1,509 matches
-
grăjdar?...” Pentru a arăta parcă secretarului de partid că intervenția lui nu avea nici o legătură cu examenul, rectorul a mulțumit pentru participare doar membrilor comisiei. Gândul de veghe, care ședea ca pe ghimpi așteptând sfârșitul examenului, l-a luat pe Gruia pe sus: „Bravo, cumetre! Ai făcut-o și pe asta! Acum vreau să-ți văd fruntea senină și pasul liniștit, domnule lector!...” „Un bob zăbavă, vecine. Să așteptăm cuvântul final al comisiei. Nu zi hop până n-ai sărit șanțul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bob zăbavă, vecine. Să așteptăm cuvântul final al comisiei. Nu zi hop până n-ai sărit șanțul. Și dezlegarea o vor da nu doar oamenii puși să judece calitatea răspunsurilor mele”, ci și cei cu „organul” - a reușit să glumească Gruia. Deși om trecut prin furcile Caudine ale multor confruntări, Gruia nu reușea să se liniștească. Mai ales că În timpul examenului fiecare membru al comisiei - cu excepția profesorului Hliboceanu - a fost un Sfinx. În cele din urmă, s-a retras și el
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zi hop până n-ai sărit șanțul. Și dezlegarea o vor da nu doar oamenii puși să judece calitatea răspunsurilor mele”, ci și cei cu „organul” - a reușit să glumească Gruia. Deși om trecut prin furcile Caudine ale multor confruntări, Gruia nu reușea să se liniștească. Mai ales că În timpul examenului fiecare membru al comisiei - cu excepția profesorului Hliboceanu - a fost un Sfinx. În cele din urmă, s-a retras și el, privind În urmă. De ce? Nu-și dădea seama. Poate pentru că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a pornit cu pas grăbit și mâinile Întinse spre el și-a dat seama că este cu adevărat ea!... În clipa următoare, se găseau Îmbrățișați, sub privirile surorii șefe, care tocmai trecea pe acolo... A zâmbit cu Înțelegere.. Știa că Gruia a ieșit dintr-un examen foarte greu și că are nevoie de o recompensă... ― Bună ziua, domnule doctor - au răsunat vorbele surorii șefe. Vorbele erau calde, cântate parcă... ― Bună ziua, doamnă - a răspuns Gruia, păstrând mâna Mariei În palma sa. ― Cum a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe acolo... A zâmbit cu Înțelegere.. Știa că Gruia a ieșit dintr-un examen foarte greu și că are nevoie de o recompensă... ― Bună ziua, domnule doctor - au răsunat vorbele surorii șefe. Vorbele erau calde, cântate parcă... ― Bună ziua, doamnă - a răspuns Gruia, păstrând mâna Mariei În palma sa. ― Cum a fost, dragul meu? - l-a Întrebat Maria, cu glas moale. ― După părerea mea - părerea celui ce trage nădejde - a fost bine. Nu cu „B” mare, dar bine. ― Mă bucur mult că ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doi este mai ușoară, n-am să pot rămâne lângă tine mai multă vreme. Am să te conduc până la ieșirea din spital, draga mea. Îți mulțumesc pentru că ai venit să-mi liniștești gândurile... Portarul a rămas cu ochii ațintiți la Gruia și la Maria, care mergeau la braț. ― Mergi acasă cu speranța că totul va fi bine - a sfătuit-o Gruia. ― Abia aștept clipa când voi putea afla rezultatul muncii tale fără preget, depusă atâta amar de vreme, dragul meu. ― Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din spital, draga mea. Îți mulțumesc pentru că ai venit să-mi liniștești gândurile... Portarul a rămas cu ochii ațintiți la Gruia și la Maria, care mergeau la braț. ― Mergi acasă cu speranța că totul va fi bine - a sfătuit-o Gruia. ― Abia aștept clipa când voi putea afla rezultatul muncii tale fără preget, depusă atâta amar de vreme, dragul meu. ― Și eu o aștept cu aceeași nerăbdare și cu emoție neînchipuită. La revedere, scumpa mea... După plecarea Mariei, Gruia a rămas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sfătuit-o Gruia. ― Abia aștept clipa când voi putea afla rezultatul muncii tale fără preget, depusă atâta amar de vreme, dragul meu. ― Și eu o aștept cu aceeași nerăbdare și cu emoție neînchipuită. La revedere, scumpa mea... După plecarea Mariei, Gruia a rămas În poartă, urmărindu-i mersul o bucată de vreme. În cele din urmă, s-a Întors și, călcând ca și cum ar fi purtat pietre de moară legate de picioare, a urcat În clinică. S-a retras În cămăruța lui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i altă poveste. Are destulă vreme s-o facă. Așteaptă momentul potrivit. E un oportunist. Aici nu avea loc, fiindcă se afla În fața rectorului, care, din câte se știe, nu ar fi tolerat un asemenea <dezmăță”... - și-a exprimat părerea Gruia. Când a amintit de vreun „tovarăș” În devenire, s-a gândit la profesorul din comisie pe care l a rugat să repete Întrebarea. De ce tocmai la el? Nu-și dădea seama. Un „ceva” inefabil l-a Împins spre această presupunere
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
seama. Un „ceva” inefabil l-a Împins spre această presupunere. Prea a avut o infinitezimală reacție aprobatoare când secretarul de partid i-a „criticat”... În timp ce se lupta cu aceste gânduri, cineva a bătut În ușa cămăruței lui. ― Poftește - a răspuns Gruia, curios. Ușa s-a deschis și În prag s-a oprit sora șefă. ― Bună ziua, domnule doctor. Vă invită domnul profesor la dumnealui. „Cerule, lasă-mi aerul să pot respira!” - a fost primul gând... ― Mulțumesc, doamnă. Cu o grabă de nedescris
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
adânc de câteva ori. Cu tremur de mână, a bătut În ușă, Întrebându se: „Ce mă așteaptă dincolo de această barieră?... Oare din ochii profesorului, pe care Îi cunosc atât de bine, voi putea descifra răspunsul În prima clipă?” - se Întreba Gruia, când a auzit: ― Poftește, te rog. Când În sfârșit a pășit peste prag, profesorul tocmai căuta ceva Într-un sertar al biroului. Ochii erau ațintiți asupra a ceea ce făcea. ― Să trăiți, domnule profesor - a salutat Gruia, cu tremur În glas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prima clipă?” - se Întreba Gruia, când a auzit: ― Poftește, te rog. Când În sfârșit a pășit peste prag, profesorul tocmai căuta ceva Într-un sertar al biroului. Ochii erau ațintiți asupra a ceea ce făcea. ― Să trăiți, domnule profesor - a salutat Gruia, cu tremur În glas. Ca un făcut, Însă, profesorul numai nu-și ridica ochii... „Graba, nerăbdarea, curiozitatea, toate acestea fac să ți se pară că a trecut veacul și tu Încă mai aștepți un răspuns, vecine. Ogoiește-i pe acești
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care stă cu tălpile goale pe ditai grămada de jăratec!” - l-a dădăcit din nou gândul de veghe. „Tare mă tem că profesorul se preface preocupat de cine știe ce treabă tocmai pentru a-mi pune răbdarea la Încercare, prietene” - a presupus Gruia. „Uite că la asta nu m-am gândit, dar cu atât mai mult stăpânește-ți simțurile”. În cele din urmă, profesorul a scos din sertar un dosar care purta pe el un Înscris, din care Gruia a reținut doar cuvântul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Încercare, prietene” - a presupus Gruia. „Uite că la asta nu m-am gândit, dar cu atât mai mult stăpânește-ți simțurile”. În cele din urmă, profesorul a scos din sertar un dosar care purta pe el un Înscris, din care Gruia a reținut doar cuvântul „Rectorat”. Dosarul părea gol. Abia când, cu un zâmbet anume, profesorul l-a așezat pe birou, a văzut că În el se află o foaie de hârtie. ― Ia loc - l-a Îndemnat profesorul. Gruia s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din care Gruia a reținut doar cuvântul „Rectorat”. Dosarul părea gol. Abia când, cu un zâmbet anume, profesorul l-a așezat pe birou, a văzut că În el se află o foaie de hârtie. ― Ia loc - l-a Îndemnat profesorul. Gruia s-a așezat pe fotoliul pe care ședea de obicei, nedezlipindu-și ochii de pe fața profesorului. Acesta, cu o Încetineală de melc - cum i s-a părut lui Gruia - a ridicat dosarul. L-a deschis și, În cele din urmă, l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se află o foaie de hârtie. ― Ia loc - l-a Îndemnat profesorul. Gruia s-a așezat pe fotoliul pe care ședea de obicei, nedezlipindu-și ochii de pe fața profesorului. Acesta, cu o Încetineală de melc - cum i s-a părut lui Gruia - a ridicat dosarul. L-a deschis și, În cele din urmă, l-a Întrebat: ― Bănuiești ce scrie pe această hârtie? ― Nu știu, domnule profesor - a răspuns Gruia, cu ultimele puteri. ― Așează-te comod și ascultă. Cu voce uniformă, profesorul a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorului. Acesta, cu o Încetineală de melc - cum i s-a părut lui Gruia - a ridicat dosarul. L-a deschis și, În cele din urmă, l-a Întrebat: ― Bănuiești ce scrie pe această hârtie? ― Nu știu, domnule profesor - a răspuns Gruia, cu ultimele puteri. ― Așează-te comod și ascultă. Cu voce uniformă, profesorul a Început să citească cele scrise pe foaia de hârtie... Cu toată strădania lui de a Înțelege și a reține cele auzite, nu s-a ales decât cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cu voce uniformă, profesorul a Început să citească cele scrise pe foaia de hârtie... Cu toată strădania lui de a Înțelege și a reține cele auzite, nu s-a ales decât cu ultimele cuvinte: „...Se acordă asistentului universitar Toaibă T. Gruia gradul de lector universitar, cu cinci voturi <pentruă... Nici unul Împotrivă”... „Asta Înseamnă că nici profesorul pe care l-am rugat să repete Întrebarea nu a fost Împotrivă? Și eu, după privirea lui tăioasă din acel moment, l-am pus În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nervoase. Nici nu ți-ai dat seama cât de mult ți-ai solicitat sistemul nervos cu pregătirea și susținerea examenului.. Răspunsul organismului este intrarea creierului În autoapărare... Pentru revenire, este nevoie de repaus, o alimentație adecvată, mult aer și liniște... Gruia Îl asculta pe profesor, care, ca de fiecare dată, Îi vorbea argumentat și convingător. ― Uitam să te Întreb totuși: Cum ți s-a părut intervenția secretarului de partid de la sfârșitul examenului? ― Ca nuca În perete, domnule profesor. Nu cred Însă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
priceput individul că a predicat ca Moise În pustiu. Și cine era „tovarășu’ organ”, care Îl va „trage de răspundere” pe secretarul de partid? ― „Tovarășu’ organ” era de fapt securist - a răspuns profesorul, amuzat de felul cum a pus Întrebarea Gruia. ― La asta mă gândeam și eu. ― Acum, te rog să pleci acasă și În zilele ce urmează să te relaxezi. Urări de bine pentru toți ai tăi. La revedere. ― Vă mulțumesc pentru această Învoire. Rămâneți cu bine, domnule profesor... Abia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
asta mă gândeam și eu. ― Acum, te rog să pleci acasă și În zilele ce urmează să te relaxezi. Urări de bine pentru toți ai tăi. La revedere. ― Vă mulțumesc pentru această Învoire. Rămâneți cu bine, domnule profesor... Abia când Gruia a ieșit pe poarta spitalului, a simțit pe chip o adiere de aer răcoros... „Diseară trebuie să ieșim la aer. Altfel nu mai sunt bun de nimic” - l-a străbătut gândul. „Dacă tot ai deschis vorba cu plimbarea, atunci fă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
este lector! - a precizat Maria, plină de bucurie. ― Nu prea pricep eu ci Însamnî aceala lectur, da’ dacî voi spuniț’ cî Îi di bini, atuncea ni bucurăm din tăt sufletu’ - a consimțit tata Toader. Spunând acestea, s-a apropiat de Gruia. cu brațele deschise a așteptare... ― Apâi sî trăiești dragu’ tatii șî sî nu ni faci di rușâni... „Uite cum și-a exprimat acea rugăminte ancestrală adresată de țărani copiilor lor când pleacă În lume: <Să nu ne faci de rușineă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rugăminte a țăranului! El, acolo În lumea lui, dintr-un fund de sat, prin tot ce face se străduiește să-și păstreze demnitatea... Acea stare morală care Îi permite să stea cu fruntea sus În fața oricui!” - s-a trezit gândind Gruia. După ce au stat la masă, el i-a rugat pe toți din casă să se pregătească pentru a ieși la aer. Până au fost gata de plimbare, Gruia s-a strecurat până pe cerdac. „Da, lucrurile sunt cum trebuie”... S-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
permite să stea cu fruntea sus În fața oricui!” - s-a trezit gândind Gruia. După ce au stat la masă, el i-a rugat pe toți din casă să se pregătească pentru a ieși la aer. Până au fost gata de plimbare, Gruia s-a strecurat până pe cerdac. „Da, lucrurile sunt cum trebuie”... S-a Întors În casă și i-a Îndemnat: ― Hai, să ieșim... Apâi așă cinsti mai rar! Undi s-o pominit sî ti aștepti birja la poartî fărî s-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la poartî fărî s-o aduci tu? - a Întrebat tata Toader când a dat cu ochii de trăsură și de bidiviii cu sforăit nervos. ― Știu eu cine-i vinovat de toate acestea - a vorbit Maria, prinzându-l de mână pe Gruia... Au urcat. Tudorel și-a făcut culcuș În brațele lui taică-su, privindu-l cu un interes deosebit. ― „Vezi, tati? Îmi era tare dor de tine” - a tradus Maria gestul băiatului. ― Și mie Îmi era dor, năzdrăvanule! - l-a Întâmpinat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]