1,441 matches
-
mâinile în șolduri, îi răspunse pe un ton ferm și cu voce sonoră, astfel încât să poată fi auzit de către cei ce-l înconjurau. — Firește că am dovezi! Am cu mine un martor: Un țăran marcoman care a condus un principe hun până la câteva mile de aici, la o întâlnire cu acest asasin, și apoi a văzut cu ochii lui ambuscada. O clipă mai târziu, Audbert fu împins în mijlocul masei de războinici. Iar Gundovek îl întrebă aspru: — Deci? Ce-ai de zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și mâinile, arătă cu capul în direcția lui Gualfard, care îl privea de parcă ar fi vrut să-l mănânce de viu. — Pe el!... I-am văzut pe el și pe Balamber. Gundovek nu-l slăbi: — Cine e acest Balamber? — Un hun!... Trimis de Utrigúr Onegesius. M-a obligat să-l însoțesc prin ținuturile astea; spunea că era vorba de o solie de nuntă. Eu n-am vrut... I-am și spus că nu voiam... Dar el m-a amenințat că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Gualfard, pe care doi oameni de-ai lui Gundovek îl duceau de acolo, târându-l de picioare, lăsând pe caldarâm o dâră lungă de sânge. Chipul fetei se întunecă. — Răzbunat, zici? Nu, nu destul. Poporul meu e în mare pericol: hunii ne persecută de treizeci de ani și nu vom avea niciodată pace până nu ne vom elibera de monștrii aceia ucigași. Fulgerul mi-a deschis ochii. Da: lupta asta va fi o luptă între bine și rău, o luptă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și o ură atât de violentă, încât o privi cu admirație și totodată cu groază. își imagină că, vorbind de un fulger care o limpezise, Frediana făcea aluzie la acela care, după câte i se spusese, îl lovise pe ucigașul hun și își promise din nou să-i ceară confirmarea imediat ce vor putea să vorbească în liniște, cu atât mai mult cu cât acel episod îi stârnea din plin curiozitatea. O clipă mai târziu, atenția le fu atrasă de Gundovek, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unui grăjdar. Apucându-l de un braț îl făcu să-l însoțească, urcând pe scara palatului. — Ce e, Audbert? Te văd îngrijorat. — Da, Eminentisime, sunt îngrijorat de soarta familiei mele. Imediat ce vor afla că le-am dezvăluit complotul cu Gualfard, hunii se vor răzbuna cu siguranță pe noi. Tu ieri îmi promiseseși că... — Firește. Stai liniștit, n-am uitat, îl asigură Sebastianus, răspunzând cu un semn la salutul gărzilor și pășind cu pas hotărât în atrium. Trecând printr-o poartă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trebuie să ții seamă că nu poate să lase Italia cu totul descoperită. Nu prea convins, Gundovek se întoarse spre fiul său: — Spune-i noutățile, zise. Dezlipindu-se de perete, Chilperic își înfipse degetele în centură și anunță: — Vești de pe Rin. Hunii sunt deja în fața cetății Koblenz. Francii râureni dărâmă copacii cu sutele ca să construiască plute. — Ești sigur de asta? — Da. A sosit azi-dimineață o ștafetă de la Mainz. Poți să-l întrebi tu însuți, dacă vrei. — Așadar, o să înceapă cu adevărat războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înceapă cu adevărat războiul; anticipând mișcările adversarilor lui cu obișnuita rapiditate, Atila ocolise pe la miazănoapte pădurea din Harz și ajunsese deja la granița romană. — Va trebui să cer imediat instrucțiuni la Ravena. E o armată mare? — Se pare că doar hunii sunt cu zecile de mii, dar lor ar trebui să le adăugăm turingienii, ostrogoții, francii râureni și, probabil, rugienii și herulii. — Atila o să invadeze, deci, Galiile dinspre miazănoapte, observă Sebastianus, mângâindu-și gânditor bărbia și având în minte zvonurile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Și, cu toate că rămase nedumerit, ca un roman ce era, de hazardul care îi inspirase atitudinea cu privire la duel, nu putu să nu simtă pentru el admirație și recunoștință. — Ce intenționezi să faci acum? întrebă. încruntându-se, Gundovek ridică din umeri. Dacă hunii trec Rinul la miazănoapte, e limpede că gepizii intenționează să facă același lucru aici. Poate ținta lor e Lugdunum; dar s-ar putea să urmărească să cucerească pasurile din munți. Cu siguranță, ne vor forța să le cedăm trecătoarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
doar să se protejeze pe sine, ci erau dispuși chiar să se lupte cum puteau mai bine pentru a-și salva propria viață și pe a celor din familie și, în plus, puținele bunuri de care dispuneau. Teroarea pe care hunii o inspirau trecea înaintea oricărei dușmănii între neamuri ori invidii sociale. Nici măcar sclavii, încă numeroși pe la sate, nu aveau ce să spere din partea invadatorilor. Și deci întreaga populație a provinciei forma un corp comun în vederea luptei disperate care părea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus nu mai știu nimic de el. Oricum, Audbert îi furnizase doar niște informații generale, dar cât se poate de alarmante, cu privire la consistența și mișcările dușmanului. Refugiații veniți în primele zile din Reția fugiseră la cea dintâi veste despre înaintarea hunilor și nu aveau multe de povestit, însă cei care, ca și el, sosiseră mai târziu vorbeau cu groază de o armată imensă, ce avea să se adune pe malul drept al Rinului, în fața cetății Augusta Rauricorum. Iar prin bivuacuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prin bivuacuri și prin taverne numărul acelor barbari devenea tot mai mare: oameni care abia de știau să numere până la zece vorbeau cu emfază despre douăzeci de mii, cinzeci de mii sau chiar o sută de mii se gepizi și huni, însetați de sânge, violuri și jafuri. Oricum ar fi stat lucrurile, Augusta se afla în mare pericol. Pentru a o ajuta, Gundovek părăsi Genava în primele zile ale lui aprilie, cu o mare parte a armatei. De la Augusta plecau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unde întâlnea celălalt mare drum, care, trecând pe la nord de Aventicum, lega direct Augusta de Genava. în fața pericolului iminent, controlul asupra acelui drum era vital pentru burgunzi. încă și mai tulburătoare erau veștile ce veneau de la miazănoapte, unde de acum hunii trecuseră Rinul și roiau prin Galii; se vorbea de jafuri teribile și sistematice, de masacre înfiorătoare și de tot felul de atrocități săvârșite de invadatori. Paștele cădea pe 8 aprilie și fu trăit în spaimă și pregătiri de război. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aflase că în trecutul fetei exista un eveniment dureros care nu se poate să nu fi influențat puternic formarea personalității sale Pe când avea cinci ani, fata asistase la torturarea și uciderea brutală a mamei sale de către un grup de războinici huni. Era, deci, inevitabil ca, după asasinarea tatălui și a fratelui, ura sa față de acel popor să crească, întrecând orice măsură, iar Alpinianus îi spusese că nu s-ar mira deloc dacă ar vedea-o într-adevăr, în câteva săptămâni, sosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Reinwalt a dat-o pe mâinile gepizilor și a trecut de partea lor, punându-se în fruntea unui detașament de burgunzi renegați, cei mai mulți dintre ei oameni de dincolo de Rin. Acelei armate i s-a alăturat și un contingent numeros de huni. Tatăl meu s-a luptat acolo, dar a fost înfrânt și se retrage spre Aventicum. Sapaudia e invadată. Pentru o clipă, Sebastianus se simți ca paralizat: din câteva cuvinte, Chilperic schițase cadrul unui dezastru. — Dar... Spuneai că Reinwalt e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mișunau de refugiați; un ochi atent, parcurgând pantele munților din față, ar fi putut distinge ici și colo, în micile poieni dintre desișurile de brazi, zeci de siluete minuscule târându-se cu încetineală către înălțimi, cu speranța că acolo caii hunilor nu puteau ajunge. Chilperic întinse mâna către acel tablou dezolant și îi spuse romanului: — Ai zis că voiai să te convingi. Acum ce-mi spui? Sebastianus tocmai se pregătea să răspundă, când atenția îi fu atrasă de o mișcare confuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
între oamenii tăi ai și tu mulți arcași. Dă-mi douăzeci și-o să fac din ei un singur detașament; o să-i ascundem pe toți printre copacii de pe coastă, sub stânca de care tocmai am trecut: or să-i ia pe huni prin surprindere și n-or să le dea răgaz să răsufle. Chilperic încuviință și spuse ceva, dar Sebastianus nu reuși să-i audă cuvintele, căci vacarmul mulțimii în goană părea acum să umple cerul: sute de persoane cuprinse de panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atacatorii s-ar fi apropiat prea mult. îi ascunse pe toți în desișul ce îmbrăca panta domoală a văii, la o sută de pași mai în față de locul în care, pe două rânduri, se alinia cavaleria burgundă. Trecând prin fața lor, hunii și-ar fi expus partea neapărată de scut și astfel ar fi fost mai vulnerabili. Acesta era întregul plan de bătaie. Nu aveau acum decât să aștepte. Așteptarea nu fu lungă, căci foarte curând un duruit sumbru începu să răsune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajunsese să se întindă de la o coastă la cealaltă. După ce înaintaseră puțin, se opriseră, însă rândurile lor continuau să se îndesească. Postat cu soldații săi între copaci, Sebastianus înțelese limpede că nu aveau de-a face cu gepizi, ci cu huni, iar acum încerca să-și facă o idee despre numărul lor. Foarte probabil, era vorba de un mingan, unitatea de bază a armatelor lui Atila, formată dintr-o mie de oameni; mai puteau fi, însă, și alte detașamente, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de oameni; mai puteau fi, însă, și alte detașamente, pe care nu le vedea din locul în care se găsea, dincolo de cotul râului. în ciuda distanței, putea intui în mulțimea aceea pestriță de războinici cât de eterogene erau armamentul și echipamentul hunilor - lucru, de altfel, specific lor. Sub stindarde mari de culoare verde, semn distinctiv al clanului căruia îi era afiliat detașamentul, se adunaseră războinici aproape goi ori îmbrăcați doar în piei de berbec, în general călărind cai mongoli, mici, dar robuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și pe moarte pe care, credincioși alianței cu Roma, o duceau împotriva dușmanului lor din totdeauna. Acum nu cerea decât să lupte și să-și facă partea sa.ca membru al suitei lui Etius, care deseori beneficiase de serviciile mercenarilor huni - ba chiar avea mulți în gărzile personale -, luptase în mai multe rânduri alături de ei și îi cunoștea suficient de bine încât să le poarte un mare respect; nu se temea, totuși, de ei căci avusese ocazia să le învețe tacticile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deși avea deplină încredere în Chilperic, al cărui caracter înflăcărat îl știa prea bine - dacă burgunzii se vor ridica la înălțimea acelei înfruntări, care, hotărât lucru, se anunța inegală. Pentru ei ar fi fost dură chiar și o confruntare cu hunii de la egal la egal; acum însă, în condiții de inferioritate numerică, nu aveau prea multe speranțe. își dădea foarte bine seama că, dacă rezistența lor ar fi căzut, nimic nu ar mai fi stat între barbarii invadatori și trecătorile alpine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Aulus Sebastianus“. Vitalius sprijinise tăblița pe coapsă, cu piciorul ridicat pe un trunchi bătrân și putred, și acum lucra sârguincios cu stilul pe tăbliță. îți scriu ca să-ți spun că aici situația e gravă. Augusta a fost predată gepizilor și hunilor de un principe burgund trădător, iar Gundovek a fost înfrânt. Barbarii devastează Sapaudia: au luat Vesontio și amenință Lugdunum. Burgunzii se pregătesc de luptă cu hunii pe drumul dintre Vesontio și Noviodunum. Eu am să lupt împreună cu ei, apărând onoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca să-ți spun că aici situația e gravă. Augusta a fost predată gepizilor și hunilor de un principe burgund trădător, iar Gundovek a fost înfrânt. Barbarii devastează Sapaudia: au luat Vesontio și amenință Lugdunum. Burgunzii se pregătesc de luptă cu hunii pe drumul dintre Vesontio și Noviodunum. Eu am să lupt împreună cu ei, apărând onoarea Romei. Dacă vei primi această misivă, asta înseamnă că am fost înfrânți și trecătorile alpine sunt amenințate. După ce îi zise ordonanței să adauge obișnuitele formule de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe mai multe rânduri în albia râului, în vreme ce cavaleria se răspândise pe maluri și pe drum. Amestecați printre infanteriști, dintre care mulți stăteau cu picioarele în apă, arcașii săi își încercară încă o dată și încă o dată coarda arcului. între timp, hunii își ocupau pozițiile, într-o formație nu foarte diferită de aceea pe care o adoptase Chilperic. Războinicul cu brâu verde părea acum să se sfătuiască fără nici o grijă cu ceilalți huni de rang, care își întorceau mereu privirile să cântărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă o dată și încă o dată coarda arcului. între timp, hunii își ocupau pozițiile, într-o formație nu foarte diferită de aceea pe care o adoptase Chilperic. Războinicul cu brâu verde părea acum să se sfătuiască fără nici o grijă cu ceilalți huni de rang, care își întorceau mereu privirile să cântărească forțele ce le aveau înainte. O fantă de lumină se deschisese în pătura de nori care, până atunci, acoperise valea; un mănunchi de raze se reflecta acum în apa nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]