660 matches
-
vrajă” ale naturii: furtunile astrale, viforele, urletul mării, zvîcnirile scoarței terestre, flăcările rotitoare etc. Acestei imaginații stimulate de „urgiile” firii Îi corespunde și un apetit spațial: „locul de groază”, peisajul accidentat, devastat de forțele oculte ale universului, În Serafimul și Heruvimul, dar și În alte poeme demonstrative și vizionariste, Heliade a dat cea mai clară sugestie a plăcerii lui, dacă nu de a trăi, În orice caz de a contempla un univers În stare de ebuliție: „CÎnd viforul se scoală, cînd
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
obosită grămadă izvodea.” O oboseală foarte fecundă, o Înstrăinare de lucrurile din afară care face posibilă explozia interioară, nașterea marilor proiecte vizionariste. Pe Heliade cel mai profund Îl aflăm aici: În Anatolida, Visul, În fragmentele din Mihaida, Serafita, Serafimul și heruvimul, poeme, În cea mai mare parte, vaste, bogomilice, Însîngerate adesea de un limbaj imposibil, dar cu o cutezanță a fanteziei, o putere de cuprindere care anunță pe Eminescu. Nu ne interesează, aici, sau nu În primul rînd, valoarea lor estetică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
De aceea, cel mai bun crainic al bucuriei este tăcerea. Toate felurile de măsurători au conchis că bucuria, ca și durerea, au profunzimi necercetate în care puțini, doar cei cu adevărat mari, au pă-truns: Platon, Shakespeare, Goethe, Beethoven, Mozart, acest heruvim al bucuriei, care calcă peste durere cu zâmbetul său armonic. Nu este ceva mai prostesc decât părerea că ar putea fi undeva un bine fără să fie și un rău. Fiindcă binele este contrariul răului, el formează contraste, deci nu
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
vin aici, la biserica „Sf. Neculai”, la Maica Domnului. E atâta blândețe și atâta bunătate în ochii Ei, încât îți vine să șoptești și tu în taină, în spatele tuturor: „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, care ești mai presus decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria celor necăjiți; dă- ne mângâiere și nouă celor ce suntem în necazuri, că afară de tine, altă scăpare și ajutor nu avem.” Maica Domnului, pentru că a fost mamă, știe ce înseamnă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Cazacu, inginer la Uzina electrică, și cu Ion Manta - Roșie, magistratul, împreună cu alți colegi - Constantin Dimoftache, Bernard Leibovici, Adrian Beldeanu - l‐ am vizitat adesea pe maestru la domiciliu. Uneori l‐am avut și printre noi la cenaclu, în haine de heruvim... Acolo, la Bârlad, unde am avut mentori de valoare, pe destoinicii și omenoșii profesori Hary Zupperman, Gh. Popescu, Trăian Tănase, Grigore Ionescu, Ion Ursoi, Cezar Ursu, Gh. Gâlcă ori Jean Budescu, dar și colegi cu seriozitate la învățătură, precum Leibovici
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și așezământul mântuirii, Biserica, în care se înfăptuiește îndumnezeirea celui credincios. Ea cuprinde, pe de o parte, oamenii și, pe de alta, făpturile netrupești. Trei grupe de câte trei ierarhizează și unesc în sobornicitatea aceluiași univers următoarele cete cerești: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stăpânii; Începătorii, Arhangheli, Îngeri. Cele două opere în care sunt descrise lucrările și întreaga solidaritate angelo-umană se numesc Ierarhia cerească și Ierarhia bisericească. Înainte de acestea, strălucitul teolog dobrogean a analizat și a clasificat lucrările dumnezeiești necreate, izvorâtoare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de seamă ai romantismului românesc. Cu toate acestea, lectura atentă a teoretizărilor scriitorului muntean, mai mult din prima parte a activității sale literare, e drept, dezvăluie un atașament destul de ferm față de principiile clasice. Iată un fragment din articolul Serafimul și Heruvimul și Visul 1836: "A scri însă cu un scop, a avea în scopul său o țintă morală, a alege din viața omenească niște împrejurări comune prin care sujetul său să se poată apleca la tot omul, în tot locul și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mântuirea noastră le-a primit Creatorul universului, Cel neschimbat, Cel Ce a adus pe toate de la neființă la ființă, Cel Ce se uită pe pământ și-l face pe el de se cutremură (Ps. 103, 33) strălucirea slavei Căruia nici heruvimii, puterile acelea netrupești, nu pot s-o vadă, ci-și acoperă cu aripile fețele, arătându-ne minunea, pe Care Îl laudă necontenit îngerii, arhanghelii și miile de mii de îngeri; Acesta, pentru noi și mântuirea noastră, a primit să Se
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
p. 28) „Căci cu adevărat mare și minunat și plin de uimire este acest fapt, ca trupul cel luat de noi să șadă sus de-a dreapta lui Dumnezeu, și să fie închinat de îngeri, de arhangheli, de Serafimi și de Heruvimi. Aceasta de multe ori având-o eu în minte, rămân uimit și mari lucruri îmi închipuiesc de neamul omenesc, căci mari și strălucite văd începutul și osârdia lui Dumnezeu pentru natura noastră”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Fac. 3, 19). Dar nu era de ajuns că a depășit cerurile? Nu era de ajuns că stă cu îngerii? Nu era nespusă și această cinste? Nu. Ci a depășit Îngerii, a lăsat în urmă pe Arhanghelii, a trecut dincolo de Heruvimi, s-a suit mai sus de Serafimi, a trecut de Începătorii și nu s-a oprit până nu s-a așezat în tronul cel dumnezeiesc. Nu vezi câtă depărtare este de la cer la pământ? Dar, mai bine spus, să o
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
puternică amintire, a iubitei moarte, trebuie să producă mirare biografilor lui Eminescu, care nu i-au văzut decît relațiile cu Veronica Micle, cu Mite Kremnitz ori cu Cleopatra Leca-Poienoru, cărora unii din ei au încercat să le coase aripioare de heruvimi, deși sunt destule motive care să reducă acele relații la adevăratele dimensiuni. Cînd Eminescu s-a mutat cu serviciul la București, în octombrie 1877, el nu s-a arătat cu regret mare pentru Veronica Micle, rămasă în Iași. Aflat apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu se poate arăta nimănui și care abia dacă poate fi perceput în zgomotele nedeslușite - ale unor pași, ale vântului - atât de asemănătoare cu fâlfâitul unor aripi, auzit de tânăra oarbă? Sunt aripile unor păsări de noapte sau ale unui heruvim? Universul s-a umplut de freamăte, de murmure abia sesizabile, ce par stranii în tăcerea deplină din jur, acea tăcere de moarte care, în Intrusa, lasă să se creadă că „s-ar putea auzi pășind un înger”. Totul se petrece
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Zoei, Îl azvîrle pe Ialdabaot În Tartar. Sabaot, fiul cel mare al lui Ialdabaot, recunoaște puterea Îngerului și se căiește sincer. Sophia și Zoe Îl așează În cerul al șaptelea. Sabaot pune să i se construiască un minunat car din heruvimi cu patru chipuri, Înconjurați de slujitori Îngerești. La dreapta lui stă Zoe, la stînga Îngerul MÎniei (piangelos ente torge), În dreapta lui e Viața (Zoe), În stînga lui Nedreptatea (adikia). După cum a observat F.T. Fallon, Sabaot este aici Dumnezeul Vechiului Testament
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
numele de theos, precum și numele: he poietike, agathotes, charistike, euergetis. La rîndul ei, Justiția este numită Domn (kyrios), he basilike, arche, exousia, he nomothetike, he kolastike. Bunătatea și Justiția sînt cei doi arhangheli ai lui Dumnezeu, identificați cu cei doi heruvimi care păzesc porțile Paradisului 221 și cu cei doi Îngeri care au intrat În Sodoma. Fiind atribute ale lui Dumnezeu, cele două Puteri nu există separat de acesta 222. S-a făcut deseori observația că Filon utilizează nediferențiat cuvintele Logos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și nici ce au făcut (3:11), apoi descoperă și Îi blestemă pe Șarpe, femeie și bărbat (3:14-19), Îi Îmbracă În „Îmbrăcăminte de piele” (3:21) și Îi izgonește din Rai; „iar la răsărit de grădina Edenului a pus heruvimi care să Învîrtească o sabie de foc, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții” (3:24), probabil, după cum sună interpretarea curentă - textul nespunînd acest lucru - pentru a-i Împiedica pe oameni să devină nemuritori. Să ne oprim o clipă și să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
blestem; bucurie; buni; bunul suprem; cerc; cerculeț; coboară; copii; credincios; creștin; desen; dorință; drac; drag; drăcușor; drăgălaș; drum; dușman; alter ego; entitate; nu există; fals; fantastic; făgăduință; fericire; figură; ființă; ființă cerească; firav; frate; frică; fricos; frumusețe; gingaș; grijă; harpă; heruvim; imaginar; imaginație; inexistență; inocență; internet; înaripat; încredere; mama mea; mamă; meu; minciună; misiune; mit; moarte; moralitate; nebun; neexistent; nepămîntean; neutru; nevinovat; nevinovăție; nor; nou; om; pasăre; pămîntesc; te păzește; păzitor; pisică; pitic; plăcut; pozitiv; prietena; prostie; radios; răzbuna; roi; salvare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
care trece printr-o criză de conștiință, după ce căutase absolutul în prezența idilică și fabuloasă a lui Dumnezeu. Noul ciclu de poeme este unul faustic, demonic, destinul fiind secretizat în mișcările sufletului; un titanism romantic, având înclinații spre "lirismul luciferic". Heruvimul arghezian, bolnav, a căzut în țărână (Heruvim bolnav), teroarea existențială domină în haosul apocaliptic de sfârșit de lume (Duhovnicească), aspirația spre absolut este condiția tragică a omului (Între două nopți). Având o imagine terifiantă despre moarte, poetul suferă din cauza absenței
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
după ce căutase absolutul în prezența idilică și fabuloasă a lui Dumnezeu. Noul ciclu de poeme este unul faustic, demonic, destinul fiind secretizat în mișcările sufletului; un titanism romantic, având înclinații spre "lirismul luciferic". Heruvimul arghezian, bolnav, a căzut în țărână (Heruvim bolnav), teroarea existențială domină în haosul apocaliptic de sfârșit de lume (Duhovnicească), aspirația spre absolut este condiția tragică a omului (Între două nopți). Având o imagine terifiantă despre moarte, poetul suferă din cauza absenței divinității, este copleșit de solitudine, știe că
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
singur să cred/ că lumea e o cântare"; 32. Motivul somnului se asociază cu viziunea morții ("În somn sângele meu ca un val/ se trage din mine/ înapoi în părinți"; 33. Motivul biblic al apărării drumului "spre pomul vieții" de către heruvimi; 34. Teama de moarte în poezii de inspirație folclorică și mitologică (Din adânc, Stă în codru fără slavă, Ursul cu crin; 35. Împăcarea poetului cu universul (speranță, încredere, bucuria vieții); 36. Confesiunile spirituale ale poetului despre sufletul său, aflat în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de mireasă/ cameea și fardul deopotrivă/ cuțitul de conserve/ (pentru vremuri mai rele)/ cei doi fluturi siamezi,/lipiți de cerul gurii/ numai sărutând-o pe buze/ afli secretul neînțeleselor șoapte/ de care nu a scăpat din adolescență...". În texte precum Heruvim la masa de scris, Nu sunt Pygmalion, Cosmos, Rusalii, Umbra de ibovnic umbra biograficului este deja aproape efasată. În loc, începe să se proiecteze un univers liric de sorginte folclorică. În toată cartea, de altfel, recuzita specifică unei postmodernități consumiste și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un amestec ingenios de anamneză (provocată totuși lucid) și sublimare a cotidianului cu potențial mitologic într-un spectacol cvasioniric mustind de sensuri metași trans-. Poezia din Apaosuri e plină, practic, de miracole mai mici sau mai mari: sora naște un "heruvim nerăbdător ale cărui aripi s-au uscat imediat/ făcându-se brațe cu pene ciunte pe care le mișca-n sus și-n jos", din cer cad "ca niște fulgi/ părinți înviați, buchete de flori, case de turtă dulce/ și o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se-aprinde'n felinare/ și sfârâie fitilul de pământ.// Un crai de votcă se arată/ în ochiul tău ca solzii triști/ pe care scriu ca o erată/ un decalog de navetiști.// Se beau paharele-ntre ele'n/ alcoolic cor și heruvimi/ rup țuicii de la gât mărgele/ spre lauda dragii prostimi.// Astfel se naște apocalipsa/ din setea unei alte alme/ ducând prin fum și chiu elipsa/ spre vinurile reci și calme". Numeroase texte de maturitate artistică ale lui Valentin Talpalaru păstrează, ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
of fire, even aș a Wheel / Of fire surrounding all the heavens: it went / From west to east against the current of / Creation and devourd all things în its loud / Fury & thundering course round heaven and earth" (E: 232). Viziunea Heruvimului Ocrotitor este aglutinata din imagini separate, unite într-o construcție sugestiva 209. Această amintește de figurile baroce, sculptate în metale rare, precum aurul, si împodobite cu pietre prețioase, care servesc la identificarea supremului idol fals, incarnare a egoismului. Damon crede
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este aglutinata din imagini separate, unite într-o construcție sugestiva 209. Această amintește de figurile baroce, sculptate în metale rare, precum aurul, si împodobite cu pietre prețioase, care servesc la identificarea supremului idol fals, incarnare a egoismului. Damon crede că Heruvimul Ocrotitor "este greșeală finală, ultimul dușman care trebui ucis" (1988, p. 93), "dogmele false ale Bisericii Militante" (1988, p. 94). Interpretarea sugerată de el vizează tradiția biblică inițiată de profetul Iezechiel, care utilizează aceeași formulă pentru a-l denunță pe
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
p. 93), "dogmele false ale Bisericii Militante" (1988, p. 94). Interpretarea sugerată de el vizează tradiția biblică inițiată de profetul Iezechiel, care utilizează aceeași formulă pentru a-l denunță pe prințul Tirului (Damon, 1988, p. 93)210. În interpretarea mea, Heruvimul Ocrotitor incarnează antiteza lui Christos, icoana să răsturnata, adăpostind ruină, nu Viziunea Divină (atrag atentia cititorului asupra sugestiei din versul secund): "Thus was the Covering Cherub reveald majestic image / Of Selfhood, Body puț off, the Antichrist accursed / Coverd with precious
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]