565 matches
-
noaptea aceea era potrivită pentru o eventuală răzvrătire a sclavilor săi. Rămase așadar pe vine vreme de cîteva ceasuri În hățișul cel mai Încîlcit din ierburile rare, insensibil la zgîrieturile provocate de crengile spinoase sau la Înțepăturile ghimpilor de cactus, hipnotizat de spectacolul Îndepărtatei erupții, simțindu-se atît de mărunt și de neputincios cum nu se mai simțise niciodată de-a lungul extrem de dificilei sale existențe. Natura ținuse să facă o demonstrație a puterii ei uluitoare În acel colț al universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-și obișnui ochii - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos“ - cu penumbra și Înaintă apoi, șchiopătînd ușor, pînă cînd se opri În fața ei și o cercetă cu o privire care părea că vrea să o hipnotizeze. — Cum te cheamă? Întrebă el, autoritar. — Carmen... Carmen de Ibarra. - Carmen de Ibarra, repetă el. Bine... De-acum Înainte nu mai ai nume. Ești singura femeie de pe insula asta și prin urmare nu ai nevoie de el... Și ascultă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de prost, adăugă. În prima zi În care renunți la a te mai purta ca o fiară vei fi prins ca un iepure... Oberlus nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să o privească fix, ca și cum ar fi vrut s-o hipnotizeze. - Nu te uita așa la mine, Îi atrase ea atenția. Nu mă mai sperii. La Început leșinam numai cînd te vedeam, dar cu timpul m-am obișnuit cu fața ta... Ți-am spus vreodată că ești cu adevărat Înspăimîntător? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
impune să te informez că, pentru soția aceea a medicului, cuvântul, nu jumătatea, ci cuvântul întreg, este nevinovăție. Inspectorul îl privi rapid pe agent cerându-i ajutor, dar celălalt avea pe chip expresia absorbită a unui om care tocmai fusese hipnotizat, ceea ce însemna că pe el nu se putea conta. Precaut, inspectorul întrebă, Vreți să insinuați că vom pleca de aici cu mâinile goale, Putem pleca și cu mâinile în buzunare, dacă preferi această expresie, Și că așa ne vom prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lui sunt vorbele. Vorbe, vorbe, vorbe. Și iar vorbe. Te doboară cu argumente și, pentru că vocea îi e atât de blândă și de rezonabilă, pentru că se exprimă atât de bine, parcă te absoarbe în mintea lui - aproape ca și cum te-ar hipnotiza. Asta m-a salvat la clinica din Berkeley. Felul în care îmi vorbea permanent, uitându-se în ochii mei cu expresia aia grijulie pe chip și vorbindu-mi cu glasul ăla moale și egal. E greu să-i reziști, unchiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lumii, de altfel - aproape inconștientă, fiindcă exact în spiritul acesteia am fost crescut și educat la încântătoarea vârstă a copilăriei, adică atunci când nu există o conștiință de sine prea clară sau un caracter prea bine conturat și, astfel, poți fi hipnotizat ușor. Însă, oare, nu aceasta este purtarea cea mai mincinoasă și mai plină de prefăcătorie dintre toate, care neobosit se preocupă să ascundă sub masca sa o întreagă seamă de succese? Ba sigur că este, asta neîndoielnic, căci a te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
zăpada, orașul și valurile epuizaseră definitiv capacitatea lui de a se mira, spectacolul pe care răsăritul îl oferi ochilor săi corectă din nou acestă greșeală, căci cenușiul plumburiu și metalic al unei mări vălurite și amenințătoare avu darul să-l hipnotizeze, cufundându-l într-o transă în timpul căreia rămase nemișcat și absorbit, ca o statuie fără viață. Apoi, prima rază de soare descompuse cenușiul într-un albastru luminos și un verde opac, încât albul spumei părea mai intens, contrastând cu negrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îmi spusese de fapt numai atât: "Tăcerea e de aur". Profundul, ins umblat prin lume, își așază din nou mâna dreaptă în poziția frunte-barbă și privindu-mă drept în ochi, după modelul acela prăfuit al toreadorului care vrea să-și hipnotizeze taurul, zice: "Bineeeeeeeeeee!... Îi vom explica unchiului ce și cum. Dar ai avut o rătăcire incorectă. Te cam joci cu cele sfinte". Atunci am aflat pentru prima oară că există rătăciri corecte, dar și despre posibilitatea de a mă hârjoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să se arunce prin surprindere asupra victimelor, profitând de întuneric. Bietului băiat începuseră să-i transpire mâinile, apoi simți o dorință aproape de nestăpânit să o ia la fugă, și doar un efort supraomenesc îi permise să rămână întins pe nisip, hipnotizat la vederea, de la o distanță atât de mică, a sângeroșilor sălbatici, care n-ar fi ezitat nici o clipă să-i devoreze dacă ar fi reușit să pună mâna pe ei. Încă o dată se treziră într-o situație absurdă, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trupul acoperit, spre sânii tari și țepeni, spre bărbatul gol, cu apa până la genunchi și rămase foarte liniștită, cu un ușor tremur în colțul buzelor, un imperceptibil freamăt al nărilor și ochii larg deschiși, fără măcar să clipească, precum o pasăre hipnotizată de un șarpe boa, dorind să fugă, dar și să rămână. Stătură așa câteva clipe, privindu-se nehotărâți, până când el dădu din cap, se aruncă în apă și înotă iute spre mijlocul lagunei. Se opri când un corp vâscos îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
crezut că s-a aprins un întreg arsenal de iluminare interioară. Nu reușeam să-mi iau ochii de la ea, mi se părea indescriptibil de atractivă și cred că mi-a crescut tensiunea de cum s-a așezat lîngă mine... m-a hipnotizat instantaneu... e greu de descris în ce fel de fericire absolută m-am scăldat ore în șir numai privind în ochii ei... parcă eram în altă lume. Asta înseamnă oare că într-adevăr am înnebunit după ea? Oricum e o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Mă privea cu o ură diavolească încît mă înspăimînta. Aduc eu sfoară și leg bine țepușa. Satana s-a oprit și m-a fixat cu privirea. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la el și am început să am frisoane. Te hipnotiza. Nu știu. Am legat țepușa și am început să-l înțep. Sărea ca fript în toate părțile și miorlăia groaznic. Te ce-ai fi făcut în locul lui? Să zicem că tu ai fi în casă și cineva te-ar înțepa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
exact în povestea "Les moutons de Panurge". În istorie se cunosc nenumărate exemple de indivizi care au devenit experți în manipularea maselor, mulțimilor adică. Fenomenele provocate au influențat radical cursul istoriei omenirii. Se spune că Hitler avea puterea de a hipnotiza masele. Discursurile sale, nici măcar banale, electrizau individul, component al unei mulțimi. Oare de ce idei generate doar de coșmaruri au captivat aderența mulțimilor? După părerea mea, omul este rezultatul unei îndelungi educații, unei îndelungi cizelări prin filosofii generate de indivizi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca jurnalul lui Scott pe o masă de gheață după ce totul s-a oprit la jumătate, așteptăm o fantoșă, o neînchipuire, un Godot pe care nici măcar nu-l cheamă Godot. O activitate bizară, un magnetism monstruos această Încăpățînare de a hipnotiza obiecte inexistente, de a le aduce sub mîinile tale, sub dinții tăi, de a le lipi definitiv de carnea și de creierul tău. Ce așteptați? Așteptăm. O existență Înlocuită cu așteptarea, un ecran de televizor brăzdat de linii paralele după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
turnându-i ulei pe sâni. Să respecți integritatea schemei corporale...: mâinile animatorului coborau pe pântec, fata Închisese ochii și desfăcea coapsele cu vădită plăcere. — Bun, Încheie negriciosul, acum veți lucra câte doi. Circulați, Întâlniți-vă În spațiu; nu vă grăbiți. Hipnotizat de scena precedentă, Bruno reacționă cu Întârziere: or, ăsta era momentul cheie. Trebuia să te apropii liniștit de partenera dorită, să te oprești În fața ei zâmbind și s-o Întrebi calm: „Vrei să lucrezi cu mine?” Ceilalți păreau să cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
știi de unde vii, să nu ai familie, să nu ai trecut. Centrul de gravitație al universului său era doctorul Iolescu, poreclit de bolnavi Ștefan cel Mare, datorită pletelor și a mustății pe oală albe. Un centru de gravitație care-l hipnotiza, îl absorbea într-o gaură neagră și-l proiecta într-o dimensiune morbidă. Descuie ușa apartamentului - pe hol îl aștepta motanul Tubu, birmanezul care făcea parte din inventarul casei. Îl fixă cu ochii lui albaștri, de copil sadic, apoi căscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
preferate - și să mă cațăr pe clăile de fân din fundul celui mai mare hambar, unde erau întotdeauna o mulțime de pisici tigrate slabe și adormite. Mă întindeam pe fân lângă ele, nedumerit de misteriosul mecanism al torcăitului lor și hipnotizat de rânjetul impenetrabil care mă făcea să le invidiez pentru visele lor. Pe atunci, eram îndrăgostit de o fată pe nume Susan Clement, care stătea pe banca alăturată la școală. Avea părul lung și blond, ochi albaștri deschis și cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zvelt, cu brațele Întinse, ținând Între degetele fiecărei mâini câte un băț cu cârligul Întins drept În față. Fuentes Înaintă. În spatele său, puțin Într-o parte, venea un peon cu o capă. Taurul Îl privi și atunci nu mai fu hipnotizat. Își pusese ochii pe Fuentes, care acum se oprise. Apoi Fuentes se lăsă pe spate și-l chemă. Agită cele două banderillas și lumina care se răsfrângea pe ele prinse privirea taurului. Își ridică coada și atacă. Se-ndreptă direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fără să-și dea seama că vecinii se amuzau pe seama urii lui. — Nevastă-sa s-a dus la Salix astă-noapte, țipă grăsanul în urechea lui Valerius, ca să se poată face auzit în vacarmul acela. Valerius îl împinse, privind spre arenă, hipnotizat de gesturile lui Skorpius, care ridica tridentul și lingea vârfurile pline de sânge, privindu-l pe Salix. Mulțimea era în delir. Fără să ia în seamă sângele care îi curgea pe picior, Salix îl atacă violent pe Skorpius, care, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aș fi dus să-mi facă oameni cu bonetă surprize, injecții și, după un timp rezonabil de gîndire, de ce m-aș fi externat, cînd la spital erau atîtea bucurii, insecte, infirmiere, supă. Asistente prelungi. Pe care-am Încercat să le hipnotizez, dar medium n-am reușit să fiu nici măcar cu sora șefă, care-avea o barbă mică. Și dezaprob părerea bunului meu prieten de la TÎrgoviște, urît oraș, potrivit căreia „luasem pe umerii mei durerile complicatei mașinării omenești”. Care mașină, care dureri, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu cu o definiție, se făcuse aproape 11, ne simțeam fericiți, am văzut clanța ușii de la intrare mișcîndu-se Încet, halucinant de Încet, poate nici nu se mișca, era apăsată cu un milimetru pe minut, ne-am ținut respirația privind-o hipnotizați, la un moment dat s-a oprit, am expirat amîndoi fîsÎind ca niște ceainice Înfricoșate, apoi a revenit la fel de lent, cu mare grijă, la poziția inițială. A doua zi am găsit În Herăstrău, la expoziție, un Browning În ediție bibliofilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
electrician, așa că aveau o casă splendidă, cu o grădină-n față și alta-n spate, copaci bătrîni și păsări germane, prin grădina dinapoi fiind risipite cu eleganță mai multe busturi de dimensiuni apreciabile. În cea din față, dincolo de podeț, te hipnotiza o gîscă de carton frumos colorat, Împlîntată-n gazon. Pe hol mai erau și alte animale, un cap de cerb, un pinguin și un bursuc adult pe-o placă de mahon și, cu toate astea, doamna Schuch asculta Bach. Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care-i Îmblînzesc cu clarinetul, profesie deloc dificilă avînd În vedere că șarpele-i surd tun, ca Beethoven, dacă n-ați știut, destinul, pam, pam, pam, paaam, a V-a, așa că degeaba se preface fachirul că-i cîntă ca să-l hipnotizeze, șarpele habar n-are ce melodie e, nu e amator de muzică, neavînd ciocănel, scăriță și nicovală-n cap, așa că șerpii Îi mușcă pe amîndoi, că tot se iubeau, sau scena asta cu mușcatul s-a petrecut Înainte să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
către pasăre... Când a ajuns Între brazde, a Început să 23 22 se lupte cu Înălțimea lor... Împiedicându-se În poala cămășii, se rostogolea peste brazdele de pământ afânat. Aroma de pământ proaspăt parcă Îi dezmiardă sufletul și acum... Ca hipnotizați, ochii Îi erau ațintiți numai asupra păsării. “Acum ajung la ea și...” Dar tocmai atunci pasărea a văzut mogâldeața ce se rostogolea spre ea și, dintr un salt, cu aripile larg deschise, a fost În aer... probabil pentru a avea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și abia aștepta s-o vadă cum arată după baie... La puțin timp, infirmiera s-a Întors, cu un pachețel sub braț. A deschis ușa cu grijă, să n-o sperie pe fată, și a intrat. Abia acum a fost hipnotizată de chipul și trupul fetei... A rămas cu privirea agățată de obrajii Îmbujorați și ochii arzând ca doi cărbuni care o priveau fără fereală. Sânii zvâcneau În ritmul inimii... ― Ei? Cum-Îi, Stăncuțo? - a Întrebat-o infirmiera, bucuroasă că „Arăpoaica” s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]