1,233 matches
-
în acord cu propria lor credință referitoare la naștere și moarte. Este vorba de paideia (paideia) elină și humanitas latină. Cea din urmă conținea ideea că homo („omul”) s-a născut din pământ (humus) și trebuia să se reîntoarcă în huma din care s-a ivit. Era vorba de un rit de înmormântare, moștenit (sau învățat) de la etrusci, care repudia practicile străvechi ale abandonării cadavrelor sau ale incinerării defuncților. Se pare că latinii și etruscii îi considerau „barbari” și „fiare” pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
practicile străvechi ale abandonării cadavrelor sau ale incinerării defuncților. Se pare că latinii și etruscii îi considerau „barbari” și „fiare” pe cei care nu-și înhumau morții. Humanus, „uman”, era numai cel care avea grija „închiderii ciclului vieții” izvorâte din humă. Viața era o „cursă circulară” între naștere și moarte. O astfel de viață riguros orânduită de zei era caracteristica distinctivă a „umanității” (humanitas, humantatis) față de bestialitate și barbarie. Era, în esență, un curriculum vitae, o „cursă circulară a vieții
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din poema Cetatea Soarelui, întrecut în putere plasticizantă doar de cel din Seceta mare de Tudor Arghezi: „Dorm vinete lanuri, dorm văile - dorm/ Ca pete de moarte pe hoitul enorm.../ Vârtejul de flăcări se-nalță, coboară,/ Sărută și soarbe din huma amară/ Nădejdea rodirii și visul de rouă/ Și țăndări de pară în locu-le plouă”. Prelucrarea lui M. după Cântarea Cântărilor încântă și ea, îndeosebi prin secvențele dominate de vizual: „Frumoasă ești iubita mea, frumoasă ești!/ Nu-s ochi de porumbiță
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
cultură, București, 1982, 126-141; Steinhardt, Critică, 228-238; Vasile Vetișanu, Vasile Pârvan: idealul uman și valorile vieții, București, 1983; Al. Zub, Pe urmele lui Vasile Pârvan, București, 1983; Vasile Pârvan interpretat de..., îngr. Ștefan Lemny și Al. Zub, București, 1984; Ion Humă, Vasile Pârvan. Laudă gândului, București, 1987; Vasile, Conceptul, 179-185; Cioculescu, Itinerar, V, 432-438; Negoițescu, Ist. lit., I, 344; Dicț. esențial, 629-631; Pagini din corespondența Vasile Pârvan-Sextil Pușcariu, îngr. Magdalena Vulpe, București, 2002; Zamfirescu, Istorie, II, 216-222. D.Mc.
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
presupoziții. O corelație ridicată între două fenomene nu reprezintă prin ea însăși o garanție a cauzalității. În realitate, cele două fenomene pot fi efecte independente ale aceleiași cauze. Există aici o lecție foarte importantă care trebuie reținută. Avertismentul lui David Hume de a nu trece de la post hoc (după aceea) la propter hoc (din cauza aceea) este, în sociologie, deosebit de actual, datorită complexității fenomenelor sociale. O regularitate empirică, oricât de puternică ar fi ea, nu poate fi încă expresia unei legi cauzale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
impune schimbări asupra altuia. Putem fi doar martorii unei succesiuni de stări înlocuite una de către cealaltă. Putem observa cum schimbările dintr-un prim set de fenomene preced în mod regulat schimbările într-un alt set de fenomene. Filozoful britanic David Hume numea asta „conjuncție constantă”. Nu putem observa, însă, impunerea propriu-zisă, mijlocul prin care Xi forțează impunerea de schimbări în Yi. Tot așa cum nu putem observa nici condiția consecutivă rezultată în mod reciproc. Nu va mai exista niciodată un aranjament de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ideile sale și publică un articol care va deveni teoria statistică Bose-Einstein aplicabilă particulelor elementare cu spin întreg, numite bosoni. Împreună cu Conrad Habicht și Maurice Solovine, Einstein înființează "Akademie Olympia". Studiile și lecturile includeau: Henri Poincare, Ernst Mach și David Hume, autori care au avut o puternică influență științifică și filosofica asupra lui. Einstein a fost ținta a numeroase atacuri antisemite în Germania. Chiar și teoriile sale științifice au fost ridiculizate în public, inclusiv Teoria relativității restrânse, ca fiind "negermane". Odată cu
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
modernității inițiatoare au fost construite în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea ale Iluminismului. Odată cu acestea, s-au ivit și premisele reflecției sociologice asupra modernității. Generații succesive de philosophes ai epocii iluministe, de la Voltaire și Montesquieu la D. Hume, J.-J. Rousseau, D. Diderot sau J. D’Alembert și apoi la Im. Kant, A. Smith, A.Q. Turgot, M. de Condorcet sau A. Ferguson, au luat ca referință realizările din științele naturii ale epocii, au aplicat faimosul dicton al
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
luat ca referință realizările din științele naturii ale epocii, au aplicat faimosul dicton al lui Kant - Sapere aude („Îndrăznește să cunoști”) - în toate abordările lor și, treptat, le-au extins la domeniul uman și social, pentru a constitui ceea ce D. Hume a numit „științe morale”. În această perioadă, s-a pus problema înțelegerii mai profunde a condiției umane ca preludiu al emancipării omului modern de ceea ce în epocă se considerau a fi constrângerile superstițiilor, ignoranței, ideologiei sau relațiilor sociale feudale. Acum
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
depășite prin tranziția către modernitate. Și tot acum, în numele afirmării unei raționalități științifice atotcuprinzătoare, se considera că filosofia morală veche trebuia înlocuită de acea „știință morală” în care înțelegerea naturii umane devenea esențială pentru construcția unei „științe a omului”. D. Hume mergea până acolo încât să considere că „știința omului este singura fundație solidă pentru alte științe”, anticipându-l astfel pe A. Comte, care, peste circa un secol, plasa sociologia, ca știință a societății, în vârful ierarhiei științelor. Germenii viitoarelor științe
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
remușcări de către „enciclopediști”. Critica noțiunii de revelație coincide cu deconstrucția conceptului de inspirație (testimonium Spiritus sancti internum). Această decizie teoretică a modernității deschide drumul cercetării istorico-critice a Scripturilor. Semnificativă pentru poziția radical sceptică a epocii iluministe rămâne opera lui David Hume (Treatise of Human Nature, 1739-1740; Natural History of Religion, 1755). În pofida obiecțiilor lui J.G. Hamann adresate pretențiilor de cunoaștere a priori, pentru Kant (Die Religion innerhalb der Grezen der blossen Vernunft, 1793), revelația este un concept dogmatic, cu rol fondator
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
două mari discipline ale concretului: mistica și fenomenologia. Vasul răbdării și chipul blândețelortc "Vasul răbdării și chipul blândețelor" Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut Ioan 20, 29 Orice miracol îl înțelegi după ce se stinge irevocabil. Înrădăcinați în huma melancoliei, nu mai trăim cu intensitate decât amintirea. S-ar părea că judecăm întotdeauna adevărul dragostei după comoția inocentă a începuturilor și emoția impură a despărțirilor. Ratăm frecvent marile întâlniri cu prezentul, sub un spectru paseist, înecați în retorica crizei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
importante pot juca, la un moment dat, stabilitatea, productivitatea și elasticitatea unui sistem din care fac parte și oamenii. Dintr-un alt punct de vedere socotit liberal, după opiniile savanților de anvergură René Descartes (1596-1650), John Locke (1632-1704) sau David Hume (1711-1776), diversitatea face posibilă libertatea alegerii de către indivizii care doresc să aleagă dintre diferite alternative posibile. Din acest punct de vedere, diversitatea alegerii unei alternative dintr-un set posibil are o valoare directă asupra indivizilor pentru a alege ceva realizând
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
Printre cele mai recente cărți ale sale: False Dawn: The Delusions of Global Capitalism (Granta Books, 1998), Two Faces of Liberalism (Polity Press, 2000) - lucrarea prezentată în aceste pagini -, Straw Dogs: Thoughts on Humans and Other Animals (Granta Books, 2002), Hume on Liberty and the Market. A Twenty-First Century Perspective (David Hume Institute, 2002), A Qaed and What It Means to Be Modern (Faber and Faber, 2003). A mai semnat cărți importante de teoria și istoria liberalismului anglo-saxon, între care unele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
of Global Capitalism (Granta Books, 1998), Two Faces of Liberalism (Polity Press, 2000) - lucrarea prezentată în aceste pagini -, Straw Dogs: Thoughts on Humans and Other Animals (Granta Books, 2002), Hume on Liberty and the Market. A Twenty-First Century Perspective (David Hume Institute, 2002), A Qaed and What It Means to Be Modern (Faber and Faber, 2003). A mai semnat cărți importante de teoria și istoria liberalismului anglo-saxon, între care unele se ocupă de John Stuart Mill, Friedrich Hayek și Sir Isaiah
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
consens rațional, așadar pe condiții ideale, se cere înlocuită cu vechea-noua toleranță a liniei Hobbes - Isaiah Berlin - Gray, toleranța ca modus vivendi. În această ambițioasă întreprindere, inspirația intelectuală poate fi găsită la Hobbes, așa cum am mai spus, și la David Hume; dar mai ales, și mai aproape de noi, la Sir Isaiah Berlin și Michael Oakeshott (precum și Joseph Raz, Stuart Hampshire, Richard Wollheim, Peter F. Strawson, Bernard Williams). În consecință, liberalismul devine mai modest, iar după unii chiar minimalist 6. Potrivit lui Gray
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sânul căruia s-au întâlnit și s-au despărțit figuri ca Mircea Eliade și Gershom Scholem. Prin Hayek, liberalismul clasic și-a accentuat partizanatul în favoarea tradiției Locke-Adam Smith, evacuând influența franceză, prezentă totuși printre inspirațiile englezilor și scoțienilor începând cu Hume. și nu e o consolare faptul că și Popper, care a lucrat la asta din timpul vieții, tratându-și oribil discipolii și încurajându-i pe cei mai mediocri și mai obedienți, a devenit tot un fel de guru; a fost
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Nobel pentru economie -, Walter Block etc.) găsim referințe la... „libertari” (fr.libertaires) ca Lysander Spooner, Henry David Thoreau, Thomas Jefferson, John Trenchard, Thomas Gordon, Frédéric Bastiat etc., precum și la liberali clasici gen John Locke (mai ales pentru filozofia dreptului natural), Hume și Adam Smith (filozofia morală scoțiană), ori liberali moderni din școala Austriacă (Hayek, Mises). În engleză, aceste distincții nu contează, termenul libertarian are un sens precis. În alte limbi, confuzia terminologică este inevitabilă. De aceea, aș putea fi de acord
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Michael 175 Hesse, Hermann 8, 44-46, 69 Hitchens, Christopher 161 Hobbes, Thomas 84, 94-95, 104, 113, 152, 183, 195, 233, 295, 322, 350 Hobsbawm, Eric 48 Hoenicke Moore, Michael E. 68 Humboldt, Wilhelm von 54, 120, 160, 166, 171, 350 Hume, David 90, 95, 98, 235 I Ioanid, Radu 169 Ionescu, Eugen 52, 62 Ionescu, Nae 52, 55, 72, 97, 136 Iorga, Nicolae 53 Iorgulescu, Mircea 11 Isocrate 164 J Jaeger, Friedrich 186, 227, 241, 361 Jones, Derek 66 Jowitt, Kenneth
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
principiile intelectului pur sunt raportate la cunoștințele noastre despre fapte în genere, în primul rând la cele din viața de toate zilele. Această interpretare, susține autorul, nu dă însă socoteală de modul în care se raportează Kant la scepticimsul lui Hume, care contestă posibilitatea de a stabili corelații universale și necesare între fapte. Kant ar fi admis - afirmă Schipper - că observației comune îi sunt accesibile doar înlănțuiri, asocieri repetabile ale faptelor, și nu legi universale și necesare. Cunoașterea comună nu oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
succesiunilor constante, cum sunt scăderea temperaturii și solidificarea apei sau zdruncinarea temeliei și prăbușirea unei clădiri, vor fi cunoscute drept corelații necesare abia prin intervenția principiului cauzalității. Prin urmare, pe terenul observației comune nu va putea fi depășit scepticismul lui Hume. Răspunsul dat de Kant lui Hume se sprijină pe analiza posibilității legilor științei matematice a naturii. Tocmai această analiză este cea care a susținut formularea analogiilor experienței, în particular a celei de-a doua analogii a experienței „principiul succesiunii în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și solidificarea apei sau zdruncinarea temeliei și prăbușirea unei clădiri, vor fi cunoscute drept corelații necesare abia prin intervenția principiului cauzalității. Prin urmare, pe terenul observației comune nu va putea fi depășit scepticismul lui Hume. Răspunsul dat de Kant lui Hume se sprijină pe analiza posibilității legilor științei matematice a naturii. Tocmai această analiză este cea care a susținut formularea analogiilor experienței, în particular a celei de-a doua analogii a experienței „principiul succesiunii în timp după legea cauzalității”. În lipsa ei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a susținut formularea analogiilor experienței, în particular a celei de-a doua analogii a experienței „principiul succesiunii în timp după legea cauzalității”. În lipsa ei, Kant nu ar fi putut trece dincolo de un punct de vedere empirist, ca cel al lui Hume, potrivit căruia experiența este „o simplă compunere empirică a percepțiilor”12. Lui Schipper i-a răspuns un cunoscut cercetător kantian german, Hansgeorg Hoppe. Acesta a contestat în mod explicit și categoric punctul de vedere potrivit căruia raportarea la știința metamatică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și cea sțiințifică nu are nimic comun cu problema transcendentală, scrie Hoppe 13. În general, distincția dintre experiența comună și știința exactă a naturii ar fi lipsită de relevanță pentru conceptul filosofiei transcendentale. Kant nu l-ar fi criticat pe Hume din perspectiva concluziilor la care a fost condus de cercetarea sa asupra modului cum este posibilă o știință, ca știința newtoniană. Referirile la știința exactă a naturii în CRP sau Pr. nu susțin supoziția că o distincție ca cea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că filosofia transcendentală a fost elaborată de Kant ca teorie a experienței, a cunoașterii cu valoare obiectivă în genere, și afirmația că sistemul de concepte și principii al Analiticii în general și răspunsul pe care l-a dat Kant lui Hume în particular se sprijină pe analiza condițiilor de posibilitate ale unor corelații legice, cum sunt cele formulate de știința matematică a naturii 14. Ce anume se urmărește prin acestă subliniere a irelevanței cercetării condițiilor de posibilitate ale unor enunțuri cum
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]