523 matches
-
să extragă asul, să ascundă batista, să elibereze porumbelul. Din cînd în cînd, cu schimă de Mefisto, după ce-și copleșea orchestra rasata orchestră cu teribilul lui duh al priceperii muzicii, își oferea sălii profilul, ne oferea linia zîmbetului său himeric. Înfricoșîndu-ne, amuzîndu-ne. A început cu Wagner, scoțînd din pulberea vremii Uvertura la "Rienzi" și oferindu-ne-o fraged-alegră. L-a conturnat pe metodicul Goiți la propria-i viziune faustică despre Liszt, Concertul nr. 1 sunînd ca în febra primă a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
formula, oricum novatoare, a unui emul rodinian (paciurian, de ce nu?), dar nu atît de novatoare încît să bulverseze, aproape isteric, tot ce existase pînă atunci. Lumea însă lumea artelor a curs în sensul lui Brâncuși. Paciurea prin viziunile sale șocant himerice ar fi avut toate atuurile să cîștige cu brio un pariu internațional, în felul în care o făcuseră ceva mai tîrziu nordicii cu imageria lor terifiantă. N-a fost să fie. De ce? Plecase, cuminte (dar parcă Brâncuși nu plecase, și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a reușit să o controleze, cel puțin în primul mileniu) − primatul menținerii independenței creștinilor ortodocși, apelând la modelele proprii de întemeietori de civilizație și renunțând la a mai invoca o influență imperială. Basilëìa a fost mai curând un himeric model cultural și simbolic, către care au țintit explicit doar unii dintre domnii români. De aici reiese și dificultatea de a trata separat cele două teme majore ale întemeierii statelor românești: puterea și creștinismul. Practic, graniță între acestea nu există
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reflexul de a se întoarce în trecut. Ehei, ce bine era cînd era rău!... Mintea nu-i duce, săracii de ei și săracii de noi! să năzuiască la altceva. Nu-i de mirare că elanurile lui Octav eroul pur, intransigent, himeric se frîng. În confruntare cu energiile maligne, proliferante, idealistul își pierde la un moment dat forța de a spera. Interogațiile lui (despre adevărul și minciuna în care trăim, despre legitimitatea prezenței printre noi a strigoilor din trecutul nefast, și încă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
propriu-zisă nu există de fapt decât în extremitatea nordică a Basarabiei, adică pe vechiul teritoriu al fortăreței Hotin, de unde turcii au alungat populația românească în timpurile când ei uzurpară acest teritoriu, de la 1712 până la 1812; și în sfârșit, că este himeric și în zadar să se caute mase ucrainene mari în Basarabia unde numărul lor atinge doar 210 mii suflete. A susține în aceste condițiuni că există în Basarabia mai mulți ucraineni și ruși decât moldoveni ar echivala cu aceea că
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
noi”, ca Th. Pallady („sobru și sombru” în pictură), Gh. Petrașcu, D. Șirato, N. Dărăscu („artist de seamă” și „de rasă”), D. Artachino, Iser, Kimon Loghi, sau sculptori: Oscar Han, I. Jalea, Cecilia Cuțescu, Fr. Storck, D. Paciurea (cu „viziunile” himerice) sau „tânărul” Brâncuși („primitiv”, aspirând spre originalitate). SCRIERI: Florile iubirei, București, 1901; Quatrene, București, I-II, 1901-1903; Epigrame, București, 1908; Zale roșii, București, 1919; Aripi albe, București, 1932. Repere bibliografice: I. D. Caragiani, „Florile iubirei”, „Quatrene”, AAR, partea administrativă, t. XXIV
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
cărui lectură vigilentă ar fi sesizat implicațiile ironice. În afara poveștii de dragoste conturate ca resort epic fundamental, un alt nivel de lectură relaționează contextul socio-politic în care este scris romanul, cu fabulosul refugiu de tip falanster din Temelia. Utopia organizației himerice din spațiul mental necartografiat al personajului nevrotic, este simultan o revoltă față de legile exteriorului, și o ducere la extrem a acelorași legi pentru a le demonstra absurditatea. Mai exact, dacă la prima vedere, în contextul social-politic circumscris ficțiunii înseși, conacul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialismului. Dan C. Mihăilescu inventaria o serie de astfel de dihotomii în aparență juste: "introvertire/ extravertire, sublimul utopiei/ grotescul ei, hamletismul/molierismul, idealismul luptător/realismul placid, melancolia cu accente violente/sarcasmul cu accente de jubilație bonomă, activismul coleric/ flegmatismul pragmatic, himericul și exaltarea/ caricaturalul etc."4 În privința existenței unui manifest literar care să ateste o astfel de direcție, acesta ar fi de găsit între dările de seamă ale scriitorilor optzeciști, mulți dintre ei, așa cum am văzut, dispuși să recunoască importanța de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
208. Totuși, această dezbatere pune în discuție ceea ce a stat până atunci la baza principiului planificării urbane: obsesia amestecului și a întinderii orașului. Dincolo de pretenția că știe cel mai bine ce nevoi au indivizii, tehnocratismul progresist era persuadat de clarviziunea (himerică) tehnică pe care înțelegea să-și fondeze autoritatea prescripțiilor. Henri Lefebvre avea să reproșeze tehnocraților tocmai faptul că nu au mobilizat în sprijinul construcțiilor urbane decât un minimum de tehnică. "Tehnocrații nu se află la putere; când tehnocrații ajung să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
spiritualității românești. Tot la „Dacia”, începe o polemică acerbă cu Lucian Blaga, căruia îi contestă apoi, în „Timpul” și „Sfarmă-Piatră”, prioritatea ideilor din Spațiul mioritic. În broșura Cazul Blaga (1941), aprigul polemist va strânge tot dosarul acestei dispute. Orgolios și himeric, el lansează în „Duminica” din 1943 un atac dur, rămas fără replică, și împotriva lui Camil Petrescu. Colaborările din 1943 la „Tribuna tineretului” și „Vestul” încheie o etapă, urmată, după război, de ani lungi de penitență. Acum tălmăcește din Shakespeare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
terifiantă a răului, care s-ar fi desfătat, desigur, citind terținele Infernului lui Dante, are o statornică încredere în posibilitatea unei lumi mai bune. Meliorist, propunerile lui de combatere a strâmbătății și a stricăciunii conțin însă și o doză de himeric. Mijesc în didahiile lui A.I. și muguri narativi, însă firul epic, subțiat și lăsat în umbră de spectacolul ideii și de mizanscena oratoriei, se fluidifică sub arcanele unui lirism alegoric, somptuos și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
în sciziunea necesară a eului - obligat pe de-o parte să se livreze fiecărui proiect și totodată să rămână desprins, în identitatea sa suverană - se pierde acum definitiv, hipnotizată de unica limită de atins pe care o presupune proiectul meu himeric. Prostia, în sensul ei major și grav, este rămânerea necritică în proiectul propriu. Devii prizonierul proiectului pe care l-ai moștenit, l-ai adoptat sau l-ai inventat. Într-un fel sau altul, el a devenit al tău, prin educație
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
italian cel puțin public. Iorga discuta rareori despre ideologia sau practicile fasciste. El își amintea de promisiunea lui Mussolini cum că "Fascismul nu este marfă de export". Acest efort (alături de "zigzagurile atitudinilor sale fanteziste și capricioase, rod al fanteziilor sale himerice și oscilante") era doar unul dintre multe altele de care Iorga s-a cramponat cu încăpățînare pînă la capăt. Pe lîngă aceasta, din perspectiva a peste șaizeci de ani, este interesant să citim care erau opiniile lui Iorga față de problemele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
precum și a României Mari. Totuși, toate acestea implicau o serie de contradicții. Iorga era antinazist, permanent "de partea și alături de Franța", dar și partizan al împăciuirii. Continua să spere într-o atitudine fermă a Italiei împotriva Germaniei și într-o himerică cooperare ("latină") italo-franceză. Nu a abandonat niciodată o speranță și mai himerică de a se folosi de Mussolini împotriva revizionismului maghiar. Așa că "zig-zag"-urile lui sentimentale și fanteziste vor continua să se manifeste. Chiar și Partidul Naționalist Democrat al lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga era antinazist, permanent "de partea și alături de Franța", dar și partizan al împăciuirii. Continua să spere într-o atitudine fermă a Italiei împotriva Germaniei și într-o himerică cooperare ("latină") italo-franceză. Nu a abandonat niciodată o speranță și mai himerică de a se folosi de Mussolini împotriva revizionismului maghiar. Așa că "zig-zag"-urile lui sentimentale și fanteziste vor continua să se manifeste. Chiar și Partidul Naționalist Democrat al lui Iorga continua să existe, chiar dacă nu mai primea nici un vot. Locul în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de la Moscova a miniștrilor aliați de Externe, când Molotov a refuzat să susțină propunerea lui Georges Bidault de a separa bazinul Rinului și a impune control străin asupra zonei industriale Ruhr. și totuși, francezii continuau să plăsmuiască alternative pentru o himerică independență În politica externă. Au existat negocieri eșuate cu Polonia și Cehoslovacia, În Încercarea de a obține cărbune și piețe de desfacere pentru oțelul și produsele agricole franțuzești. În 1947, Ministerul de Război lansa propunerea (confidențială) ca Franța să adopte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
necesare și se vor acorda libertățile corespunzătoare, dar numai Într-un cadru reglementat - nu mai departe de februarie 1988, guvernul nu Îngăduia edituri și tipografii independente. Una dintre ciudățeniile comuniștilor reformiști era aceea că porneau Întotdeauna la drum cu țelul himeric de a reforma unele aspecte ale sistemului lor, menținându-le pe celelalte neschimbate - de exemplu, introducând stimuli de piață, dar păstrând mecanismele de planificare centralizată, sau acordând o mai mare libertate de exprimare În timp ce mențineau monopolul partidului asupra adevărului. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
culturel roumain.803 Mircea Vaida parle d'une sorte de poétisation du monde concret opérée par Blaga, poétisation qui naît d'un silence magique et qui dirige să pensée vers leș profondeurs du mystère existentiel : " Nestrămutat în obsesie, credincios unor himerice încăpățânări de sorginte poetica, pretutindeni, tot ce atinge Blaga se convertește în poezie. "804 * Le destin du poète et du philosophe devra se soumettre aux caprices de son temps : nous ne pouvons pas dissocier la formation de Blaga et la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
în pictură, fapt pe care-l reflectă și personajele sale mitice: Europa, Pasiphae, Elena, Sapho, Muzele, Menadele etc. Decorul devine la Moreau extrem de important, el nu joacă doar rolul de fundal, ci se insinuează ca prim plan. O construcție artificială, himerică, sincretică, un spirit al emblemelor întrețesute într-o tapiserie complicată, decorativismul lui Moreau contribuie la proiectarea într-un plan atemporal a unor întâlniri exemplare, enigmatice. Această atracție pentru arabesc, artificios, abstrus, excesiv configurată stilistic, pe care o semnalează și M.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
numitorul comun al majorității reprezentărilor masculine: Orfeu, Oedip, Prometeu etc. "Principiul său al bogăției necesare (richesse nécessaire, s.n.) predomină, mai degrabă, în lucrările de mici dimensiuni; a fost influențat de primitivi care-și plasau personajele, cel mai adesea, în spații himerice și le înconjurau de ceea ce vedeau mai rar și mai curios în jurul lor. Gustave Moreau spunea că o pictură trebuie înobilată cu toate frumusețile care îți cad sub ochi; el dorea ca decorul să fie complicat și punerea în scenă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cucerirea Ideii, îndepărtând cu un gest sigur și nobil florile tentante care răsar în drum"41. Imaginația, visul, misteriile apar nu doar ca subiecte, ci devin creatoare de atmosferă în pictura simbolistă, fapt pe care-l ilustrează exemplar Gustave Moreau. Himericul nu reprezintă doar un grad înalt de intensitate al reveriei, ci pornind de la filiația mitologică este și monstru, o exacerbare a imaginației care explorează zonele obscure ale subconștientului. Pictorul nu rupe definitiv cu tradiția picturii academice, ci, dimpotrivă, așa cum demonstrează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
orice cavaler...” (Eminescu) 4. Figurile plasticității: - epitetulcuvânt care califică un substantiv, formând un tot Îmreună cu determinatul; epitetul califică uneori și o acțiune, de data aceasta fiind un adverb: „În aer rumene văpăi...” „Dar ochii mari și minunați Lucesc adânc, himeric...” (M. Eminescu) - interogație - figură de stil constând În adresarea unei Întrebări unui auditoriu, nu pentru a primi un răspuns ci pentru a transmite o opinie, un gând, o idee: „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni / Ie rușine
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
neologisme, intrate În limbă În ultimele două secole: aer, amar, castel, coroană, demon, Hyperion, insulele, marmoreele, ocean, orizont, palate, palid sunt de origine latină; bolți, bujori, colț, negrăit, odorul (de două ori), plutind, rochii, rude sunt de origine slavă; distrează, himeric, idealuri, Înclin, nimb, paj, sfera (de două ori), stepe, surâs sunt de origine franceză; catarg, haos, haosului ( de două ori) sunt grecești. Adjectivul Însumează 176 de cuvinte și aceasta pune În evidență faptul că În epoca apogeului creației sale, Eminescu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]