931 matches
-
deschide ca un evantai, cățărându-se iar spre lumină. Mașinile săreau și se hurducau pe pragul de la ieșirea din tunel, provocând teribilul vălmășag de la periferie din cauza trapelor din pasajul subteran. Fielding a concediat Autocratul cu un gest, după care am hoinărit gânditori, producătorul în costumul lui gris-perle, regizorul în costumul lui larg și negru ca tăciunele, și într-o stare de agitație teribili Știi, chiar în clipa când am ajuns aici, rănile pe care le am pe spinare au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spuse domnul Jones. Sper din tot sufletul. Un scurt moment de tăcere. Apoi domnul Jones începu să vorbească. — Ai auzit vreodată povestea prostituatei care a pornit un război civil în țara ta? Se numea Polly Adams... Dar mintea lui Vultur-în-Zbor hoinărea. Se gândea la Prepelicar, la motivele domnului Jones, la pădurea deasă în care se rătăciseră, la vuietul din urechile sale, vuietul din urechile sale, vuietul din urechile sale, ce răsuna din ce în ce mai tare... Virgil Jones îi strigă în ureche: — Ghicitoare, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nou la celălalt capăt, precum un râu în jurul unei insule. Casele din jur erau înalte și înguste; mașinile erau blocate pe ambele părți ale străzii, strânse mai tare ca blugii pe fundul unui zidar. Era timpul să acționez. Liniștită, am hoinărit în josul străzii și am intrat în grădini. Copacii și tufișurile aveau un frunziș bogat și protector. Am ales o bancă așezată cu spatele către casă și m-am așezat. Aici era liniște, chiar dacă eram foarte aproape de strada principală; dacă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Întinse câteva coroane veștejite, sticle de coniac și vin, precum și un balon lung, umflat, pe care scria: REGRETE ETERNE... Prin urmare, făcuse iarăși o orgie de pomină. Nu era de mirare, deci, că atunci când după trei sau patru zile de hoinărit aiurea, când a ajuns În sfârșit acasă, Noimann dădu de belele. Norocul său că, fiind prevăzător din fire, Își transportase o parte din garderobă la locașurile de veci, altfel cum ar fi apărut așa, fără nici un veșmânt asupra lui, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
uneia dintre excursiile de o săptămână pe care le acompania de regulă pe același traseu, se nimerise să aibă În program și o zi Întreagă de stat În orașul reședință de județ. Le lăsase turiștilor o dimineață liberă pentru a hoinări prin oraș, le arătase unde e piața, parcul, cartierul comercial și principalele restaurante „cu specific“ și se grăbise spre sediul inspectoratului de Învățământ. Când Îl Înscrise pentru audiență, secretara Îl Întrebă, regulamentar, În ce problemă și unde domiciliază. Trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
A FOST AȘA... A fost așa...sau poate nici n-a fost Pe visul limpezirii, tremurarea Acelei clipe ce-și dorea un rost, Cătându-și disperată întruparea... O regăseam adesea, hoinărind Prin labirintul vremilor trecute, Privind uimită-n juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își aștepta sfios îmbrățișarea... O
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
umbra, din clipe fericite, Nici pescărușu-acela, ce mă striga strident Prin vocea ta pornită, oricum, ca să-l imite... În străveziul apei, conturul de atunci, Plecat la întâmplare, mai bântuie prin valuri, Iar sentimentul gingaș, nevrând ca să-l arunci, Pe mare hoinărește și-n unda dintre maluri... Ce-l soarbe și-l împinge, mereu spre infinit, Până-n uitări aride, de dincolo de vrere, În care nesfârșitul, cu mine logodit, Încearcă să mă poarte, pe zariști de tăcere...
?NTOARCERE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83813_a_85138]
-
Să-i iau boii de la plug, Să îi vând și-apoi să fug... Să mă duc în pustnicie Nimeni să nu mă mai știe, Că din cel mai bun băiat Am ajuns de râs în sat... Am să plec, să hoinăresc, Gura lumii s-o opresc Și de-ar fi să ardă satul Pe mândra n-o las la altul...
LUAU-AR DRACU DE BRI?C?.. by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83812_a_85137]
-
Să-i iau boii de la plug, Să îi vând și-apoi să fug... Să mă duc în pustnicie Nimeni să nu mă mai știe, Că din cel mai bun băiat Am ajuns de râs în sat... Am să plec, să hoinăresc, Gura lumii s-o opresc Și de-ar fi să ardă satul Pe mândra n-o las la altul...
LUAU-AR DRACU DE BRI?C?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83821_a_85146]
-
șampanie de o eleganță impresionantă dat În onoarea noastră pe terasa hotelului, care se Înălța deasupra mărețului palat Topkapi. Am reușit s-o șterg pe furiș după o oră și am traversat câteva străzi până la Marele Bazar, unde plănuisem să hoinăresc și să casc gura la toată lumea și la tot ce se găsea. Am intrat pe poarta Nuruosmaniye, În strigăte de „Domnișoară, am ceea ce vă trebuie“, și am rătăcit fără țintă prin clădirea În formă de peșteră, strecurându-mă printre standurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
indigo, helancă, cizme de motociclist cu vârful placat cu oțel și geacă de piele. Stătuse treaz aproape toată noaptea și studiase scenariul lui Mal Considine. Ziua de ieri și-o petrecuse căutând informații despre Duane Lindenaur și George Wiltsie și hoinărind prin locurile bântuite de cei doi prin Valley, dar nu reușise să se aleagă cu nimic - doar cu o senzație de greață față de cei doi homosexuali declasați. Când intrase în pielea lui Ted, simțise o mare eliberare, iar când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să mă întorc, iar cămila nu pricepea ce-i spu neam, nu era poliglotă. La masă nu mâncam decât ciolane de cămilă. Mai bine hai în Canada, cea galbenă și porto calie, unde primăvara strălucesc toate ca aurul. Preferi să hoinărim prin Scoția, pe întinderile ei nesfâr șite, colorate într-un verde intens pătat ici și colo de pămă tufurile albe ale bumbacului sălbatic? Vino în New York și la Chicago, unde clădirile uriașe stau să-ți cadă în cap... — Ioana, m-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
devreme, când visele se amestecă cu zorii, iar noaptea își trăiește clipele din urmă, luminile ochilor mi se topesc în vâlvătaia razelor ce apar încet, încet, la orizont. Mă îmbrățișez cu Sfântul Soare și, cu el la braț, pornim să hoinărim împreună, nu înainte de a ne îmbăia în lacul ce ne trimite chemări scânteietoare. Pornim la drum să mângâiem lanurile, livezile și luncile, ne jucăm ascunselea printre nori, iar când ploaia binefăcătoare încetează, Soarele sărută pământul răcorit și holdele vesele. Îl
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
masă de credincioși, obiectul strădaniei sale spirituale. Iar aceștia se încăpățânau să rămână neasimilați. Bărbații și femeile Bombayului pe care nu putuse să-i salveze îl urmăreau apatici cum predică sau, și mai simplu, nu-l urmăreau deloc, mestecând betel, hoinărind sau făcând comentarii și, din ce în ce, cu fiecare semn de amuzament sau de indiferență, păreau să-și etaleze individualitatea. Cum puteau oare? Ăsta era răspunsul. Asia supraaglomerată, unde individul nu avea nici o importanță. Se răsti la conducătorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
l-a considerat englez. Doi englezi discutând despre vreme. După o oră, Bobby intră în Laidlaws și-și cumpără o pălărie mare, Curzon, care-i vine pe cap ca un mic monument. În loc să se ducă la Shuchi, își pierde după-amiaza hoinărind și salutând englezii. Unii chiar îi răspund la salut. Pagină separată După acel incident, Bobby recurge la alt tertip. Pierde vremea prin locurile frecventate de englezi, încercând să intre în vorbă cu ei. N-o face pentru bani. Doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
discret; și pare să fie atât de la modă această activitate încât unii dintre domnii care și-ar fi dorit să se sprijine elegant sau chiar să se tolănească pe vreun scaun, s-au trezit obligați să se limiteze la a hoinări de colocolo, ceea ce într-un spațiu restrâns cum este cel de la Green, într-o sâmbătă seara, este o opțiune de mâna a doua. Miss Parry nu pare deranjată de atenția care i se acordă, pentru că este obișnuită cu ea. Speră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au devenit familiare grație Angliei: sugative, registre și uniforme, au fost aruncate la loc în zona ciudățeniei. Umbrelele îi protejează pe oameni de soare și nu de ploaie, figurile lor sunt ca nilte rotocoale negre ieșind din gulerele apretate. Profesorul hoinărește, împungând lăzile cu bastonul, stând în drumul hamalilor. Morgan, cu sudoarea curgându-i în ochi de sub casca nouă de plută, se apleacă să-i vorbească lui Gittens. — Uită-te la Bridgeman. Gittens se uită la Bridgeman. Acesta umblă prin biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întocmind harta regiunii din jurul povârnișului, încadrând-o într-o abstrație de triunghiuri. Iritat și țâfnos descoperă că în timp ce ei au fost ocupați, câțiva Fotse au încălcat perimetrul taberei lor. Majoritatea erau copii dar și câțiva tineri mai obraznici, care au hoinărit prin tabără și s-au uitat după lucruri. Î ntr-o dimineață, un puști iese în fugă din cortul lui Marchant, urmat chiar de el, acoperit doar cu un prosop. Băiatul are un avans de câțiva iarzi și după câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să mă întorc, iar cămila nu pricepea ce-i spu neam, nu era poliglotă. La masă nu mâncam decât ciolane de cămilă. Mai bine hai în Canada, cea galbenă și porto calie, unde primăvara strălucesc toate ca aurul. Preferi să hoinărim prin Scoția, pe întinderile ei nesfâr șite, colorate într-un verde intens pătat ici și colo de pămă tufurile albe ale bumbacului sălbatic? Vino în New York și la Chicago, unde clădirile uriașe stau să-ți cadă în cap... — Ioana, m-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
scriu Sunt doar modestă, nimic în plus... Sfaturi, rețete nu prescriu Martor îmi este Bunul Iisus. Sfârșit! De ce mințim c-a fost frumos Când totul este doar minciună? Mai curg cuvintele duios Sau lacrimi vom plăti arvună? De ce când vise hoinăresc Prin lumea tristă și amară Durerile se adâncesc Și plâng pe strune de vioară? De ce să ne-amăgim? Sfârșit! Din lacrimi, vorbe și ranchiună, Azi, sufletul e părăsit, Cuprins de vifor si furtună... Monolog Când gânduri curate-și iau zborul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mare ... De dorul tău mi-e sufletul rănit; Tânjesc după fierbintea mbrățișare, Petală din fiorul nesfârșit. Te caut prin pădurea foșnitoare Și-n inima bătrânului pământ, în raze de lumină orbitoare Și în cuvinte arse-n jurământ. Ascuns de mine hoinărești prin lume ... întoarsă din periplu, ochii-s triști. Strigând cu disperare al tău nume, îmi amintesc că-n sufletu-mi exiști. Din zborul frânt înalț spre cer aripa; Văd florile speranței la zenit Și venicia dăinuind prin clipa De dragoste
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
grădina mea. Toamna târziu, plantele îmi ajung până la umăr, și nu mă plictisesc niciodată să le privesc. Când nu pot dormi noaptea, îmi vizitez grădina, unde merg să ascult sunetele copilăriei mele. Aud cum vorbesc peștii în apă. Ador să hoinăresc printre tufe, mângâind cu mâinile frunzele și florile. Îmi place la nebunie să simt roua pe vârful degetelor. Mulți ani mai târziu, se va spune o poveste despre un eunuc care a văzut cândva o zână la miezul nopții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fostul senior al clanului Mori, îi ordonase să intre în serviciul său. În timpul vieții lui Motonari, acest „călugăraș“ pe care el îl numise, cu afecțiune, Ekei, îl însoțise în toate campaniile militare. După moarta lui Motonari, Ekei părăsise clanul Mori, hoinărind prin imperiu. La întoarcere, fusese făcut mare preot al Templului Ankokuji și îl slujise pe Terumoto, noul senior al clanului Mori, ca sfătuitor de încredere. Pe tot parcursul războiului cu Hideyoshi, Ekei argumentase încontinuu în sprijinul păcii. Îl cunoștea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adevărată poezie cu măsură, ritm și cadență prin care exprimă prisosul de gânduri, idei și sentimente ale unui om încercat de soartă, care nu cedează în fața greutăților vieții, ci luptă și devine biruitor! Autorul inspirat, braț la braț cu soarele, hoinărește de-a lungul drumului celest până la căderea nopții. Apoi încalecă pe un nor și admiră colinele gătite cu holdele, umbrește cosașii care se pregătesc să prânzească și îndeamnă norul să dea o bură de ploaie pentru holde bogate. „Încrezător în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mele, lăsând la o parte celelalte informații din atâtea domenii științifice pe care le-ai abordat și care, în ultimă instanță, mi-au îmbogățit orizontul cultural-științific. Uitam să amintesc un lucru esențial: am constatat cu uimire că și eu am hoinărit pe aceleași meleaguri bătătorite repetat de mata. Și eu am străbătut locurile dintre Herculane - Râmnicu-Vâlcea și Făgăraș, am înnoptat și eu pe la stânile din munte cu aceeași emoție de a face cunoștință cu urșii și că, undeva în apropierea lacului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]