1,472 matches
-
pe pergament din vremea lui Alexandru Lăpușneanu, manuscrise de înțelepciune creștină din secolul al XV-lea, cărțile Școlii Ardelene ("Lexiconul de la Buda", "Istoria pentru începutul românilor în Dachia" și "Ortografia română" ale lui Petru Maior ș.a.). Complementar, cele peste 80 hrisoave domnești, înscrise pe pergament și aurite, confirmă permanentele legături intre ținuturile românești. Slujind în egală măsură școala și biserica, dascălii brașoveni au creat valori care au menținut nestinsă flacăra de cultură din Șcheii Brașovului. Copiști, traducători, creatori de limbă literară
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
străduința învățatului Ioan Piuariu-Molnar. Constantin Brâncoveanu, Antioh și Dimitrie Cantemir au înfăptuit reforme juridice și fiscale, au deschis școli și spitale, au popularizat ideea „bunului” sau „binelui obștesc”. În 1741, Constantin Mavrocordat a introdus în Țara Românească o constituție („Marele Hrisov“), iar în 1746-49 tot el, domnind succesiv la București și la Iași, a desființat șerbia (iobăgia) în ambele principate. „Marele Hrisov” a fost publicat ca model juridic de Constituție în gazeta „Mercure de France” din iulie 1742. În 1780, „Pravilniceasca
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
au popularizat ideea „bunului” sau „binelui obștesc”. În 1741, Constantin Mavrocordat a introdus în Țara Românească o constituție („Marele Hrisov“), iar în 1746-49 tot el, domnind succesiv la București și la Iași, a desființat șerbia (iobăgia) în ambele principate. „Marele Hrisov” a fost publicat ca model juridic de Constituție în gazeta „Mercure de France” din iulie 1742. În 1780, „Pravilniceasca condică“, redactată de domnitorul Alexandru Ipsilanti, a modernizat legislația Țării Românești. În 1784, celebrul „Supplex libellus valachorum”, redactat în principal de
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
chir Sofronie de la mănăstirea Cozia”. De fapt până în jurul anului 1450, mănăstirea Cozia a fost proprietara unei guri de ocnă, fiind cea care exploata și vindea sarea, ca urmare a unui hristov al domnitorului Mircea cel Bătrân. De asemenea, numeroase hrisoave, purtând pecetea domnitorilor, consemnează numele târgului numit de obicei ""Ocna Mare"": Vlad Călugărul, Radu cel Mare, Vintilă Voievod, Radu Paisie, Simion Movilă, Radu Șerban și Radu Mihnea. "Sarea" aducea venituri importante în visteria domniei și astfel devenea un element esențial
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
dată într-un act din 24 mai 1602, când Ieremia Movilă întărește fiilor vornicului Cârstea Balș satul Albești, împreună cu alte sate, deoarece și-au pierdut ispisoacele „"când au intrat Mihai Vodă cu hicleșug în Moldova(...) arătând înaintea domniei sale precum că hrisoavele și ispisoacele ce le-au avut ei de la Ștefan Voevod, de la Alexandru Voevod, de la Ioan Voevod și de la Petru Voevod și de la alți domni de mai înainte, pe a lor drepte ocini și moșii, pe satul anume Albeștiu di pe
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
Lambros a găsit un document la Muntele Athos în care se afirma că Moravii, Sârbii, Vlahii și Slavii din Iliria au fost botezați în timpul Imparatului Mihail al III-lea în anul 867. Vasile Bulgaroctonul îi menționează pe vlahi într-un „hrisov” din 980 în contextul Vlăhiilor din Peninsula Balcanică. Despre aceasta relatează cronicarul bizantin Kekaumenos (sec. XI). Istoricul Brezeanu consemnează că prima mențiune bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas din secolul al X-lea
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Băsești. Atât satul Viișoara cât și celelalte sate ale comunei sunt așezări de răzeși, atestate încă din secolul al XV-lea. În 1463 Ștefan voevod emite un ispisoc întăritor unui Petre Viltoteanul pe Viltotești, lângă Băsești. Într-un extras din hrisovul lui I. Sandu Sturza din 22 iunie 1824 în pricina dintre Ioniță Anton Ciolpan, ce țin de Viltoteștiși între stolnic Ieremia Giușcă, stăpân pe Cîrpești gasim însemnările "... în care se arată și un ispisoc din 6971 (1463), de la Ștefan voevod
Viișoara, Vaslui () [Corola-website/Science/301920_a_303249]
-
și că a zidit ""așijdere și Bârnova, lângă Iași, care apoi au fârșit-oă Dabije-vodă"" . Amintind din nou ctitoriile domnitorului, cronicarul umanist subliniază că ""și au urdzit și Bârnova pre numele său, supt dealul Pietrăria lângă Iași"". O altă mărturie este hrisovul domnesc scris la Iași în Cancelaria domnitorului Miron Barnovschi în ziua de 11 noiembrie 1628: "“Io Miron Barnovschi Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Iată au venit înaintea domniei mele și înaintea tuturor boierilor domniei mele, mari
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
cunoască în mod precis hotarele, istoricul Constantin C. Giurescu opinează că județul Jaleș cuprindea satele Bălești, Cereș, "Dăbăcești",Leurda, Ploștina, Rasova, Tămășești și Turcinești, iar sociologul Ilie Bădescu menționează în plus satele Bălcești, Ceauru și Vereșevo. Prima mențiune este în hrisovul din 3 octombrie 1385 prin care domnitorul Dan I "donează mănăstirii Tismana acest sat (Tismana) din judetul Jaleș pe amândouă părțile cât a fost Ligăcească și Rusească" și prin care acesta întărea mânăstirii Tismana vechile moșii, dăruindu-i și "un
Județul Jaleș () [Corola-website/Science/323499_a_324828]
-
de pe Cazania de la biserica Fălticenii-Vechi, în anul 1779, iar conform Condicii Visteriei nr. 23 din 1824, în anul 1772. Despre orașul Fălticeni se spune în „Marele Dicționar Geografic al României” că este întemeiat de Ioniță Bașotă în anul 1780, prin hrisovul domnitorului Constantin Moruzi, din 8 august, și că îndată după întemeiere, târgul Șoldănești, adică Fălticenii de astăzi, s-a populat cu locuitori din satul Baia, refugiați aici în urma unei mari inundații a râului Moldova (nu există însă nici o atestare documentară
Fălticeni () [Corola-website/Science/296986_a_298315]
-
Fălticenii de astăzi, s-a populat cu locuitori din satul Baia, refugiați aici în urma unei mari inundații a râului Moldova (nu există însă nici o atestare documentară în acest sens). Din anumite cercetări se spune că orașul a existat înainte de data hrisovului domnesc din 8 august 1780. Satul "Folticeni" este menționat în documente din 1490 și 1550, când voievodul Alexandru Lăpușneanu scrie că satul și terenul aferent aparțin Mănăstirii Moldovița. Oficial, așa cum reiese din hrisovul dat de domnitorul Constantin Moruzi, orașul a
Fălticeni () [Corola-website/Science/296986_a_298315]
-
spune că orașul a existat înainte de data hrisovului domnesc din 8 august 1780. Satul "Folticeni" este menționat în documente din 1490 și 1550, când voievodul Alexandru Lăpușneanu scrie că satul și terenul aferent aparțin Mănăstirii Moldovița. Oficial, așa cum reiese din hrisovul dat de domnitorul Constantin Moruzi, orașul a luat ființă la 8 august 1780 pe moșia Șoldănești a stolnicului Ioniță Bașotă. Așezarea este mult mai veche, așa cum susține și Arthur Gorovei, deoarece vechimea ei se confundă cu vechimea satului Fălticenii-Vechi despre
Fălticeni () [Corola-website/Science/296986_a_298315]
-
sau Trei Ierarhi-Colțea este o biserică din București care a aparținut ansamblului Mănăstirii Colțea, acum dispărut, căreia Turnul Colței îi servea drept clopotniță. Biserica a fost terminată probabil în jurul datei de 18 octombrie 1702, când a primit un hrisov patriarhal. Biserica Colței este astăzi cel mai vechi edificiu bucureștean funcțional, aflat încă în picioare. Are statut de monument istoric cu . Biserica de piatră cu hramul Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur, prăznuiți la
Biserica Colțea () [Corola-website/Science/313161_a_314490]
-
origini, structura politică internă permitea marilor feudali să aibă o putere atât de mare, încât la prestarea jurămîntului de vasalitate al domnitorului către suzeranul Poloniei, acesta pentru a fi sigur ca va fi ascultat cerea și iscălitura acestora pe același hrisov sau pe unul negociat separat. În anul 1387 Petru I Mușat a depus omagiu de vasalitate regelui polon atât în numele său propriu, al „cetăților valahe” („valahie castra”) cât și a boierilor „pământeni ai Valahiei” („terrigenarum terre Valachie”). Țara Moldovei era
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
bună parte structura și ocupațiile de bază ale locuitorilor. Comuna Făgețelu iese în evidență în primul rând prin funcția ei agricolă și, într-o mai mică măsură, prin disponibilitățile de tip comercial-industrial. Satul cel mai vechi atestat documentar este Făgețelu (hrisovul domnesc din 1475, 1 iunie); satul Păcala în 1677, satul Ciorîca în 1644, satul Isaci sau Badea figurează în 1818, satul Gruiu în 1822 iar Pielcani în 1872 . (Anexa nr. 2 și 3) Față de reședința comunei, satele sunt așezate la
Comuna Făgețelu, Olt () [Corola-website/Science/301976_a_303305]
-
drumul național Slatina - Râmnicu-Vâlcea de la sud la nord. Cea mai apropiată stație de cale ferată este gara Corbu, situată la 35 km. Cea mai veche atestare documentară a satului Făgețelu (sat care dă și denumirea actuală a comunei Făgețelu) este "Hrisovul domnesc" din anul 1475. Pe teritoriul comunei Făgețelu, în satul Chilia, se află un muzeu sătesc, operă și contribuție a sculptorului Nicolae Nica. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Făgețelu se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior
Comuna Făgețelu, Olt () [Corola-website/Science/301976_a_303305]
-
limbile au cuvântul lui Dumnezeu în limba lor, numai noi, românii n-avem” - aceasta fiind o dovadă clară a faptului că e de origine română, precizează prof. M.G. Popescu. „Numele de Coresie apare încă din 1525, septembrie 8 (...) pe un hrisov al lui Radu de la Afumați, emis din Târgoviște, prin care întărea episcopiei Buzău țigani, mori, pește, miere, grâu, vin, o cărășie, scris de «și eu Coresi diac, care am scris în cetatea de scaun Târgoviște, luna septembrie 8 zile, și
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
întărea episcopiei Buzău țigani, mori, pește, miere, grâu, vin, o cărășie, scris de «și eu Coresi diac, care am scris în cetatea de scaun Târgoviște, luna septembrie 8 zile, și de la Adam ani curgători 7034/1525”. Coresi a mai scris hrisoavele din 1527 și 1528, tot din Târgoviște, urmate de cele din anii 1529, 1531, 1532-1535 semnate “păcătosul și cel mai mic Coresi care am scris această carte. Eu, Coresi logofătul am scris în scaunul orașului Târgoviște (...). Coresi scriitorul sau simplu
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
Calimacco relatează despre voievozii Petru și Ștefan care ar fi avut un conflict pentru succesiunea la tron după moartea tatălui lor, Ștefan, „voevod al țării Sepenițului”, voievodat care se afla în partea nordică Moldovei, între Prut și Nistru. Într-un hrisov din 1384, domnul Roman I o numește pe mama sa cu termenul de „Kneaghina” Mușata, care se traduce prin „doamnă (soție de domn)”, ceea ce ar însemna că bărbatul ei, al cărui nume nu este menționat, a domnit la un moment
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
lămurite prin știrile, ce ne-au rămas”", afirma că "„Costea Voevod, care, dacă nu e fiu al lui Bogdan, mai probabil este fiul lui Lațcu Voevod, care fiu însă n-a domnit, murind nevârstnic.”" Argumentul lipsei lui voievodului Costea din hrisovul din 1403 al lui Alexandru cel Bun, nu este considerată o dovadă temeinică a inexistenței domniei acestuia, având în vedere atât domnia foarte scurtă a acestuia cât și faptul că documentul menționat este cunoscut doar dintr-o traducere polonă la
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
refăcută în secolul al XVIII-lea , în jurul anului 1760. Edificiul avea acoperiș de draniță, care a fost înlocuit în 1797. Încă din vechime, a beneficiat de anumite danii și privilegii din partea domnitorilor. Aceste privilegii au fost confirmate și sporite prin hrisoave ale voievozilor Alexandru I Mavrocordat (în 1785), Alexandru Moruzi (la 6 august 1792), Mihail Suțu I (în 1793), Scarlat Callimachi (în 1813) și Mihail Suțu al II-lea (la 30 iulie 1820). Printre enoriașii săi se aflau mulți boieri din
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
și către părțile tătătrești și pe amândouă părțile peste toată Podunavia încă și până la Marea cea Mare și stăpânitor al cetății Dârstorului. A binevoit domnia mea cu a sa binevoință, cu inima curată și luminată și am dăruit acest atotcinstit hrisov boiernașilor domniei mele, Vlad cu nepoții săi, Șișa și Buia și lui Stănilă cu frații săi, ca să-i fie lui Vlad cu toți nepoții lui, Buia, Șișa și lui Stănilă cu frații lui, sătul numit Bela, care este în județul
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
de la slujbele mici până la cele mari, de acestea toate să le fie de ohaba lor și copiilor lor, nepoților și strănepoților cât va trăi domnia mea și cât va trăi fiul domniei mele, Mihail voievod... Iată aceștia sunt martorii acestui hrisov: Radu ban-vornic, jupan Martin, Aga ban, jupan Stoica rusul, jupan Dragomir dela Segarcea, baldovin logofăt, Micul vistier și Vasea purtătorul de sabie, Stanciu comis, Manea stolnic, Gherghina paharnic. Și eu, Mihail gramatic, care am scris la Argeș, luna Iunie 10
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
se încolțește cu D-lui Lupu Glogoveanu, apoi ...................... Mai întrebarăm și pa numitei Sibinesci și dahoriesei ce le die Vâlcani, de au vreo carte să ne ne va arate și să ne arata pătrașcu Cârșat cei dice și Sibin, un hrisov cu leatu 7000 (1492) ce era făcut pe hotaru Sisinesci, să vădu că moșia mari numiți Sibinesci cu cetași lor, al 2-lea Zaharesci ce se și sic Vâlcani se împarte pe în două cu Sibinesci și Ocolnica acesta ce
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
localitatea Betegi. Satul s-a mai numit și Adunați pentru că, cu timpul a roit prin străinașii venți din Râca, Căldăraru, Strâmbeni și Izvoru de Jos. Satul s-a așezat pe moșia Strâmba, moșie care, în anul 1684, este dată cu Hrisov domnesc de către Șerban Cantacuzino, înainte cu patru ani de a muri, lui biv-vel-clucer1 Tudoran care la rândul lui se călugărise și dăduse moșia ca danie Sfintei Mânăstiri Aninoasa din județul Muscel. Între anii 1830-1824 găsim moșia sub denumirea Burdea-Căldăraru sau
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]