6,001 matches
-
amară, ori rea,Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai datO cafea amăruie cu gust de oftat...Te-ai uitat cum cu lacrimi am sorbit-o încet,Și nu cred că vreodată ai avut vreun regret...Eu tăcută-am gustat din cafeaua ta, viață,Și în fiece cană am văzut o speranță...Azi, te invit viață, să bem o cafea!O vom bea împreună împărțind cana mea...De va fi amăruie, să îmi spui și-ți voi daSă mai picuri
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
aia bunătate, bună cuviință, eroism, demnitate. Vorbe mari! Vorbe goale! Vorbe mari și goale pentru șmecheri și pentru turnători; vorbe mari și de mare folos și pline de înțeles când le simți răcoarea în iezerul de foc și le poți gusta farmecul experimental”. Oamenilor care „au dat din coate” și au ajuns undeva în față le lipsește, iată, Buna-cuviință, însemnând ceea ce se cuvine unui om, o purtare bună în vorbire și în fapte, despre care filozoful francez René Descartes (1596-1610) spunea
INSOLENŢA VS. BUNACUVIINŢĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383741_a_385070]
-
Autorului - Ai pus sare în supă? - Bineînțeles! - Dar când? Nu este tot una dacă pui sarea în supă înainte sau după legume, înainte sau după găină sau, pur și simplu la momentul propice. Orice gospodină știe, dar totodată orice familia gustă supa în felul ei observând imediat dacă bucătăreasa șefă a fost sau nu gospodina casei. În consecință fiecare casă din sat prepară supa într-un fel specific, caracteristic și cu gust aparte care, de regulă, este foarte plăcut rudelor și
O SUPĂ BUNĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383769_a_385098]
-
asemenea Fiului risipitor, iar eu o s-o primesc, așa, ca pe o muscă fără aripi și o las să se amăgească cu dulceața ultimului sărut. Până la urmă eu chiar am iubit-o, altfel Soare nu ar fi reușit niciodată să guste mărul”. În piesa aceasta, după ce ai parcurs-o ori ai vizionat-o, nu poți să nu te întrebi, cine e călăul și cine victima? Prizonier al unei căsnicii nefericite, prizonier al singurătății? Prizonier al conveniențelor sociale? Al nefericirii pe care
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
caldă, primită în brațe, într-o zi rece de toamnă? Și tot așa. Este un joc al închipuirii, plecând de la ceva concret: o pâine caldă. De fapt, un gest al unei femei milostive. În cele din urmă, elevii încep să guste câte o bucățică din pâine. Autoarea știe să stoarcă orice lucru de sens. Să găsească o infinitate de nuanțe posibile pentru același lucru. Pâinea caldă te îmbie, de asemenea și la un act de caritate, la generozitate. Cum poți înfuleca
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
dintre elevi, dând un coltuc de pâine unui coleg, pretinde altceva la schimb. Are o fire mercantilă, materialistă. Nimic nu dă gratis. Elevul 5, care pare puțin filozof are o replică: “Elevul 5: Cărțile sunt ca o pâine caldă, dacă guști din ele. Apariția celor două eleve întârziate, aducând și ele o pâine de la aceeași bătrână darnică, are darul de a însufleți jocul. Unul din elevi oferă o bucățică de pâine unui porumbel. Prilej de alte simboluri: porumbelul și apa, Noe
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
în vârstă frumusețea se stinge treptat până apune la picioarele pomului. N: Nu-i adevărat! Frumusețea nu are vârstă. Adevărata frumusețe o găsești în florile toamnei ce împodobesc arborii. Oamenii nu înțeleg acest lucru. M: Să înțeleagă toamna? N: Să guste toamna. M: Cum ar putea să guste toamna? N: În primul rând trebuie să-și dorescă să guste toamna. M: Cum să o guste. N: Învățând să ruginească. M: Oamenii să ruginească? N: Da, să ruginească treptat, să-și descopere
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
apune la picioarele pomului. N: Nu-i adevărat! Frumusețea nu are vârstă. Adevărata frumusețe o găsești în florile toamnei ce împodobesc arborii. Oamenii nu înțeleg acest lucru. M: Să înțeleagă toamna? N: Să guste toamna. M: Cum ar putea să guste toamna? N: În primul rând trebuie să-și dorescă să guste toamna. M: Cum să o guste. N: Învățând să ruginească. M: Oamenii să ruginească? N: Da, să ruginească treptat, să-și descopere lumina ce le macină sufletul și s-
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
vârstă. Adevărata frumusețe o găsești în florile toamnei ce împodobesc arborii. Oamenii nu înțeleg acest lucru. M: Să înțeleagă toamna? N: Să guste toamna. M: Cum ar putea să guste toamna? N: În primul rând trebuie să-și dorescă să guste toamna. M: Cum să o guste. N: Învățând să ruginească. M: Oamenii să ruginească? N: Da, să ruginească treptat, să-și descopere lumina ce le macină sufletul și s-o lase să curgă râu spre vârful frunzei. Când verdele e
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
florile toamnei ce împodobesc arborii. Oamenii nu înțeleg acest lucru. M: Să înțeleagă toamna? N: Să guste toamna. M: Cum ar putea să guste toamna? N: În primul rând trebuie să-și dorescă să guste toamna. M: Cum să o guste. N: Învățând să ruginească. M: Oamenii să ruginească? N: Da, să ruginească treptat, să-și descopere lumina ce le macină sufletul și s-o lase să curgă râu spre vârful frunzei. Când verdele e mângâiat de galben, când viața aleargă
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Este ceea ce se numește, în limbaj comun, “teoria chibritului” sau “despicarea firului în patru”. Imaginile create sunt foarte plastice, unele chiar pline de poezie. Se știe că între poezie și geometrie există o conexiune aproape similară. În următoarea piesă, numită “Gustând din măr” facem cunoștință cu P1, P2, cu Litră și cu Zamă. Decorul sugerează un tunel. Tunelul copilăriei, de fapt, un labirint, plin de capcane. Atmosfera e specifică peșterilor, cu lilieci, roci, gropi, fundături și un râu subteran. P1 și
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
inventeze stelele. Le schimbă cu laptopul cel nou cumpărat recent de mama. Dar e înșelat de vânzătorul de prafuri, Maur. Vicu, din ce în ce mai disperat că nu-și mai găsește stelele. Se așează pe o bancă în parc, se înveșmântă din noroi, gustă din el, se împotmolește. Se închipuie când cerb înnoroiat, când hipopotam, când rinocer. Oamenii din stradă îl lovesc, îl batjocorăsc, râd de el. Are câte o clipă de luciditate: “Prafurile din noaptea asta au fost o înșelăciune. Și laptopul meu
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
cu speranța... Cine știe oare dacă această cunună se va încununa cândva cu marea noastră familie a neamului nostru întregit, ce anume i-ar putea fi adunat la o masă rotundă (?), la care noi trustrei am petrecut copilăria și am gustat mămăliguța galbenă ca floarea soarelui... S-ar putea vreodată, cândva...? Nu întâmplător un citat din Ioan... Sunteți cunoscut de către cei din domeniu pe mapamond, de oamenii de cultură și nu numai, este cunoscut și faptul că aveți din ce în ce mai multe invitații
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
Prisăcaru? Înțeleg că mănâncă omul, că bea, că vrea să știe totul despre foștii colegi, dar să nu te uiți la femeia ta, să vezi ce face timp de două ore? Păi, e posibil? E drept că și ea a gustat, a chicotit din când în când, dar de cum îmi prindea privirea, îmi făcea complice cu ochiul și imediat după aia zâmbea nu știu cum, părea puțin fâstâcită dar dacă trecea un minut și mă uitam la ea, iar îmi făcea cu ochiul
SCHIŢE UMORISTICE (82) – ZODIA LEULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380125_a_381454]
-
nemărginirea Și unde a sfârșit timpul trecut, Voi chema din infinit iubirea Făr-acea teamă de necunoscut. Fii gândul meu, gând voi fi cu tine Iar zâmbetul nu-mi va mai fi umbrit, Cu teamă a unei nopți creștine Si voi gusta din fructul cel oprit. Învață-mă privirea să-ți iubesc Și vei primi în dar doi ochi căprui, Iar macii în obraji de înfloresc Voi sti ca ei nu sunt ai nimănui. Referință Bibliografică: Dorință / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN
DORINȚĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380145_a_381474]
-
să îmi îngădui liniștea de a intra în atmosfera Zen a templelor, să încerc să le înțeleg semnificația și să mă bucur de pacea ce-o degajă. Deși eu am făcut un maraton din vizita Japoniei, ea de fapt se gustă cel mai bine dacă-i îngădui să îți vorbească în ritmurile proprii.“ Oricâte profiluri japoneze prind contur în tipologia variată a noului ei jurnal de călătorie, de la profesionistul impecabil, plin de condescendență, care este taxatorul de bilete din tren și
O CARTE DE ÎNVĂŢĂTURĂ DESPRE JAPONIA de ANCA SÎRGHIE în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380110_a_381439]
-
atracție unul față de celălalt.Dumnezeu voia ca ei doi, să stăpânească pământul, așa cum erau nu o puteau face, de aceea a pus o momeală, mărul. Domnul știa că vor mânca din măr, își dorea chiar, să încalce porunca și să guste din fructul oprit. Șarpele, dracul (întodeauna va exista un șarpe)a îmbiat-o pe Eva, spre bucuria Domnului, aceasta a gustat din măr, apoi a mușcat și Adam. Din această clipă lucrurile se schimbă total, cei doi văd că sunt
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
pus o momeală, mărul. Domnul știa că vor mânca din măr, își dorea chiar, să încalce porunca și să guste din fructul oprit. Șarpele, dracul (întodeauna va exista un șarpe)a îmbiat-o pe Eva, spre bucuria Domnului, aceasta a gustat din măr, apoi a mușcat și Adam. Din această clipă lucrurile se schimbă total, cei doi văd că sunt diferiți, își acoperă goliciunile cu frunze de lipan, se descoperă că sunt de sexe diferite. Dumnezeu îi izgonește din rai cu
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
lucrurile se schimbă total, cei doi văd că sunt diferiți, își acoperă goliciunile cu frunze de lipan, se descoperă că sunt de sexe diferite. Dumnezeu îi izgonește din rai cu porunca, să stăpânească pământul și să se înmulțească. Odată ce au gustat din măr, a apărut atracția dintre cei doi. Eva nu a greșit, când a alergat, acolo unde nu avea voie, acolo trebuia să meargă, ăsta era ordinul secret al Domnului. Dumnezeu nu a vrut, să-i trimită pe pământ, de cum
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
măr, el ne însoțește sub diferite forme, cea mai tare este ispita. Olga se gândea la tânărul locotenent de la bal, oare nu era el, pentru ea, fructul oprit, ispita venită din ancestralul nostru, mărul din care nu avea voie să guste și rămânea cu sentimentul neîmplinirii? Dorința oamenilor de a avea, ce nu le este permis, să aibă, este mărul fiecăruia, moștenit încă din perioada în care oamenii erau două păpuși. S-a trezit pe seară, era odihnită și cu chef
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
te-ai amăgit și iar ai greșit, Uneori regretele-s târzii... Sper să îmi revin, nu mai beau pelin, De atât amar m-am săturat. Tu bea un alt vin, eu nu te rețin, Din otrava-ți prea des am gustat. Și dacă de dor, mâine o să mor, Voi lasa trecutu-n urma mea. Valul trecător, ce mi-a dat fior, Va fi doar o amintire rea !... autor Dorina Omota 2.02.2017 Referință Bibliografică: Uneori regretele-s târzii... / Dorina Omota
UNEORI REGRETELE-S TÂRZII... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380260_a_381589]
-
se plăcură instantaneu, uitând de incidentul cu telefonul din seara trecută. Mama lui Sorin fu surprinsă de ținuta simplă, dar elegantă a tinerei eleve, iar Simona de atitudinea fermă și plină de demnitate a mamei lui. - Poftiți vă rog, să gustați din ce este pe platouri, spuse gazda, invitând-o pe tânăra musafiră să se servească din aperitivele așezate pe masă. Ceilalți membri ai familiei erau veniți de mai mult timp și deja savurase aperitivele. Ospătați-vă mai întâi, Sorin nu
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
pe platouri, spuse gazda, invitând-o pe tânăra musafiră să se servească din aperitivele așezate pe masă. Ceilalți membri ai familiei erau veniți de mai mult timp și deja savurase aperitivele. Ospătați-vă mai întâi, Sorin nu a vrut să guste nimic cu noi până nu sosești tu. Trebuie să apară din clipă în clipă și soțul meu. A plecat până la magazinul de lângă bloc, să cumpere niște vin roșu. Nu poate lipsi așa ceva din meniul casei, zâmbi amfitrioana, privind-o drept
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
nu făcea mai mult de treizeci și cinci - patruzeci de minute până la școală, schimbând două tramvaie. - Vă mulțumesc pentru invitația neașteptată, doamnă și domnule Pătrășcanu, spuse la un moment dat Simona, ridicându-se de la masă. - De ce nu mai rămâi? Nici nu ai gustat măcar din tort. L-am preparat special pentru voi, dragi copii, spuse voioasă doamna Gheorghița, îmbrățișând cu o privire caldă toți mesenii săi. Lasă că te duce mai târziu Sorin acasă cu taxiul. - Vă mulțumesc, dar este deja întuneric și
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
nedrept, Eu falsa bucurie n-o petrec. Răscrucile se strâng, nu le tocmesc, Încrezătoare merg pe apa lor, În zare bucurie deslușesc, Un cântec vechi și-n pace sunător. Fiți fericiți Fiți fericiți, prieteni, fiți, Eu fericirea n-am să gust, Eu doar aștept și jinduiesc Tărâmul ei atât de-ngust. Ci pietre sure am în suflet, Un turn spre ceruri îmi clădesc, La fericire stau și cuget, Nu e un lucru pământesc... Referință Bibliografică: POEME / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN
POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380306_a_381635]