572 matches
-
după aceea s-a ridicat și a căpătat viață. Dacă ai ști ce-ai băut! Apă, doar nu rachiu. Apă cu... mîță. Ce bîigui, omule?! Nu vezi mîța pe care am scos-o din fîntînă? Abia atunci nevasta a văzut hoitul dizgrațios și a leșinat pe bune. Adică a căzut "zdronc" și s-a lovit la cap, la mînă și la șoldul care venise peste o buturugă. Vasile s-a prostit bine și a început s-o ude cu apă, luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
noaptea că a fost Suzi la mine și am tras-o În toate pozițiile, nu te uita așa la mine, crai bătrîn, am tras-o-n poză firește, ce credeai? Au ieșit niște nuduri dumnezeiești; cu geniul meu și cu hoitul lui Suzi — Parcă ziceai că la salon — Lasă salonul, doar n-o să moștenească troglodiții pămîntul. Nudurile astea sînt bomba mea cu efect Întîrziat. Aștept. — Ești optimist mon cher, dacă-ți Închipui că se mai schimbă ceva. Ăsta ne-ngroapă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de unul ca mine, care nici n-am scos bine capul, harșt, tunde-l, atîta pagubă. Cunosc o grămadă care abia așteaptă să facă sluj pentru o bucățică de zahăr. Mi-e greață. — ...mi-e greață, miroase lumea hîc... a hoit, nu, nu Buffalo Bill... semăna, ochii hîc albaștri marea uite valurile amehîc țesc — Ține dracului batista aia la gură și hai odată. Așa, copăcel. Ia-mă de gît, Încă un pas și Încă unu — I-ascultă, băi țîcă, tu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se umflă În voie de mai bine de o săptămînă, scăldat În miasmele dulci ale zemurilor lui eliberate. Blana se desface, pielea pleznește ușor susurînd În extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile și botezurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În gol, un bărbat fără vîrstă - nu vede, nu aude, nu vorbește țpentru că ei nici nu-și dau seama de utopie nici nu observă că balonul a ajuns la limita dilatării și că omul Însuși poate să crape ca hoitul acela care a așteptat În luna august pe o arșiță de 40° două zile la morgă era o sîmbătă și o duminică la mijloc și nici frigiderul nu funcționa pentru că se Întrerupsese curentul și cînd le-am spus că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
orgiastic Își arată impudic din loc În loc oasele albe ca un rînjet al eternității. Uite-l pe Dumnezeu, Îmi zic, cuprinsă deodată de un atac de genialitate, el e mort de mult și noi ne ghiftuim și ne destrăbălăm pe hoitul lui, convinși că ne mai poate apăra! La trei pași distanță, o moviliță de nisip ornată cu scoici trandafirii și cu crengi Încă Înfrunzite. Un mormînt proaspăt pe care dorm alături un pantof alb de mătase escarpen cu toc Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acum o femeie aș călări la ea ore În șir aș trece Asia călare și stewardesa asta trebuie să fie nărăvașă rău o fi roșcovană și acolo pasca mă-sii de viață că omul nu poate să se bucure de hoitul lui nici cît un cîine și ea cu dușurile Înainte și după ca să nu-ți mai tihnească nimic Suzi e mult mai naturală nu-și face probleme nu te Înnebunește cu preludiul de-ți piere tot cheful cînd o simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de deasupra ușii nu se mai stinge niciodată mereu e unul acolo care ajunge Înaintea ta și se ușurează una singură avem o singură viață cine-mi garantează că ajung teafăr la Osaka Doamne ferește măcar să știu că mi-am bucurat hoitul ăsta și că am făcut ceva să mă scoată din cireadă ce tot saltă așa și se hurducă ia să beau eu un coniac acolo sub scaun deasupra buzunarului scrie În caz de pericol folosiți vesta de protecție a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trebuie să știi să sfîșii dacă ai ceva de apărat și nu oricum care mai de care mai sus În circa tatălui și a fiului și a Sfîntului Duh fiecare cu propteaua lui de parcă omului i s-a dat un hoit cu toate sculele necesare nu numai pentru el ci să-l Împartă cu zeci și sute de indivizi impotenți care nu au ce le trebuie că Titi e timid săracu și nu se descurcă să le pui pile să intervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
matroană care ne zăpăcise pe toți cu decolteurile ei și cu modernismele Îmi dă lecții parcă o văd cu burta ascunsă sub patrafir predicîndu-mi asceza sărmanului Iov o adunătură de nebuni nu domnilor lumea e a mea atîta timp cît hoitul Își mai vede de treabă am dreptul să mă Înfrupt cît Încape scrupule față de cine se uită la mine ca la un delapidator ordinar că am Împușcat o călătorie În Japonia păi nu e dreptul meu ia să mai beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Humosu. Toamna era frumoasă. Departe de orice zgomot, la hotarul dintre moarte și viață, luminișurile foșneau într-o liniște de rai. De-a lungul pîrîului, cătunul deșira cîteva case; rîpa lui era plină de mormane de gunoaie; pe sub bozii, un hoit de cîine infesta aerul. Departe de neliniștile civilizației, în această mirifică pace se pătrundea pe o cărare ornată cu excremente. Chiar înainte de a intra între case, am fost precedați de răcnete guturale. Un număr nemăsurat de plozi cu buricele goale
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aduse în pestelca ei murdară un morman zemos de pere. Corcit cu un porc sălbatic și legat cruciș în curmeie, pe toloacă păștea un soi de mistreț cu sfîrla nemaipomenit de lungă din care trîmbița o foame neostoită. Sosite de la hoit, cîteva potăi dezveleau, pe colții albi, gingiile negre; ne mîrîiau cu dușmănie. Printre case, zmîrcurile iscate de izvoare ce țîșneau din mușchiul pădurii, sălciile unduioase și corcodușii înlocuiau fagii care, ca niște lumînări, înconjurau poiana. Bătrînul era cioplitor de linguri
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
peste optzeci de lovituri de topor, fără a mai pune la socoteală împunsăturile cu baioneta, iar cele mai zdrobite sunt capetele. A lovit cu ambele mâini ca să aibă mai multă forță. Rainer nu poate să‑și petreacă noaptea lângă niște hoituri adus într‑un asemenea hal, fiindcă îi este silă. Intră în căminul său, care deja nu‑i mai este cămin, aprinde pentru scurt timp lumina în hol, ca să creadă lumea că e surprins de priveliștea îngrozitoare, o stinge apoi imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și mamei sale ce făcuse. 7. S-a coborît și a vorbit cu femeia aceea, și ea i-a plăcut. 8. După cîtva timp, s-a dus iarăși la Timna ca s-o ia și s-a abătut să vadă hoitul leului. Și iată că în trupul leului era un roi de albine și miere. 9. A luat mierea în mînă, și a mîncat-o pe drum; și cînd a ajuns la tatăl său și la mama sa, le-a dat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
oamenilor săi. Poate că aveau viața mai așezată decât a noastră, sau poate că aveau mai multă nevoie de femei și simțiseră nevoia să le facă un cuvânt, cine știe. Cum-necum, femeia de lângă mine era hidoasă. Respirația Îi mirosea a hoit, avea prea mult păr pe față și, oricum te-ai fi uitat la ea, semăna cu un bulgăre de seu uitat la soare și râncezit peste poate. Nu capeți decât ce ești În stare să dobândești, măi Krog, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Frânghii din lemn răsucit coborau din copacii cei mai Înalți pe care Îi văzusem vreodată, amestecându-se cu frunze mari cât omul și cu crengi lungi precum brazii; era o pădure umedă, În care florile cu miros dulceag sau de hoit abia dacă vedeau lumina zilei și În care nopțile erau mai gălăgioase decât zilele. Dintre trunchiurile copacilor se ridicau lăstari plini de țepi, pe pământ creșteau frunze băloase și mari, șerpi abia ghiciți țâșneau din bălți puturoase, iar păsări galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Se simțea mult mai bine, iar maică-sa și frate-său au lăsat-o să stea o vreme la mine. Părea să-și fi venit în simțiri, doar că trăda simptomuri de nimfomană. Era cald, planeta se încălzea ca un hoit în putrefacție. Făceam plimbări lungi prin Herăstrău. Acolo, într-o seară, pe malul lacului, a vrut să facem sex. A fost incitant. Nu s-a oprit aici. Ca să mă stârnească, avu primele ei tentative de sex oral, stângace de altminteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trecător. Așa că s-au Încăierat, dar nu i-au luat decât șapca.) J. Ghințu Anton - infanterist marin „Bă, fraților, io sunt om umblat prin lume și nu găsesc alt chichirez lumii ăsteia decât că poți purta cu tine unde vrei hoitul ăsta de humă. În momentul când trebuie să-l lași sau te obligă cineva că-l ții Într-un loc, să nu-l mai miști, să nu mai fie al tău, atunci ai murit și dacă tu ai murit lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tren care le răspundeau invariabil „Nein!“, cum vor fi stat cu moralul nu știu. Știu numai că În primele două zile, nu departe de locul În care se afla căruța, o haită de câini era ocupată cu devorarea a două hoituri de cai. După ce au terminat, au lăsat oasele albe, bune de pus la muzeu, câinii au plecat Într-o direcție necunoscută. „Noi am rămas, zicea Bobocică, am rămas acolo șapte zile cu hrană și vreo trei fără nimic de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Golgotei sale, Gheorghe Mântulescu lasă din ființa sa un strop de sânge, tencuială pentru România de mâine, creștină și eternă. Noi, cei care îl ducem azi pe ultimul drum, ne închinăm smeriți la rămășițele sale pământești care nu au fost hoit, ci un instrument al sufletului prin care își va însori viața viitoare. Rănile sale vor fi mărturie după care Dumnezeu va recunoaște că aici pe pământ a slujit aproapelui, a iubit pe Hristos. Fie ca pulberea să se întoarcă în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna și dezmățul. Omul a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce au clădit și adunat de veacuri părinții noștri. Neamul se stinge zi de zi. Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nisip. Ai nevoie de egoismul care caută o speranță în disperare, atunci. O lumină tăioasă întunecă în clipa aceasta oțetarii sub un cer spălăcit, care se va colora abia spre seară. Sunt bucuros că nu trebuie să înfrunt mirosul de hoit al gunoaielor din București ori să mă feresc de câinii vagabonzi care, probabil, caută acum petice de umbră cu limba scoasă. Dar, din păcate, liniștea nu e de ajuns. 28. Zarurile au fost aruncate. Mi-am rezervat bilet de avion
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dispară tot ce i-a apropiat și legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărțirea însăși în ceva deosebit, de care să-și aducă aminte cu duioșie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât. Înțelegeam că nu vorbea întîmplător și am întrebat-o: "Ai vrea să ne despărțim?" Cum auzisem cleveteli pe seama mea și a ei la spital, am sfătuit-o să-și schimbe medicul, ca să nu mă poată învinui nimeni
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că el i-a luat zilele lui Ion, care nu mai murea și, de frică că va vorbi, s-a gândit să-i bage făină pe gât cu un melesteu. Ghițișor a zăcut într-un paravan mult timp. Mirosea a hoit de la o poștă. După ce s-a spovedit la trei zile și-a dat duhul. Cât el a trăit mergea la biserică, dar s-a văzut că era cu gândul la Maica Domnului și cu mâna în buzunarul omului. Nici Gheorghe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu chiu cu vai, l-au primit la azilul de la Schinetea, acolo unde Ciolac și a dat duhul. Cu toată împotrivirea, a fost internat, dar boala s-a agravat tot mai tare, iar trupul muribundului a început a mirosi a hoit și a început să devină insuportabil. În această situație doctorul a hotărât să-l mute cu patul într-o galerie a beciului, pe care-l are azilul. Văzându-se în ce situație a ajuns, crâșmarul îl roagă pe doctor să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]