2,747 matches
-
de severitate al revărsatului pericardic. Astfel, Becit [2] stabilește, în funcție de grosimea lamei de lichid, 3 grade de severitate: mic (< 10 mm), moderat (10-20 mm) și mare (> 20 mm). Pe lângă criteriile clinice de diagnostic ale tamponadei cardiace (tahicardia, dispneea cu tahipnee, hipotensiune < 90 mmHg, pulsul paradoxal > 10 mmHg), există și criterii ecocardio-grafice. Acestea sunt: colapsul diastolic precoce al ventriculului drept, colapsul diastolic tardiv al atriului drept și/sau stâng, „înălțimea” sângelui în vena cavă superioară. Semne eco-Doppler de tamponadă sunt - creștere majoră
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
unor dezechilibre la nivel muscular și osos (tensiuni în zona cefei, umerilor, spatelui, artrită, inflamarea articulației genunchiului, dureri cervicale, dureri lombare etc.); - echilibrarea unor dezechilibre ale sistemului digestiv (indigestie, constipație, hemoroizi, diaree etc.); - echilibrarea unor dezechilibre ale sistemului circulator (hipertensiune, hipotensiune, angină pectorală etc.); - echilibrarea unor dezechilibre ale sistemului respirator (sinuzită, tuse, astm etc.); - echilibrarea unor dezechilibre ale sistemului nervos (nevralgii, paralizii etc.); - purificarea mentală (eliminarea gândurilor negative, a tiparelor mentale și înlocuirea acestora cu gânduri pozitive ce ne impregnează ființa
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
comparativ cu injectarea bilaterală sau centrală [108-110]. Se preferă realizarea procedurii la pacienții care nu au fost supuși radiochimioterapiei [111], iar repetarea neurolizei nu aduce beneficii importante de ameliorare a durerii [112]. În prezent, potențialele complicații imediate, ca de exemplu hipotensiunea, tahicardia, intensiicarea durerii, hemoragia abundentă și paraplegia sunt considerate rare. Complicațiile tardive includ diareea, hipotensiunea, febra și paraplegia [113]. Au fost raportate mai multe reacții adverse de exemplu paraplegia permanentă datorată infarctizării măduvei spinării [114,115], infarcte hepatice, splenice și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Anton () [Corola-publishinghouse/Science/92192_a_92687]
-
au fost supuși radiochimioterapiei [111], iar repetarea neurolizei nu aduce beneficii importante de ameliorare a durerii [112]. În prezent, potențialele complicații imediate, ca de exemplu hipotensiunea, tahicardia, intensiicarea durerii, hemoragia abundentă și paraplegia sunt considerate rare. Complicațiile tardive includ diareea, hipotensiunea, febra și paraplegia [113]. Au fost raportate mai multe reacții adverse de exemplu paraplegia permanentă datorată infarctizării măduvei spinării [114,115], infarcte hepatice, splenice și renale [116], și perforațiile letale ale aortei și stomacului [117]. TRATAMENTUL PALIATIV AL ICTERULUI GHIDAT
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Anton () [Corola-publishinghouse/Science/92192_a_92687]
-
hidrotoracele și, mai rar, coletoracele [24,25]. Acesta din urmă apare după dizlocarea cateterului, dacă traiectul acestuia a fost transpleural. În unele cazuri, pierderile de bilă sunt însemnate (peste 700 ml/zi), ceea ce poate conduce la hipovolemie, dezechilibre electrolitice și hipotensiune severă [26]. Aceste complicații,precum și maldigestia cauzată de absența bilei în intestin, pot fi evitate prin internalizarea extremitații externe a cateterului în stomac, duoden sau jejun prin intermediul unui tub de gastrostomie percutană montat endoscopic [27,28]. Unul din inconveniențele acestei
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gabriel Kacsó () [Corola-publishinghouse/Science/92167_a_92662]
-
reprezintă un indicator de prognostic nefast la această categorie de pacienți (56). 6.2.3.2. Manifestările clinice ale NAC Tahicardia fixă, neinfluențată de mișcările respiratorii, modificările posturale, exercițiile de intensitate medie, poate fi explicată prin denervarea completă a cordului. Hipotensiunea arterială ortostatică, de cele mai multe ori invalidantă pentru pacient, se definește prin scăderea tensiunii arteriale sistolice cu mai mult de 30 mmHg la modificarea poziției din clino- în ortostatism. Nu este însoțită de adaptarea frecvenței cardiace. De obicei, când aceste scăderi
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gina Botnariu () [Corola-publishinghouse/Science/91923_a_92418]
-
scăderii fluxului cerebral, când tensiunea sistolică scade mai mult de 80 mmHg. Este posibilă o adaptare la tensiunea arterială cronic scăzută sau este un efect în timp al denervării simpatice a vaselor cerebrale, ceea ce determină o reducere a perfuziei cerebrale. Hipotensiunea ortostatică este influențată de efort fizic, de anumite medicamente (antihipertensive, diuretice, antipsihotice), dar și de ritmul circadian, fiind mai pronunțată dimineața și în perioadele postprandiale. Edemele declive Apariția lor a fost explicată prin afectarea simpaticului periferic cu deprimarea răspun - sului
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gina Botnariu () [Corola-publishinghouse/Science/91923_a_92418]
-
mai mare. Presiunea pulsului, care reflectă rigiditatea arterială legată de vârstă, este așadar un predictor mai puternic decât TA diastolică după vârsta de 60 de ani (44). Pacientul vârstnic cu medicație antihipertensivă prezintă un risc mai mare de a dezvolta hipotensiune arterială ortostatică și postprandială comparativ cu adultul tânar. Un aspect particular este și pseudohipertensiunea, care poate fi confirmată prin măsurarea invazivă a TA. Indiferent de vârstă, importanța HTA derivă din faptul că aceasta reprezintă un factor de risc independent puternic
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91927_a_92422]
-
miocardice. În practică, administrarea agoniștilor beta adrenergici are un efect mai redus inotrop și cronotrop, în timp ce răspunsul vascular la alfa agoniști nu este influențat în mod semnificativ. În fine, afectarea barorecepției determină și suscepti - bilitatea crescută (de 3-4 ori) la hipotensiune arterială ortostatică. Nu numai barorecepția este modificată la vârstnici, ci și mecano- sau chemorecepția. Înaintarea în vârstă determină atenuarea reflexelor la nivelul mecanoreceptorilor atriali, ceea ce determină tendința spre tahicardie, modificarea presiunii intraventriculare și a contractilității-. Chemorecepția alterată se manifestă prin
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
și a unui debit cardiac corespunzător în orice condiție de stres. Informațiile la vârstnici sunt limitate. S-a documentat însă reducerea cu 45% a complianței venelor gambei, cu reducerea concomitentă a răspunsului capacitiv. Ortostaza va determina dezactivarea baroreceptorilor și favorizarea hipotensiunii arteriale ortostatice. Reducerea capacitanței crește presarcina și explică presiunile crescute de umplere caracteristice IC diastolice. Venele membrului inferior sunt modificate și structural, fiind observată îngroșarea peretelui, ca mecanism compensator de reducere a presiunilor hidrostatice din cursul ortostatismului. Din contra, venele
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
ale nitraților (3). Toleranța la nitrați poate fi prevenită prin ajustarea dozelor și a intervalelor de administrare sau prin folosirea unor formule cu eliberere lentă. Cel mai frecvent efect advers al nitraților îl reprezintă cefaleea, iar cel mai sever este hipotensiunea, frecventă la vârstnici. Ambele efecte secundare pot diminua complianța pacienților la tratament. Există și potențiale probleme determinate de interacțiunea cu alte medicamente care pot reprezenta tratamentul pacientului vârstnic. Astfel, nitrații potențează efectele vasodilatatoare ale blocantelor canalelor de calciu și pot
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91933_a_92428]
-
la vârstnici. Ambele efecte secundare pot diminua complianța pacienților la tratament. Există și potențiale probleme determinate de interacțiunea cu alte medicamente care pot reprezenta tratamentul pacientului vârstnic. Astfel, nitrații potențează efectele vasodilatatoare ale blocantelor canalelor de calciu și pot determina hipotensiune severă în combinație cu inhibitorii de fosfodiesterază-5, utilizați la pacienții ce asociază hipertensiune pulmonară (13). În plus este contraindicată administrarea nitraților în combinație cu blocantele alfa-adrenergice, folosite frecvent la vârstnici pentru patologia prostatică. Excepție fac blocantele selective α-1A și α-1D
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91933_a_92428]
-
blocanților SRAA este dificilă la pacientul vârstnic, mai ales la dozele care s-au dovedit a fi eficiente în marile studii clinice. Cele două efecte adverse care atenuează entuziasmul prescrierii dozelor mari de blocanți SRAA la vârstnici sunt hiperpotasemia și hipotensiunea ortostatică simptomatică (sincopa ortostatică poate avea efecte dezastruoase în contextul fragilității osoase). Odată cu înaintarea în vârstă, rinichiul îmbătrânește, ceea ce înseamnă că își reduce dimensiunile prin modificări histopatologice de tip fibroză și atrofie tubulară (32), elemente de biologie a vârstei ce
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Sebastian Onciul, Maria Dorobanțu () [Corola-publishinghouse/Science/91936_a_92431]
-
2) Monitorizarea ambulatorie a TA (MATA) La pacienții cu HTA esențială, MATA este indicată (conform ghidului OMS-ISH) atunci când există o variabilitate anormală a TA, o HTA rezistentă la tratament, o suspiciune de HTA de halat alb sau simptome sugestive de hipotensiune [vezi [i Covic et al., 2004]. Dificultățile legate de MATA la pacienții hipertensivi, în general, și la cei hemodializați, în particular, sunt: (1) durata, costul și efortul legate de efectuarea și interpretarea MATA; (2) necesitatea existenței unui personal medical calificat
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
pacienților dializați similar populației generale, considerând că TAS trebuie să fie sub 140 mm Hg și că TA optimă ar fi cea mai joasă TA care este tolerată de pacient, fără simptome de ischemie cerebrală ori coronariană sau episoade de hipotensiune intradialitică [Schomig et al., 2001]. Această abordare este susținută și de studiul CREED, care sugerează că riscul cardiovascular crește progresiv de la o TAS mai mare de 125 mm Hg [Zoccali et al., 2003]. Dat fiind că populația dializată include o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
apă și sodiu. Ea urmărește, drept parametru-țintă la sfârșitul ședinței de dializă, atingerea greutății uscate. Greutatea uscată este definită clinic drept cea mai mică masă corporală pe care pacientul o poate tolera, fără a prezenta simptome intradialitice de deshidratare (crampe, hipotensiune etc.) sau semne de hiperhidratare (edeme, HTA etc.) înaintea următoarei ședințe de dializă [DAmico și Locatelli, 2002]. Evaluarea greutății uscate este adesea imprecisă, mai ales dacă nu se ține seama de modificările stării de nutriție și ale masei musculare, care
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
controlul TA la 70-95% dintre pacienți și crește eficiența medicației antihipertensive [Charra et al., 1992, 1998, 1999; Goldsmith et al., 1997; Pierratos et al., 1999]. Când se ajunge la statusul normovolemic, această medicație trebuie redusă progresiv, pentru a se preveni hipotensiunea. Greutatea uscată trebuie reevaluată periodic. Eficiența hemodializei în controlul stării de hidratare și al TA depinde de o serie de factori: 1. Durata ședinței de dializă. Dializele prelungite, lente, determină scăderea TA prin scăderea rezistenței vasculare periferice. Experiența grupului de la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
dializele scurte. Dacă la intrarea în studiu 89% dintre pacienți se aflau în tratament antihipertensiv cronic, după 3 luni numai 3% mai necesitau un astfel de tratament [Charra, 1998]. Dializele lungi au fost bine tolerate, cu o incidență redusă a hipotensiunii și a crampelor musculare [Chazot et al., 1999], un Kt/Vuree mediu = 1,71 (mai mare decât recomandările internaționale actuale) [Charra, 1994] și rate de supraviețuire foarte înalte: 87% la 5 ani, 75% la 10 ani și 43% la 20
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
constatare sugerează faptul că dializele lungi ar putea realiza o mai bună epurare a unor factori vasopresori, și nu doar simpla eliminare a excesului hidrosalin. Pe de altă parte, controlul volemiei prin dialize scurte implică un risc mai mare de hipotensiune intradialitică. împotriva unei politici de extindere a programelor de dializă prelungită se ridică însă nu numai dificultățile de ordin organizatoric și financiar, dar și opoziția pacienților [DAmico et al., 2002]. 2. Frecvența ședințelor de dializă. Mai multe studii au demonstrat
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
survine în condițiile unei dialize cu soluție chiar moderat hipertonă [De Nicola et al., 2000]. 4. Creșterea în greutate interdialitică. Limitarea acesteia atenuează creșterea interdialitică a TA și permite o rată mai redusă a ultrafiltrării în cursul dializei, ceea ce previne hipotensiunea. 5. Concentrația calciului în baia de dializă. Argiles et al. [1993] au observat scăderea TA diastolice după un an de dializă, prin folosirea unei soluții de dializă cu concentrație redusă de calciu (1,25 mmol/l), fără ca episoadele de hipotensiune
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
hipotensiunea. 5. Concentrația calciului în baia de dializă. Argiles et al. [1993] au observat scăderea TA diastolice după un an de dializă, prin folosirea unei soluții de dializă cu concentrație redusă de calciu (1,25 mmol/l), fără ca episoadele de hipotensiune intradialitice să fie mai numeroase. 6. Fenomenul de latență (lag phenomenon) descris de Charra et al. [1998]. După obținerea greutății uscate, TA scade lent, normalizându-se complet abia după un interval de câteva săptămâni sau luni. Această întârziere a normalizării
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
menținerea greutății uscate nu sunt suficiente pentru controlul TA (20% dintre pacienții dializați) [Mailloux et al., 1998]. Această medicație nu poate corecta însă HTA fără o dializă adecvată, care să controleze volumul extracelular. Majoritatea medicamentelor antihipertensive pot induce episoade de hipotensiune intradialitică, făcând dificilă ultrafiltrarea și atingerea greutății uscate, ceea poate duce la un control insuficient al HTA interdialitice [Mailloux et al., 1998]. De aceea, numeroși clinicieni recomandă pacienților lor omiterea sau reducerea dozelor predialitice. în afară de diuretice, toate clasele de agenți
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
acțiune centrală (alfa-metildopa, clonidina și noii derivați imidazolici, ca moxonidina) sunt eficace și siguri. Ei nu scad (uneori chiar cresc ușor) fluxul sangvin renal și rata filtrării glomerulare la pacienții cu IRC. Efectele adverse cele mai frecvente sunt uscăciunea gurii, hipotensiunea ortostatică și fenomenul de rebound, mai ales la clonidină. Beta-blocantele sunt bine tolerate de pacienții renali [i reprezintă antihipertensivele de elecție în cazul asocierii cardiopatiei ischemice. Dozele trebuie ajustate pentru beta-blocantele cu eliminare predominant renală, ca atenololul și acebutololul, dar
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
Ischemia acută non-ocluzivă Reprezintă aproximativ 20% dintre cazuri și are o patogenie mai puțin cunoscută. Principala cauză este scăderea debitului cardiac asociată vasoconstricției distale (5). Poate apărea în IC congestivă, aritmii, IM cu insuficiență ventriculară stângă, șoc septic, politraumatism cu hipotensiune, arsuri șocogene, hipovolemia de orice cauză, utilizarea drogurilor inotrope (în special digitala), insuficiența aortică (1). În literatură este semnalată necroza extensivă a colonului după stop cardiac resuscitat. Este de remarcat faptul că în ultimii ani a crescut frecvența ischemiei acute
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Constantin Burcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/91954_a_92449]
-
a dozelor, până la dozele maxime tolerate (120 240 mg/zi pentru nifedipină și 240 720 mg/zi pentru diltiazem). În practică, pentru vârstnici este mai prudentă utilizarea unor doze moderate de blocante ale canalelor de calciu pentru a nu produce hipotensiune arterială sau bradiaritmii. Prostaciclinele sintetice sunt indicate de primă intenție la pacienții cu IC clasele NYHA III și IV sau la pacienții care nu au avut rezultate favorabile la blocante ale canalelor de calciu. Epoprostenolul este utilizat în administrare intravenoasă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Corina Dima Cozma, Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/91950_a_92445]