1,962 matches
-
vitrină, și masa cu machete de carton unele peste altele, și teancul de schițe de costume, și paradisul de piese mici și exotice, ceasuri vechi sau resturi de la diverse aparate, și cîteva gheme lipicioase de aracet aproape Întărit și alte gume de lipit, și pozele În rame ciudate de carton, și... hmmm, da, scaunul... scaunul ăsta cu spătar foarte Înalt, scaun cu care era să-ți spargi capul odată, Încercînd să-i faci ceva, poate să-l răstorni, Într-un moment
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ești), așa că Într-o seară ai ajuns să-i transformi șoferului comandantului (nu uita că e căpetenia scîrbelor, e bine să ți-l apropii) vechiul ceas Pobeda Într-un ceas elvețian (Swatch? - așa d-ăla, cum zisăși), lipind ambalajul unei gume de mestecat turcești Turbo (se pare că a Început să se dezghețe comerțul și ne-am umplut de tot felul de șmecherii colorate) pe cadranul coclit, deșurubînd cu grijă capacul subțiat de uzură, apoi scoțînd limbile fine, Încrețite de efortul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acum... Ce mai? Acum sunt instruit și încă la o armă specială - cercetare. Cică nu sunt prea mulți de felul ista. Doar cam câte un pluton pe lângă fiecare mare unitate... Să vezi numai cum întind de tine, frățioare! Ca de gumă. Doar am învățat că trupele nu se duc la luptă așa orbește, ci întâi trebuie pipăit terenul de către cercetași, să vadă ce și cum. Trebuie să caști bine ochii și să gândești, că altfel poți să spui prostii și atunci
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
existe astfel de carențe (e nevoie și de proteine desigur, enzimele fiind de fapt proteine dar cum aproape toți oamenii au suficiente proteine în organism, la unii chiar prea multe, asta nu constituie o problemă). 5) Guma de mestecat. Mestecând gumă de mestecat transmiți un semnal creierului tău prin care îl anunți că urmează să ajungă mâncare în stomac. Când primește semnalul, creierul comandă stomacului să producă enzime, care vor fi astfel irosite. Mai mult, în timp, poate avea loc o
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Fluorul nu e bun, el „tâmpește” sunt multe studii în această privință. Nu folosiți deloc gumă de mestecat. Este o mare greșeală din mai multe motive. Mestecând, stomacul și organismul așteaptă hrana care nu... vine iar îndulcitorii folosiți la fabricarea gumei nu sunt deloc sănătoși. Crește și producția de salivă de la 1,5l/zi până la 2 sau chiar și 5 litri/zi. Se va modifica astfel digestia gastrică prin modificarea calității sucului gastric, care în mod normal este acid. Ar fi
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
vorbit, jumătate În engleză, jumătate Într-o spaniolă foarte stricată și a plecat lăsîndu-i pe toți cu gurile căscate, Într-o liniște desăvîrșită; numai bietul Sánchez Concha avea conștiința Încărcată, Înspăimântat cum era de chinurile iadului fiindcă tocmai Îi șterpelise guma lui Del Castillo. Ceilalți, În schimb, așteptau să se ivească bunul Dumnezeu În fiecare clipă, chiar dacă cel mai firesc lucru era să apară seara Înainte de culcare, cînd se rugau În genunchi lîngă pat, pe Întuneric. Îl așteptau și chiar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îndrepta spre Arenă și Julius privea Înspăimîntat, scoțîndu-și capul urecheat pe fereastră și trăgîndu-l Îndată Înapoi, fiindcă un negrișor de vreo cincisprezece ani vira capul pe fereastră gata-gata să ajungă pînă la Susan și scuipa Înăuntrul Mercedesului un cocoloș de gumă de mestecat sau fiindcă un ciung Își băga ciotul la capătul căruia atîrnau biletele de loterie și Îi asigura că a doua zi aveau să fie milionari. Lui Susan i se făcu milă de un bărbat care se ciocnise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la Ateneu, ci așa cum am văzut-o prima dată, pe când rătăceam amândoi pe străzile Cluju lui, aiurând pe teme literare și metafizice. O văd călcând strâmb în pantofii cu toc și arătând de parcă silueta ei ar fi fost ștearsă cu guma la întâmplare. Chiar în momentul când scriu rândurile astea o aud limpede cum spu nea, pe când treceam amândoi pe lângă fațadele colorate și porțile urbei ardelene: „Nu crezi că tot orașul ăsta e un joc al minții? Știi, pentru mine nimic
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
parcă să-l cântărească, îl evalua ca un geambaș la un târg de vite. Alexandru Miga cu obrazul crispat, strâmbat parcă de-o greață fizică, repetă întrebarea: ― Cum trebuie să procedez? CAPITOLUL IX ÎN ALERTĂ Pe birou se aflau două gume, un etu complet de Carioca și-o carte cu coperte liliachii. În scrumiera ieftină ardea o țigară din care maiorul Cristescu trăsese o singură dată. Din când în când se auzea sfârâitul hârtiei. "Virginia roșii, gândi abstract tânărul Miga. Cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se întunecase. Rămase nemișcat câteva clipe ascultând încordat. "E liniște. Au plecat toți... Valerica, unchiul Alecu..." Încercă să-și amintească chipul lui. I se părea un amănunt esențial. "Alecu... Alecu... Doar îl cunosc bine. Cineva i-a șters fața. Cu guma... Nu reușesc deloc..." Capul îl durea. O durere care-și deschisese pârtie de la rădăcina frunții peste creștet, până la ceafă. Acolo unde se tund incașii. Cineva umbla la clanță. Doru Matei șopti: ― Unchiul Alecu... Acum am să-mi amintesc. Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
internă a Americii. —Bună, Bruce. Maggie detectă o subită înmuiere în tonul secretarului de stat. — Tocmai eram pe cale să vă dau dreptate, domnule secretar, începu Miller, pe vocea lui nazală punându-și amprenta atât accentul sudic de acasă, cât și guma Nicorette, pe care o mesteca de dimineața până seara. Renunțase la țigări cu unsprezece ani în urmă, ajutat de o grămadă de substituenți cu nicotină. Renunțase la plasture, dar nu și la gumă: era dependent de ea. — Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
atât accentul sudic de acasă, cât și guma Nicorette, pe care o mesteca de dimineața până seara. Renunțase la țigări cu unsprezece ani în urmă, ajutat de o grămadă de substituenți cu nicotină. Renunțase la plasture, dar nu și la gumă: era dependent de ea. — Vreau să spun că n-au avut la dispoziție decât cincisprezece ani ca să se gândească la un răspuns în privința asta. Dumnezeule! Nu putem tărăgăna lucrurile astea la infinit. Se aplecă în față, îndoindu-și trupul subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Bob Geldof? Și toți ceilalți binefăcători cu inimile rănite care vin cu accentul ăla care te face să te simți vinovat. N-o să meargă de data asta. Se lăsase pe spătar, legănându-se pe picioarele din spate ale scaunului, mestecând guma cu nicotină mai hotărât ca niciodată. Asta nu e o negociere cu cine știe ce culegători de banane din Africa. Deții ceva de care am nevoie. Și nu ai nici o alternativă, Maggie. Nici una. Așa că spune-mi. Unde e nenorocita de tăbliță? Negociere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zgâriate, pe podea, cutii de Cola rostogolite sub pat, alături de o perie de păr murdară, un fier de ondulat și un tub gol de crem autobronzantă. Georgia deschise sertarele măsuței de lângă pat și dădu peste o grămadă de ambalaje de gumă de mestecat, chiloți făcuți ghemotoc, bomboane de mentă pentru respirație, rimeluri, fotografii de la balul de anul trecut, chibrituri, un calculator, șosete murdare, numere vechi din Teen Vogue și People. Și un pachet de țigări, ceea ce nu o bucură prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
primit bastirma din Erevan! — Doamne, nu mănânc manti și categoric n-am de gând să mănânc bastirma. Armanoush s-a Încruntat. Nu pot să put a usturoi În seara asta. — Nici o problemă. Dacă te speli pe dinți și mesteci o gumă de mentă n-o să se mai simtă nici un miros. Vorbise mătușa Zarouhi care venea cu o farfurie de musaqqa frumos garnisită cu pătrunjel și felii de lămâie. A pus farfuria pe masă și a desfăcut larg brațele ca să-și Îmbrățișeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai ales că o partea a ei era atât de mândră de ea? Cum putea respinge bunătatea celor pe care Îi iubea? Putea fi respinsă bunătatea? — Asta n-o să folosească la nimic! a bolborosit Armanoush. Nici o pastă de dinți, nici o gumă de mestecat, nici măcar apa aia de gură mentolată și scârboasă - nimic de pe planeta asta nu e destul de puternic ca să alunge mirosul de bastirma. Îi trebuie o săptămână ca să dispară cu totul. Dacă mănânci bastirma, respirația și transpirația Îți miros a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vreme care păreau desprinși din cu totul alt timp și spațiu, ca niște cântăreți drogați din anii ’70 care abia Își reveneau după o experiență Îngrozitoare. Unul din ei stătea Într-un scaun mare și confortabil și mesteca zgomotos niște gumă În timp ce pălăvrăgea cu prietenul lui și aștepta să i se tatueze pe gleznă un țânțar purpuriu. Omul cu acul s-a dovedit a fi asistentul mătușii Zeliha, la rândul lui un artist talentat. În timp ce lucra, Armanoush se holba la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se Îmbarce În zborul acela de douăsprezece ore. Rose a cumpărat o cutie alune Planters, biscuiți cu brânză, prăjiturele cu fulgi de ciocolată, două cutii de chips-uri BBQ, o grămadă de batoane cu miere și migdale și pachete de gumă de mestecat. Ideea de-a supraveghea consumul de calorii, fie doar de dragul simplei posibilități de-a supraveghea ceva, orice, era deja de domeniul trecutului. Aparținea vremurilor când era destul de tânără și de hotărâtă să-i dovedescă familiei Tchakhmakhchian că femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o după-amiază, la Cadiz, bînd Jim Beam cu gheață - Mariana nu voia nimic altceva - Îl apucă nostalgia de propria lui țară, lipsită de nostalgie și deloc complexată de asta. CÎnd vom ajunge acasă, Își spunea În gînd, În timp ce Mariana mesteca gumă și Își flutura pletele În ritmul unei muzici pe care o auzea doar ea, mă voi face cartograful spațiilor ascunse ale Americii, supraveghetorul propriilor noștri genii loci. O să-i arăt Marianei adevărata Americă, nu cea pe care ea o știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu știi de ce-am venit aici? Gaston clătină din cap. — Ascultă ce zgomot e aici. Dacă trag, nu aude nimeni. Grozav loc pentru crime, nu-i așa, Gas? Când s-au întors la mașină, șoferul îi aștepta încă. Mesteca gumă. — În ordine. Să ne pregătim. — OK. Șoferul a deschis portbagajul și a scos o valiză maro. Endō a intrat în mașină și și-a scos pelerina, haina și cravata. În valiza pe care i-a adus-o șoferul se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nici un sâmbure de ură în sufletul lui, pentru acest bărbat. Cu același sentiment cu care, pe o zi ploioasă, privești un deal îndepărtat, el singur scăldat în soare, cu același sentiment, deci, contempla și Gaston intențiile lui Endō. — Vrei niște gumă, străine? întrebă șoferul întinzându-i un pachet de gumă de mestecat. Vezi să nu faci vreo năzbâtie. — Endō-san... Unde s-a dus? — S-a dus să aducă omul. — Să aducă omul? — Da, cel pe care se pregătește să-l lichideze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bărbat. Cu același sentiment cu care, pe o zi ploioasă, privești un deal îndepărtat, el singur scăldat în soare, cu același sentiment, deci, contempla și Gaston intențiile lui Endō. — Vrei niște gumă, străine? întrebă șoferul întinzându-i un pachet de gumă de mestecat. Vezi să nu faci vreo năzbâtie. — Endō-san... Unde s-a dus? — S-a dus să aducă omul. — Să aducă omul? — Da, cel pe care se pregătește să-l lichideze. Gaston și-a lipit fața prelungă de geam. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ora unsprezece. Nu-mi rămâne decât să-l aduc pe șantier și să apăs pe trăgaci. Zece patruzeci și cinci. Endō stătea cu coatele rezemate de geamul mașinii, privind la cei care treceau pe lângă ei. Șoferul, care continua să mestece gumă, era absorbit de lectura ziarului de dimineață, desfăcut pe genunchii lui. Ceva mai deosebit prin ziar? întrebă Endō, tușind sec. — Uriașii au pierdut două lovituri consecutive în favoarea Leilor. — Nu asta mă interesează. Știrile de pe prima pagină le vreau. — Politice? Aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
hamalul profesorului din vremuri imemorabile, Încâinit de atâta așteptare a unei catedre - nu punea Întrebări doar din texte, ci se axa mai mult pe temele de seminar ținute de el, la care de fapt nu participase nimeni. O fată mesteca gumă privind zidul cenușiu din față, ca și cum ar fi Încercat să citească pe el noțiuni pe care nu avusese timp să le Învețe. Zero stătea la fereastră privind statuia Înfricoșătoarei Minerva, cea purtătoare de scut, care se oglindea În lacul Universității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
B. Urlându-și insultele din ce În ce mai elaborate și mai violente, tânărul Înalt reuși s-o demoralizeze pe iapă, care execută o lovitură slabă - mingea se opri În fileu. Tânărul strigă: — Hai, Vale, ești cea mai tare! Antonio făcu un balon de gumă și Îl pocni dezgustat. Era prietenul ei? Valentina avea deja un prieten? Valentina, cu numărul 9 Întipărit pe spate, cu degetele Învelite În bandaje albe. Avea pantalonașii scurți ce-i lăsau să se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca niște scobitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]