949 matches
-
a experienței trăite direct, a autenticității. Își asumă puterea interpretării orale a textelor scrise, ca un avocat autentic, este cert „o mediatoare între ceea ce este scris și ceea ce e nescris.” 318 Târgoveța poate deveni ceea ce notarul nu izbutise, folosește tehnicile hermeneutice ale clericilor, pe care aceștia aveau impresia că doar ei le dețin. Este cu siguranță un 314 Susanne Sara Thomas, art. cit., p. 259. 315 „o doamnă a retoricii” John A. Alford, The Wife of Bath versus the Clerk of
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
accepta această idee aberantă, insultătoare pentru tot ce este românesc, este vehement criticat de Ion Druță, care amenință cu o creștinească scindare a Uniunii Scriitorilor, iar guvernul, altfel debil și jalnic în administrarea țărișoarei, ia o hotărâre prin care sugerează hermeneutic ea e obligatoriu că bustul lui Lupan să fie „clasicizat”. Ce sunt toate acestea? Restaurație, reziduuri ale comunismului, amnezie, sfidare a istoriei, prostie?... Cred că sunt toate la un loc, într-un foarte original și colorat melanj, cum numai aici
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cuvinte. O lume interzisă. O lume a prezenței și a absenței, pe care o preia Întocmai: fără interpretare, fără modulații ale unghiului de receptare. Din perspectiva cititorului, jurnalul intim este o fatalitate. Nici o șansă de răstălmăcire, nici un centimetru sacrificat orgoliului hermeneutic. Cuvintele jurnalului intim - neverificabile - ajung sub ochii indiscreți ai cititorului ca o sentință. O sentință irevocabilă. A spune, a inventa Servituțile jurnalului pornesc de la neajunsul practic - verificat În cazul oricărei forme de literatură - că se pot reprezenta doar lucruri date
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
anumite moduri de înțelegere a parodiei în diferite perioade istorice. Trimiterea la noțiunile de teorie literară, la anumiți pași din istoria literaturii care s-au făcut atât de greoi din perspectiva asocierii parodiei și a romanescului la nivel critic și hermeneutic se dovedește un instrument util observațiilor de finețe și rafinament: fiindcă romanul, o specie înzestrată cu o extremă capacitate de metamorfozare ce o face să "devină" gen autonom, a atras, cum remarcă judicios autoarea, un număr mult mai mare de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
roman. Este deci de dorit un studiu mai aplicat din punctul acesta de vedere. Parodie romanescă sau roman parodic? În ciuda problematizării generice pe care o ridică, întrebarea rămâne, în fond, retorică, mai degrabă un prilej de a deschide noi căi hermeneutice decât de a oferi răspunsuri limitative și, pe alocuri, chiar limitate. Descoperind, prin parodie, o contrapondere comico-ludică a tuturor aspectelor serioase, chiar și a celor înspăimântătoare precum Infernul, temă tabu a Inchiziției medievale, romanul a înglobat în structura sa, încă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cazuri (ancorându-ne interesul strict în periplul literar care ne interesează aici, și anume parodia în roman), doar anumite părți sau capitole. Romanele (nu numai cele) parodice latine au, în prezent, un aspect lacunar. Așa se și face că presupozițiile hermeneutice valorizează, de obicei, contextul istoric inevitabil "provocând" opera, dar și subtextul semantic, implicațiile, trimiterile "deghizate" sau excesele fățișe când usturător satirice, când îmbibate de servilism pe care autori de talia unui Petronius le-au gândit la adresa regimurilor politice în care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Quintilianus diferențiază net modul de a gândi și clasifica parodia în acel moment, în comparație cu modul în care este ea reconsiderată de cercetătorii de azi. Să ne gândim, o clipă, la uriașa diferență: odinioară considerată un gen minor, nedemn de interes hermeneutic și chiar vulgar, parodia este actualmente intens promovată de Linda Hutcheon sau Gérard Genette ș.a. Secolele XX și XXI o recuperează axiologic, în avangarda și apoi pe urmele postmodernismului în care parodia, din umbra romanului, tinde să se afirme ca
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
apropiat de imaginea infernală, acreditează și el ideea unei lecturi pluristratificate 347: de la schemele de compoziție specifice romanului polițist, care se desfășoară într-o mănăstire din Nordul Italiei, în secolul al XIV-lea, se glisează cu ușurință către alte coduri hermeneutice. Unul ar fi cel filozofic (problema culpei, a crimei și a mântuirii), altul cultural (care include și numeroasele citate în limba latină, dar de multe ori parodiază fie Biblia, fie diferite opere ori motive specifice unor autori celebri 348, dar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
proiectării sau • metoda comparării criteriale sau • metoda normativă sau • metoda reflecției individuale/în grup sau • utilizarea unor tehnici de creativitate sau • utilizarea unor metode specifice cercetării sau • metoda proiectelor sau • metoda extrapolării sau • metoda studiului de caz sau • utilizarea interpretărilor hermeneutice sau • apelul la aspectele logice neclarificate sau • apelul la sistemele multimedia ș.a. De aici, am dedus valoarea unui alt instrument util educatorului, mai ales începător Portofoliul proiectării (Joița, 2006, pp. 265-266). El cuprinde rezultate ale întregii pregătiri, elaborări, aplicații, reflecții
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
găsi și alte moduri de abordare decât cea pozitivistă, de tip empiric-formal, strict experimental. Admițând marea varietate a situațiilor educative, poate admite explicarea de tip probabilistic mai mult decât cea cauzală a faptelor practice, ca și interpretarea lor de tip hermeneutic sau aplicarea unor criterii pertinente de evaluare, validare și justificare prioritar calitative, care sunt recunoscute în comunitate sau formarea specifică a practicienilor-cercetători sau încurajarea afirmării reflecțiilor variate asupra acestei problematici, în favoarea dezvoltării educației și a profesionalismului. 9.2. Ce fel
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
George Bălăiță Ucenicul neascultător. Discuția mediatică cu Manolescu prilejuiește recenzarea a două romane politice apărute la un an diferență, dar asemănătoare în esență. Și, mai ales, utile în demonstrația pe care o realizează. Este de netăgăduit preocuparea pentru descoperirea panopliei hermeneutice adecvate aflării esenței creației literare și a valorii sale. Negarea, respingerea ideilor celorlalți exegeți dovedește excelenta pregătire intelectuală fără de care argumentările ar fi nule. Deși critica din cronici își îndeplinește rolul după terminarea actului de creație și teoretic nu mai
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
prilej de îndrumare al cititorului și scriitorului. Exercițiul interpretativ se stabilește în interiorul cronicilor literare care transmit cu sinceritate ceea ce autoarea lor gândește despre intelectualitatea românească și abuzul puterii, unind cu succes domeniul criticii de întâmpinare cu problematica socialului. Abordând exercițiul hermeneutic al autoarei, am separat discursul interpretativ de polifonia discursului general. Pe această linie, am studiat comparativ câteva din cronicile emblematice pentru fiecare gen în parte. Cronicile produselor literare semnalează validitatea, regândesc valoarea scriitorului și verifică tehnicile și structuri narative, temele
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
comune. Asumarea tacită sau elaborarea sistematică a unor asemenea reprezentări constituie un punct de întâlnire pentru orientări și tradiții filozofice atât de diferite cum sunt cele inaugurate de Platon și Aristotel, de Descartes, Kant și idealismul german, pentru orientări fenomenologice, hermeneutice, analitice sau naturaliste care solicită, în epoci mai recente, atenția celor interesați de filozofie. De diversele înfățișări pe care le-a luat ambiția filozofică s-au distanțat doar gânditori cu înclinații sceptice. Și anume, în moduri dintre cele mai diferite
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Drumul gîndirii lui Heidegger, Humanitas, București, 1998 Rey-Debove, Josette, Le métalangage, Le Robert, Paris, 1978 Ricoeur, Paul, Despre traducere, Polirom, Iași, 2005 Ricoeur, Paul, Metafora vie, Editura Univers, București, 1984 Riedel, Manfred, Comprehensiune sau comunicare ? Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989 Robins, R. H., Scurtă istorie a lingvisticii, Polirom, Iași, 2003 Rorty, Richard (ed.), The linguistic Turn, The University of Chocago Press, Chicago and London, 1970 Rovența-Frumușani, Daniela, Semiotica discursului științific, Editura Științifică, București, 1995 Russell, Bertrand
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
299 și 314. 245 Eugen Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 69. 246 Filozoful german Wilhelm D i l t h e y a conceput în acest mod integralitatea conștiinței (vezi Manfred Riedel, Comprehensiune sau comunicare ? Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989, p. 96). 247 Henri Ey, Conștiința, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. 248 La români, de exemplu, moștenirea din latină a cuvîntului romanus a generat, la unii, preocupări absurde și ridicole în legătură cu măreția fenomenului sau cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
franc. Cuiva care practică "absurditatea dicté-ului suprarealist i se întâmplă să prindă Pitiei interioare vorbe care, din când în când, miră..." În rest, procedeul născocit de André Breton e o "experiență iremediabil ratată". Realitatea e că, oricâte descoperiri de ordin hermeneutic se vor adăuga celor deja cunoscute, ceva rămâne mereu de domeniul irelevatului. "Cea mai frumoasă experiență pe care o putem avea enunța un savant, Albert Einstein -, este experiența misterului". Partizan al "transcendentalismului", americanul Emerson credea că poezia ia naștere din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vers" din O samă de cuvinte ori din Istoria Ieroglifică. Felurite glose, mai toate dând utilizare paradoxului, rostirii în contrasens, toate purtând sigiliul unui spirit nonconformist, sunt destinate, aparent, lecturii de-sine-stătătoare; ele sunt însă imperios necesare, în ansamblu, oricărui demers hermeneutic vizând fenomenul Stănescu. Chiar dacă nu toate punctele de vedere stănesciene trebuie luate în litera lor, să recunoaștem că limbajul său de fabulant surâzător, de vorbitor liber înaintând printre ambiguități, e tocmai de aceea atașant, că voia bună, verva dezinvoltă ni
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
conflictul cu radicalismul islamic, Chi-na tace și face, astfel încît raporturile geopolitice și geoeconomice se vor schimba în următorii ani pînă la a face din fostul Imperiu de mijloc o superputere mondială greu de înțeles și abordat din perspectiva stereotipurilor hermeneutice cu care ne-am obișnuit. Dezlănțuirea Asiei bulversează geopoliti-ca și geoeconomia mondiale, răsturnînd ierarhii și născînd foarte multă îngrijorare în cancelariile occidentale. Într-adevăr, în ultimele decenii, ma-joritatea țărilor asiatice au cunoscut o dinamică fără precedent, reușind să devină actori
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sprijini aplicarea intervențiilor hipnotice eficace, în același timp pune sub semnul întrebării zeificarea și utilizarea exclusivă a unor asemenea abordări unilaterale, mai ales în cercetarea psihoterapeutică. El subliniază beneficiile aplicării unor modele mai calitative în cercetare, care să fie predominant hermeneutice sau interpretative, deoarece implică acțiunile și experiențele subiective ale pacientului într-un context în care colaborează cu terapeutul. Oricum, autorul recunoaște rolul complementar al celor două abordări și încurajează clinicienii să utilizeze atât metodele de cercetare calitative cât și cele
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
sunt revizuite sistematic de Bannister, Burman, Parker, Taylor și Tindall (1994Ă, Denzin și Licoln (1994Ă și McLeod (1994Ă. O întrebare necesară privește complementaritatea abordărilor tradiționale, în principal pozitiviste și cantitative și a abordărilor calitative menționate mai sus, care sunt predominnat hermeneutice și interpretative ca stil și puternic influențate de fenomenologia clasică (Stevenson și Cooper, 1997Ă. Ceea ce este necesar în cercetarea din psihoterapie este un studiu intensiv al pacientului individual (sau grupelor de paciențiă astfel încît atât perspectiva idiografică cât și cea
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
punctul de plecare a mitului gnostic este exegeza Cărții Facerii, nu este vorba aici de o exegeză inocentă. Dimpotrivă, această exegeză răstoarnă, În mod constant și sistematic, interpretările moștenite și acceptate ale Bibliei. „Exegeza inversă” poate fi selectată drept principiul hermeneutic de bază al gnosticilor. Interpretarea ne apare nouă ca răsturnată. În realitate, gnosticii o văd ca „restaurată”. Ei Înaintează către această operație de restituire pornind de la o singură regulă care generează un număr nelimitat de soluții: Dumnezeul Genezei nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Antohia Încoace) este trăsătura caracteristică de a fi o formă de platonism care face uz de texte evreiești 232. Creștinii evrei erau cu siguranță mai pregătiți de a aborda o exegeză de tip gnostic decît evreii Împotmoliți În subtilitățile hermeneutice ale tradiției lor. Creștinii care nu erau de origine evreiască au continuat să dea o interpretare eronat-creatoare iudaismului, iar neoplatonicienii au continuat să fie captivați de raționamentele lor În asemenea măsură Încît să li se alăture, Într-o acțiune de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să admită că Vechiul Testament ar putea fi o previziune sistematică a venirii lui Cristos. (Vechiul Testament conține profeții despre un Mesia evreu care, nefiind conforme cu descrierea lui Cristos, se vor Împlini numai prin venirea viitoare a acelui Mesia. Acest literalism hermeneutic a fost interpretat, cu Începere de la Harnack, drept o dovadă a originii evreiești a lui Marcion.) Pentru Marcion, Vechiul Testament este un document perfect istoric al acestei lumi urîte și al dumnezeului urît care a creat-o - un tiran de joasă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
suporteri 59. Recent, R. Joseph Hoffmann a radicalizat și mai mult poziția lui Harnack 60: Marcion ar fi ajuns la concluzia că Vechiul și Noul Testament sînt incompatibile și ar fi propovăduit doi dumnezei diferiți, prin intermediul utilizării stricte a două principii hermeneutice - raționalismul și liberalismul 61. Astfel nu se mai face necesară intervenția nici unui factor extern În explicarea lui Marcion. O altă tradiție de studii, reprezentată de E.C. Blackman 62, F.M. Braun 63, Ugo Bianchi 64, Barbara Aland 65, E. Muehlenberg 66
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de oaie; lăcustele sînt iarăși poruncile Legii, care nu face distincția Între bine și rău, pe cînd mierea sălbatică este iarăși Sfînta Evanghelie, dulce ca mierea pentru cei care o primesc 60. Acest gen de exegeză, rezultat al unui efort hermeneutic considerabil, ne arată că bogomilismul s-a dezvoltat Într-un climat de rafinament intelectual, perfect identificabil În cel al călugărilor bizantini din vremea respectivă. 6. Creștinii din Bosnia Această erezie de proveniență bizantină este atestată pentru prima oară În Bosnia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]