60,329 matches
-
prefețe și comentarii critice, tipăriți la edituri aparent serioase. E drept că sînt și aspiranți eterni la calitățile enumerate, care vor fi cheltuit o avere ca să-și tipărească, adesea bilingv, aberațiile. Cînd mă gîndesc cît or fi costat pachetele de hîrtie de lux stricate cu versurile lor, mă simt parțial răzbunat pentru tot ce am îndurat citindu-le. N-o să dau numele acestor iluzionați, pentru că n-am nimic personal cu ei. Mi-e doar milă-silă de "opera" lor. Singurul lucru pentru
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
cât o modalitate de a se exprima și dezvălui. Lângă modelul publicistului Eminescu, arzând literalmente pentru fiecare filă de adevăr personal, netranzacțional, avem și modelul Arghezi, al necruțătorului pamfletar căruia i se ștersese complet din memorie numele actriței nimicite pe hârtie cu numai o zi înainte. Paginile de gazetă, pagini "la vedere", accesibile cititorului mediu, sunt și o formă de socializare. Autorul de ficțiuni dense, grele, pline de fantasme, face un pas către spațiul public, scoțând nasul prin ușa întredeschisă și
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
nicăieri), ele au o rezonanță specială în sensibilitatea scriitorului. Mergând pe urmele acestuia, vom trece cu relativă ușurință din realitatea pe care o trăiește în ficțiunea pe care o scrie: "Coloane la etaj, geamuri cu sticlă spartă și înlocuită cu hârtie albastră, impresie de părăsire și fărâmițare lentă (...) Dezolat, m-am lăsat pe vine, și atunci, deodată (pentru că o priveam acum de la înălțimea copilului de doi ani?), totul mi-a explodat în creier într-un flux orbitor de lumină. M-am
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
dinspre Via del Corso sau vreun alt mare bulevard. Gazda mi-a citit și ea din poemele sale ; eram ca doi tineri literați încrezători în viitor și în ei înșiși - el, născut în 1909, eu - în 1939. Când pun pe hârtie aceste amintiri, am doi ani mai mult decât Gatto, pe atunci... Lunga noastră discuție-lectură s-a terminat cu sosirea iubitei sale, o doamnă foarte arătoasă, de o aristocratică prestanță, care ne-a dus la o trattoria din apropiere. Mario Luzi
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
o mică sacoșă. Le-a răsfoit, încercând să înțeleagă cuvinte românești, apoi m-a bătut pe umăr: "Cazzo, quanti libri ai pubblicato!" Brusc, s-a hotărât să mă ajute în mod concret: peste două zile, la editura sa, voi semna hârtiile gata pregătite ale unui contract și voi încasa un modest avans (de 200000 de lire - echivalentul a două luni de bursă la Perugia! m-am bucurat eu). Urma să-i trimit un manuscris (poezie, proză, eseu)... de îndată ce voi putea - dar
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
comparația rămâne o expresie grosolană și atât. Ar fi putut găsi altceva și ne-ar fi arătat că nu își disprețuiește personajele feminine chiar dacă le refuză tandrețea unui elementar preludiu. Pentru că Dumitru Ungureanu nu arată înțelegere pentru femeile sale de hârtie. Doar le "sexuiește", așa cum face și cu proza pe care o scrie. Obscenitatea lui Dumitru Ungureanu, atâta câtă este, nu vine din frustețea limbajului (altfel ca și absent), ci din atitudinea libidinoasă a naratorului, care nu vorbește mult dar e
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
în culise și mă găsise îmbrățișînd Obiectul, consolînd-o, mîngîindu-i părul, și expresia sălbatică de pe chipul meu, care nu semăna deloc a tristețe... De la acest ultim gînd Tessie reveni. Milton, pe de altă parte, nu-și pierdea vremea reevaluînd dovezile. Pe hîrtia de la hotel Callie declarase: Nu sînt fată". Dar Callie era doar un copil. Ce știa ea? Copiii spun tot felul de lucruri trăsnite. Tatăl meu nu înțelegea ce mă făcuse să fug de operație. Nu putea să-și dea seama
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
în pagină prin lungile descrieri inserate în miezul acțiunii, ori prin translări subtile de la momentul actual, proletar. Scriitura de o rafinată complexitate a romancierului se îmbibă de toate aromele și culorile, zgomotele și șoaptele lumii noastre, proiectând un univers de hârtie cu o consistență superioară celui real. Dincolo de alegorismul prea accentuat, la final, al cărții (epilogul cu August și Anghel, fața luminoasă și cea întunecată a credinței, i-a fost reproșat pe bună dreptate autorului), singurele obiecții pe care i le-
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
de revistă, nici chiar cele de catedră, ci reacția publicului cititor și cumpărător. Or, aici, România se găsește în plin paradox. Cine are succes de public astăzi la noi? Au reprezentanții elitei, Ťboierii mințiiť, și mai are subcultura, soap-ul pe hârtie. Ambele zone au șanse să modeleze în materia publicului lor, rămâne de văzut în ce măsură o vor și face." Și mai spune Tania Radu: "Canonul și-a modificat sensibil harta, fără să ne aflăm încă în fața unui nou canon. ŤCriogeniať care
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
O poveste-acatist, pentru copiii cărora le-au trecut mai mulți ani de pomenire decît vîrsta lor cînd au murit, pentru părinți, nici ei maturi, pentru autori și pentru personaje. Legătura dintre răvășeala din viața unui fiu nedorit și clinii de hîrtie care-și tot schimbă locul, dezorganizînd cu bună știință textul o fac cele două dedicații, pe două romane despărțite de doi ani: "aștern gîndurile mele pe țărîna și ciolanele tale, tată, pentru că astăzi ești orb și mut și surd și
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
în intelect), mizînd pe atuul seducției. însăși poezia nu e decît o pradă a acestei tactici: "Sulemenită/ și pe deasupra tocită de gînduri/ Lustruind pe ascuns singurătatea din vise/ Da. Sînt un trup care se dă la cuvinte// Mirosul proaspăt de hîrtie, cerneală/ îmi dă amețeli. Cînd citesc eu mă/ pot înmulți prin spori// Te mîngîi cu creionul în mînă/ și-ți tai răsuflarea/ (atît de floare și totuși carnivoră)". Textul e carnal și se naște aidoma unui prunc: Va trebui să
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
lui Lucian, pe care, cu numai o oră mai înainte, îl dorise cu aprindere. Nu putu găsi în întuneric clanța ușii și o căută pe bâjbâite. Camera ei se scălda în lumina lunii. Pe pat se afla o foaie de hârtie, pe care în aceeași după-amiază scrisese o poezie de dragoste pentru Lucian, inspirată de ceea ce părea să fie un dor nestăvilit de el. Cum e cu putință? se întrebă dânsa. Era aproape să mor din dragoste". Deodată, își aminti de
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
și o pereche de papuci. în timp ce tată și fiică scotoceau prin cameră, chipurile lor căpătară o culoare purpurie; barba lui Calman părea stropită cu sânge; o pată roșie apăru pe broboada lui Șeindl. Pe masă se afla o bucată de hârtie. Șeindl încercă să citească ceea ce era scris pe ea, dar nu putu desluși literele în penumbră. Nu se putea spune nici dacă-s evreiești ori poloneze. Calman închise ușa. - A fugit, spuse el. - Da, mă tem că-i așa. Un
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
de ciudații vorbitori rurali ciudaților ascultători rurali în ciudata cadență rurală și explicate în chip ciudat au fost înțelese de aceștia fapt confirmat prin ciudatul discurs rural în replică de certă reputație rurală * Uneori cerul se făcea galben ca o hîrtie ordinară și pe aleea apoi înecată în praf despre care se spunea că a murit de plictiseală trecea un copil pe o bicicletă veche de damă - i se furaseră doar niște accesorii fără importanță - o stare de fapt care altundeva
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
nu era nevoie de reclamă ca să-i convingi pe oameni să mănânce ceva", " Muierile sunt acele ființe care-i înăbușă pe bărbații tineri cu sânii lor", "America e când bărbați în maiouri conduc mașini galbene și numără bani verzi de hârtie", "Pe măsură ce trecea timpul, extratereștrii mi se păreau tot mai puțin importanți, în schimb mă interesau tot mai mult sânii". Cu origine umilă, realizat în viață prin puterile proprii, tatăl se va folosi de toate relațiile pentru a obține sprijinul organizațiilor
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
râs. La plecare, râsul ne-a înghețat brusc pe buze: automobilul cu care venisem era blocat, bară la bară, de alte două mașini. Vehicolul nostru era sechestrat după toate regulile artei. Mai mult, pe parbriz cineva pusese o bucată de hârtie ce conținea un text ultimativ: parcasem pe o porțiune a carosabilului ce constituia "proprietate privată", de la numerele x la numerele y ale străzii și, prin urmare aveam să suferim consecințele legale ale "infracțiunii" comise. Am așteptat minute în șir să
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
în afară de câteva excepții... Stelian Popescu (Universul)... Pamfil Șeicaru (Curentul)... câteodată și Nae Ionescu (Cuvântul)... Panighian e tot mai visător. Din buzunar scoate mătăniile, pe bază de care orientalii cugetă... „La drept vorbind - spune el - Nae Ionescu e un crack de hârtie, (crack însemnând pe englezește cal de curse câștigător)... Mercedes cu compresor, vilă la Băneasa, haine la Londra... Panighian mai spune că pe Nae Ionescu îl paște soarta lui Titulescu, otrăvit. Iar acest Panighian a avut dreptate... Nae Ionescu prăpădindu-se
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
povestiri, iar cele recuperate în această antologie sunt doar acelea care conțin elementele definitorii mai târziu pentru scrisul prozatorului originar din Brăila. Volumele următoare sunt, cu siguranță, și cele mai bune. Aici se găsesc capodoperele lui Tudor Octavian: Anul de hârtie, The Peas Foundation, Sigismund I, al naivilor, Mățăoanu între oglinzi sau Zid între un bărbat și o femeie. Istoria unui obiect perfect ar merita citită în paralel cu Ruletistul lui Mircea Cărtărescu. Încercați asta! În Istoria literaturii contemporane, Laurențiu Ulici
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
mult sau mai puțin vizibil, sub semnul artefactului, deși nu neapărat în sensul scrisului lui Mircea Horia Simionescu cu care, de altfel, se întâlnește de mai multe ori. Unul scrie despre Leipzig, orașul de carton, celălalt despre o gospodărie de hârtie. Aici este și de căutat diferența fundamentală dintre cei doi. Dacă Mircea Horia Simionescu își asumă integral tehnica pastișei, a simulacrului, a ficționalizării totale, Tudor Octavian rămâne foarte aproape de verosimil, nu recunoaște construcția textuală împingând povestirile, dincolo de insolit, înspre satira
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
zis: - Ascultă aici, draghe!... Acu un ceas mi-a telefonat un prieten... om serios, toată încrederea... A fost ridicat Căpitanul. Tot de la el am aflat că au dispărut nicadorii și steliștii. (Nicadorii erau asasinii lui I.G. Duca, steliștii... (ruptură de hârtie n.n.). Stelescu fusese membru fondator al Gărzii de fier. Acum, finanțat de Max Aușnit, Stelescu organizase o „spărtură“ în Gardă. La această „treabă“ ajutase și Panait Istrate, proaspăt întors din URSS. Ciudată poveste. - Tu ce zici? întreabă Flondor. - Ce să
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
face posibilă admirarea unei reproduceri din Kandinski pe peretele cu ușa. A, pardon, nu e o schiță nonfigurativă pe verde, ci o igrasie mai veche, uscată, care a fisurat pelicula subțire de var. Pe peretele de răsărit, o icoană de hârtie cu Fecioara Maria și Pruncul. Lângă paturi, trei dulapuri masive de fier. Cu sertare, mai mult blocate. În încăpere mai este o măsuță, un taburet, un cuier-pom și un frigider în care a rămas uitat un mic bol albastru cu
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
-i exaspera: “Ai citit prea mult, fetițo”. Știa prea mult, se ascundea în faldurile unei culturi pe cît de strălucitoare, pe atît de blestemate. Nu știa să se inventeze pe sine într-un alt scenariu sau pe o bucată de hîrtie. Trebuia să-și joace singură propria-i piesă. Nu putea să iasă din singurătatea plăcerilor intangibile și neguroase în spațiul în care se petrece comunicarea cu ceilalți, scriind, jucînd, dînd ocazia talentelor sale de a se manifesta. Nu reușea să
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
de spital, pe care a trebuit să rămînă în perioada cînd își recăpăta, în mod miraculos, vederea și auzul, dar își pierdea - adesea din pricina unor iresponsabile și impardonabile erori ale chirurgilor - alte funcții vitale, Carlos nu a abandonat nici o clipă hîrtia și stiloul, desenul și poemele, într-o căutare febrilă a sensului profund al tuturor acelor lucruri care îi luminau viața ce se scurgea din el. Miracolul de care vorbesc are un nume: atenția unui eminent epidemiolog mexican, doctorul Juan Sierra
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
de un fenomen mai larg, care este rolul mutant al compozitorului în contemporaneitate. Din acest punct de vedere, sistemul bazat pe cele 12 sunete apare a fi o biată aberație întreținută de insistența noastră în a zăbovi în jurul modelului compozitor/ hârtie/muzician, mult timp după ce acesta a devenit revolut.”
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
viziuni „în stare naturală” care e suficient de intensă pentru a asimila biblioteca, pentru a o consubstanția cosmosului: „Această liniște e noaptea;/ ochii mei căutînd tobele în care/ lovesc stelele cu razele lor. Deschid biblioteca/ și-n mirosul de clei, hîrtie și tuș/ liniștea pășește cărări neumblate, ca mucegaiuri printre marchize și duci;/ foșnet de continente bătrîne/ în maluri de ape; grăunte mic de speranță/ în mîinile mele zvîrcolirea unui poem -/ acest poem e noaptea” (Acest poem e noaptea). Însă calea
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]