872 matches
-
Rieux ar fi fost mai odihnit, acest miros de moarte răspândit peste tot ar fi putut să-l facă sentimental. Dar când n-ai dormit decât patru ore nu ești sentimental. Vezi lucrurile așa cum sunt, adică le vezi conform dreptății, hidoasa și derizoria dreptate. Iar ceilalți, cei condamnați, simțeau și ei același lucru. Înainte de ciumă îl primeau ca pe un salvator. El avea să aranjeze totul cu trei pilule și o seringă, și îi strângeau brațul conducându-l de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
anunța ca fiind „Nisip veritabil din râul Iordan“. Al-Naasri nu-l dezamăgise niciodată până acum, dar asta, Henry BlythPullen trebuia să admită, chiar îl bulversase. La urmă, îmbrăcate în straturi triple de bandă adezivă și de hârtie termoizolantă, erau douăsprezece hidoase brățări fermecate, de genul celor pe care, se gândi Henry imediat, le-ar cumpăra puștanii de la un automat cu monede de pe cheiul din Blackpool. Din toate transporturile primite în optsprezece ani de afaceri, ăsta era pe departe cel mai dezolant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu figură plină de viață și coadă de cal, începea să se transforme. Ochii i se scurgeau, ca și cum ar fi urmat să se dizolve în lacrimi. Nasul aluneca și el în jos, fața acestei creaturi electronice nemaifiind veselă, ci din ce în ce mai hidoasă. Maggie nu putea decât să se uite cum trupul Lolei intra în descompunere, sânii topindu-i-se într-un vârtej de roșu, alb și albastru, ca o înghețată într-o zi de vară. Acum vârtejul aluneca în jos, spre picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
indivizii suspecți pe o rază de jumătate de milă să se scape în pantaloni de frică și s-o ia la goană spre vreun adăpost. Pasiunea agentului Mancuso pentru motocicletă era de o intensitate platonică. Totuși forțele nefaste generate de hidoasa — și aparent imposibil de descoperit — conspirație a indivizilor suspecți i se păreau intangibile în dimineața aceasta. Stejarii bătrâni de pe St. Charles Avenue se aplecau peste drum, formând o boltă care îl proteja de soarele călduț al iernii, răsfrângându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe plăcuțe de tablă, iau și ele parte la ea, la fel și pietrele funerare ale atâtor sfinți Împrăștiate În toate direcțiile, și mormanele de gunoaie care zac În așteptare la aproape fiecare colț de stradă, și gropile imense și hidoase de pe șantierele de construcții cărora le vor lua curând locul clădiri moderne, țipătoare, și pescărușii...Cu toții ne ieșim din fire când cerurile se deschid și scuipă peste capetele noastre. Dar apoi, În clipa În care ultimii stropi ating pământul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
atacau procesiunile sau șopteau un cântec de moarte Înspăimântător În urechile celor condamnați la galere sau a celor siliți să mărșăluiască până la moarte. Erau spectatorii acelor momente despre care oamenii nu lăsaseră nici o mărturie, nici o dovadă scrisă. Gulyabani erau martorii hidoși ai hidoșeniilor pe care oamenii erau În stare să și le facă unii altora. De aceea, s-a gândit mătușa Banu, dacă familia lui Armanoush a fost Într-adevăr silită să mărșăluiască până la moarte În 1915, după cum pretindea ea, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
propriei tale prăzi. Îmi sting prudent organele luminoase ca să nu atrag atenția prădătorilor. Am spus eu bine: nebunul, sînt eu. Mă afund În mîlul abisurilor și Îi transform pe cei pe care i-am cunoscut În copilărie În niște pești hidoși, Îndesați, negri ca smoala, fără solzi și Înzestrați cu apendice tentaculare. În loc să consult Simfonia fantastică - o am În mai multe versiuni - mă fac nevăzut În liniștea marilor străfunduri, la mii de metri sub apă. Peștele ăsta rapid, cu fălcile abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
doi necunoscuți sau să caute alt loc. Kitty le aruncă o privire fugară celor doi bărbați. Păreau prietenoși. Și era curioasă să stea de vorbă cu localnicii. Așa că se uită la prietenele ei și zise: — Să mergem, nu sunt chiar hidoși. 4 Ferește-te de bărbații iranienitc "4 Fere[te‑te de b\rba]ii iranieni" Se făcuse seară și era frig. Cele trei femei Îi Întrebară pe necunoscuți dacă se puteau așeza la masa lor, În jurul focului. Încântați, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
disting propria mea voce. Și când se așterne liniștea, cineva (diavolul?) râde, amintindu-mi că sunt aici și că nu-mi pot îngădui luxul confesiunilor politicoase; sinceritatea mea nu poate fi decât brutală; aceeași voce îmi șoptește că mila e hidoasă și că pentru unele lucruri nu există iertare. 13 (Din caietul de vise) - Am o treabă pentru tine, mi-a zis directorul închisorii, preocupat să-și șteargă chelia cu o batistă mare, plină de pătrățele, care era o comandă specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
făcut era să iasă din casa și să se Îndrepte spre piață, unde spectacolele improvizate și amuzante Îi ridicau moralul, adevărat tonic pentru suflet. Dar acum, de abia dacă vede clădirile familiare de pe stradă; știe prea bine care fațade ascunde hidoase renovări suburbane și unde se Îmbină podul cu noua bucătărie, lăsînd o hrubă Întunecoasă, perfectă pentru un acrobat de talie mică. Poate spune din Înclinarea unui acoperiș unde se ascunde o cameră uitată În timpul ultimelor partiționări ale spațiului. După ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Din ce în ce însă, intră în centrul preocupărilor moderne casa de locuit, din cauza lipsei de locuințe”. Reforma urbanistă preconizată de „contimporani“ se așază așadar sub semnul unui „utilitarism” colectiv (blocurile), însă „experimental” și fasonat estetic (spre deosebire de mai vechile „cazărmi hidoase”): „Prin întinderea acestor cartiere noui cu rețeaua de străzi, apă, gaz și lumină se încărcau peste măsură bugetele orașelor fără să se răspundă suficient nevoilor. Așa că ne orientăm azi iarăși către blocurile de locuințe fără să dorim cazărmile hidoase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cazărmi hidoase”): „Prin întinderea acestor cartiere noui cu rețeaua de străzi, apă, gaz și lumină se încărcau peste măsură bugetele orașelor fără să se răspundă suficient nevoilor. Așa că ne orientăm azi iarăși către blocurile de locuințe fără să dorim cazărmile hidoase de eri (...) În Moderne Zweckbau a scris Behne că arhitectura cehă e călăuzită de tendința utilitaristă. Putem spune că nu lipsește chiar o activitate experimentală pentru a găsi principial cea mai potrivită soluție. Numesc acum numai colonia de locuințe experimentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dramă și Comedie” (instituție creată pe nucleul trupei din Vilna) are meritul de a ni-l fi făcut cunoscut”. Revista Punct nu excelează prin articole de estetică teatrală. Rubrica „Etuva” dedicată știrilor din teatru, se războiește însă constant cu „spectre hidoase” ca A. de Herz, Mircea Rădulescu, Mihail Sorbul, Victor Eftimiu sau Camil Petrescu, ultimii doi - colaboratori sporadici la Contimporanul. În numărul 3, Mihail Cosma semnează un articol nebulos și exaltat, în care pledează, în termeni marinettiști, cauza unui teatru nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ocultă a marii arte: cea numenală și deasupra valorilor estetice” este scos, astfel, de sub incidența interpretărilor reductive, fie ele „tradiționaliste” sau „moderniste”, și așezat sub zodia unei vizionarism integrator: „A face din Arghezi un poet al decadenții, pervers adorator al hidosului, dovedește o desăvîrșită neînțelegere a mesagiului poetic al dlui Arghezi, care constă în anexarea tuturor domeniilor și instituirea pentru sensibilitatea noastră a unui platou de unde toată creațiunea, scîrnavă sau îngerească, să se poată vedea, ridicată și schimbată la față”. Poemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ce Urmuz este heraldul unui nou ev”. Spiritualism? Cel puțin Boz îl compară pe Urmuz cu tîlharul din stînga Mîntuitorului, spre deosebire de Geo Bogza care-l compara direct cu Iisus: „Umorul lui Urmuz este inexistent sau este o mască asemeni acelor hidoase măști totemice ale genialelor tragedii ioniene, ascunzînd totuși cu iscusință tragicul. Rîsul lui Urmuz, pantomimele și marionetele lui, rînjet fără scăpare ca tîlharul din stînga, care și răstignit, mai ricanează”. Ar fi de notat faptul că un „urmuzian” paradoxal precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să-și urmeze ambiția și prezentă străinului genealogia familiei sale, conștientizându l de faptul că înaintașii lui domnesc din neam în neam în acest regat, prin filiație paternă. Uriașul mărturisi că a hotărât să cucerească împărăția, deoarece, din cauza înfățișării lui hidoase, respingătoare, nimeni nu îl acceptă, nu îl dorește în preajmă, iar el se simte singur, respins și trist. Sturion îi sugeră să se alăture armatei, fiind foarte puternic și neînfricat, fapt ce ar determina ca oastea regatului să fie o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sudoare reci i se prelingeau pe față. după câteva clipe, chiar înainte ca misterioșii pași să ajungă la el, își recăpătă controlul asupra corpului și se întoarse subit pentru a privi în spate. A fost șocat să vadă o creatură hidoasă c ochii roșii, fața arsă și buzele cusute îl privea atent. În locul degetelor, aceasta avea gheare lungi și ascuțite. A dat să fugă, dar fiara l-a izbit cu o lovitură puternică de picior. Într-unul dintre pereții vechi și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
termină. Voiam să dorm, dar femeia nu putea fi oprită, nu înțelegea aluzia când căscam și nici chiar când închideam ochii. - Închisoarea din Teba nu e ceva de care să râzi, a continuat ea cu un aer sumbru. O groapă hidoasă unde bărbații mor uciși, dar și de disperare sau febră. O groapă plină de nebuni și de cuțitari. Însă temnicerului i-a fost milă de clientul lui cel frumos, care nu era nici furios, nici nebun. Curând a ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nesigur că va putea face ceva ca s-o ajute, nu avu altceva de făcut decît s-o lase să-și Înfrunte singură durerea. Marie era În toiul coșmarului. Adormise liniștită, dar, pitulată Într-un ungher al somnului ei, fiara hidoasă se năpustise Încă o dată, năpădind-o cu viziunile ei de oroare, torturînd-o cu o panică intensă, străveche. Valul monstruos, cu stropi de sînge, plasa unor plete imense, desfășurate, care o Înghițeau sub vîrtejuri de spumă, băltoaca de sînge dispărînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vîrful unui băț, pe vremea cînd nu era decît un puștan. Văzu atunci jandarmii mergînd În sus și-n jos pe plaja lui și-l zări pe cel mai tînăr dînd cu piciorul cu un aer dezgustat Într-unul din hidoasele animale. Urletul de groază ricoșă la suprafața apei. Din nisip se ivea un chip palid cu ochi albaștri fixați asupra unui cer pe care nu-l mai puteau vedea. Gwen. Fiica Yvonnei. Fiica lui. Arthus Își dădu seama atunci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care scria: FOARTE IMPORTANT : LA ZAF, COSTUMELE SÎNT OBLIGATORII, PENTRU TOȚI ANGAJAȚII PANTHER. Dar pe bune acum. De unde să-mi iau costum așa, cît ai bate din palme ? Și doar nu era să apar aici cu cine știe ce prostie de costum hidos luat la repezeală din magazinul cu articole pentru petreceri. Plus că, hai s-o recunoaștem, ce mai poate să facă acum ? — Îmi pare rău, zic vag, uitîndu-mă În jur după Jack. Ei, lasă, nu contează... — Măi, cum sînteți ! Scria foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îl Împărtășise, de la sine putere, oamenilor săi. Poate că aveau viața mai așezată decât a noastră, sau poate că aveau mai multă nevoie de femei și simțiseră nevoia să le facă un cuvânt, cine știe. Cum-necum, femeia de lângă mine era hidoasă. Respirația Îi mirosea a hoit, avea prea mult păr pe față și, oricum te-ai fi uitat la ea, semăna cu un bulgăre de seu uitat la soare și râncezit peste poate. Nu capeți decât ce ești În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de rugămintea lui Moru? am Întrebat, Întărind puțin cuvintele rostite În minte, așa, ca să pară venite nițel de la Tatăl. Minos râse. - Oh, cuvintele au și părțile lor bune. Chiar și cele pentru forme. Simt asta. Casele alea blestemate sunt mai hidoase decât niște pui de șobolan abia născuți dar, de când știu formele astea, parcă și la mare mă uit altfel. Văd lucruri care nu sunt, pricepi? De pildă, văd câteodată niște lucruri care ar putea să plutească pe Marea cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dintr‑o străfulgerare că‑l poate distruge. Femei și copii mureau de foame, iar domnul Klotz trăncănea și trăncănea despre «auuur». S‑a Înclinat În față și, cu un gest al mâinilor, a schițat pentru cei prezenți imaginea unui evreu hidos care Înșfacă lacom o pungă de bani. Ochii Îi sclipeau, iar cuvintele Îi țâșneau cu un dispreț atât de violent, Încât părea să le scuipe. Antisemitismul, care nu zace prea adânc Îngropat Într‑o asemenea adunare, se trezise acum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
câte o umbră, dincolo două, se adună apoi în pâlcuri, îndreptându-se cu grabă spre stația de autobuz. Pe cer pălesc ultimele stele, orbite de neonul din care se prelinge o lumină coclită. Intrând în raza ei, chipurile călătorilor devin hidoase, de coșmar. Oamenii se strâng însă în jurul stâlpului, înfruntând urâțenia, de frig. Chiar dacă un felinar de neon nu poate da pic de căldură, ei se apropie totuși de el mânați de un străvechi instinct. Gerul se întețește. Așa e întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]