935 matches
-
și influența profesorului său, Titu Maiorescu. Într-o prelegere susținută în noiembrie 1905, Maiorescu formula unele observații semnificative pentru modul cum vedea el calea care duce la o mai bună înțelegere a ideilor filosofilor. Unele dintre ele ne pot apărea hazlii. ”Biografia filosofilor contimporani, indicată pentru acest curs, servește nu numai pentru a cunoaște întrucâtva unele particularități ale societăților în care s-a produs curentul filosofic în chestiune, ci și pentru a controla valoarea etică a unei asemenea filosofii în chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
comisarilor limbajului). Amuzant e că astfel de ideologi n-au nici o spaimă de ridicol. Anacronismul primitiv, așezarea pe același plan temporal a unor întâmplări istorice privite prin lentilele deformatoare ale prezentului arată neseriozitatea acestor demersuri. Lucrurile sunt cu atât mai hazlii cu cât, la celălalt capăt al discursului, ei îmbrățișează cu o ușurință dezarmantă ideea de modă, schimbare, prefacere. E adevărat: în romanele lui Chandler - inclusiv în The Little Sister - există multe femei marcate cu stigmatul crimei, al asasinatului, lăcomiei ori
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
, revistă care a apărut, săptămânal, la Arad între 1 februarie 1933 și 25 decembrie 1941, având subtitul „Revistă literară, reportaj, satiră, umor”. Director: Simion Miclea. Se cultivă anecdotele, comentariile politice hazlii. Colaborează cu epigrame R. Gorgan, Ion Topor, R. Ustic, Alex. Dimcescu, Gabriel Țepelea, Gh. Păun, iar I. Vodă, Maria N. Petrescu cu fabule umoristice. Se publică numeroase balade vesele, semnate de Gh. M. Dăscălescu, Zaharia G. Buruiană, Maria Predescu, doine
BRAVO!. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285872_a_287201]
-
sub imperiul agresivității și al hazardului, dincolo, în Albala, maternei Felicia nu-i lipsește o anumită agresivitate a geloziei, după cum nu lipsesc nici accidentele ori catastrofele domestice. Deosebirea e că în timp ce la Dealu Ocna ele sunt grotești, la Albala sunt hazlii, burlești. Or, diferența dintre burlesc și grotesc nu este de ordinul opoziției, ci de acela al vecinătății. Poate că sărbătorirea Ajunului de Crăciun la 21 decembrie sugerează tocmai faptul că, în cadrul general al unei opoziții, regimul mai profund al lucrurilor
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
cu privire la oameni și la soartă. Veșnic nemulțumit, posac și cârcotaș, B. ar fi o figură aproape antipatică, dacă nu ar avea destul spirit să se ia și pe sine peste picior și să dea răutăților o formă cât de cât hazlie. Câteodată se folosește de maniera șansonieră a lui Béranger. Dintre satirele sale, între care câteva sugestive șarje caricaturale, se detașează aceea, în metru popular, intitulată Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de țară la București (scrisă în 1838
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
alături... Tot tacîmul! Ba chiar Îl puse să urce și să coboare trei minute treptele unei scări pliante. Tensiunea arterială În poziție culcată, șezînd și În picioare. Apoi raze. — Respirați.... Mai adînc... Nu mai respirați... Inspirați... Țineți aerul... Expirați. Era hazliu și neplăcut, dramatic și smintit. Poate că mai avea de trăit Încă treizeci de ani, dar s-ar fi putut foarte bine, peste cîteva minute, să fie anunțat cu menajamente că viața lui de om sănătos, de om normal, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
lepăd, și ar fi fost mai bine. Sora mea m-a sfătuit să-l las. — Înseamnă că vă Întîlneați În acea perioadă. — M-am dus la ea din cauza asta. Simțeam nevoia să vorbesc cu cineva din familie. Poate să pară hazliu, dar există momente În care ne amintim că avem o familie. Pe scurt, am un fiu, Philippe. L-am dat la o doică din Vosges... — De ce În Vosges? Aveți pe cineva acolo? — Deloc. Hélène a găsit adresa În nu știu ce buletin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mai vârstnic decât templul, de vreme ce de la dumbravă și-a luat lăcașul numele. Oare câți ani o avea? Vreo patru sute... Nu, ceva mai puțini. Asinia stă cuminte. Cu sufletul împăcat, Occia își lasă gându rile să umble în voie. E totuși hazliu rolul jucat de rex. Un rege de carton! Încetul cu încetul, chipul i se întunecă la loc. În realitate, lu crurile sunt mult mai complicate. Transformarea monarhiei în republică a avut loc pe cale revoluționară și nicidecum consti tu țională. În
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe când o lectură publică în fața unui auditoriu select reprezintă o ocazie potrivită să scape de exi gențele librarilor, eventual chiar să le forțeze mâna. Dar pe măsură ce ascultă este din ce în ce mai nemulțumită. De ce nu s-a consultat prostul cu ea? Versurile astea hazlii și săltărețe n-au cum să trezească interesul publicului. Cercetează figurile celor din dreapta și din stânga. Lângă ea, Agrippina arborează un aer plictisit și adormit. Ce mai, moțăie de-a binelea. Calpurnii Pisones discută între ei în șoaptă. Nici nu îndrăznește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
porc, socotind c-ar fi mare păcat, ca și cum bietul animal s-ar fi înfruptat din vreun trup omenesc, pângărindu-l. Și Mariamne se abținea... Durerea pe care și-o provoacă singur gândindu se la ea este alungată de o amintire hazlie. Când bunicul lor, Herodes al Iudeii, a cerut permisiunea să-și execute fiii acuzați de complot, principele a declarat râzând că, dacă i-ar fi dat să aleagă, ar prefera să fie porcul regelui decât propriul copil. Oricât de depla
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inversiune, repetiție până la aspecte ale redactării propriu-zise și utilizarea unei terminologii ce implică efectul comic), aspectele acestei categorii estetice includ tratarea dintr-o anumită perspectivă a urâtului. Grotescul este, într-adevăr, cea mai reprezentativă categorie predispusă la deplasarea simbolică spre hazliu, comic, având două forme de manifestare: caricatura în pictură și pamfletul în literatură. Caricatura a început prin exagerarea unui defect fizic, ajungându-se până la deformare, pentru a compromite pe cineva. Exemple de artiști reprezentanți ai caricaturii ca și categorie picturală
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
să bage de seamă mâna pe care le-o întinsese el, guvernatorul strânse încurcat din umeri. Cu toate acestea, schimbul de saluturi dintre urările în stil japonez ale solilor și cuvântarea pompoasă după tipicul spaniol a guvernatorului s-a dovedit hazliu. Deși aceste două popoare sunt întru totul neasemănătoare în natura lor, ele se apropie mult când e vorba de saluturi pompoase și de prețuirea etichetei. Guvernatorul vorbi mult timp. Își exprimă recunoștința față de bunăvoința de care dăduse dovadă regele Japoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
España vor prospera împreună. După aceea, Hasekura se desprinse din rândul solilor, ridică plin de smerenie scrisorile Stăpânului deasupra capului său plecat și înaintă astfel până în fața guvernatorului. Amândoi erau nemaipomenit de gravi, fără să bage de seamă cât de hazlie era purtarea lor. Noi vom face tot ce ne stă în putință pentru ca solii japonezi să se simtă cât mai bine în Mexico, zise guvernatorul, fără să răspundă în vreun fel la chestiunea cea mai însemnată a acestei întâlniri. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
când mergeau prin orașe, dar aici, în Spania, era și mai supărător. Oamenii care se luau după ei le atingeau curioși hainele și săbiile și se apucau să le vorbească. Printre ei, erau și copii care le cereau bani. Era hazliu cum până și oamenii mari se întreceau să adune de pe stradă batistele de hârtie pe care le aruncau japonezii după ce-și suflau nasul. La început japonezii râdeau de asemenea lucruri, dar încet-încet începură să fie stânjeniți de privirile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fântână a timpului și care ne face să privim înstelarea în plină zi, deosebind lumina de umbre prin însăși ființa noastră. Alexandru Poamă rămâne, pentru acest efort, un semn al trecerii. Ce ar putea astăzi să însemne gesturile simple, duioase, hazlii și contradictorii ale experienței consemnărilor sale literare?! Nimic altceva decât bruma de înțelegere care ne părăsește atunci când nu mai putem privi în ochi copilăria ca pe o atitudine și o tratăm ca pe o stare. Îndemnul lui Alexandru Poamă este
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ore și ceva pînă la sosirea trenului, ca să nu ne plictisim, ne-am hotărât s-o luăm pe jos până la gară, în șir indian, printre liniile de cale ferată. Mergeam încet pentru că n-aveam nici o grabă, ne amuzam cu remarci hazlii pe care ni le aruncam unul altuia ca la pimpong. Doi muncitori lucrau de zor, fumând și astâmpărându-și din când în când setea cu o dușcă dintrun lichid maroniu, destul de neplăcut presupun, de vreme ce se strâmbau după fiecare înghițitură. Mihai
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pod și pivniță. În poartă, Irina îmi spuse: "A apărut luna!" Vorba mi se păru fără nici o noimă. Irina vorbea deseori de rudele ei și totdeauna le critica sau se amuza pe socoteala lor. Nu o dată punea în mișcare scene hazlii. Am avut nedelicateța, în fața complectei ei îngăduințe, să râd din ce în ce mai tare. " Ce curios lucru: toți ai tăi au ceva strâmb în ei. Poartă haine demodate și sclipitoare, amestecă româneasca cu franțuzeasca într-un mod caraghios. Tu singură din toți ești
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un fel ciudat, nu m-am descurcat prea rău. În realitate, ochii lui Seymour aveau un soi de uite-o-nu-e, extrem de vagă, privire crucișă - cu excepția faptului că nu erau deloc sașii, și aici am dat de necaz. Un alt scriitor la fel de hazliu - Schopenhauer - încearcă, undeva în opera lui ilariantă, să descrie o pereche de ochi similari și, spre încântarea mea, nu i-a ieșit decât un talmeș-balmeș. Foarte bine. Acum nasul. Îmi spun că asta n-o să mă doară decât un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lanul de grâu dat În pârg spre soarele care abia se ridica la orizont, iar lanul se legăna Încet, În bătaia unui vânticel de vară. În acest peisaj pașnic și matinal, sexul ei se transformase Într-un cuib nespus de hazliu și de darnic, un cuib rotund, confecționat din paie și ierburi jilave, În interiorul căruia un pui golaș de cocostârc Își Întindea cu lăcomie ciocul ca să apuce hrana pe care i-o va aduce În curând pasărea-mamă. Numai că de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
frică de el. Poate, ar fi avut o reținere dacă venea Îmbrăcat În haina militară, dar așa...? Gulerul cămășii mototolit și jegos nu făcea notă discordantă cu cravata la fel de murdară, agățată neglijent În jurul gâtului și extrem de lungă ce se balansa hazliu pe reverul hainei care la fel se putea opserva resturi de mâncare, de băutură jenant pătată Încât, acest disgrațios individ dacă era Întâlnit În alte ipostaze nu i se putea acorda nici cea mai mică atenție ori din milă Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
haine de proastă calitate, unde pantalonii mototoliți iar reverele dela haină șifonate nu făcea notă discordantă cu cravata atârnată neglijent În jurul gâtului, pătată de resturi de mâncare și unsuroasă de ți se făcea greață - totul atârnând pe el suficient de hazliu...! Nimănui nu i’ar fi trecut prin cap, acest saltimbanc, deține o funcție importantă În Miliția Capitalei. Ura ce o avea Împotriva lui se transformă În milă, zâmbind, cum de putuse să aibă teamă de această arătare. Îi vorbi calm
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
grijă, drămuind oricât de mic dumicat...! Nu reușiră să ațipească nici măcar câteva minute și, trompeta Închisorii urla sinistru de o așa manieră Încât proaspeții locatari Înspăimâtați, săriră din paturi și de pe jos unde Încercase unii să doarmă, Într-o Îmbulzeală hazlie. Liberul șef de cameră reuși să-i trezească de-a binelea, ordonând. „Bă nefericiților, ascultați ce vă spun eu, bine...? Ce-i care au dormit În paturi, potiviți saltelele de paie să corespundă liniar, În cea mai perfectă simetrie. Pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu Încă o lună de zile, nu a evitat În schimb să-l trimeată În tribunal cu delictul „Dosire de alimente”, urmând să fie judecat. Până la fixarea termenului de prezentare În fața instanței de Împărțit dreptatea, Tony Pavone, socotind că e hazlie trimeterea lui În tribunal, a deschis multe uși prin diferite ministere pledând În favoarea dreptății, a consultat pe unii avocați care după ce Încasau onorariul Înălțau din umeri neputincioși, opținu chiar o altă audiență la Procurorul General Sever Georgescu ca În final
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-i maltrateze și infometa la moarte, În mod special În Capitală unde o veche mânăstire”Văcărești”datând de 300-350 ani În urmă,fără instalații sanitare și igrasioasă a fost transformată de activiștii comuniști În “Auschwitz-ul româniei. Drept urmare a unor hazlii Împrejurări Întâmplate mie, am văzut și pipăit cu mâinile mele tragedia unor oameni nevinovați la această provizorie catacombă unde cadavrele gardienii nu mai pridideau să descongestioneze camera mortuară pentru a face loc celor ce vor veni În ziua următoare...! În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bogat era În spital cu un fel de cheie de scripcă În gât. Ciudat ce instinct aveau cu toții să chinuiască un om pe patul de moarte. — Și Elya l-a găsit amuzant pe Eisen? Mă Îndoiesc. Angela purta o șapcă hazlie pe cap care se asorta cu alb-negrul Încălțărilor. Acum că stătea cu capul plecat, Sammler remarcă nasturele din piele Întoarsă de la care porneau razele făcute de cute. — Pentru o vreme, da, cred, spuse ea. Eisen i-a făcut tatei niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]