KorAP: Find »[drukola/base=gulag & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...59 >

1,469 matches

Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235

diferite clici politice Încercau să-l impună. Sistemele totalitare au ca obiectiv introducerea unui model unic la toate nivelurile societății. La nivelul claselor sociale e vorba de predominanța („dictatura”) unei singure clase - proletariatul -, celelalte trebuind să fie distruse, inclusiv prin Gulag; la nivelul politicii - partidul unic, opus pluripartidismului; la nivelul culturii - o singură filosofie și o singură știință, cea marxistă; la nivelul individului - omul nou, cetățeanul comunist. Să ne aducem aminte cum, În anii ’50 ai secolului XX, a fost impus

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
desigur, dar ei nu reprezintă toată societatea românească. Ruxandra Cesereanu: Reeducarea nu a reușit În România În forma ei brutală, ci Într-o formă rafinată și insidioasă (prin frică și supunere ideologică, În primul rând). Ceea ce s-a realizat prin Gulag a fost exterminarea creierelor libere Într-o primă etapă, dar ceea ce s-a izbutit din 1964 până În 1989 a fost un dresaj performant. Ei bine, intenționez să arăt cum a avut loc acest dresaj și ce se poate face pentru ca

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
așa. Ruxandra Cesereanu: Am uitat să amintesc un moment foarte important, radical, de opoziție autohtonă față de regimul comunist: luptătorii din munții României, câteva sute, atâți câți au fost ei, cel mult o mie. Această rezistență a existat În paralel cu Gulagul, pentru că ultimii luptători din munți au fost capturați și executați În 1962. Corin Braga: De aceea nici nu au fost reeducați... Mihaela Ursa: Susțin observația Sandei că ar trebui departajate tipurile de reeducare. Mi se pare, Ruxandra, că vorbești În

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
Piteștiului). Și atunci i-au omorât, fiindcă nu i-au putut lobotomiza. Am spus doar că atunci când deținuții au ieșit din Închisoare, lumea presupusă a fi liberă era de fapt atât de timorată și hărțuită de ceea ce se Întâmplase În Gulag și de teroarea de afară, Încât dresajul a izbutit În cele din urmă. Spaima de Gulag și presiunile Securității, apoi ritualurile ideologice obligatorii, nu În ultimul rând delațiunea și frica de a fi turnat au făcut ca reeducarea să reușească

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
atunci când deținuții au ieșit din Închisoare, lumea presupusă a fi liberă era de fapt atât de timorată și hărțuită de ceea ce se Întâmplase În Gulag și de teroarea de afară, Încât dresajul a izbutit În cele din urmă. Spaima de Gulag și presiunile Securității, apoi ritualurile ideologice obligatorii, nu În ultimul rând delațiunea și frica de a fi turnat au făcut ca reeducarea să reușească și chiar să fie acceptată prin pasivitate. La urma urmei, au murit sute de mii de

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
ultimul rând delațiunea și frica de a fi turnat au făcut ca reeducarea să reușească și chiar să fie acceptată prin pasivitate. La urma urmei, au murit sute de mii de deținuți politici, În aproape douăzeci de ani (1945-1964), etapa Gulagului clasic, iar luptătorii Înarmați din munți au fost și ei anihilați În zece-cincisprezece ani. Iar cei care nu cunoscuseră Închisorile, dar știau ce se Întâmplă acolo, au ales ca de la un punct să nu se mai opună, să nu mai

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
nu mai protesteze, pentru a fi lăsați În pace. Chiar dacă „mohicani” au mai existat pe ici, pe colo, aceștia erau rara avis. Înșiși deținuții politici eliberați au dorit să fie lăsați În pace. Rareori povesteau familiei despre viața lor În Gulag. Evitau să vorbească, În general, sau vorbeau doar Între ei, ca Între niște inițiați, despre maleficiile din Gulag. Iar unii au fost atât de hărțuiți Încât, din păcate, au acceptat chiar colaborarea cu Securitatea. Dar au fost puțini, totuși. Turnătorii

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
aceștia erau rara avis. Înșiși deținuții politici eliberați au dorit să fie lăsați În pace. Rareori povesteau familiei despre viața lor În Gulag. Evitau să vorbească, În general, sau vorbeau doar Între ei, ca Între niște inițiați, despre maleficiile din Gulag. Iar unii au fost atât de hărțuiți Încât, din păcate, au acceptat chiar colaborarea cu Securitatea. Dar au fost puțini, totuși. Turnătorii de marcă s-au ales dintre cetățenii fideli regimului comunist. Ștefan Borbély: Uite, eu am trăit povestea aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
organe de difuzare a modelului concentraționar... Eu așa am Înțeles. Ruxandra Cesereanu: Îmi atribui idei false și chiar contrare a ceea ce susțin eu. Ai Înțeles greșit. Ar fi un paradox și o absurditate ca, după ce am scris o carte-sinteză despre Gulag, despre memorialistica Închisorilor din România, În care am demonstrat și cum s-a cedat, dar mai ales cum s-a rezistat În Închisorile comuniste, să vin acum cu o teorie prin care să susțin că deținuții politici au fost reeducați

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
aceea au făcut Închisoare, fiindcă erau refractari la spălarea creierului și la implantul ideologic. Să o iau de la capăt, deci. Regimul comunist din România a inițiat un proiect de dresare și reeducare a populației atât În Închisori și lagăre (În Gulag), cât și În afara lor, pe cei presupuși a fi rămas liberi. Proiectul de interior a eșuat (el a izbutit doar la Pitești și Gherla, Într-o perioadă anume, și la Aiud), În schimb proiectul la nivelul Întregii populații a reușit

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
Închisoare au format niște insule tăcute, care abandonaseră protestul, fiindcă erau timorați de ceea ce pățiseră. O parte dintre ei, o minoritate, fuseseră reeducați și aveau reacții schizoide. Alții, foarte puțini, mai aveau totuși curajul să povestească ce se Întâmplase În Gulag. Existau, prin urmare, trei tipuri de deținuți eliberați din Închisori: tăcuții nereeducați (majoritatea), „limbuții” nereeducați (care povesteau pătimaș despre Gulag și Își manifestau anticomunismul) și reeducații (dintre care, o parte, au devenit colaboratori ai Securității). Răspund acum la un alt

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
minoritate, fuseseră reeducați și aveau reacții schizoide. Alții, foarte puțini, mai aveau totuși curajul să povestească ce se Întâmplase În Gulag. Existau, prin urmare, trei tipuri de deținuți eliberați din Închisori: tăcuții nereeducați (majoritatea), „limbuții” nereeducați (care povesteau pătimaș despre Gulag și Își manifestau anticomunismul) și reeducații (dintre care, o parte, au devenit colaboratori ai Securității). Răspund acum la un alt reproș: nu m-am referit la intelectualitate, la intelighenție, ca fiind reeducată; În orice caz, chiar dacă și printre intelectuali au

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
ale opozanților, fragmente din literatura lor anticomunistă etc. E clar că reeducarea nu a izbutit neapărat la nivelul intelectualității, ci la nivelul maselor. Deși, pe de altă parte, există contraexemplul Noica; dar contraexemplul Noica există pentru că Noica a trecut prin Gulag și a fost hărțuit cu tenacitate până când a cedat (a cedat interior, asta vreau să spun, Întrucât, din fericire, Noica nu a devenit delator, a refuzat așa ceva). Tu spui că nu a fost reeducat. După mine, Noica este, din păcate

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
față de ei: de ce - m-au Întrebat ei foarte serios, și Întrebarea avea o bătaie mai lungă - mai mulți dintre profesorii tineri care au ținut cursuri și seminarii s-au oprit cu precădere asupra anilor ’50: asupra totalitarismului crâncen, discreționar, asupra Gulagului, a rezistenței din munți, asupra literaturii proletcultiste și jdanoviste, adică asupra unei traume pe care ei nu au trăit-o decât, eventual, la modul indirect, prin memoria revanșardă a unor interpuși. De ce - se Întrebau ei - ne grăbim să transformăm perioada

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
memoria revanșardă a unor interpuși. De ce - se Întrebau ei - ne grăbim să transformăm perioada cu pricina Într-o realitate muzeală sau de bibliotecă, neutralizând implicit Întreaga sa Încărcătură umană atroce? De ce vorbim tot de Închisori, deportări, cenzură, Securitate, Holocaust sau Gulag - noi, care am avut parte doar incidental de ele, de regulă În ipostaze soft, fără sânge și fără teama că ne-am putea pierde viața? Nu suntem oare - au sugerat ei - complicii involuntari ai unui fenomen de eufemizare culturală și

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
În nici un caz. Trecutul ca atare nu poate fi conservat decât dacă a fost trăit ca atare, cu acea intensitate a trăirii din momentul respectiv. Slavă Domnului, nu este cazul, nu e nevoie să trecem printr-o nouă experiență a Gulagului ca să conservăm sau să construim o memorie la fel de concretă și de palpabilă ca aceea a bunicilor noștri asupra a ceea ce s-a Întâmplat În urmă cu cincizeci de ani. Și atunci orice discuție despre trecut, fie că este vorba de

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-i pune pe studenți să mediteze asupra acestor realități sau de a le oferi teme de cercetare din acea perioadă este singura alternativă la a tăcea, vinovat sau nu, despre acea perioadă. E adevărat că ei nu au fost În Gulag și nu vor avea niciodată același tip de memorie implicată precum supraviețuitorii, câți mai există, ai Gulagului, e o realitate biologică și istorică, dar mult mai imoral decât această „privire din afară” asupra unei drame istorice mi se pare trecerea

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
din acea perioadă este singura alternativă la a tăcea, vinovat sau nu, despre acea perioadă. E adevărat că ei nu au fost În Gulag și nu vor avea niciodată același tip de memorie implicată precum supraviețuitorii, câți mai există, ai Gulagului, e o realitate biologică și istorică, dar mult mai imoral decât această „privire din afară” asupra unei drame istorice mi se pare trecerea sub tăcere și ignorarea acestei traume. Ioana Macrea-Toma: Între uitare și muzeificare ar mai fi o posibilitate

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
epoci. Dacă vreau să mă Înțeleg pe mine și eșecul meu sau succesul meu viitor, atunci va trebui să Înțeleg și ce s-a Întâmplat În urma mea. Eu pledez pentru Înțelegere. Nu pentru uitare, conciliere, condamnare. Comunismul nu Înseamnă numai Gulag, victime și teroare, ci și existența zilnică tragi-comică a persoanelor care au trăit atunci fără să treacă prin așa ceva, și care au Încercat să se adapteze. Această masă adaptabilă ne angrenează pe toți și ar trebui să o cunoaștem pentru ca să

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
am lucrat eu, studenții mei, nu pot să spun că alcătuiesc o generație. Așa că mai corect ar fi să spun că am Întâlnit și am lucrat cu o minoritate care dorește să aibă memorie. În ce sens? Cursurile mele despre Gulagul românesc, respectiv despre Fenomenul Piața Universității și Proclamația de la Timișoara sunt opționale, nu sunt obligatorii - vine cine dorește, nu este nimeni obligat să participe la ele. Întrebarea pe care le-o pun aproape Întotdeauna studenților este legată de motivația opțiunii

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
temele amintite mai sus? Și majoritatea răspunsurilor sună cam așa: „Pentru că știu deja câte ceva și vreau să știu mai multe și mă interesează tema” sau „Pentru că nu știu nimic și vreau să aflu despre ce e vorba În legătură cu tema asta” (Gulagul românesc, de pildă). Mai există, desigur, și explicații de genul: „Pentru că am un bunic sau o altă rudă care a fost deținut politic sau a trecut prin situația cutare de represiune”. Mai există și unii care nu spun nimic și

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
au fost aruncați În lagăre și Închisori. Ceea ce le explic studenților și ei Înțeleg și acceptă este următorul lucru: nu este vorba, predând acest lucruri, de o memorie revanșardă, ci de o memorie recuperatoare, chiar cu valoare terapeutică. Cursul despre Gulagul românesc este totdeauna secondat de participarea unor foști deținuți politici care să discute cu studenții. Foștii deținuți politici Îmi reproșează uneori: „De ce să vin să vorbesc În fața studenților? Nu au decât să citească din cartea mea și de acolo află

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
găseau În supa nenorocită pe care o primeau de mâncare. Sau dicționarele miniaturale despre care am vorbit, cu ajutorul cărora intelectuali rafinați Îi Învățau, de pildă, pe țărani limbi străine. Lucreția Jurj, cea mai frecventă invitată a mea la cursul despre Gulagul românesc, o femeie cu patru clase primare, care fusese luptătoare În munți și zece ani apoi deținută politică, ajunsese de pildă În Închisoare o vorbitoare de franceză: Învăța pe de rost scriind pe gamelă și făcând exerciții pe săpun. În

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
știi că nu formatezi creiere. Nu poți să fabrici creier anticomunist cu bucata. De aceea eu Îmi asum inclusiv reacții ambigue În legătură cu memoria suferinței. Mi-aduc aminte că recent, de pildă, am avut un student care optase pentru cursul despre Gulag, dar care, după excursia la Gherla și Sighet, mi-a zis: „Sunt dezamăgit. Mie nu mi-a comunicat nimic această excursie documentară. Memorialul de la Sighet este primitiv, nu văd care e modalitatea prin care noi să ajungem la o aprofundare

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
cred că există o memorie coercitivă În legătură cu istoria recentă sau cel puțin ceea ce am promovat eu nu a fost o memorie coercitivă, motiv pentru care reacțiile studenților au fost bune. Acum v-am vorbit mai mult despre cursul axat pe Gulagul românesc. Pot să vă spun Însă, În legătură cu celălalt curs, despre anul 1990 și Piața Universității, că studenții mei care aveau cinci, șase, șapte ani pe vremea Proclamației de la Timișoara și a fenomenului „Piața Universității 1990” bineînțeles că nu știu nimic

[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]