770 matches
-
Mda - făcu Metodiu. într-adevăr, aici e buba: nu te poți prezenta acolo cu mâna goală. N-ai dumneata în toată casa asta doi dinți rămași pe undeva, în vreun borcan, pe vreun stelaj? — N-am păcatele mele - se tângui hangiul - că de fiecare dată când găseam câte-un dinte îl azvârleam în stradă, ca prostu’. Ia stați! - spuse deodată Vasea și se întoarse către unul din cazaci, o matahală de flăcău fălcos, blond, care avea o continuă expresie de veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rână cât era de lung, scuturându-și încet capul. — Ei? - făcu Vasea curios. — Uite-i! - zise cu veselie flăcăul și adunându-i de pe jos, depuse pe masă doi dinți, unul mai frumos ca altul. — Sunt cam mari - zise cu îndoială hangiul. Dar, ce-i drept, sunt foarte frumoși. Mai că nu i-aș da. Episodul 114 CASTELUL Nimeni nemaiavând nimic de zis împotriva soliei celor doi preabuni călugări, Metodiu și Iovănuț își luară rămas bun de la cazacii lui Vasea, strângându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bărbierul Luigi și doctorul Lemberg, șarlatanul Roger, povestitorii Parnasie, Surduc, Gancioc și Stejeran cu hangița Stălinoaia și homunculul Buhuș, straja Dărăban, frații haiduci Stănciulescu Petre și Demeter, grupul de oaspeți polonezi format din doamna Potoțki, pan Bijinski, Malgorzata, Zbignew și hangiul din Przemysl, atamanul Vasia și cazacii lui, lipoveanul Covaliov cu micuța Știucî, grecul corăbier Ianis, venețienii Tresoro, Peleto, Toto, signora Maxima, surorile Acetosa, senzuala Amada, răzășul din Soroca, feciorul Vasâle și alte și alte siluete nedeslușite ce s-au conturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
marginea dramaturgiei: Pribeagă, în „Manuscriptum", an. VIII, 1977, nr. 2 Fouilloux, Danielle și colab., Dicționar cultural al Bibliei, Editura Nemira, București, 1988 Grăsoiu, Liviu, Poezia lui Vasile Voiculescu, Editura Dacia, Cluj— Napoca,1977 Grăsoiu, Liviu, Voiculesciana, Editura Nouă, București, 2008 Hangiu, L, Dicționarul presei literare românești 1790—1990, ed. II—a, revizuită și completată, Editura Fundației Culturale Române, București, 1996 Herescu, N. L, V. Voiculescu și poezia pură, în „Gândirea", an. XXII, 1943, nr. 7/august Ionescu, Const. D., V. Voiculescu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
în grajd, îi dăduse grăunțe, ș-acuma ședea c-o mână-n șold, cu cușma plesnită cam pe-o ureche. Petrișor, ca totdeauna, poposise pe la crucile drumurilor, și-i sticleau ochii. Se uita din vreme în vreme, pe furiș, la hangiu, când îl vedea că-și scoate în prag capul mare plin de păr aspru. — Măi frate! știi de ce-am venit eu aici, la hanul ista? zicea el cu oarecare fală. Eu aici n-am fost de când sunt, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
picioare, clătinându-se ușor, și se îndreptă spre han. Sfătuia încet: Aici nu-i lucru curat, firește că nu-i lucru curat... Boieru a văzut ziua pe hangiță, și zice că-i româncă, iar de cum se înserează iese un ungur hangiu în loc de Anița ceea, cine-o fi... Ei, am să mă duc să spun boierului că aici nu-i lucru curat... Cum poate să fie aici lucru curat? La un han vechi și mare cât o cetate, nu-s lucrurile curate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
curat? La un han vechi și mare cât o cetate, nu-s lucrurile curate niciodată... Să vedem ce are să zică ciocoiul? că eu de temut nu mă tem... Cum păși lângă prag, ușa grea se deschise și obrazul bărbos al hangiului i se puse dinaintea ochilor. Auzi glas gros: Mă rog, dumneata pleci la vreme așa de târzie? —Plec, zice Petrișor Dămian, mă duc să spun boierului cum a fost... —Faci rău că pleci la vreme de noapte... Petrișor s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vreme de noapte... Petrișor s-a dus la grajd, și-a luat calul, l-a închingat frumos, a încălecat ș-a pornit în buiestru spre Cornul Caprei. Într-o vreme însă s-a răzgândit. Se poate să fie ș-un hangiu, ș-o hangiță, a zis el întru sine. Trebuie să văd pe hangiță și să-i spun ce vrea boierul... Zice că-i strașnică muiere! Să vedem... De ungur nu prea am eu de ce mă teme. Și-a întors calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
auzi dinlăuntru: —Vra să zică te-ai întors dumneata... M-am întors! răspunse Petrișor Dămian, și ușa se închise singură, fără zgomot. Atunci slujitorul de la Cornul Caprei văzu că obloanele odăii aceleia mari sunt închise. Focul ardea în vatră, și hangiul sta c-o friptură înaintea focului. Dacă ți-i foame, iaca, frige-ți și tu un pui!... vorbi Mogoș, fără să-și întoarcă obrazul bărbos. Petrișor găsi o frigare; un pui sta pe o măsuță în lumină; îl puse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un pui sta pe o măsuță în lumină; îl puse în țapă, se apropie liniștit de jar, rezemă țigla de o cărămidă și începu să învârtă. Bine, vorbi Petrișor, da’ aici nu este una Anița? Zice că-i strașnică muiere!... Hangiul nu răspunse... Dar flăcăul simți că fața bărboasă s-a întors. Ridică ochii și văzu pe ungur cum îl privește neclintit. Nu simți însă spaimă. Își plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că-i strașnică muiere!... Hangiul nu răspunse... Dar flăcăul simți că fața bărboasă s-a întors. Ridică ochii și văzu pe ungur cum îl privește neclintit. Nu simți însă spaimă. Își plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică tu ești frate cu diavolul din poveste... grăi el, râzând, cătră Mogoș. Hangiul nu răspunse, dar își ridică țigla și începu a bate cu grăsimea broaștei puiul din frigarea flăcăului. Măi ungurule, caută-ți de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii și văzu pe ungur cum îl privește neclintit. Nu simți însă spaimă. Își plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică tu ești frate cu diavolul din poveste... grăi el, râzând, cătră Mogoș. Hangiul nu răspunse, dar își ridică țigla și începu a bate cu grăsimea broaștei puiul din frigarea flăcăului. Măi ungurule, caută-ți de treabă, zise Petrișor. Eu sunt un om care am călcat țară multă... și nu mă tem... Eu îs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de coraj... Pe mine m-a trimes boierul aici, tocmai de la Cornul Caprei... Și tu-ți faci râs de mine și-mi spurci friptura? Ia să-ți cauți de treabă, căci eu nu-s cel cu sfredelul și cu laptele... Hangiul bătu iar cu broasca lui în friptura flăcăului. —De-acu s-a isprăvit! zise îndârjit slujitorul boieresc. De-acuma îți crăp ochii, cum ți se cuvine! Și cum a grăit, și-a încordat brațul și a plesnit scurt peste ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce face... Mai bine stăi aici liniștit lângă vatră, că eu mă duc să-mi împlinesc slujba... Boierul mi-a dat o poruncă și eu trebuie s-o plinesc... Petrișor simți o aburire de vin, o suflare pe gura gârliciului. Hangiul sta neclintit la pământ, rumenit de jarul din vatră. Trecu pe dinaintea gârliciului, deschise ușa din fund. Ș-acolo erau obloanele puse - și trei lumânări de seu ardeau într-un sfeșnic cu trei crengi. Anița hangiului se ridică încet de pe divan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o suflare pe gura gârliciului. Hangiul sta neclintit la pământ, rumenit de jarul din vatră. Trecu pe dinaintea gârliciului, deschise ușa din fund. Ș-acolo erau obloanele puse - și trei lumânări de seu ardeau într-un sfeșnic cu trei crengi. Anița hangiului se ridică încet de pe divan, și Petrișor stătu în loc privind-o cu luare-aminte. Credeam că-i bărbatul... zise ea încet. Apoi uite cum e, vorbi bucuros Petrișor; îmi spune boierul așa: Măi Petrișor, zice, eu am mare alean la inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
impostor”, ori mai blând, de „farsor”, dacă va reuși să‐l obțină. Recent (2‐4 aprilie 2009), în Aula Universității „Petre Andrei” din Iași, la Congresul Internațional de istorie a presei (180 de ani de presă românească), prof. univ. I . Hangiu, care la aproape 90 de ani, realizează o nouă ediție a Dicționarului presei literare românești, a smuls ropote de aplauze participanților când și‐ a declarat vitalitatea și intențiile literare de viitor. Membrii Asociației Române de Istorie a Presei au fost
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
Capitolul I Precursori Preotul Dima Popescu (1788 - 1870) În Oltenița au trăit și o serie de negustori, hangii, precum și alte categorii de oameni profilați pe afaceri. Nici aceia care propovăduiau cuvântul Domnului nu lipsesc din nomenclatorul Olteniței. Unul dintre duvovnicii secolului al -XIX - lea este și legendarul Dima Popescu, tatăl și mai ilustrului Oltean Niță. Era originar din
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3143]
-
o ”mană cerească” pentru cei care aduceau sarea, cerealele sau alte produse în portul Oltenița. Fiind un om vesel , isteț, intra repede pe sub pielea clienților, și în cel mai scurt timp i s-a dus vestea că este un bun hangiu și om de afaceri. Pe lângă aceste calități manageriale în domeniul negustoriei, Ioniță Popescu , alias Niță Olteanu, a mai avut una, este vorba de șarmul cu care cucerea femeile. A avut trei căsătorii, în urma cărora s-au născut cinci copii. Niciodată
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3143]
-
amănunte despre intimitățile vieții mele. Dacă ar fi o poveste aș începe cu a fost odată în secolul al XII-lea când strămoșii mei au părăsit meleagurile natale din zona Moselei și a Rinului de Mijloc, unde viața lor de hangii și viticultori nu mai garanta supraviețuirea. Astfel au lăsat totul în urmă în speranța unei vieți mai bune la 1500 km în jos spre sud-estul continentului. Astfel, după luni ba chiar ani de peripeții, greutăți, boli, foamete, au ajuns în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
chiar ani de peripeții, greutăți, boli, foamete, au ajuns în zona transilvană unde "clanul Schenk" s-a așezat în zona Cincu (astăzi jud. Brașov) și cel al Jidveiului unde au reînceput o nouă viață însă cu vechile lor ocupații, de hangii și viticultori, care erau strâns legate unele de altele. Probabil că de acolo, din zona respectivă, ne provine numele sau înaintașii mei au dat numele Cincului (în germană "Groß-Schenk" Cincu Mare). Arborele meu genealogic nu precizează acest lucru. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
n-a mai dat pe la brutar, ca să-și plătească datoria, nici până în ziua de azi. Pungașii aveau acum tot ce le trebuia pentru a-și pregăti un prânz bun: pește, untdelemn și jimble. Luară deci bunătățile și le duseră unui hangiu vestit pentru vinul bun care-i zăcea de ani în pivnițe: ― Uite, jupân Cutare, îi spuseră ei, am fost prin piață și am cumpărat toate câte le vezi pentru o masă, pe care te rugăm să ne-o pregătești dumneata
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
târg, după alte cumpărături. La vremea prânzului vom fi toți aici. Ai grijă și pune la gheață și câteva sticle cu vin din cel mai bun, și te-om mulțumi după cum se cuvine și cum sîntem noi obișnuiți! Și plecară. Hangiul, bucuros de așa mușterii, dete în grabă bucătarului cele aduse, iar acesta găti crapul pescărește: cu untdelemn din belșug, cu sare și piper, cu cimbru, foi de dafin și usturoi tocat, și cu felii de lămâie și roșii pe deasupra, ca să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din belșug cu vin rubiniu. Ei, dar și masa aceasta nu putea să dureze cât un praznic! Când crezură pungașii că s-au săturat mai ales de băutură, și că e vremea potrivită, se hotărâră să plece și chemară pe hangiu să le facă socoteala. Cum se brodi, nu știu, se vede spre și mai marele noroc al cinstiților mușterii, că hangiul avea treabă la grajduri, așa că trimise cu socoteala pe tejghetarul lui. ― Cât face? ― Uite atâta și-atîta! ― Foarte bine! Și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
s-au săturat mai ales de băutură, și că e vremea potrivită, se hotărâră să plece și chemară pe hangiu să le facă socoteala. Cum se brodi, nu știu, se vede spre și mai marele noroc al cinstiților mușterii, că hangiul avea treabă la grajduri, așa că trimise cu socoteala pe tejghetarul lui. ― Cât face? ― Uite atâta și-atîta! ― Foarte bine! Și aproape toți pungașii în același timp băgară mâinile în buzunare, chipurile ca să scoată bani și să plătească fiecare. Atunci, unul din
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
iar ultimul strigă: ― Ei, hai, flăcăule, acum ia-te după noi! Tejghetarul întinse mâinile și-ncepu să bîjbiie ca un orbete încoace și încolo, cu grijă însă, cu să nu se lovească! În această vreme, pungașii fugiră prin dos; iar hangiul, văzând că tejghetarul nu mai vine cu banii, porni spre odăiță să vadă ce s-a întîmplat. Intrând, tejghetarul îl prinse deodată în brațe și-i strigă: ― Aha, tu ai să plătești! Dar hangiul, foarte mâniat, îi smulse legătura de la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]