1,124 matches
-
să-i vie pețitori. Ursul e curtezan. Ursul este prezent și În basmele altor popoare. Omul cu pielea de urs prezintă câteva secvențe din viața unui soldat destinat să poarte o blană de urs șapte ani de zile. El este hărăzit ca de câte ori va băga mâna În buzunar, să scoată un pumn de aur. Diavolul i-a spus soldatului: să nu te speli, să nu-ți piepteni barba și părul, să nu-ți tai unghiile, să nu-ți faci rugăciunea. Dacă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
viață, Apoi a mai trăit o doisprezecime Până s-a Însurat cu o femeie, Care nu i-a dăruit copii decât După ce a mai trecut a șaptea parte din viață, Plus Încă cinci ani. Iar fiului său soarta i-a hărăzit Să trăiască doar jumătate din viața părintelui. În mâhnire adâncă a murit bătrânul, Supraviețuind cu patru ani fiului său. Călătorule! Știi câți ani am eu, In această zi când Îmi sfârșesc viața? 33. NUMEROTAREA PAGINILOR După câte știți, fiecare carte
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
și pârlitul, apoi judecata de către un juriu în care apar și Bătrânul Crăciun și Maica Precistă. În poveștile populare se spune că, atunci când Dumnezeu a adunat toate animalele și le-a spus fiecăriua în parte scopul pentru care a fost hărăzit, porcul grohăia într-una nemulțumit. Când i-a venit rândul să afle ce scop îi hărăzise Atotputernicul, porcul a început să facă și mai mare gălăgie. Atunci, a fost pedepsit să grohăie toată viața și să caute ce i-a
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
În poveștile populare se spune că, atunci când Dumnezeu a adunat toate animalele și le-a spus fiecăriua în parte scopul pentru care a fost hărăzit, porcul grohăia într-una nemulțumit. Când i-a venit rândul să afle ce scop îi hărăzise Atotputernicul, porcul a început să facă și mai mare gălăgie. Atunci, a fost pedepsit să grohăie toată viața și să caute ce i-a lipsit, adică rușinea. De aceea, porcul grohăie mereu, fie flămând, fie sătul, și rânește cu râtul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
tinerele fete mai găseau puterea să ude florile însetate, ofilite de arșița soarelui, să smulgă buruienele ce le sufocau, să le dezmierde cu vorbe duioase, bucurându-se de coloritul și parfumul lor. ...Dar jocurile întâmplării și ale sorții mi-au hărăzit să-mi petrec viața într-un apartament de bloc, departe de natură, lipsit de plăcerea și dorința de a păși și trăi direct pe pământ. În aceste condiții, m-am străduit să aduc în casă o mică parte din frumusețile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
subjugată și dominată decât de oamenii puternici, cu caractere tari. Ocrotitoarea mea astrală m-a protejat și sprijinit în multe privințe dar m-a și trădat alteori, lăsându-mă pradă jocului arbitrar al întâmplării. Implor steaua ce mi-a fost hărăzită ca măcar de acum înainte să mă apere de alte împrejurări nefericite ce s-ar putea ivi în calea mea. Pescuitor de stele Noaptea s-a insinuat tiptil, fără să se aștearnă întunericul, pentru că Luna, Doamna 'naltelor adâncuri pline și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
e scurtă. Dar ce trebuie să înțelegem noi, muritorii, din această înțeleaptă cugetare? Că omul, în scurtimea existenței sale pământene, trebuie să se învrednicească și să se grăbească dacă vrea să realizeze cât mai multe din cele ce îi sunt hărăzite a le înfăptui. Și Vasile Fetescu, născut la 23 decembrie 1929 pe plaiuri botoșănene, într-o familie numeroasă, din părinții Mihai și Soltana Fetescu, avea de parcurs în viață un anevoios drum presărat cu dificultăți și încercări, unele chiar dramatice
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
Era închis între fluviu și munte la adăpostul cărora își făcuse curaj să cutreiere ținuturile noastre. Nimerise într-un teritoriu care, pe hartă, părea să ducă în orice direcție, dar, în realitate, dădea spre nicăieri. Un destin similar îi era hărăzit dacă alegea să traverseze Carpații Orientali... Niște munți ce-i păreau oarecum accesibili, având în vedere numeroasele trecători care-i deschideau calea spre vest. Dar la capătul acestui drum, străinul se înfunda în Depresiunea Transilvaniei o zonă închisă aproape perfect
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
trăi viața a ajutat la conservarea identității lor, dar le-a exclus de la circuitul principal al schimbărilor istorice. Populațiile mai vechi au tendința de a fi mai liniștite, mai împăcate cu ele însele și cu soarta ce le-a fost hărăzită. Fatalismul a pus stăpânire pe mintea și sufletul lor, modelând caracterul acestor ființe care și-au asumat un destin pe măsură. Neîncrezătoare în propriile puteri, au preferat să îndure stăpânirea altora. Înarmate cu răbdare, au așteptat ca ocârmuirile să se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
exercițiu de luciditate, de permutare din poziția lui centrală, un straniu schimb de experiență. Pornit el însuși într-o călătorie inițiatică, al cărei scop este acela de a-i revela lumea de pe alte poziții sociale decât cele ce-i fuseseră hărăzite, califul este atras de ,,omul ciudat’’ care sondează în fiecare seră necunoscutul. Centralitatea statutului său îi oferă privilegii nemăsurate, pe care orice om și le-ar dori (inclusiv unul care nu pare a-și dori absolut nimic) dar îi limitează
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o doctrină ci o confesiune: "Am pus în cărțile mele căldură și viață. Am pus în ele pasiune. Eu nu vă dau idei, nu vă dau cunoștințe; vă dau bucăți rupte din sufletul meu"2. Cel căruia i s-a hărăzit o simetrică existență 36 de ani, în secolul al XIX-lea, și 36 de ani, în secolul al XX-lea, și care a scris Despre sentimentul tragic al vieții la oameni și la popoare 3 a trăit aproape concomitent două
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
Sud-Estul Europei ca factor cultural.” Și mai departe: „Nu e vorba numai să fim toți sub aceeași organizare politică: ci e vorba să arătăm lumii ce poate produce poporul român, lucrând cu puteri unite, pe acest pământ atât de darnic hărăzit de natură. E vorba să se afirme geniul poporului român cu nota sa specifică, În mișcarea culturală a omenirii” - arăta În final ilustrul dascăl, definind rolul său, În fond, misiunea culturală a acestui popor. În același spirit se afirma la
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
al II-lea să reia la rîndul lor politica imperialistă a singuraticului de la Escurial. Ultima încercare a Habsburgilor de a domina Europa vine de la Sfîntul Imperiu germanic, pe care dezbinarea suveranilor săi și lipsa de autoritate a împăraților, păreau să-1 hărăzească unei lente alunecări în anarhie. Ferdinand I este ales împărat în 1558, după abdicarea fratelui său, Carol Quintul. El poate încă să ofere iluzia unui suveran independent, dornic să reunească forțele Imperiului pentru a-i respinge pe turci, care ocupă
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ca temă centrală istoria, el renunță din capul locului la iluzia că aceasta ar mai putea ipostazia vreun sens supraindividual, pentru că acest sens era, în epocă, apanajul doctrinei de partid și de stat; deoarece, potrivit autorului, orice utopie ideologică e hărăzită, prin natura lucrurilor, „căderii în lume”, adică degradării practice, fenomenale; în fine, pentru că destinele individuale nu pot fi reduse la tectonica marilor plăci sociopolitice, care le falsifică sau le mutilează iremediabil. Tocmai de aceea, romanele constituie, în opoziție cu sensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
Breb sunt improprii în raport cu "legile" ei. După cum am arătat deja, câmpul EPISTEME (și întreaga doctrină a "crengii de aur") se construiește pe principiul ascendenței spiritualului (numenalului) asupra materialului (fenomenalului). Or, încercând să schimbe ordinea transcendentă a lumii - Maria îi fusese hărăzită lui Constantin chiar de către Fecioara Maria -, Breb comite o triplă impietate, care îl determină să traverseze succesiv toate câmpurile referențiale din sfera RĂULUI. Mai întâi, încercând să salveze ființa "lumească" a Mariei, Kesarion Breb se comportă asemenea unui BROTÓS, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
se referă, de fapt, la eroarea de a o fi pețit pe Maria în numele lui Constantin, ci la vina de a fi pus la îndoială și, mai ales, de a fi încercat să desfacă "legătura" sacră pe care le-a hărăzit-o Fecioara. 3.3.3. Prefigurat la sfârșitul capitolului XV, momentul epiforic coincide cu ultimele două capitole ale cărții. Definitorie pentru "saltul metaforic" pe care îl realizează narațiunea este întâlnirea finală dintre Kesarion și Maria, a cărei sens este încapsulat
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
căruia poetul aspiră veșnic să evadeze, chiar dacă evadarea se oprește neabătut în moarte; căci moartea nu înseamnă pierdere, ci recuperare; convingerea că „Totul începe din nou” - cum se intitulează de altfel un ciclu de poeme datând din 1956 - transformă întunericul hărăzit în așteptare pentru o altă rodnică naștere. Poezia scrisă în spaniolă de B., mai ales cea din Poemas patéticos - după cum remarca Virgil Ierunca în 1949 - dă la iveală și o altă dimensiune lirică, aproape deloc vizibilă în versurile românești: cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
de la altul și amândoi de la copii. Familia, deci, are un aspect pronunțat social, este o instituție de drept divin. Sfințenia și puterea ei stau în unitate. „Sculându-se Adam din somnul lui și văzând alături de dânsul consoarta ce i se hărăzise, a exclamat plin de bucurie și a zis: «Iată os di oasele mele și carne din carnea mea...» De aceea va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa, se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
întrebam în treacăt dacă această nouă, detașată generozitate nu era un prim simptom al formei umane transformate și purificate pe care reîntoarcerea lui Hartley avea s-o creeze din mine. Oare această Hartley, văzută dar neatinsă, iubită dar neposedată, era hărăzită să facă din mine un sfânt? Cât de straniu și semnificativ părea faptul că venisem exact aici ca să mă izbăvesc de egoism. Să fi fost acesta sensul final al misticului mariaj cu unica mea iubire? Era o idee extravagantă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dintre însușirile mele de frunte. Adeseori, în timpul războiului, mă întrebasem cum de reușesc oamenii să înfrunte alți oameni și să-i omoare. Probabil că-i o chestiune de antrenament și, presupun, de frică. Eram bucuros că mie nu-mi fusese hărăzită asemenea soartă. Mi-a mai venit [i ideea, în timp ce urmăream, cu severitate, țâșnirile de delfin ale lui Titus, că, de fapt, nu știam exact cum avea să reacționeze el. Îmi dăduse a înțelege destul de clar că-l ura pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dacă știai că nu-mi poți împlini cerința? Ce mai pot face acum cu întregul mecanism inutil al iubirii mele, care și-a pierdut obiectul ac]iunii? Nu mai pot face nimic pentru tine, dragostea mea!“ Mă întrebam dacă eram hărăzit să trăiesc toată viața cu această iubire, convertind-o într-un sanctuar care nu mai putea fi profanat. Poate când voi trăi complet singur și voi fi unchiul tuturor nepoților, ca un preot celibatar, voi preface iubirea stearpă în tainica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Oare valsau în momentul acela fugitiv, când aparatul de fotografiat i-a prins și i-a proiectat în viitor? Tălpile ei abia de ating podeaua ringului de dans. Tatăl meu a fost ceva ce mie nu mi-a fost niciodată hărăzit să fiu: un gentleman. O fi fost oare și unchiul Abel gentleman? Nu prea. Dar James? Întrebarea e absurdă. James pretindea că eu nu o iubeam pe Hartley, ci imaginea propriei mele tinereți. Clement m-a împiedicat s-o găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dar mai târziu, în 1946, el nu se mai poate bucura de circumstanța naivității, când discută, în polemică apăsată cu Iuliu Maniu și cu toți reprezentanții partidelor istorice, despre "granițele firești" ale României: "Sunt firești granițele pe care ni le hărăzește firea în decursul feluritelor ei manifestări istorice". Doar ce pierduserăm Basarabia și nordul Bucovinei; în acest context, apelul la independență al liberalilor și al țărăniștilor nu era trădare de patrie, nu era nici gest populist, ci semn de patriotism. Din
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se zvonea. O tristețe nespusă s-a coborât în toate sufletele... ochii erau porniți pe lacrimi. Focul pâlpâia și el, parcă și mai trist. Fănică Pruteanu, dintr-a opta, dirijorul corului mare al școlii, tânăr frumos ca un Adonis, și hărăzit de zei să-l slujească pe Orfeu, dădu glas durerii lui, dar și a celorlalți...cu prelucrarea cântecului popular „De-ar fi mândra-n deal la cruce”, adaptat de el. Și, cântă Fănică în seara aceea...ca o vioară vrăjită
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cel mai scump ideal. Era fascinant să-l asculți pe profesorul Bogos, era încântător și totodată uimitor. Privindu-l și ascultându-i glasul molcom, liniștitor, cu fruntea senină, ochii strălucitor de inteligenți, se poate spune că acel om a fost hărăzit muncii cu elevii și, din duhul său l-a dat lor cu dăruire totală. Era model de omenie, modestie și bunătate. Te privea cu un zâmbet de copil, și te primea în inima lui pururi deschisă... O simpatie largă iradia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]