257,544 matches
-
sîrbi, albanezi, slovaci, unguri, bulgari și cîți or mai fi fost. Nu vorbea nimeni engleza, nu exista o limbă comună și la o adică nici n-ar fi fost nevoie. Din ce reuși ea să observe în primele ceasuri, conviețuirea grupurilor de aceeași nație cu ceilalți se rezuma la apărarea teritoriului: o zonă de cîteva paturi pe care ar fi putut pune mîna intrușii și mai cu seamă noii veniți. Nu era nici un conațional în toată adunătura aia, s-o ajute
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
cu valiza. Scuzați. Și, dând să i-o iau înainte, pășesc lateral. Pășește și el lateral, și mă blochează. Nu te-mpinge, îmi spune, tot calm. Fac un arc la dreapta. Văd alți doi în costume gri - țin pasagerii în grup lângă scara avionului, și nu-i lasă să urce. încleștez dinții de îngrijorare - valiza, valiza! Grăbesc pasul iar, depășesc alt sec, dar mi se pune-n cale iar ăla care m-a oprit întâi. își scoate ochelarii de soare și-
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
balansarea mâinii cu care ține discul. Pornește înăuntru, însoțită de hindusul și alți doi. Sunt singurul pasager în avionul gol, așa că se uită drept la mine. Și pe urmă mă vede hindusul; îi șoptește ceva fetei, și se detașează din grup. Vine drept la mine: Nu poți sta aici. Mută-te mai în spate. Poftim? Totuși încep să mă ridic în picioare, cocârjându-mă (v-am spus, sunt înalt) în spațiul scund de sub compartimentul de bagaje. Hindusul își pierde răbdarea: Ce
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
oricine îl numea Piatra Comorii, au descins televiziunile. Și, chiar la știrile din acea seara, Leonard a auzit cum vocile haiducești ale unor reportere anunțau marele miracol de la Biserica Sf. Pantelimon. Imediat după știri, au și început să se verse grupuri de oameni, care păreau coborâți dintr-un metrou invizibil, ciorchine vesele, în special elevi de liceu în vacanță, puși pe distracții și veniți să caște gura la prostia celorlalți, dar care, odată sosiți în intersecție, citeau surâzând scurtul mesaj al
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
-i poezie. A comis infracțiuni poetice în mai toate dosarele literare românești; în prezent ființează în București, unde literatura și lingvistica se băteau cap în cap: La Facultatea de Litere. Domiciliată stabil în Suceava (adresa din buletin), cu reședința în grupul de poezie paranoia- paradis, și tot singurând prin București. Dublu-debut cu volumele Amadiada (Princeps) și eva nimănui (Vinea) ambele datate 2008. Aida Hancer aceasta este criza în care m-a născut mama mea voi veți face glume veți spune că
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
toarnă dintr-o sticlă de rom. Negrul vorbește ceva foarte aprins, N. îl ascultă absent. Face impresia să nu ne fi văzut. Nu ne ia în seamă nici când plecăm. Adormind în patul imens (mai degrabă conceput pentru sex în grup - 12 persoane!), sub o dună de puf ca la nemți, încep să mă gândesc la misiunea specială și secretă a lui N... Golful Mexic foșnește ca trestia în Deltă, pe vânt... Hotelul "Nacional". 29.I. Seara. La șapte sunt în
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
scrum și mucuri de țigări. Cine vorbea la Martin? Ai casei, și trebuie să reiau litania.... Horia, Cătălin, Cristi, Dan Boerescu, Ruba care venea la mai toate ședințele, Vinicius, din când în când Buduca, din când în când Nino Stratan, grupul de la Brașov prin reprezentanții lui și câte un optzecist "importat" de la Crohmălniceanu care se mai nimerea pe acolo să asiste la turnirele noastre, ca un nobil feudal fluturând stindardul cu semnele heraldice ale optzecismului, care era nu doar la putere
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
vedere, pentru că așa e cool. Dacă ești critic domle, păi atunci, trebuie să critici! Cine rezista acestui ritual de inițiere în urma căruia ar fi devenit bărbat chiar și într-un trib din Africa era, de cele mai multe ori, destul de repede asimilat grupului la Martin, dacă bineînțeles voia și timpul și distanțele geografice îi permiteau să vină suficient de des la cenaclu. Asta nu însemna neapărat o blândețe dinainte asumată a comentariilor la viitoarele lecturi - am asistat inclusiv la o lectură a lui
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
mai era când l-am cunoscut eu pe Daniel. Cât timp tăcea Martin? Martin tăcea tot timpul ședinței până aproape de sfârșit și din când în când scria notițe. Pe lângă el, tăceau mulți alții, printre care și eu, venită din exteriorul grupului, debutată de Alex Ștefănescu în SLAST, după ce acesta îmi răspunsese la poșta redactiei, primul exercițiu critic din viața mea pe un text de anca mizumschi, exercițiu pe care nu am cum să-l uit vreodată, pentru că mi s-a întâmplat
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
i-am fost martoră, am devenit insesizabil pe atunci, dar foarte clar mie acum, dintre cei care mergeau la Martin. Prin '88, când a apărut și volumașul meu, în cartea cea mai mică, aveam deja sentimentul de apartenență la un grup mai mare, amestecând optzeciști și nouăzeciști deopotrivă, grup care mergea de obicei de două ori pe săptămână la cenaclu, marți la Croh și vineri la Martin, în aceeași sală. Ca și cum sala de cenaclu a acelei perioade ar fi fost investită
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
atunci, dar foarte clar mie acum, dintre cei care mergeau la Martin. Prin '88, când a apărut și volumașul meu, în cartea cea mai mică, aveam deja sentimentul de apartenență la un grup mai mare, amestecând optzeciști și nouăzeciști deopotrivă, grup care mergea de obicei de două ori pe săptămână la cenaclu, marți la Croh și vineri la Martin, în aceeași sală. Ca și cum sala de cenaclu a acelei perioade ar fi fost investită cu puterea de a crea legături umane indisolubile
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
toți cei pe care i-am cunoscut atunci vor popula mitologia mea interioară pentru tot restul vieții și nimic din ce se va întâmpla cu fiecare dintre ei în parte nu îmi va fi indiferent. Acest sentiment de apartenență la grup instalat atunci nu m-a mai părăsit nici o secundă, nici când lucra Cristi Popescu la Adevărul Literar și Artistic și citeam versuri câte juma de noapte în apartamentul cu linoleum pe jos din cartierul Aviației, unde locuia familia mea de pe
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
din Transilvania este lămurită prin istoria veche și recentă, din preajma și din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pare că nimic nu este eludat. Și sunt aspecte puțin sau deloc discutate, precum relația dintre Garda de Fier legionară și grupul etnic german. Vocea "auctorială" notează că "entuziasmul pentru Führer era patologic în Ardeal". Exista, însă, se mai precizează, obligația legală a germanilor transilvăneni ca să facă serviciul militar în S.S. Deportarea sașilor în URSS, în ianuarie 1945, urmează reprimirii cu ochi
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
româncă, adică aparține unei zone cumva marginale) ar putea trimite cu gîndul spre un model intelectual în spiritul tendinței politically correct din viața culturală americană. Departe de Angela Marinescu o astfel de perspectivă, atitudinile ei polemice vizîndu-i tocmai pe membrii Grupului pentru Dialog Social și ideile lor globaliste, pro-atlantiste. Dacă în privința calității umane și intelectuale a celor mai mulți dintre membrii așa-zisei „clase politice” caracterizările deloc flatante ale autoarei corespund realității (excelent este în acest sens pamfletul Don-Juanii politici sau de ce mi-
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
în București. Fumul locomotivei apăsat în jos de acoperișul gării plutea ca niște zdrențe de ceață prin fața ferestrei, intrând până în vagon cu un miros de gudron. Pe peron apărură călători răzleți și pe- rechi desprinse din norul de fum, și grupuri în haine orientale, o mulțime de oameni în așteptare care alunecau pe lângă vagoane până când, după un fluier prelung, frânele se apucară strâns de șine, alunecarea siluetelor încetă și trenul se opri brusc cu o zguduitură. Ca și cum o parte din energie
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
Marius Chivu După o carieră strălucită ca jurnalist la BBC Londra, plus o activitate susținută de comentator sportiv în diverse periodice din țară, proaspăt premiat de Grupul pentru Dialog Social după răsunătoarea concediere, Traian Ungureanu (sau, mai simplu, T.R.U.) debutează cu o carte pe care știu că o aștepta multă lume. Manifestul fotbalist este o culegere de articole publicate, începând cu 1989, în Fotbal Plus, 22
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
se încarcă de materia cotidianului, precum o patetică formă de continuitate a vieții ce nu se îndură a renunța la nimic din ce-i aparține. „Omul, la moarte, arată Lévy-Bruhl, în L’Âme primitive, încetează să mai facă parte din grupul celor vii, însă nu să existe. El a trecut numai din această lume în alta”. Prin urmare moartea nu e abstragere, ci o existență mai degajată, mijlocită de „descîntece băbești”, de o „magie” plurimilenară, saturată de înfățișările familiarului rustic (așa cum
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
o lipsă importantă în gestiune este interpretat ca dovadă peremptorie a vinovăției sale: Anghelache nu ajunge acasă până târziu după miezul nopții, trimite vorbă familiei că va lipsi de la domiciliu până dimineața, nu este de găsit nicăieri în localurile familiare grupului, nu vine la birou toată ziua următoare, în fine, dar nu în ultimul rând, sinuciderea. Cu atât mai de neînțeles - stupefiantă și absurdă - le apare vestea că, la deschiderea casei, nu se constată nici o lipsă. Bulversați și perplecși, cei trei
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
ca strategie ideologică pentru a ajunge în preajma femeii râvnite și pentru a-i câștiga dragostea. Concina prădată e un joc de cărți de modă veche, boierească, nepracticat (din câte presupun) nici în perioada interbelică, de aceea referentul simbolic (spargerea unui grup bazat pe o convenție) nu e clar, cu atât mai puțin transparent pentru cititorii de azi. Desuetudinea, romanțiozitatea și parfumul exotic intră, în mod voit, în compoziția frazei și în macrostructura narațiunii. Nuvela Magie albă nu aduce, din păcate, nimic
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
pavează drumul spre puterea absolută a șlehtei profitorilor iliescani. Farsa în care ne bălăcim de vreo cincisprezece ani a compromis — nu știu dacă iremediabil, dar cu siguranță pe multe decenii — ideea de democrație. Ca instrument de promovare a intereselor de grup, democrația românească a funcționat perfect. Orice mediocru știe că pentru a ajunge la putere are nevoie de complicitatea altor medicori. Orice ticălos a descoperit cheia succesului aliindu-se cu bandiți mai mari decât el. Și zău, nu știu ce-o
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
lui Charles. Și chiar portretul lui Sil Oliver este acela de care Charles cu nici un chip nu se înduplecă să se despartă. Așa că scena se citește la două nivele. Portretele vîndute l-au scăpat pe Charles de creditori. Fiindcă în grup, portretele îl pot salva întotdeauna pe un descendent aflat în ceas de cumpănă. O fac însă doar cînd acesta le invocă reverențios. Iar reverența îmbracă multe forme. Poate fi ludică, precum în cazul lui Charles Surface, care încearcă să-și
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
Năstase va obține raportul de țară din acest an pe propriile sale forțe. * Un titlu de prima pagină în EVENIMENTUL ZILEI: Vanghelie a pus mîna pe magazinul “București”. Cităm unul dintre subtitluri: “Imobilul cu șase etaje a fost vîndut unui grup de persoane, printre care se află și primarul sectorului 5, Dan Marian Vanghelie, deși clădirea era în litigiu, fiind revendicată de foștii proprietari”. După cum ne spune tot Evenimentul zilei, această privatizare “ar putea aduce din nou România în fața Curții Europene
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
el se datorește stării de recluziune și de noncomunicare în care am zăcut aproape 50 de ani. În tot acest interval, bunurile artistice n-au circulat și, în consecință, valoarea lor a fost stabilită în mod artificial, în funcție de interese de grup sau în funcție de comandamente politice. Singurul cumpărător cu putere financiară mare era statul, iar el cumpăra discreționar, după cum îi dictau umorile și nevoile propagandistice, pentru că artistul asta era: un simplu agent de propagandă și de influență, un fel de apostol laic
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
numerosul public, s-ar zice că seara inaugurală - consemnată în program ca recital Tavitian/Mihaiu/Bălănescu - a fost de bun augur. Alex Bălănescu avea să revină, în gala a doua, cu un cutezător recital de vioară solo, urmat de solidul grup al bucureșteanului Garbis Dedeian. Competența post-coltraneană a acestui reedsman înnăscut marchează întregul său repertoriu, alcătuit pentru P&B doar din compoziții proprii. Demers susținut cu aplomb de talentații săi parteneri - Capriel Dedeian/ghitară, Petru Popa/pian, Artur Balogh/contrabas, Dinu
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
Răducanu, ale cărei cântări pe românește ar fi „dat bine” în context. La fel m-aș putea plânge însă și de lipsa fabuloaselor tapiserii percusive create de Corneliu Stroe pe fundalul poemelor mele, pe când amândoi făceam parte alături de Tavitian din grupul de jazz-poetry Jazzographics... Dacă Mircea Tiberian știe să-și atragă companionii spre România, Nicolas Simion reușește să le inducă alor săi pasiunea pentru muzica noastră, indiferent de meridianele pe unde îi împrăștie soarta. Astfel, programul cvintetului intitulat Transylvanian Grooves constituie
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]