519 matches
-
sodiu metalic la temperaturi ridicate (de aproximativ 700-900 ° C) produce halogenuri divalente. Diiodura de samariu poate fi preparată prin încălzirea triiodurii, SmI, sau prin reacționarea samariului cu 1,2-diiodoetan în tetrahidrofuran anhidru la temperatura camerei: De asemenea, reducerea produce numeroase halogenuri non-stoichiometrice ale samariului cu o structură cristalină bine definită, cum ar fi SmF, SmF, SmF, SmBr, SmBr și SmBr Cum se poate observa și în tabelul de mai sus, halogenurile samariului își schimbă structura cristalină când atomul unui tip de
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
tetrahidrofuran anhidru la temperatura camerei: De asemenea, reducerea produce numeroase halogenuri non-stoichiometrice ale samariului cu o structură cristalină bine definită, cum ar fi SmF, SmF, SmF, SmBr, SmBr și SmBr Cum se poate observa și în tabelul de mai sus, halogenurile samariului își schimbă structura cristalină când atomul unui tip de halogen este substituit de către altul; acesta este un comportament mai puțin compun pentru multe elemente, printre care se numără și actinidele. Majoritatea halogenurilor au două stări cristaline majore pentru o
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
observa și în tabelul de mai sus, halogenurile samariului își schimbă structura cristalină când atomul unui tip de halogen este substituit de către altul; acesta este un comportament mai puțin compun pentru multe elemente, printre care se numără și actinidele. Majoritatea halogenurilor au două stări cristaline majore pentru o singură compoziție, una dintre ele fiind semnificativ mai stabilă, iar cea de a doua fiind metastabilă. Ultima fază este formată prin comprimare sau încălzire, urmată de schimbarea condițiilor ambientale. De exemplu, comprimând obișnuita
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
potențialul de ionizare (pentru cationi) și afinitatea pentru electroni (pentru anioni). Principalele clase de compuși studiați de chimia anorganică sunt acizii și bazele anorganice, sărurile și oxizii (pot fi oxizi acizi sau bazici). Dintre săruri, cele mai importante sunt sulfații, halogenurile și carbonații. În stare solidă, aceștia au de cele mai multe ori o conductivitate electrică scăzută și au tendința de cristalizare. Solubilitatea în apă compușilor anorganici variază mult, aceștia putând fi foarte solubili (NaCl) sau practic insolubili (SiO). În chimia anorganică sunt
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
format din asociații moleculare de forma (CH-OH) legate între ele prin legături de hidrogen, fapt datorat polarității grupei hidroxil. În timp ce punctul de topire este aproape egal cu cel de clorurii de metilen, punctul de fierbere este relativ ridicat în comparație cu această halogenură. energia de disociere a legăturilor de hidrogen este de 20 kJ/mol. Metanolul cristalizează în sistemul de cristal ortorombic cu parametrii a = 6,43 Å, b = 7,24 Å și C = 4.67 Å. Structura sa poate fi descrisă și
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
AB 070 Nisipuri utilizate în operațiuni de turnătorie AB 080 Catalizatori uzați care nu se află pe lista verde AB 090 Deșeuri din hidrați de aluminiu AB 100 Deșeuri de alumină AB 110 Soluții bazice AB 120 Compuși anorganici de halogenuri, care nu sunt menționate sau incluse în altă categorie AB 130 Alice pentru împușcare uzate AB 140 Gips provenind din procese chimice industriale AB 150 Sulfit de calciu și sulfat de calciu nerafinați din desulfurarea gazelor de evacuare (DGE) AC
jrc4044as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89207_a_89994]
-
dispersabilă, nelichidă, ambalate și etichetate corespunzător B1160 Cenușă de metale prețioase rezultată din incinerarea circuitelor imprimate (vezi rubrica corespondentă din lista A, A1150) B1170 Cenușă de metale prețioase de la incinerarea peliculelor fotografice B1180 Deșeuri de pelicule fotografice cu conținut de halogenuri de argint și de argint în formă metalică B1190 Deșeuri de hârtie fotografică cu conținut de halogenuri de argint și de argint în formă metalică B1200 Zgură granulată rezultată din procesul de producție a fierului și oțelului B1210 Zgură rezultată
jrc4044as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89207_a_89994]
-
rubrica corespondentă din lista A, A1150) B1170 Cenușă de metale prețioase de la incinerarea peliculelor fotografice B1180 Deșeuri de pelicule fotografice cu conținut de halogenuri de argint și de argint în formă metalică B1190 Deșeuri de hârtie fotografică cu conținut de halogenuri de argint și de argint în formă metalică B1200 Zgură granulată rezultată din procesul de producție a fierului și oțelului B1210 Zgură rezultată din procesul de producție a fierului și oțelului, inclusiv zguri ca sursă de TiO2 și vanadiu B1220
jrc4044as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89207_a_89994]
-
AB 070 Nisipuri utilizate în operațiuni de turnătorie AB 080 Catalizatori uzați care nu se află pe lista verde AB 090 Deșeuri din hidrați de aluminiu AB 100 Deșeuri de alumină AB 110 Soluții bazice AB 120 Compuși anorganici de halogenuri, care nu sunt menționate sau incluse în altă categorie AB 140 Gips provenind din procese chimice industriale AB 150 Sulfit de calciu și sulfat de calciu nerafinați din desulfurarea gazelor de evacuare (DGE) AC. DEȘEURI CARE CONȚIN ÎN PRINCIPAL COMPUȘI
jrc4044as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89207_a_89994]
-
Articol 31 Se modifică înregistrarea 2003, care se va citi după cum urmează: "2003 alchimetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel, sau 2003 arilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel". Articol 32 Se modifică înregistrarea 3049, după cum urmează: "3049 halogenuri de alchilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel 3049 halogenuri de arilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel". Se modifică înregistrarea 3050, care se citește după cum urmează: "3050 hidruri de alchilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel
jrc4108as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89271_a_90058]
-
urmează: "2003 alchimetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel, sau 2003 arilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel". Articol 32 Se modifică înregistrarea 3049, după cum urmează: "3049 halogenuri de alchilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel 3049 halogenuri de arilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel". Se modifică înregistrarea 3050, care se citește după cum urmează: "3050 hidruri de alchilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel 3050 hidruri de arilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel
jrc4108as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89271_a_90058]
-
termenul de "imagine foto". Cele trei fenomene necesare obținerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp: Joseph Nicéphore Niépce, un fizician francez, a folosit toate aceste trei proceduri pentru a fixa o imagine pe o plăcă metalică cu depunere de halogenură de argint (1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niépce a murit în 1833, dar invenția sa a fost recuperată de către Louis Daguerre. Din acest motiv, data oficială a invenției fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat invenția numită de
Fotografie () [Corola-website/Science/297138_a_298467]
-
Daghereotipul, ca și ferotipul, este o imagine fotografică ce nu permite transferul direct al imaginii pe un alt mediu fotosensibil, spre deosebire de plăcile de sticlă sau negativele de hârtie. Pregătirea plăcii înainte de expunerea imaginii avea ca rezultat formarea unui strat de halogenură de argint fotosensibilă, iar expunerea la o imagine printr-o lentilă forma o imagine latentă. Imaginea latentă era făcută vizibilă, sau „developată”, punând placa expusă deasupra unui recipient cu mercur ușor încălzit (până la 30 °C). Daguerre a fost primul care
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
latente. Vaporii de mercur condensau mai mult în acele locuri de pe placă ce fuseseră expuse la lumină mai intensă și mai puțin în cele mai expuse mai puțin la lumină. Aceasta producea o imagine de amalgam, mercurul eliminând argintul din halogenuri, solubilizându-l și amalgamându-l în particule libere de argint care aderau la zonele expuse la lumină ale plăcii, lăsând halogenura de argint neexpusă pentru a fi înlăturată în etapa de fixare. Aceasta avea ca rezultat imaginea finală nefixată, ce consta
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
mai puțin în cele mai expuse mai puțin la lumină. Aceasta producea o imagine de amalgam, mercurul eliminând argintul din halogenuri, solubilizându-l și amalgamându-l în particule libere de argint care aderau la zonele expuse la lumină ale plăcii, lăsând halogenura de argint neexpusă pentru a fi înlăturată în etapa de fixare. Aceasta avea ca rezultat imaginea finală nefixată, ce consta din zone luminoase și zone întunecate în amalgamul gri de pe placă. Cutia de developare a fost construită pentru a permite
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
a permite inspectarea imaginii printr-o fereastră galbenă de sticlă, ceea ce permitea fotografului să știe când să înceteze developarea. Următoarea operație era „fixarea” permanentă a imaginii fotografice pe placă prin scufundarea într-o soluție de tiosulfat de sodiu, care dizolva halogenurile neexpuse. Inițial, procedeul lui Daguerre a fost cel de a utiliza o soluție saturată de sare în această etapă, dar apoi a adoptat sugestia lui Hershel de a folosi tiosulfat de sodiu, ca și W. H. F. Talbot. Imaginea astfel
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
cont de faptul că: Metalele reacționează cu oxigenul pentru a forma "oxizi"; reacția de ardere se desfășoară din ce în ce mai greu pe măsură ce metalul se află mai spre coada seriei reactivității. Cu excepția aurului și a platinei, metalele reacționează cu halogenii pentru a forma "halogenuri". În urma reacției cu sulful rezultă "sulfuri": Reacția metalelor cu apa diferă în funcție de așezarea acestora în seria reactivității; Metalele aflate înaintea hidrogenului în seria reactivității chimice îl pot dezlocui pe acesta din combinațiile sale
Reacțiile metalelor () [Corola-website/Science/324545_a_325874]
-
într-o familie evreiască nereligioasă din Frankfurt, Germania, Levi a fost admisă la Universitatea din München în 1929. Și-a făcut studiile de doctorat la Institutul Kaiser Wilhelm de Chimie Fizică și Electrochimie din Berlin-Dahlem, scriindu-și teza despre spectrele halogenurilor metalelor alcaline, sub supravegherea lui și Fritz Haber. Când l-a obținut în 1934, Partidul Nazist ajunsese la putere în Germania, iar evreii nu mai puteau fi angajați în posturi academice. Ea a plecat în Danemarca, unde a găsit un
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
München în 1929, unde a participat la cursurile lui Arnold Sommerfeld. Pentru doctorat, tatăl ei a reușit să obțină acceptarea ei la Institutul Kaiser Wilhelm pentru Chimie Fizică și Electrochimie de la Berlin-Dahlem, unde și-a scris teza pe tema spectrelor halogenurilor metalelor alcaline, sub supravegherea lui și Fritz Haber. Când Levi și-a obținut doctoratul în 1934, Partidul Nazist ajunsese la putere în Germania. Conducătorii ei de doctorat plecaseră în exil, iar evreii nu mai puteau fi angajați în posturi academice
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]