1,021 matches
-
o jachetă de piele a unui pilot american, alergă traversînd parcarea, urmat de alți doi bărbați cu puști. Un chinez cu pieptul gol, cu o curea de pistol În talia pantalonilor săi negri, se strecură aplecat, conducînd un grup de hamali cu bîte de bambus. Erau urmăriți prin tunel de un pluton de soldați naționaliști, cu puștile ridicate În soarele puternic. Se opriră să tragă spre bărbații care fugeau, dînd drumul unei salve de gloanțe. Jim deschise ușa camionului și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
afară din stadion. El se uita la Jim cu privirea fixă, fără expresie, pe care o văzuse adesea pe fața bucătarului din Amherst Avenue Înainte de a tăia un pui. În spatele lui, nerăbdător să pună mîna pe Încărcătura camionului, era un hamal chinez cu o bîtă de bambus. De ambele părți ale șanțului, oameni Înarmați coborau parapetul, conduși de europeanul cu barbă și cu jacheta de piele a unui aviator. Jumătate din membrii grupului său de bandiți erau chinezi, unii dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
erau europeni sau americani, purtînd tot felul de haine și curele de muniții, tocuri de pistoale și genți de muniții ale poliției din Shanghai, peste tunici chinezești. După trupurile lor uscate, Jim presupuse că majoritatea erau foști deținuți. CÎnd acel hamal ridică bățul de bambus, Jim Își supse sîngele și Înghiți flegma fierbinte. — Mă duc la lagărul Lunghua... SÎnt un deținut englez. Arătă spre sud-vest. Prin nasul umflat, vocea lui suna ciudat de joasă, de parcă trupul lui ar fi Îmbătrînit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de parcă trupul lui ar fi Îmbătrînit În cele cîteva momente de viață care Îi mai rămăseseră. Lagărul Lunghua... Ignorîndu-l, oamenii Înarmați se așezară pe parapetul de pămînt și Își fumau țigările. Europeanul În jachetă de zbor păși În jurul camionului. Un hamal ridică țigara lui Tulluch și inhală fumul. Toți se uitau la cer și la drumul pustiu ce trecea pe lîngă stadion. Aduseseră cu ei timpul lent, gol, lagărul-Închisoare. Fețele lor erau trase și lipsite de culoare și păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și la drumul pustiu ce trecea pe lîngă stadion. Aduseseră cu ei timpul lent, gol, lagărul-Închisoare. Fețele lor erau trase și lipsite de culoare și păreau să fi ieșit dintr-un bîrlog adînc de sub pămînt. — Lunghua... repetă Jim. Acel hamal cu bîta mai era Încă cu ochii pe el. Jim știa că, la cel mai mic semnal, el va face un pas și Îi va zdrobi capul. Chinezul cu pieptul gol, care Îl lovise, examina camionul, uitîndu-se la roți. Sperînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
clătină din cap aproape Într-un mod formal, de parcă Îl recunoștea pe băiatul de paisprezece ani, dar nu-l mai interesa. Se uită la cutiile cu rații și pipăi mătasea parașutei. Se dădu Într-o parte, ca să-i lase acelui hamal mai mult loc ca să-și balanseze bîta. — Basie! Jim ridică revistele Împrăștiate și curăță sîngele de pe copertele lor cu degetele. Le ținu ridicate În fața privirii furioase a chinezului, cu pieptul gol și cu pistol. Revista Life, Basie, Reader’s Digest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Am să stau treaz. Să rămîi treaz era foarte important, după cum știa Jim. Își propti picioarele pe cutiile cu muniții de pe podeaua mașinii, apoi Își ciupi buzele pînă i se luminară ochii. LÎngă francez, la ușa din dreapta a pasagerilor, ședea hamalul cu bîta de bambus, care fusese gata să-l ucidă pe Jim Înainte ca Basie să intervină. Pe locul din față, lîngă șoferul chinez, erau doi australieni din lagărul Siccawei. Cei șapte erau Înghesuiți În Buikul stropită de noroi. Ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o porniră pe un canal nefolosit. La cinci sute de metri, se opriră la un pod de piatră deasupra unui sat pustiu. Căpitanul Soong și doi dintre oamenii lui coborîră din camion, li se alăturară francezul din Buick și un hamal cu bîta. Australienii ședeau pe locul din față al mașinii și beau vin dintr-un vas, ignorînd locuințele modeste. De obicei, căpitanul Soong l-ar fi chemat pe Jim șă l-ar fi trimis să cerceteze printre clădiri, dar satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
motoarele joncii care se deplasa pe canal, ca o inimă urîtă care ducea bătaia ei de moarte peste China, În timp ce generali imaculați Își acopereau ochii cu binocluri, calculînd balistica tunurilor. — Basie... Bandiții se retrăgeau de la linia ferată. Căpitanul Soong și hamalii lui coborau taluzul și se Întorceau la camioane. — Basie, putem să ne Întoarcem la Lunghua? — Înapoi În lagăr? Stewardul de cabine se uita printre gene la praful care cădea din aer. Fusese uluit de suflul exploziei depozitului de muniții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ciocnesc. Coloane de refugiați cutreierau ținutul, Încercînd să se adăpostească pe cîmp și jefuind satele, Întoarse de la porțile Shanghai-ului de unități avansate ale armatelor naționaliste. Jim se temea cel mai mult tocmai de asemenea refugiați, de aceste bande de hamali Înfometați, Înarmați cu pumnale și sape. Evitîndu-i cu orice preț, Basie și grupul lui de bandiți stăteau În apropierea oricărei lupte care se ducea. La est de Nantao, Între docuri și baza de hidravioane, era un pămînt al nimănui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
univers. În timp ce tehnicienii armatei din turnul de schele reparau proiectorul, Jim merse peste liniile de tramvai, spre ecran. Observîndu-l pentru prima dată, chinezii se opreau să se uite În sus, la dreptunghiul alb. Jim Își scutură mîneca hainei cînd un hamal cu rișcă dădu peste el, cărînd două fete de bar În haine de blană. Fețele lor pudrate erau luminate ca niște măști de o lumină fantomatică. Totuși, capetele chinezilor se Întorceau deja spre alt spectacol. O mulțime de oameni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
urmăreau fără un sunet cum jeturile arcuite de urină formau un șuvoi spumos, care curgea În jos, spre stradă. CÎnd ajunse la pavaj, chinezii se dădură Înapoi, cu fețele lipsite de expresie. Jim se uită la oamenii din jurul lor, funcționari, hamali și țărănci, știind foarte bine ce gîndeau. Într-o bună zi, China va pedepsi restul lumii și se va răzbuna crunt. Proiectorul se puse din nou În funcțiune și, peste capul mulțimii, Începu din nou o bătălie aeriană. În timp ce marinarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
suferit o lovitură forte în „centrul vorbirii”. Când iară furăm singuri, individul slăbănog se ridică, scuturându-și cu palma poalele jachetului. Strada era pustie. Afară de noi și de umbrele noastre culcate pe drum, se zărea doar spinarea rotundă a unui hamal ce urina pe zidul umed din colț. Dintre picioarele crăcănate se scurgea, pe asfaltul cenușiu, o coadă șerpuitoare de lichid negru pe care naviga, până la bordura trotuarului, un muc de țigară și un băț de chibrit. - „Permiteți să mă recomand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
angăriile”. --Dar apar și dovezi ale neînțelegerilor dintre cele două biserici. Prima este legată chiar de pivnița catolicilor dinspre zidul Trei Sfetitelor. Cea despre care tocmai am vorbit. Așa se face că la 7268 întâlnim “O mărturie de la 4 mahali (hamali n.n), prin care arată că ei de 40 și mai bine de ani au băgat vinu în pivnița preuților ungurești, ce iaste pe Ulița Mari, în prejma zidului Tri Sfetitelor, și zic că tot acolo au apucat gârliciul și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mulțimii tăcute a marinarilor cu capetele dezgolite și a prostituatelor boite va ține un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr-o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care-și sfîrșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gîtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămînă În contextul nedreptății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
filosofia Beatleșilor; și În lumea artei, spectacolele electrice și pictura minimală. Angela era trecută de treizeci de ani acum, avută și independentă financiar, cu piele rumenă, păr alb-auriu, buze mari. Se temea de obezitate. Ori postea, ori mânca precum un hamal. Exersa la o sală la modă. El știa care-i sunt problemele - nu avea cum să nu știe pentru că ea venea și le discuta În amănunt. Ea nu știa care-i sunt lui problemele. El vorbea arareori și ea Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dincolo Lina. . . . După ce respectă tăcerea, solemnă ca lespedea unei cripte, în care ar fi fost închisă chiar sora ei, Lidia, Nory arătă spre ușa lui Rim: - Gloria asta chinuiește pe nenorocita de Lina, cu capriciile, maniile și pe deasupra mojiciile lui. Hamal afară din casă! Hamal în casă ... pe când Domnul Profesor, deasupra tuturor grijilor pământești, subînțeles cheltuielile respective, sub masca științei pure, practică parazitismul și tirania! . . . Am găsit pe Lina cu ochii roșii și năucă . Credeam că Rim e pe moarte! Mă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tăcerea, solemnă ca lespedea unei cripte, în care ar fi fost închisă chiar sora ei, Lidia, Nory arătă spre ușa lui Rim: - Gloria asta chinuiește pe nenorocita de Lina, cu capriciile, maniile și pe deasupra mojiciile lui. Hamal afară din casă! Hamal în casă ... pe când Domnul Profesor, deasupra tuturor grijilor pământești, subînțeles cheltuielile respective, sub masca științei pure, practică parazitismul și tirania! . . . Am găsit pe Lina cu ochii roșii și năucă . Credeam că Rim e pe moarte! Mă bucuram! . . . - Nory! râse Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
transferat în scriitura de acum. Am luat micul dejun împreună, după care ne-am făcut inventarul averii și planul de bătaie. Eu aveam șaptezeci și opt de dolari în hârtii de un dolar, pe care de obicei îi foloseam să dau șpăgi hamalilor pe vremea când încă eram în India și ce departe era India asta de mine, ăștia rătăciți într-un buzunar de la rucsac, o mie de franci, două cearșafuri de cinci sute și celebra sută de dolari, ascunsă în curea, pentru
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
deosebite erau diferitele părți ale orașului. Cartierul nostru de cărămidă. Canalele elegante. Cheiurile și docurile. Cartierul de vile care încercuia parcul. Și aici, locul prin care oameni din provincie cu valize și bagaje, dar și călători de pretutindeni cu un hamal în urma lor, soseau în oraș, adunîndu-se spre ieșirea din gară înainte de a se împrăștia în piața largă și a se pierde pe aleile și străzile orașului, unde domnea un talmeș-balmeș de distracție și comerț. Fațadele se schimbau în fiecare an
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea apei. După un cot al râului, zări o mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I se deslușeau doar mâinile, care culegeau icoanele plutitoare și le băgau într-o traistă. Era un hoț de icoane și probabil se ducea apoi la iarmaroc să le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trăiască, alții doar prea grăbiți. CONTRASENS Totul începuse într-o după-masă de octombrie. Nimic din căldura acelei ore nu anticipa ce avea să se întâmple, nici măcar aburul degajat de locomotiva care intra în gară, luat apoi de picioarele călătorilor și hamalilor care se înghesuiau pe peron stivuind bagajele în câte un căruț ale cărui roți scârțâiau îngrozitor pe măsură ce se îndepărtau. Același abur se amesteca mai târziu cu mirosul de cafea proastă servită la bufetul gării și dispărea în norul de fum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de fel de cazuri. Procesul lui Subotin m-a tulburat profund. Totul s-a petrecut la Cernăuți, pe Don. Subotin lucra la debarcader, era angajat ca brigadier la antrepozitele de mărfuri, având În subordinea sa o echipă alcătuită din doisprezece hamali. Mașa vru să-i atragă atenția oaspetelui că Orașul Cernăuți nu-i așezat pe Don și că acolo nu trece nici un fel de fluviu, ci doar un râuleț insignifiant, dar, ca să nu mai complice lucrurile, preferă să tacă. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
numește Don. „Și apoi, gândi ea, dacă Îl Întrerup la fiecare frază, nici până mâine nu termină ce are de povestit și mai stau cine știe cât timp aici cu el pe cap...“ - La noi, ca și la voi, continuă oaspetele, viața hamalilor e dură. Cât câștigă, atâta beau. Evenimentele s-au derulat cu zeci, dacă nu chiar sute de ani În urmă. De altfel, la noi, preciză el, noțiunea de timp e relativă. Uneori sunt ani ce au mărimea unui secol sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cresta pielea cu briceagul sau Își făcea arsuri pe mâni cu mucul de țigară. În zilele Însorite, Își arde degetele de la mâini, expunându-le sub o lupă. Își ținea palma nemișcată deasupra paharului cu spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii Îl aplaudau. Marinarii de pe vase le țineau și ei isonul. Mirosul de carne arsă se amesteca Învălmășindu-se cu alte mirosuri iuți, specifice unui oraș portuar. Ippolit nu schița nici un gest, lăsând ca fascicolul de lumină să-i perforeze carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]