim plan
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
iubită sau, dimpotrivă, respinsă în egală măsură încă de la primul vers. Titlul volumului, un vers din Ecou târziu a lui Bacovia "Erau ziare, evenimente", anunță încă de pe copertă tematica poeziilor. Caracterul senzațional al știrilor ce umplu primele pagini ale ziarelor, grotescul, cruzimea sau umorul lor sînt materia brută care cu ingeniozitate și talent se transformă în poezie de bună calitate. Punerea în versuri a articolelor de ziar și a anunțurilor de tot felul implică încă de la început un risc pe care
Foarță și ziarele by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16330_a_17655]
-
deschiderea de falii temporale cu bătaie lungă. Paznic la Mitropolie este un one-woman show filmat cu o știință a portretului uluitoare, cu auzul în alertă maximă, cu tușe groase aplicate pe pânză cu o paradoxală pensulație lisă, adăstând pe detalii. Grotescul se umanizează, urâtul e grațios, grosolănia are farmec tocmai fiindcă descrierea fără plasă, cu distanța dintre privire și obiectul privit abolită, conferă paginilor o autenticitate vibrantă, de reality-show: „Ridică mâna a lehamite, un balans prelung, parcă s-ar apăra de
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]