702 matches
-
fi făcută matematic, pretins științific, rece (naziștii) sau, dimpotrivă, pasional și ardent (comuniștii). Dar există și altfel de exemple, care nu țin neapărat de politică. Unele dintre cele mai dure discursuri din partea unor făpturi umane apar, de pildă, în epopeea homerică Iliada: războinicii cuprinși de furie oarbă țin niște discursuri vitriolante și ucigătoare în efigie la adresa adversarilor lor, dar nu numai la adresa acestora (logica fiind una belică). Desigur, între discursul inflamat al lui Ahile, de pildă, și discursul procurorului sovietic Vâșinski
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
îndoielii și a neliniștii, ci a unei siguranțe interioare în ce privește sarcina esențială a vieții. Este humoristică mai ales declarația că dacă ar exista o altă viață, ar socoti minunat să-și continuie activitatea și să-și aplice metoda și erorile homerici, ca să vadă dacă lucrurile stau și cu ei la fel ca în cazul multora dintre iubiții săi compatrioți, care credeau că sînt înțelepți, fără să fie! Pare așadar pe deplin îndreptățit faptul că, în mai multe locuri, în cele spuse
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
din ce în ce mai mult unei zeități a celor morți cărora el le asigură viața de după moarte. Totuși, acest fiu al lui Zeus nu se numără printre zeitățile care locuiau în Olimp. Acesta este poate motivul pentru care Dionisos este absent din poemele homerice. Dar poate tocmai pentru aceasta, poporul grec îl îndrăgește. El era de fapt foarte popular, și grecii, simțindu-se foarte apropiați de acest zeu, îl onorau și-l cinsteau în unanimitate. "Banchetul"10 dionisiac sau adunarea băutorilor era o instituție
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
mai tîrziu, Constantin îl condamna pe ereticul Arius pînă și în scrierile sale; și lucrările lui Porphyrios au fost distruse. II. Cartea în Grecia clasică Informațiile despre carte în Grecia clasică sînt rare și fragmentare. Dacă acceptăm că în epoca homerică exista deja cartea, vom observa volumina reprezentate pe vasele antice din secolele al VI-lea și al V-lea. În perioadele clasică și elenistică nu ar putea fi vorba despre comerț de carte în sensul actual al termenului; totuși, din
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
când reapare un erou deja văzut: tabloul său îl urmează și-l încadrează ca o armură; când revedem un peisaj, o pădure, o mănăstire pe care aedul ni le-a prezentat deja, aceleași formule desemnează și însoțesc aceleași lucruri; epitetele homerice au fost găsite de acești lăutari care nu auziseră de Homer. Bucăți de povestire reîncep când le amintește vreo aluzie. Descrieri, discursuri, formule se repetă pentru a sprijini și facilita recitarea. Cântecele de gestă au un refren scurt și sălbatic
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a vă mulțumi pentru bucuriile pe care mi le-ați oferit. L-am însărcinat pe Domnul Scheffer să vă spună toate acestea mult mai bine prin viu grai! El îmi citește adesea din versurile dumneavoastră de marmură, din tablourile dumneavoastră homerice și, deși ne simțim cu totul mărunți în fața dumneavoastră, ne entuziasmează faptul că se poate aspira la desăvârșire! Marele merit al frumosului desăvârșit este că trezește izvoare până și în stânca seacă; omenirea întreagă ia parte la o mare operă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cu macedo-româna (aromana), dialect sud-dunărean al limbii române. Greacă veche/elina (l.m.): mileniul ÎI i.C. - sec. IV i.C. Sec. XVI-XI i.C. - limba miceniana cu scriere linear B. Alfabet caracteristic cu 24 de litere de origine feniciana. Poemele homerice Iliada și Odiseea (sec. IX- VIII i.C.) în dialectul ionic vechi. În ionică nouă scriu Herodot și Hipocrate. O dată cu dezvoltarea statului atenian, dialectul ionic (varianta atica: Eschil, Sofocle, Platon). Greacă koiné (l.m.): sec. IV i.C. - sec. VI d.C.
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
patru perioade: 1. protogreaca (cca 2000 i.C.); 2. greacă miceniana (cca 1600 - 1100 i.C.); linearul B - scriere silabica de origine cretana; 3. greacă veche, elina (cca 800-300 i.C.); dialecte: eolic, arcado-cipriot, ionic-atic (Eschil, Sofocle, Platon), doric, grec homeric (poemele Iliada și Odiseea, sec. IX-VIII i.C.); 4. greacă comună, koiné (sec. IV i.C. - sec. VI d.C.); formată pe baza dialectului atic; 5. greacă medie, bizantina (sec. VI - 1453); 6. greacă modernă, neogreaca (din 1453 pînă astăzi); greacă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și fără scriere; prin extindere, astăzi lingua franca denumește orice limbă vehiculara pidgin limba orală, transcriere latină 222. lituaniana O Lituania Este poate cea mai apropiată limba de indo-europeană primitivă. Similitudini surprinzătoare cu forme din sanscrita vedica și din greacă homerica. Prima tipăritura, cu alfabet gotic, un catehism luteran din 1547. Limba literară modernă - dupa 1700. În poezia populară, cîntece numite dainas, asemănate cu doina românească. familia indo-europeană, ramura baltica; flexionara; SVO latină cu semne diacritice 223. livonă (liv) N Letonia
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
îngrijit, dar pustiu acum încă spre final de vacanță. În timp ce-i dădeam ocol uitându-ne pe ferestre în interior ... apare directorul, profesor de matematică, tânăr, simpatic, care, după ce i-am spus scopul prezenței noastre, s-a pornit pe un râs homeric, explicându-ne că, poate, cu greutate, o să-i încropească și ei o normă din ore de sport, desen, română, rusă și ceva franceză... apoi ne-a prezis că nu o să mai venim ... ca și în alți ani cu alți orășeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
reînvierea omului total, în reconstituirea completă a persoanei. Excludere sau integrare a trupului în întreprinderea spirituală? Libertatea ca separare sau ca înglobare, completitudine? Pentru a marca, în ce privește atitudinea față de trup, noutatea creștină, Peter Brown menționează două utilizări cvasi-contemporane ale pasajului homeric (Iliada, IV, 443) în care Pallas Athena coborîtă lîngă zidurile Troiei acoperă maiestuos întregul spațiu de la cer la pămînt. Plotin (Enneade, 4, 3, 12) acordă această amplitudine maximă sufletului eliberat de trup. Numai sufletul, în dezvoltarea lui negrevată de povara
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ficționale precum Sherlock Holmes, deși se poate face o distincție între existența unor astfel de personaje și existența ființelor reale. Personajul ficțional "Sherlock Holmes" există ca obiect intențional, adică ca un obiect spre care se îndreaptă gândurile noastre. Numerele, zeii homerici, himerele, toate au viață pentru că dacă nu ar fi entități de un anumit fel nu am putea face nici o propoziție despre ele; existența este prerogativul ființelor 179. "Teoria descripțiilor" propusă de Russell a apărut ca un răspuns dat filosofului austriac
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
obiectul artei. Îndeosebi al sculpturii. Zeul om sau omul zeu era reprezentat în același chip și trupul cel mai frumos modelat în palestră devenea prototipul viu al statuii. În poesie, de asemenea modelul zeilor e omul. Eroii olimpici ai poemelor homerice reproduc atât de veridic pasiunile omenești încât, citind astăzi o polemică conjugală între Zeus și Hera, ai impresia că asculți o trivială ceartă între doi soți de suburbie, scandată solemn în hexametri. E o artă care imită pe cât se poate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
au fost incapabile s-o guste din pricina credinței. În speță, arta grecilor e identică cu mitologia lor religioasă. Iar fenomenul de divinizare a artei, adică de identificare a esteticului cu mitologicul, e specific grecesc. Dacă grecul credea în mitul Olimpului homeric, aceasta nu-l împiedica să guste frumusețea hexametrilor Iliadei, ci, dimpotrivă, arta îi făcea mitul mai familiar și mai apropiat. Iar dacă Benedetto Croce și-ar fi reamintit de erotismul maladiv, legat de cultul statuilor zeițelor sau de viziunea frumosului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și pe pământ pace, între oameni bună învoire!” i se pare vrednic de îngeri și ca un rezumat al religiei creștine(Chateaubriand: Le Genie du Christianisme, vol. II, p. 96). E foarte interesantă caracterizarea pe care o face el sublimului homeric și celui biblic. Sublimul homeric, înveșmântat în cuvinte mărețe, armonizate cu ideile ce exprimă, se naște din ansamblul părților și crește gradual către culminație. Sublimul biblic e neașteptat; cade și te izbește ca fulgerul fără să-ți dai seama cum
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
oameni bună învoire!” i se pare vrednic de îngeri și ca un rezumat al religiei creștine(Chateaubriand: Le Genie du Christianisme, vol. II, p. 96). E foarte interesantă caracterizarea pe care o face el sublimului homeric și celui biblic. Sublimul homeric, înveșmântat în cuvinte mărețe, armonizate cu ideile ce exprimă, se naște din ansamblul părților și crește gradual către culminație. Sublimul biblic e neașteptat; cade și te izbește ca fulgerul fără să-ți dai seama cum te-a lovit. „în Biblie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sus, biruind vrăjmașii din văzduhuri și străbătând bolta cerului ca stelele veșnice. În stele, pe care le numeau „nepieritoarele”, egiptenii vedeau mulțimea morților”(Charles-F. Jean: Le milieu biblique, vol. III, p. 80. ). Ceva mai întunecată apare aceeași credință în politeismul homeric al grecilor. Paradisul e Olimpul rezervat zeilor, ca o primăvară eternă. Muritorii merg în Hades sau în Ereb, care e un câmp de asfodele, unde sufletele lor fantomatice rătăcesc fără un destin tocmai precis. Eroii, din pricină că sunt rude cu zeii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
păgânism, căci e dată în revelația credinței ca un triumf final al vieții în nemurire. Aderând la revelație, artistul devine un comentator al lui Iisus Hristos în ordinea frumuseții. Biblia și cultul bisericesc sunt acum izvoarele marilor plăsmuiri, spre deosebire de poemele homerice care ele erau izvoarele credințelor păgâne. Două poeme se ridică în creștinism deasupra tuturor creațiilor similare întrupând nostalgia raiului: Paradisul Pierdut al lui Milton și Divina Comedia a lui Dante. Dacă paradisul se concepe în două feluri: anteistoric, ca început
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
2.2. Nici măcar "clișeele frazeologice internaționale" (tratate adesea, în chip eronat, ca formule pe deplin gramaticalizate) nu pot fi substituite prin simple perifraze. Astfel, o expresie precum călcâiul lui Ahile nu poate fi redusă la sintagma "punct slab", deoarece sintagma homerică evocă, pe lângă sensul deja amintit, o serie de alte relații textuale (un cadru eroic, o serie de calități ale celui căruia i se aplică etc.), de care se ține cont în contextul enunțării (de exemplu, nu vom întâlni niciodată expresia
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
vis necontrolat, de crepuscul de Ev. Pentru prefacere trebuie mâinile înflorite de la Cană. Mâini de olar sau pamfletar întuneca lucrul mântuit 3. Improvizația a lui Roderick Usher, ilustrează, până la un punct, poezia de inspirație, al cărui model suprem rămâne aiodos-ul homeric. Ion Barbu însuși vedea în actul de creație poetica un arc peste timp, o reîntoarcere la "faptul poetic inițial: cunună înflorita și Lira"4, prin care, înțelege o anumita "atitudine rapsodica"5. Însă aiodos-ul antic apare adesea posedat de un
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
o epocă în care epopeea și romanul cavaleresc nu erau încă separate si în oare se considera că în epopee trebuie să predomine caracterul alegoric ; cu toate acestea nu încape îndoială că Spenser credea că sicrie un poem de tip homeric. 301 Într-adevăr, o realizare de 'Un tip deosebit a criticii este descoperirea și propagarea unor noi grupări, a unor genuri cu noi trăsături : William Emipson, de pildă, include în aceeași categorie ca versiuni ale pastoralei, Cum vă place, Opera
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
desigur, este faptul că în zilele noastre drama are un regim diferit de cal al epicii (epopeea, nuvela, romanul) și liricii. Pe vremea lui Aristotel și la vechii greci, epopeea era interpretată în public sau, în orice caz, recitată : epopeea homerică era o poezie recitată de un rapsod ca Ion. Poezia elegiacă si iambică era acompaniată de flaut, poezia melică, de liră. Astăzi, în general, noi citim poeziile și romanele în gând, pentru noi înșine. *14 Dar drama continuă să fie
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
literară franceză, predicile din secolul al XVII-lea s-au transformat (după un hiat) în poezia lirică a secolului al XIX-lea. *32 Această așa-zisă continuitate pare să fie bazată (ca și legătura stabilită de Van Tieghem între epopeea homerică și romanele din seria Waverley ale lui Walter Scott, și între romanul de curte și romanul psihologic modem, legătură între opere separate în spațiu și tâmp) pe analogii existente în tendințele autorilor si publicului - quelques tendances primordiales. Dar Van Tieghem
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
reînvierea omului total, în reconstituirea completă a persoanei. Excludere sau integrare a trupului în întreprinderea spirituală? Libertatea ca separare sau ca înglobare, completitudine? Pentru a marca, în ce privește atitudinea față de trup, noutatea creștină, Peter Brown menționează două utilizări cvasi-contemporane ale pasajului homeric (Iliada, IV, 443) în care Pallas Athena coborîtă lîngă zidurile Troiei acoperă maiestuos întregul spațiu de la cer la pămînt. Plotin (Enneade, 4, 3, 12) acordă această amplitudine maximă sufletului eliberat de trup. Numai sufletul, în dezvoltarea lui negrevată de povara
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
din crampele cărnii și tenebrele sîngelui". Cioran nu trebuie luat însă à la lettre în textele sale social-politice, îndeosebi cele care au o zare de metafizică a istoriei. Delirantul și debordantul său tir lingvistic, acea demență verbală revărsată cu voluptate homerică nu au nevoie nici să fie salvate, nici scuzate și, cu atît mai puțin, nici justificate. De altminteri, Cioran nu se (mai) poate apăra și nu știm dacă un atare gest ar avea vreun sens. Iar dacă vor să o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]