1,662 matches
-
era complet aservit mongolilor, așa cum am văzut mai sus. Instalarea efectivă a mongolilor, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, la gurile Dunării și în alte centre din aria carpato-dunăreană a avut drept urmare o extindere considerabilă a hegemoniei Hoardei de Aur în estul Europei. În același timp, însemnătatea funcției lui Nogai în conducerea Hoardei și extinderea puterii sale pe arii întinse au generat tendințe accentuate de autonomizare ale puterii mongole de la Dunărea de Jos. Această forță mongolă de sub conducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
doua jumătate a secolului al XIII-lea, la gurile Dunării și în alte centre din aria carpato-dunăreană a avut drept urmare o extindere considerabilă a hegemoniei Hoardei de Aur în estul Europei. În același timp, însemnătatea funcției lui Nogai în conducerea Hoardei și extinderea puterii sale pe arii întinse au generat tendințe accentuate de autonomizare ale puterii mongole de la Dunărea de Jos. Această forță mongolă de sub conducerea noionului Nogai, descendent din neamul gingishanid, persoană cu multă prestanță și important factor de decizie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puterii sale pe arii întinse au generat tendințe accentuate de autonomizare ale puterii mongole de la Dunărea de Jos. Această forță mongolă de sub conducerea noionului Nogai, descendent din neamul gingishanid, persoană cu multă prestanță și important factor de decizie în conducerea Hoardei, comandant militar tătar de la Dunăre, s-a desprins treptat de subordonarea față de centrul Hoardei de Aur de la Sarai (Volga). Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, el a preluat sub control întregul spațiu românesc extracarpatic, teritoriile de la est de Olt, Cumania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Dunărea de Jos. Această forță mongolă de sub conducerea noionului Nogai, descendent din neamul gingishanid, persoană cu multă prestanță și important factor de decizie în conducerea Hoardei, comandant militar tătar de la Dunăre, s-a desprins treptat de subordonarea față de centrul Hoardei de Aur de la Sarai (Volga). Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, el a preluat sub control întregul spațiu românesc extracarpatic, teritoriile de la est de Olt, Cumania, apoi Țara Severinului, dependent de centrul de putere mongol de la Dunăre. În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ruși, au năvălit din două direcții: din sudul Carpaților în Transilvania, sub conducerea lui Nogai, care a luat drumul Brașovului, și din nord sub conducerea lui Tola Buga. Deși au suferit pierderi grele, noua invazie a fost o reușită pentru Hoarda de Aur, încât regele Ladislau s-a orientat spre o alianță cu mongolii, cu care a încheiat pace. Dar uciderea regelui (1290) și urcarea pe tron a lui Andrei III (1290-1301) a pus capăt înțelegerii cu mongolii. Au urmat noi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
actului fondator din jurul lui 1290, nașterea Țării Românești. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, dominația mongolă începe să se atenueze treptat, "să pălească". În împrejurările tulburi generate de moartea lui Batu, în 1257, și de dispariția lui Berke de la conducerea Hoardei de Aur, în 1266, s-a declanșat lupta pentru supremație între Toqtai și Nogai, cel care va domina regiunea de la Dunăre până la moartea sa, în 1299, acela ce poruncise până atunci în Bulgaria și ajunsese protectorul regelui Ladislau. Concomitent cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
23 Întemeierea Moldovei"a doua libertate românească" La est de Carpați avea loc, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, un proces asemănător de unificare politică și teritorială. Retragerea mongolilor, în 1242, și stabilirea hotarelor apusene ale hanatului Hoardei de Aur pe Dunăre au dus la divizarea teritoriului extracarpatic românesc în zone distincte, în ceea ce privește raporturile cu mongolii. La sud de Carpați, dominația mongolă se exercita într-o formă mult atenuată, dar pe teritoriul Moldovei viitoare, această dominație era mult
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românesc în zone distincte, în ceea ce privește raporturile cu mongolii. La sud de Carpați, dominația mongolă se exercita într-o formă mult atenuată, dar pe teritoriul Moldovei viitoare, această dominație era mult mai apăsătoare, ținuturile estice fiind supuse unei permanente amenințări din partea Hoardei de Aur. Această prezență mongolă era o piedică în calea evoluției societății locale. Pe de altă parte, frecventele crize politice ale puterii mongole (Hoarda de Aur) au slăbit presiunea acesteia asupra populației locale, încât evoluția societății românești n-a putut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldovei viitoare, această dominație era mult mai apăsătoare, ținuturile estice fiind supuse unei permanente amenințări din partea Hoardei de Aur. Această prezență mongolă era o piedică în calea evoluției societății locale. Pe de altă parte, frecventele crize politice ale puterii mongole (Hoarda de Aur) au slăbit presiunea acesteia asupra populației locale, încât evoluția societății românești n-a putut fi oprită. În aceste condiții, tendința de unificare a formațiunilor politice s-a manifestat și la est de Carpați. În ceea ce privește contextul extern și influența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aceste condiții, tendința de unificare a formațiunilor politice s-a manifestat și la est de Carpați. În ceea ce privește contextul extern și influența acestuia asupra Moldovei, trebuie să precizăm că moartea hanului Batu, în 1256, și îndeosebi dispariția lui Berke de la conducerea Hoardei, în 1266, apoi orientarea politicii de cuceriri spre Asia au dus la slăbirea puterii puterii centrale mongole. Ca o consecință a acestei situații, popoarele supuse au încercat să înlăture dominația mongolă, așa cum a acționat cneazul Daniil al Haliciului, în 1257
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1288, papa Nicolae IV poruncea unor călugări din Ordinul dominicanilor (predicatorilor) să acționeze pentru extinderea credinței catolice în mai multe regiuni de la răsărit de Carpați, printre care și în "țara valahilor", fără a oferi și alte amănunte. Declinul temporar al Hoardei de Aur, la sfârșitul secolului al XIII-lea, odată cu moartea lui Nogai, în 1299, a fost exploatat de căpeteniile formațiunilor politice de pe teritoriul Moldovei, pentru închegarea unui singur voievodat (stat). Din cronica lui Ottokar de Styria aflăm o știre importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
istoric, confirmat de documente, în cazul descălecatului Moldovei, amintit numai de tradiție, în ceea ce privește Țara Românească. Faptul istoric se află pe linia logică a unei dezvoltări ce include atât procesul intern cât și contextul extern regatul ungar și relațiile cu mongolii (Hoarda de Aur). 3. Tradiția istorică a întemeierii (descălecatului) aduce, în ceea ce privește Moldova, o mărturie certă a creațiunii politice românești, pe care o reprezintă existența acestei țări. Aici sunt originile acelei "ordini constituționale", ce n-a fost concretizată în nici o "chartă" de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dimensiunile, localizarea și organizarea lor rămân necunoscute. Formațiunile respective nu cuprindeau întreaga suprafață, delimitată de Carpați, Nistru, Dunăre și Marea Neagră, regiunile situate la sud de Bahlui și Răut, ca și cele de la est de Siret se aflau sub stăpânirea (controlul) Hoardei de Aur. Nucleele organismelor statale medievale le-au reprezentat confederațiile (uniunile) de obști ale comunităților umane românești dintr-o zonă geografică restrânsă. Și în Moldova (regiunea est-carpatică) se constituiseră cu mult înainte de "descălecat", încă în secolele IX-X, numeroase confederații (uniuni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au stimulat lupta de emancipare de sub stăpânirea mongolă în această regiune. În 1335, tătarii conduși de Uzbek au cucerit unele teritorii din sudul Moldovei-aici, ca și în Dobrogea de nord, în cursul luptelor ce au dus la lichidarea autorității Hoardei de Aur (1352-1359) s-a ajuns la guvernarea unui "principe" local, Dimitrie, creștin, de origine mongolă, dar care fusese asimilat în rândurile stăpânilor feudali români din aceste teritorii. El a continuat un timp să mențină legăturile cu unele căpetenii ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Aur (1352-1359) s-a ajuns la guvernarea unui "principe" local, Dimitrie, creștin, de origine mongolă, dar care fusese asimilat în rândurile stăpânilor feudali români din aceste teritorii. El a continuat un timp să mențină legăturile cu unele căpetenii ale Hoardei de Aur, dar loviturile primite de mongoli din partea lui Olgerd, cneazul Lituaniei, au slăbit aceste legături. Teritoriul stăpânit de Dimitrie și-a păstrat ulterior autonomia politică. Odată cu domnia regelui Ungariei, Ludovic de Anjou (1342-1382), se inaugurează o "epocă strălucită, zgomotoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu ajutorul "provincialilor unguri", demnitari din teritoriile răsăritene ale regatului ungar. Deoarece între Ungaria și Polonia nu se ajunsese la o înțelegere cu privire la orientarea politică a teritoriilor dintre Carpați și Nistru, după smulgerea ei prin luptă din sfera de dominație a Hoardei de Aur, s-au ivit divergențe între ele în această privință. Deși Petru beneficiase, în expediția din 1359, de sprijinul feudalilor unguri de la graniță, nu se bucuira de încrederea deplină a Coroanei ungare. De aceea, pentru a-și asigura controlul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
contribuția (efortul) depusă în luptele antimongole. În același timp, expediția polonă la hotarul de sud al regatului (Moldova) și instalarea lui Dragoș la est de Carpați în cursul aceluiași an, 1359, nu au fost întâmplătoare. La mijlocul secolului al XIV-lea, Hoarda de Aur cunoștea un accentuat recul al puterii sale în regiunea dunăreană, pe fondul căruia odată cu înlăturarea hanului Bardig-Bäg, în anul 1359, s-au declanșat mari tulburări interne. Luptele dintre pretendenții la tronul mongol au afectat grav integritatea statului Hoardei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Hoarda de Aur cunoștea un accentuat recul al puterii sale în regiunea dunăreană, pe fondul căruia odată cu înlăturarea hanului Bardig-Bäg, în anul 1359, s-au declanșat mari tulburări interne. Luptele dintre pretendenții la tronul mongol au afectat grav integritatea statului Hoardei, datorită tendințelor separatiste ale unor hani și emiriaceștia, nereușind să acceadă la conducerea statului (hanatului), la Sarai, încercau să-și impună autoritatea în regiunile periferice ale stăpânirii Hoardei de Aur. Absorbită de aceste lupte pentru supremație în conducerea statului, nobilimea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
interne. Luptele dintre pretendenții la tronul mongol au afectat grav integritatea statului Hoardei, datorită tendințelor separatiste ale unor hani și emiriaceștia, nereușind să acceadă la conducerea statului (hanatului), la Sarai, încercau să-și impună autoritatea în regiunile periferice ale stăpânirii Hoardei de Aur. Absorbită de aceste lupte pentru supremație în conducerea statului, nobilimea mongolă nu mai era disponibilă de acțiuni militare eficiente în afara teritoriilor Hoardei. Astfel, momentul intervenției regilor Poloniei și Ungariei în regiunile Moldovei era foarte bine ales, deoarece anul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la conducerea statului (hanatului), la Sarai, încercau să-și impună autoritatea în regiunile periferice ale stăpânirii Hoardei de Aur. Absorbită de aceste lupte pentru supremație în conducerea statului, nobilimea mongolă nu mai era disponibilă de acțiuni militare eficiente în afara teritoriilor Hoardei. Astfel, momentul intervenției regilor Poloniei și Ungariei în regiunile Moldovei era foarte bine ales, deoarece anul 1359 se contura drept cel mai critic în istoria Hoardei de Aur. Anterior, inițiativele externe ce amenințau orientarea politică și statutul tributar al teritoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
conducerea statului, nobilimea mongolă nu mai era disponibilă de acțiuni militare eficiente în afara teritoriilor Hoardei. Astfel, momentul intervenției regilor Poloniei și Ungariei în regiunile Moldovei era foarte bine ales, deoarece anul 1359 se contura drept cel mai critic în istoria Hoardei de Aur. Anterior, inițiativele externe ce amenințau orientarea politică și statutul tributar al teritoriilor aflate în dependența Hoardei erau supuse ripostei necruțătoare a acesteia. În acest mod au reacționat mongolii, când Polonia a încercat să anexeze Halici-Wolhynia și atunci când alte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regilor Poloniei și Ungariei în regiunile Moldovei era foarte bine ales, deoarece anul 1359 se contura drept cel mai critic în istoria Hoardei de Aur. Anterior, inițiativele externe ce amenințau orientarea politică și statutul tributar al teritoriilor aflate în dependența Hoardei erau supuse ripostei necruțătoare a acesteia. În acest mod au reacționat mongolii, când Polonia a încercat să anexeze Halici-Wolhynia și atunci când alte cnezate rusești au inițiat acțiuni ostile față de Hoardă. La aceeași ripostă energică se puteau aștepta statele creștine ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
orientarea politică și statutul tributar al teritoriilor aflate în dependența Hoardei erau supuse ripostei necruțătoare a acesteia. În acest mod au reacționat mongolii, când Polonia a încercat să anexeze Halici-Wolhynia și atunci când alte cnezate rusești au inițiat acțiuni ostile față de Hoardă. La aceeași ripostă energică se puteau aștepta statele creștine ce ar fi cutezat să intervină, să smulgă teritoriile est-carpatice de sub dominația exclusivă a Hoardei. Înainte de 1359, au avut loc doar tentative neînsemnate în sensul acesta: singura expediție mai serioasă în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Polonia a încercat să anexeze Halici-Wolhynia și atunci când alte cnezate rusești au inițiat acțiuni ostile față de Hoardă. La aceeași ripostă energică se puteau aștepta statele creștine ce ar fi cutezat să intervină, să smulgă teritoriile est-carpatice de sub dominația exclusivă a Hoardei. Înainte de 1359, au avut loc doar tentative neînsemnate în sensul acesta: singura expediție mai serioasă în teritoriile est-carpatice a fost cea din 1345, ca replică la raidurile mongole în Transilvania (vezi mai sus). După izbucnirea conflictelor civile în interiorul Hoardei, dispăruse
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a Hoardei. Înainte de 1359, au avut loc doar tentative neînsemnate în sensul acesta: singura expediție mai serioasă în teritoriile est-carpatice a fost cea din 1345, ca replică la raidurile mongole în Transilvania (vezi mai sus). După izbucnirea conflictelor civile în interiorul Hoardei, dispăruse primejdia unei contraofensive viguroase mongole anticreștine, iar regatele catolice (aflate în avangarda creștinătății) au încercat să readucă teritoriile extra-carpatice în sfera lor de dominație. Conform surselor istorice, ambele intervenții externe, poloneză și ungară, din 1359, erau îndreptate împotriva formațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]