952 matches
-
În cazul acestora din urmă, Dilthey subliniază importanța "valorii vitale" (în sensul acreditat de Lebensphilosophie) pe care o au obiectele lor. După ce am analizat corelațiile expresiei, revenim astfel în punctul inițial, cel al "unității structurale", așa cum ne îndeamnă figura cercului hermeneutic și sistemul de interdependențe pe care este construită viziunea filozofului german. Așa cum am arătat, Dilthey urmărește determinațiile istorice ale conceptului de filozofie și constată înrudirea diverselor Weltanschauungen, precum și conexiunea lor, pe baza căreia desprinde cele trei tipuri amintite. Luând ca
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a universalului"150. Referindu-se la principiul imanenței comprehensiunii, potrivit căruia "toate conținuturile și prestațiile conceperii obiectuale sunt legate la bază într-o corelație fundată în trăire", Riedel subliniază că acest principiu din care se poate deriva "postulatul unei logici hermeneutice"151 reclamă atât "dizolvarea contradicției formelor gândirii discursive și a conținuturilor experienței", cât și "a liniilor de delimitare dintre diferite clase ale cunoștinței, pe care logica și teoria cunoașterii tradiționale le-au instituit într-un sistem de enunțuri admise științific
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui de vedere, comprehensiunea vieții presupune înțelegerea corelației individului cu realitatea exterioară și cu "ceilalți". În Die Entstehung der Hermeneutik, Dilthey avansează chiar conceptul unei "comprehensiuni superioare" (ein Besser-Verstehen): pentru că un autor creează oarecum inconștient 170, "scopul ultim al procedeului hermeneutic este de a-l înțelege pe autor mai bine decât s-a înțeles el însuși"171. V. Drăghici este de părere că Dilthey nu clarifică îndeajuns modul în care se face trecerea de la "corelația vieții unui individ" corelație care presupune
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
hermeneutică, iar pe de altă parte, faptul că pornind de la conceptul de Selbstbesinnung, "critica rațiunii istorice" poate fi plasată "între rațiunea teoretică și cea practică" (vezi I, 3F și II, 2Ba). 152 Ibid., p. 105. 153 "Astfel, potrivit premiselor logicii hermeneutice, în fiecare trăire și reflectare a ei în comprehensiune sunt legate momente ale cunoașterii (reprezentării), evaluării (sentimentului) și acțiunii (voinței) într-o unitate structurală care, ca atare, face accesibilă structura unui obiect sau stări de lucruri" (ibid., pp. 107-108). Vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care spiritul înseamnă doar "cuprindere (Erfassen), înțelegere prin conceptualizare (Begreifen) și judecare (Urteilen), în timp ce sufletului îi revine ca proprietate definitorie trăirea (Erleben) la nivel senzorial (Sinneseindruck) și afectiv (Gefühl)" cf. Vasile Dem. Zamfirescu, Între logica inimii și logica minții. Încercări hermeneutice, București, Editura Cartea Românească, 1985, p. 15. 160 H. J. Lieber, Geschichte und Gesellschaft im Denken Diltheys apud V. Drăghici, Prefață la op. cit., pp. 14-15. 161 W. Dilthey, Einleitung..., pp. 193-194. 162 Fr. Nietzsche, Menschliches, Allzumenschliches, München, 1960, p. 338
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
putem înțelege fenomenele particulare. Dacă la nivelul superior al comprehensiunii am evocat la capătul analizei elementelor individuale posibilitatea unei "concluzii inductive" capabile să realizeze a posteriori corelația întregului, nu trebuie să uităm totuși că metodologia lui Dilthey urmează figura cercului hermeneutic (vezi I, nota 103), unde nu numai întregul trebuie interpretat prin intermediul părților, ci și invers: "Noi înțelegem însă indivizii prin prisma înrudirii lor, prin prisma a ceea ce au ei comun. Acest proces presupune corelația dintre ceea ce este general uman și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
1966. Karl R. Popper, Mizeria istoricismului, București, Editura All, 1998, traducere de Dan Suciu și Adela Zamfir (ed. I: 1944/1945). Heinrich Rickert, Kulturwissenschaft und Naturwissenschaft, (ed. I: 1899), 1926. Manfred Riedel, Comprehensiune sau explicare? Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, Cluj, Editura Dacia, 1989, traducere de Andrei Marga (ed.germ.:1978). Erich Rothacker, Logik und Systematik der Geisteswissenschaften, 1926. Idem, Einleitung in die Geisteswissenschaften, Tübingen, (ed. a II-a), 1930. Max Scheler, Philosophische Weltanschauung, Bonn, 1929. Herbert Schnädelbach, Philosophie in Deutschland
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
certe”, „preziceri matematice”, „profeții logice” etc.; • dar știința curriculumului nu poate fi inclusă nici în corpusul botezat de Dilthey Geisteswissenschaften. Nu este exclusiv o „știință a spiritului”, o „știință a culturii” care să suscite exclusiv decriptări de sensuri prin metode hermeneutice. Viața omului nu este un simplu text religios sau beletristic. Doar prin raționamente analogice o putem asimila unei „prescripții sacre” sau unei „descrieri romanești”. Aceste analogii permit interpretări și demersuri hermeneutice adesea uimitoare, revelatoare: sensuri și semnificații pe care viața
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care să suscite exclusiv decriptări de sensuri prin metode hermeneutice. Viața omului nu este un simplu text religios sau beletristic. Doar prin raționamente analogice o putem asimila unei „prescripții sacre” sau unei „descrieri romanești”. Aceste analogii permit interpretări și demersuri hermeneutice adesea uimitoare, revelatoare: sensuri și semnificații pe care viața obișnuită le tăinuiește. Dar atare decriptări de „mistere ale vieții” rămân eforturi de raționare analogică și atât; rezultatele nu sunt „adevăruri” în sensul celor stabilite de științele naturii, ci metafore, care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu este posibilă decât întemeiată pe o solidă propaideia. Educația paznicilor (santinelelor), descrisă de Platon în partea a III-a (cartea a VII-a) a Republicii, începe după ce a fost împlinită propaideia. 17. Vezi I. Negreț-Dobridor, Mitul lui Chiron. Explorări hermeneutice asupra destinului paideutic al omenirii, Aramis, București, 2001. Textul platonic pe care l-am explorat, urmând exemplul lui Martin Heidegger (Platos Lehre von Wahrheit, 1942), este cuprins în partea a III-a (cartea a VII-a) a Republicii (vezi ediția
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
referințe bibliografice" 1. Pentru explorarea hermeneutică a genezei mitice a conceptului de paideia la greci (atribuită centaurului Chiron, primul educator al omenirii, care i-a crescut și educat pe Asklepios, Ahile și Iason), vezi I. Negreț-Dobridor, Mitul lui Chiron. Explorări hermeneutice asupra destinului paideutic al omenirii, Aramis, București, 2001. 2. Despre marea expediție de „grecizare a lumii” care ar fi fost întreprinsă de Alexandru Macedon sub îndrumarea lui Aristotel din Stagira se pot găsi detalii în prologul lucrării lui I. Negreț-Dobridor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Modelul sensibil de școală” (responsive model) propus de Goodlad avea ca menire asigurarea calității vieții educaționale, adică „sănătatea” organizațională a ecosistemului pedagogic. Această abordare, neîndoielnic originală, nu a avut totuși ecou. „Scientiștii” teoriei curriculumului au considerat-o un simplu exercițiu hermeneutic, bazat pe metafore biologice; „umaniștii”, în schimb, au considerat că modelul de „școală sensibilă” nu privilegiază suficient omul, ci îl lasă abandonat „condițiilor naturale” pe care omul aspiră, dintotdeauna, să le depășească. Conștienți de prestigiul pe care îl aveau în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
omului prin educație și cultură. S-a creat, astfel, un imperiu pedagogic vast care, deocamdată, pare diform și fără orizonturi clar conturate. Dar este un proces aflat într-o expansiune accelerată. Abandonarea metodelor rigide ale curriculumului modern și adoptarea metodelor hermeneutice promit progrese și avantaje mai mari decât se anticipa în anii ’60-’70. Noile explorări nu se mai bazează - decât episodic - pe „gândirea tare”, logico-matematică a cercetătorilor moderni, ci pe „gândirea slabă” (Vattimo) a interpretărilor multivariate și contradictorii 18. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1993); Alma Young (1993); Joe L. Kincheloe (1993); Alan Wieder (1992); Ramona Edelin (1989); Marvin Berlowitz (1992); Beverly Gordon (1993); Henry Giroux (1992); Leslie Roman (1993); James Scheurich (1993) ș.a. Pedagogia feministă s-a născut din preocupările psihanalitice, freudo-marxiste, fenomenologice, hermeneutice și existențiale ale reconceptualismului. Din aceste căutări s-au structurat, lent, așa-numitele gender-texts care descriau un system of gender. Cuvântul gender nu are corespondent în limba română. El desemnează, generic, tot ceea ce se referă la „genuri”; adică genurile „masculin
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
condiția umană 130. Asupra acestor probleme s-a aplecat hermeneutica fenomenologică. În anii ’80-’90 s-a constituit și o hermeneutică „pur pedagogică”, încercând să evite perspectiva fenomenologică, fără însă a reuși. Un exemplu este studiul lui David G. Smith „Hermeneutic Inquiry: The Hermeneutic Imagination and the Pedagogic Text” (1991)131. D.G. Smith a localizat hermeneutica în problematica socială sugerând că există o legătură între tulburările sociale și necesitatea de a interpreta. Sarcina hermeneutică nu ar fi de ordin tehnic, soluționabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Asupra acestor probleme s-a aplecat hermeneutica fenomenologică. În anii ’80-’90 s-a constituit și o hermeneutică „pur pedagogică”, încercând să evite perspectiva fenomenologică, fără însă a reuși. Un exemplu este studiul lui David G. Smith „Hermeneutic Inquiry: The Hermeneutic Imagination and the Pedagogic Text” (1991)131. D.G. Smith a localizat hermeneutica în problematica socială sugerând că există o legătură între tulburările sociale și necesitatea de a interpreta. Sarcina hermeneutică nu ar fi de ordin tehnic, soluționabilă pe cale logică: ea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
răstălmăcirea sau relativizarea; dar libertatea umană își găsește, în aceste momente, „lumina”, identitatea, demnitatea etc.; sunt momente în care fiecare își poate povesti necazurile și poate susține că sursa lor este un anumit mod de a vedea lucrurile. „Imaginația hermeneutică” (hermeneutic imagination) joacă, după Smith, un rol important. Ea poate problematiza hegemonia culturii dominante în termeni de angajare și transformare. După D.G. Smith (1991), discursul fenomenologic conferă hermeneuticii un caracter politic. El sugerează, subtil, că hermeneutica ar putea fi folosită pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fost discipolul preferat al lui Heidegger, iar Rorty (alături de Richard Bernstein) a fost unul dintre cei mai importanți exegeți americani ai operei heideggeriene. În acest mod, gândirea curriculară a lui Elaine Atkins s-a conectat cu marea tradiție a fenomenologiei hermeneutice europene. Încadrată în termenii acesteia, teoria curriculumului schițată de Atkins (1988) a devenit o metodologie subtilă de explorare a fenomenelor primare care generează formarea umană și de dezvăluire a proceselor tainice din adâncurile fiecărei ființe umane. Teoria curriculumului a asimilat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este așa. După articolul din Journal of Curriculum and Supervision intitulat „Mathematics Teaching: Moving from Telling to Listening” (1994)139, în același an, Davis a publicat volumul Listening to Reason: An Inquiry into Mathematics Teaching 140. Ambele lucrări conțineau investigații hermeneutice asupra predării matematicii, dar nu numai. Brent Davis a considerat însăși matematica o „fenomenologie” și a folosit-o ca atare în cercetarea predării desenelor și schemelor biologice, în paralel cu formarea gândirii ecologice. El a luat metaforele și imaginile teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
practice a curriculumului 144. Ei s-au mulțumit să-și fundamenteze demersurile pedagogice pe teoriile maeștrilor. În 1989 însă, William M. Reynolds a realizat, în acest sens, o tentativă îndrăzneață. În lucrarea sa Reading Curriculum Theory: The Development a New Hermeneutic, Reynolds 145 a supus unei critici nemiloase teoriile tradiționale ale curriculumului, utilizând o metodă de interpretare a textelor elaborată de Paul Ricœur (1981)146. Reynolds a citit, în manieră ricœuriană, texte „conservatoare” cuprinse în două culegeri: Nation at Risk (NCEE
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe el însuși. 3. Conceptul de realism halucinant este o sintagmă originală prin care încercăm să desemnăm generic hiperrealitatea lui Baudrillard, „realismul magic” al prozatorilor latino-americani (Borges, Márquez, Sabato ș.a.) și „hiperraționalitatea” curriculară. 4. I. Negreț-Dobridor, Mitul lui Chiron. Explorări hermeneutice asupra destinului paideutic al omenirii, Aramis, București, 2001. 5. Conceptul de postmodernism s-a impus în cultura euroatlantică odată cu publicarea lucrării lui Jean-François Lyotard La Condition Postmoderne. Raport sur le savoir, Minuit, Paris, 1979 (trad. engl.: The Postmodern Condition, University
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
enorm. Arhivele Edmund Husserl conțin peste 30 000 de pagini inedite, cele mai multe stenografiate. Stenografia Gabelsberger folosită de Husserl are o anumită filiație acusmatică și ezoterică, solicitând eforturi la descifrare. Se pare că Husserl a scris aceste pagini care adâncesc explorările hermeneutice ezoterice fără intenția de a le dezvălui publicului larg. Actualmente se continuă încă publicarea operelor complete în seria Husserliana, care, în 1989, a ajuns la volumul XXVII. Încă necunoscut complet, Husserl a fost nu numai un erudit, similar „titanilor” din
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
paideia este realizată strălucit de Heidegger în Platons Lehre von der Wahrheit (1930-1931). Studiul a fost tradus în limba română și comentat strălucit de Thomas Kleininger. Vezi M. Heidegger, Repere pe drumul gândirii, ed. cit., pp. 161-202. 131. D.G. Smith, „Hermeneutic Inquiry: The Hermeneutic Imagination and the Pedagogic Text”, în E. Short (ed.), Forms of Curriculum Inquiry, State University of New York Press, Albany, 1991, pp. 187-209. 132. Ibidem, p. 196. 133. Elaine Atkins, „Reframing Curriculum Theory in Terms of Interpretation and
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
strălucit de Heidegger în Platons Lehre von der Wahrheit (1930-1931). Studiul a fost tradus în limba română și comentat strălucit de Thomas Kleininger. Vezi M. Heidegger, Repere pe drumul gândirii, ed. cit., pp. 161-202. 131. D.G. Smith, „Hermeneutic Inquiry: The Hermeneutic Imagination and the Pedagogic Text”, în E. Short (ed.), Forms of Curriculum Inquiry, State University of New York Press, Albany, 1991, pp. 187-209. 132. Ibidem, p. 196. 133. Elaine Atkins, „Reframing Curriculum Theory in Terms of Interpretation and Practice: A Hermeneutical
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Câmpeanu și G. Vătăjelu, Aion, Oradea, 1999); vezi și La structure du comportement (trad. engl.: The Structure of Behavior, Beacon, Boston, 1963). 144. Vezi notele 131, 133, 139-140. 145. W.M. Reynolds, Reading Curriculum Theory: The Development of a New Hermeneutic, Peter Lang, New York, 1989. 146. P. Ricœur, Eseuri de hermeneutică, traducere de V. Tonoiu, Humanitas, București, 1995. Vezi și Le conflit des interpretations, Seuil, Paris, 1969 (trad. rom.: Conflictul interpretărilor, traducere de H. Lazăr, Echinox, Cluj-Napoca), și À l’école
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]