633 matches
-
lui Kawabata, ca pe un mesaj al prieteniei, mai bine zis un hohot de râs uriaș, apocaliptic, de care cimitirul răsună, ca ca de un strigăt izbăvitor, de eliberare a durerii. Douăzeci și cinci Vânzătoarea de ziare a scos capul pe micul hublou al chioșcului și Îl cercetează pe Antoniu, cu vădită curiozitate. ,,Ce ți s-a Întâmplat? Nu te-am prea văzut În ultimul timp. Ai renunțat și la ziare.. Nu te mai interesează cancan-urile politice, ai lăsat baltă Uniunea Europeană?. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
las să intri la mine În cameră! Fardul verde, gros, supărător de verde sub sprânceana smulsă nemilos pe pleoapa fanată, deasupra genelor Încleiate gros, supărător de negre, culorile, mereu, ele fac prima diferență Între lumea ta și lumea lor! Lângă hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă, larg deschisă, farfurioara roz de plastic a și rămas goală, dincolo de hublou, albul orbitor, catifelat, dedesubt, macheta minusculă a unui alb oraș-jucărie, a alunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mereu, ele fac prima diferență Între lumea ta și lumea lor! Lângă hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă, larg deschisă, farfurioara roz de plastic a și rămas goală, dincolo de hublou, albul orbitor, catifelat, dedesubt, macheta minusculă a unui alb oraș-jucărie, a alunecat prea repede sub aripa avionului? Ai Închis ochii, să nu-l mai vezi, nu știu cine sunteți și nu mă interesează, ai vrea să strigi, am atâta de lucru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prieteni de pahar și mă simțeam diferit. Școala întârzia să înceapă cu adevărat. Toată toamna ne au dus la cules de roșii, de căpșuni și de sfeclă într-o dubă acoperită cu tablă, fără geamuri, și doar cu un singur hublou deasupra capului pe unde priveam cu toți spre lumină. Înăuntru mirosea a balegă, transpirație și a sânge și noi trebuia să mergem în fiecare zi înghesuiți în acel spațiu stând în picioare și împingându-ne unii în alții la fiecare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
după ce mi-am ocupat locul, mi-am legat, liniștit, centura de siguranță. În jurul meu se amestecau zgomotele: râsete, pălăvrăgeală, vibrația motoarelor. Totul pe muzică, o melodie moale, acasă anume pentru a ne relaxa angoasele. Întreg universul colcăia de apă, pe hublourile avionului se prelingeau picături mari și, așteptând decolarea, mi se părea, cumva, că Dumnezeu se uita la noi ca la peștii dintr-un acvariu. Apoi, ploaia a rămas undeva jos, unde continua să plouă, in timp ce avionul se apropia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un acvariu. Apoi, ploaia a rămas undeva jos, unde continua să plouă, in timp ce avionul se apropia de flacăra albastră a cerului. Am scos din servietă o carte și m-am cufundat în lectură. Când m-am uitat prin hublou iarăși, într-un târziu, zburam deasupra unor nori care se vedeau sub noi ca o întindere de zăpadă veche și murdară. Pe urmă, în nori au început să apară spărturi din ce în ce mai mari. La un moment dat, avionul s-a înclinat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
iarăși, într-un târziu, zburam deasupra unor nori care se vedeau sub noi ca o întindere de zăpadă veche și murdară. Pe urmă, în nori au început să apară spărturi din ce în ce mai mari. La un moment dat, avionul s-a înclinat. Hubloul prin care priveam a fost ars de lumină și, într-o spărtură, am văzut vârful pleșuv, însingurat al Olimpului. Mi s-a făcut teamă să nu ratez acel moment de excepție în care zburam deasupra zeilor, încît, din prea multă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
marea. Dar am avut ghinion. Cabina care ne-a revenit (mie și lui Sorin Preda, căci am fost repartizați alfabetic) e situată la nivelul cel mai de jos (botezat "Ne-reus"), în burta vasului. În loc de fereastră, cabina e prevăzută cu un hublou metalic, gros, bine ferecat, ca să nu cedeze presiunii apei. Căci "Nereus" se găsește sub nivelul mării. Îmi dau seama după zgomotul valurilor. Păcat. Am început-o prost. Voi "auzi" marea, cea mai mare parte din timp, în loc s-o "privesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am coborât. Senzație că am rămas singur pe vapor. Zgomotul valurilor se amestecă acum cu muzica simfonică de la difuzor. Patetica lui Ceaikovski sună mai dramatic, parcă, în aceste condiții. Stau ca în burta unei balene, în această cabină-celulă, cu un hublou metalic gros, de care duhurile mării se izbesc mânioase. Dar nu asta am vrut? Să văd și partea ostilă a mării. Iată, am ocazia. Am înghițit o pastilă contra "răului de mare". Preventiv, căci, până acum, slavă Domnului, n-am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
curios. Dacă trebuie să rămân mai mult timp nemișcat, fără săi fac nimic, mă plictisesc. Suport greu starea de repaos. Cobor în cabină, ascult muzică, pe fundalul zgomotului surd al valurilor. Îmi imaginez ce s-ar putea vedea dacă, în locul hubloului metalic, ar fi un geam gros, apoi dau o raită pe la "Poseidon" și pe la recepție, casc gura pe la bibliotecă și, finalmente, mă duc să mă așed la coac pentru masa de prânz, tot în "marele salon". Ne apropiem de Bosfor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Reaprind lumina. Ne va fi dat, oare, să nu scăpăm de furtuna pe care o așteptam pe Marea Neagră? Îmi închipuiam că, odată ieșiți din Marea Neagră, suntem în afara oricărui pericol. Se pare că m-am înșelat. Valurile izbesc din ce în ce mai furioase în hublou. Ce naiba se întîmplă? Poate că ar trebui să mă îmbrac și să mă urc în "marele salon", unde sunt ceilalți. Aș putea să mă lămuresc cât de mari sunt valurile și ce informații meteo există. Aici sunt tentat să exagerez
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
planuri pentru Leej, dar mai întâi trebuia ca ea să se convingă că destinele lor erau legate. Se uită la ceasul de bord și se înfioră. Cele patru minute se scurseseră. Mai ezită încă un moment, apoi se similariză la hubloul deschis de lângă panou. O secundă, spintecă aerul în căutarea unui punct de sprijin. Brațul i se agăță de armătura metalică a hubloului. Gândindu-se că era un loc pentru a pătrunde, îl fotografiase prin lunetă, pe când aerulota se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bord și se înfioră. Cele patru minute se scurseseră. Mai ezită încă un moment, apoi se similariză la hubloul deschis de lângă panou. O secundă, spintecă aerul în căutarea unui punct de sprijin. Brațul i se agăță de armătura metalică a hubloului. Gândindu-se că era un loc pentru a pătrunde, îl fotografiase prin lunetă, pe când aerulota se afla la sol. Se ridică în deschizătura cilindrică. 11 Non-axiome În interesul rațiunii, INVENTARIAȚI. Nu folosiți exprimarea: "Două fetițe ", dacă aveți cumva de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cilindrică. 11 Non-axiome În interesul rațiunii, INVENTARIAȚI. Nu folosiți exprimarea: "Două fetițe ", dacă aveți cumva de spus: "Maria și Jeanne, două fetițe, distincte una de cealaltă și de toți ceilalți locuitori ai lumii..." De la locul său, agățat cum era de hublou, Gosseyn auzea murmurul confuz al unei discuții; fără să distingă cuvintele, constata că era vorba de un bărbat și o femeie. Prudent, vârî capul înăuntru. Văzu un culoar larg. La zece metri în stânga se găsea panoul deschis prin care intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în forfota străzii. Și iată-mă stând cu o porție triplă de scotch în mână, în artificiala grotă de pe aeroportul Kennedy, în timp ce pe boltă rulează un film zgomotos despre viitorul apropiat - un bun pe care eu îl văd printr-un hublou și căruia directorul de imagine i-a dat o lumină excelentă. În jurul meu se scurg oamenii cu fețele lor de aeroport, cu fețele pe care și le-au tras în vederea plecării. Venind din toate părțile, se îndreaptă agale spre avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în central park vor să dezgroape un copac și să-l planteze cu rădăcinile în sus poem cu beatles mi se făcuse noapte îți pictasem în geam o frunză de care să te agăți stăteam în ochii tăi ca în hubloul unui submarin și frunza galbenă se încăpățâna să rămână suspendată se hrănea din lună cu clorofilă de miere avea genuchii umezi precum partiturile stropite de ploaie îți făcea semne disperate în limbajul surdo muților mâine oamenii or să-ți pară
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
stâncă, cu găuri din loc în loc, bordate cu un strat străveziu de mușchi sau ierburi uscate. Baza era alcătuită din găuri mari și rotunde, ce descreșteau pe etajele superioare și se terminau cu niște ferestre mici și ovale ca niște hublouri. Acest perete vertical îmi amintea de locuințele troglodite din Hopi Land. Dacă frunzele-vele dispăreau una câte una printre ferestrele rotunde și generoase de la etajele inferioare, din găurile mici de pe nivelurile superioare porneau furnicile lucrătoare, grăbite să ia drumul invers pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vizita ei pe pământ, toți bărbații tribului Makonde vor purta o amuletă cu chipul maimuței la gât. Fereastra Pastel Tocmai în punctul unde valea se împreună cu cerul, arareori, se deschide puțin înainte de asfințitul soarelui o fereastră de lumină, ca un hublou. Și pe măsură ce soarele se retrage lent și opac sub pământ, cadrul ferestrei se dilată și lumina dinlăuntrul ei se revarsă în afară, pe la colțuri mai ales, în bulboane cristaline. Apoi, o să dispară ca și cum n-ar fi fost mirajul unei instanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei, și nici măcar ea nu mai putea distinge limbile vorbite de vecinii ei. Ies în grădină să-mi limpezesc mințile și privesc intens la soarele ce coboară lent sub linia orizontului. Un cadru fluid și cristalin de lumină, ca un hublou, se concretizează sub ochii mei și-și conturează tot mai clar marginile. El crește în dimensiuni și se apropie lent, obturând tot orizontul. Și prin structura fluidă și luminoasă a ferestrei încep să disting forma mesei mele triunghiulare de praznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mare. Efectuați între șase și zece respirații profunde; „Împingerea palmelor spre Cer”: după ultima expirație, întoarceți palmele spre exterior și continuați să ridicați brațele deasupra capului odată cu următoarea inspirație. Cu mâinile deasupra capului și palmele spre cer, formați un mic „hublou” cu degetele mari și cu arătătoarele, ținând coatele puțin îndoite și brațele rotunjite. Priviți prin „hublou” și realizați între șase și zece respirații profunde, înclinând pelvisul spre spate în timpul inspirației și împingându-l în față în timpul expirației. Datorită capului ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
palmele spre exterior și continuați să ridicați brațele deasupra capului odată cu următoarea inspirație. Cu mâinile deasupra capului și palmele spre cer, formați un mic „hublou” cu degetele mari și cu arătătoarele, ținând coatele puțin îndoite și brațele rotunjite. Priviți prin „hublou” și realizați între șase și zece respirații profunde, înclinând pelvisul spre spate în timpul inspirației și împingându-l în față în timpul expirației. Datorită capului ridicat, blocarea de la nivelul gâtului ne se folosește în această poziție;0 „Împingerea palmelor spre Pământ”: după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
primească primele bancnote din noaptea de Revelion. Un adolescent În haine curate mima În fața unei vitrine diverse posturi care, prin grație, puteau stârni mai degrabă admirația decât mila trecătorilor. Gândești că ești Karli Kaplin, mă, Garincea, strigă un bătrân prin hubloul de aerisire al unei sticle de vodcă, o replică În miniatură a rachetei Soiuz 1. Așezat pe un scaun și Îmbrăcat ca un cazac, bătrânul ducea din când În când la buze o sticlă, demult goală, de Stalinskaya. Tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
obosit și inutil ca o jucărie stricată. Tresări. Lângă sticlă dădea din coadă un cățel fără domiciliu fix. Părinții săi erau la lătrat În Spania, iar el profita de absența lor și hoinărea prin oraș liber și fericit. Bătrânul Închise hubloul și deschise sasul. Potaia năvăli Înăuntru și Îi sări În brațe, Începu să-l lingă pe obraz mai Întâi, apoi pe frunte. Bătrânul se lăsa răsfățat. Chiuia de plăcere. Bucuria lui Însă nu interesa pe nimeni. Soarele era tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nou”. — Și? Și? întrebară în unanimitate roboții. Ne-am înscris corect pe orbită, ne-am învârtit noi ce ne-am învârtit, nu prea tare, că tovarășa Smaranda avea grețuri, și, cam pe la telejurnal, ajungem în dreptul satelitului. Mă uit eu pe hublou... ce să vezi? Satelitul nu-i! „Nu se poate!”, îmi zic și mai verific o dată coordonatele, traiectoria, o verific și pe tovarășa Smaranda dacă n-a umblat la butoane, că știți cum sunt ele, le atrage să apese, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se mai văzu. Oftând, roboții de jos, care o urmăriseră pierzându-se în cer, fluturară cât fluturară, în semn de rămas bun, hârlețele, apoi își reluară săpatul. În navă era liniște. Robotul debutant Stejeran 1 stătea cu fața lipită de hublou și privea în urmă. Pământul își arcui marginea ca o elipsă, apoi deveni rotund și-n cele din urmă apăru ca o minge albăstruie șutată cu sete în spațiu. — Ce păcat că n-am fost programat să am sensibilitate! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]