KorAP: Find »[drukola/base=hamal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...40 >

996 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

o luați în nume de rău... Ați fost așa de... așa de bun și de... Ați povestit așa de frumos... Și Ioana... a fost așa de bună... și de frumoasă... Deși e cam proastă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce e proastă? HAMALUL: Are fumuri. Nu cunoaște viața. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sunteți niște nemernici. Toți. HAMALUL: Vai, domnule! Ce vină avem noi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă place să stați aici, să vă pândiți unii pe alții... Vă place să vedeți cum mor... oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și de... Ați povestit așa de frumos... Și Ioana... a fost așa de bună... și de frumoasă... Deși e cam proastă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce e proastă? HAMALUL: Are fumuri. Nu cunoaște viața. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sunteți niște nemernici. Toți. HAMALUL: Vai, domnule! Ce vină avem noi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă place să stați aici, să vă pândiți unii pe alții... Vă place să vedeți cum mor... oamenii... și păsările... Stați aici ca niște ciumați în loc să... HAMALUL: Ce-ați vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Sunteți niște nemernici. Toți. HAMALUL: Vai, domnule! Ce vină avem noi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă place să stați aici, să vă pândiți unii pe alții... Vă place să vedeți cum mor... oamenii... și păsările... Stați aici ca niște ciumați în loc să... HAMALUL: Ce-ați vrea să facem? Unde să plecăm? Unde să ne ducem? Peste tot e așa. Mie, domnule, aflați că îmi place aici. Am tutun, Ioana ne face de mâncare... Unde să mă duc? Ce știți dumneavoastră? Nu știți nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aș mai trezi niciodată. Ce vină am eu, că nu pot călători prin ploaie? Spuneți-mi și mie, cu ce sunt vinovat? Și ce rost are să mai trăiești dacă nu poți călători prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum ai zis? HAMALUL (Amărât.): Asta am zis: că nu mai are nici un rost să trăiești dacă nu știi... dacă nu poți...să călătorești măcar o singură dată prin ploaie... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat, ca în fața unei revelații.): N-am știut... Nu mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
că nu mai are nici un rost să trăiești dacă nu știi... dacă nu poți...să călătorești măcar o singură dată prin ploaie... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat, ca în fața unei revelații.): N-am știut... Nu mi-am dat seama nici odată... HAMALUL: Păi? Ce zic eu? Puteți muri liniștit. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Pot muri liniștit? Așa ți se pare? HAMALUL: Nu mi se pare. E sigur. O să aveți o moarte ușoară, nici n-o să vă dați seama. Mulți călători prin ploaie au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
singură dată prin ploaie... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat, ca în fața unei revelații.): N-am știut... Nu mi-am dat seama nici odată... HAMALUL: Păi? Ce zic eu? Puteți muri liniștit. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Pot muri liniștit? Așa ți se pare? HAMALUL: Nu mi se pare. E sigur. O să aveți o moarte ușoară, nici n-o să vă dați seama. Mulți călători prin ploaie au murit aici, în gara asta... Nici n-o să simțiți... O să fie ca o adiere, o să vă dați sufletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
adiere, o să vă dați sufletul... așa... ca o creangă de măr... Întotdeauna v-am invidiat pe voi... ăștia... călătorii prin ploaie... pentru felul în care muriți... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am auzit că aveți și un cimitir pe aici... E mare? HAMALUL (Cu un zâmbet ironic.): E destul de mare. În fiecare an avem de îngropat... câte anul, câte doi... câte trei... Anul trecut au fost mai mulți. Unii vin și nici n-apucă să spună două vorbe. Ajung aproape morți... Pe alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
noi, peste tot, înșirați pe câmpie... Nu știu ce dracu’ vi se întâmplă vouă, că muriți așa, ca ciupercile... Da’ cel puțin muriți frumos. Ce-i al vostru e al vostru... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și înaintea mea? Cine a fost înaintea mea? HAMALUL: Înaintea dumneavoastră? Păi, a fost un dolofan, un bărbat așa gras și rotund... nici nu-ți venea să crezi că e călător prin ploaie. Când a venit și ne-a spus că e călător prin ploaie ne-a venit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tare ciudat omul acela. Domnul Kapunta s-a gudurat pe lângă el câteva zile și n-a reușit să scoată nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și ce voia domnul Kapunta? De ce nu-l lăsa în pace? Ce vrea, de fapt, Kapunta ăsta? HAMALUL: Numai dracu’ știe ce vrea. Domnul Kapunta își închipuie că ar mai putea... că s-ar mai putea face ceva... CĂLĂTORUL PRUN PLOAIE: Ce? HAMALUL: Nu știu nici eu. Crede că există ceva, un secret anume, că există ceva ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
voia domnul Kapunta? De ce nu-l lăsa în pace? Ce vrea, de fapt, Kapunta ăsta? HAMALUL: Numai dracu’ știe ce vrea. Domnul Kapunta își închipuie că ar mai putea... că s-ar mai putea face ceva... CĂLĂTORUL PRUN PLOAIE: Ce? HAMALUL: Nu știu nici eu. Crede că există ceva, un secret anume, că există ceva ce nu știe el... și că dacă ar afla acel ceva ar mai fi în stare... ar reuși să călătorească și el... din nou... CĂLĂTORUL PRIN

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ceva, un secret anume, că există ceva ce nu știe el... și că dacă ar afla acel ceva ar mai fi în stare... ar reuși să călătorească și el... din nou... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: A mai călătorit el... prin ploaie? HAMALUL: Așa zice. El așa zice. Și poate că a călătorit. Cine știe? Nu poți ști niciodată... Poate că am călătorit cu toții, odinioară, prin ploaie... dar nu ne mai amintim nimic... Poate că el își amintește și de aceea... tocmai de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu toții călători prin ploaie și acum nu știm nimic... nu ne mai amintim nimic... Eu, domnule, de mulți ani aștept să visez un vis... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Care îl ascultă fascinat.): Am auzit că ai avut odată... un vis grozav... HAMALUL: Da, domnule, am avut un vis așa de frumos... așa de frumos și clar... cum nu vă pot spune. Dar îl aștept. Aștept să-l mai visez o dată. Dacă îl mai visez încă o dată atunci... atunci pot spune c-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o să rupă toate ușile și toate porțile din mine și-o să pot ieși și eu în ploaie... Ah! Dacă l-aș visa! Dacă l-aș mai visa o dată.! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De aceea dormi tu, în cărucior, mai tot timpul? HAMALUL (Transfigurat.): De aceea... Sunt sigur că într-o zi o să-l visez din nou. Îmi spune mie ceva, am ceva care îmi zvâcnește în tâmpla dreaptă și îmi spune c-o să vină o zi când o să-l visez din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Cum am puțin timp liber... mă culc... înțelegeți? Cu cât o să dorm mai mult cu atât sunt mai multe șansele mele... de a visa... încă o dată... visul acela frumos... Dumneavoastră visați vreodată? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Eu nu visez niciodată. HAMALUL: Ce păcat... E mare păcat. Dacă v-aș putea ajuta cu ceva... Poate că ar trebui să încercați să dormiți mai mult... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu... Nu cred că e bine. De altfel, eu... până acum câteva săptămâni... nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
păcat. Dacă v-aș putea ajuta cu ceva... Poate că ar trebui să încercați să dormiți mai mult... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu... Nu cred că e bine. De altfel, eu... până acum câteva săptămâni... nici n-am dormit niciodată... HAMALUL: Deloc? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Deloc. HAMALUL: Și ce făceați? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nimic. Călătoream. Ascultam cum plouă. Dacă stătea ploaia, mă așezam pe o piatră și aruncam cu boabe de porumb într-o găleată cu apă. Puteam să stau zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu ceva... Poate că ar trebui să încercați să dormiți mai mult... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu... Nu cred că e bine. De altfel, eu... până acum câteva săptămâni... nici n-am dormit niciodată... HAMALUL: Deloc? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Deloc. HAMALUL: Și ce făceați? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nimic. Călătoream. Ascultam cum plouă. Dacă stătea ploaia, mă așezam pe o piatră și aruncam cu boabe de porumb într-o găleată cu apă. Puteam să stau zile întregi, așa, cu boabe de porumb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
plină cu apă. Aruncam boabele, ascultam cum cad în apă și atât... Când simțeam că prin apropiere trece o ploaie... că trebuie să vină vreo ploaie... mă ridicam și plecam înaintea ei... Călătoream apoi prin ploaia aceea până când se sfârșea. HAMALUL: Și când se sfârșea? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu simțeam nimic deosebit. Vreau să spun că nu mă speriam prea tare, de fapt, pe vremea aceea nu mă speriam de nimic. Dacă se sfârșea... mă așezam, din nou și aruncam cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de pildă... Vreau să zic... să mă tem că s-ar putea opri ploaia. Da. Nu-mi trecuse niciodată prin cap că s-ar putea opri ploaia. Ce zici de asta? Pur și simplu nu mă putem gândi la așa ceva... HAMALUL: Înseamnă că atunci a început... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Atunci a început? HAMALUL: Atunci a început... boala. Înseamnă că atunci ați luat-o. V-ați îmbolnăvit și ați început să deveniți om... vreau să spun... om obișnuit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
opri ploaia. Da. Nu-mi trecuse niciodată prin cap că s-ar putea opri ploaia. Ce zici de asta? Pur și simplu nu mă putem gândi la așa ceva... HAMALUL: Înseamnă că atunci a început... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Atunci a început? HAMALUL: Atunci a început... boala. Înseamnă că atunci ați luat-o. V-ați îmbolnăvit și ați început să deveniți om... vreau să spun... om obișnuit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Așa crezi? Crezi că voi deveni un om obișnuit? HAMALUL: Cam așa se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Atunci a început? HAMALUL: Atunci a început... boala. Înseamnă că atunci ați luat-o. V-ați îmbolnăvit și ați început să deveniți om... vreau să spun... om obișnuit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Așa crezi? Crezi că voi deveni un om obișnuit? HAMALUL: Cam așa se întâmplă... Întâi deveniți un om obișnuit și după aceea se rupe totul... se spulberă totul... Se duce totul dracului. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Oare am devenit deja... om? HAMALUL: Nu știu. Poate că da. Puțin. Spuneți că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Așa crezi? Crezi că voi deveni un om obișnuit? HAMALUL: Cam așa se întâmplă... Întâi deveniți un om obișnuit și după aceea se rupe totul... se spulberă totul... Se duce totul dracului. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Oare am devenit deja... om? HAMALUL: Nu știu. Poate că da. Puțin. Spuneți că a început să vă fie frică? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. Mi-e frică de mai multe lucruri... De fel de fel de lucruri... Nici nu știam că există atâtea lucruri. HAMALUL: E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
om? HAMALUL: Nu știu. Poate că da. Puțin. Spuneți că a început să vă fie frică? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. Mi-e frică de mai multe lucruri... De fel de fel de lucruri... Nici nu știam că există atâtea lucruri. HAMALUL: E semn rău... dacă a început să vă fie frică. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Rușinat.): Știi, a început să-mi fie și foame... HAMALUL: Zău? (Amuzat.) Și ce simțiți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt ceva... ceva adânc și rușinos... în piept... în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de mai multe lucruri... De fel de fel de lucruri... Nici nu știam că există atâtea lucruri. HAMALUL: E semn rău... dacă a început să vă fie frică. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Rușinat.): Știi, a început să-mi fie și foame... HAMALUL: Zău? (Amuzat.) Și ce simțiți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt ceva... ceva adânc și rușinos... în piept... în mâini... Am tot timpul o neliniște în degete. Îmi vine să le duc la gură... înțelegeți? Mi se pare cumplit de rușinos. HAMALUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
HAMALUL: Zău? (Amuzat.) Și ce simțiți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt ceva... ceva adânc și rușinos... în piept... în mâini... Am tot timpul o neliniște în degete. Îmi vine să le duc la gură... înțelegeți? Mi se pare cumplit de rușinos. HAMALUL: E normal. Nu trebuie să vă simțiți jenat. Am să vă dau niște pâine. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Încă nu. Mai aștept. Poate că n-o să fie nevoie, poate că nu e decât o părere... HAMALUL: Poate... (Pauză, personajele ușor stingherite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se pare cumplit de rușinos. HAMALUL: E normal. Nu trebuie să vă simțiți jenat. Am să vă dau niște pâine. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Încă nu. Mai aștept. Poate că n-o să fie nevoie, poate că nu e decât o părere... HAMALUL: Poate... (Pauză, personajele ușor stingherite.) HAMALUL (Face câțiva pași, deschide o ușă, scoate câteva unelte, privește soarele.): S-a ridicat... acum o să se facă din ce în ce mai cald... La prânz o să fie cumplit de cald... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: În fiecare zi... e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]