1,445 matches
-
pe Aetius de proprie sa armată. Fiindcă el se temea că dezastrul s-a abătut asupra lor, și-a petrecut restul nopții cu aliații săi goții. În ziua următoare, au fost găsite câmpurile de luptă acoperite de cadavre și pe hunii care nu s-au aventurat prea departe, goții și romanii s-au întâlnit pentru a decide mutarea lor viitoare. Știind că Attila a rămas fără provizii și ca a fost împiedicat să se apropie de limitele castrului roman, au început
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
și a trebuit să se urce pe șa obligat să-și atace inamicul. Când Attila era înconjurat în propria tabără, acolo unde chiar își pregătise un imens rug din șeile celor căzuți, Flavius Aetius refuză să distrugă ultimele forțe ale hunilor. În timp ce Attila a fost prins în tabăra lui, vizigoții l-au cautat pe fiul regelui lor care lipsea, Thorismund. După o lungă căutare, au găsit cadavrul lui Teodoric sub o movilă de cadavre și l-au purtat de aici cu
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
cadavre și l-au purtat de aici cu melodiile eroice la vederea inamicului. După ce a aflat de moartea tatălui său, Thorismund a vrut sa atace tabăra lui Attila, dar Aetius l-a descurajat. Potrivit lui Iordanes, Aetius se temeau că dacă hunii ar fi fost complet nimiciți atunci vizigoții ar renunța la loialitatea lor față de Imperiul Roman și ar fi devenit o amenințare mai gravă. Aetius l-a convins pe Thorismund să se întoarcă rapid acasă și să asigure tronul pentru el
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
lupte iarăși împotriva Romei, Flavius Aetius refuză să dea lovitura de gratie lui Attila, sperând într-o viitoare alianță cu acesta sau, cel mult, într-o conservare a armatei romane, și asa destul de restrânsă. Nu își putea imagina însă că hunul va ataca din nou Imperiul Roman la numai un an după ce suferise pierderi imense în Bătălia de Chalons (unii istorici vorbesc de peste 100.000 de oameni). Văzând că vizigoții se retrag, Attila și-a găsit un refugiu, părăsind tabăra. La
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
-lea din Ravenna. Aetius nu mai putea riposta. Roma, pur și simplu nu își mai permitea să ridice și să întrețină o armată, de aceea a trecut la diplomație. El îl convinge pe Papa Leon I să iasă în întâmpinarea hunului și să îi ceară acestuia pacea în schimbul aurului pe care și-l dorea. Nu se știe exact de ce Attila nu a profitat de ocazie și cum l-a convins Papa pe Attila să nu atace Roma. Potrivit spuselor lui Attila
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
Valentinian al III-lea cădea victimă a unui atentat pus la cale de același senator Peronius Maximus. În momentul uciderii sale, nici un soldat din garda imperială nu a intervenit pentru a-l salva pe monarh. Asasinii erau doi dintre prietenii huni ai lui Flavius Aetius. Peste numai 22 de ani de la moartea generalului Aetius, Imperiul Roman de Apus dispărea pentru totdeauna din istorie.
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
Traian. Orașul a fost atacat de goți, în anul 267, iar în 368, împăratul Valens l-a utilizat ca reședință de iarnă. În timpul Imperiului roman târziu, orașul Marcianopolis a devenit capitală a provinciei Moesia II. Orașul a fost distrus de hunii conduși de Attila, în 447, chiar după bătălia de la Utus. Împăratul bizantin Iustinian I a reconstruit orașul și l-a fortificat. Însă, acest lucru nu i-a împiedicat pe avari să-l jefuiască, în 587, înainte de a fi recucerit de
Marcianopolis () [Corola-website/Science/323076_a_324405]
-
Metz îl leagă pe acesta de Bruxelles, Lyon și Bale. Metz este cetatea celților lui Médiomatriques, de la care și-a primit numele. După cucerirea romană, Metz devine unul dintre principalale orașe ale Galiei. În anul 451, orașul este jefuit de hunii lui Attila. La începutul Evului Mediu, Metz a fost capitala regatului Austrasia. La Metz se naște dinastia Carolingiană, întemeiată de Pepin cel Scurt în 751, descendent a două familii aristocrate austrasiene, Arnoul, familia unor episcopi de Metz, și Pepin de
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
divizat între Imperiul de răsărit și cel de apus, linia de demarcație dintre acestea trecea prin actualul teritoriu al Bosniei-Herțegovina. Odată cu prăbușirea autorității imperiale în occident și cu slăbirea ei în răsărit, teritoriul este stăpânit succesiv de ostrogoți, alani și huni. În timpul domniei împăratului bizantin Justinian, teritoriul reintră pentru scurtă vreme sub autoritatea Imperiului de răsărit. În secolele V-VII are loc sosirea în masă și stabilirea slavilor. Slavii s-au stabilit în valuri succesive. Stabilirea slavilor în Bosnia a fost
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
este cotropit în mai multe rânduri, întâi de sciți, apoi de nomazii Kusani veniți din Asia Centrala. Abia în sec. al IV-lea d.Hr., un nou rege din Nordul Indiei, Candragupta I, întemeiază dinastia Gupta. Aceasta unifică India până la năvălirea hunilor, popor venit din Asia Centrala în secolul următor. Indienii credeau că după moarte sufletul omului renaște într-un alt trup. Aceasta se numește reîncarnare sau samsara. Indienii studiau astronomia, matematica, geometria, știința și medicina. Societatea indiană era împărțită în patru caste
India antică () [Corola-website/Science/303011_a_304340]
-
s-au stabilit ca triburi independente pe o parte a teritoriilor fostei Dacii. Ostrogoții conduși de regele lor Ermanric (Hermanric), i-a supus pe slavii și finii vecini și formau un imperiu puternic ce cuprindea aproape toată Rusia meridională. Invazia hunilor din 375 d.Ch. îi găsește pe goți divizați religios și politic. Astfel că ostrogoții cad sub lovitura hunilor și devin supuși acestora. Vizigoții se retrag peste Dunăre, unde primesc pământ în Moesia și Tracia, pe când Dacia părăsită de ei cade
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
Ermanric (Hermanric), i-a supus pe slavii și finii vecini și formau un imperiu puternic ce cuprindea aproape toată Rusia meridională. Invazia hunilor din 375 d.Ch. îi găsește pe goți divizați religios și politic. Astfel că ostrogoții cad sub lovitura hunilor și devin supuși acestora. Vizigoții se retrag peste Dunăre, unde primesc pământ în Moesia și Tracia, pe când Dacia părăsită de ei cade în mâinile noilor năvălitori. În Peninsula Balcanică, dar și în Dacia, vizigoții au fost conduși de regele Athanaric
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
regele Athanaric. Atât greutungii cât și tervingii au fost puternic romanizați în secolul al IV-lea ca urmare a comerțului cu bizantinii și a legăturilor militare cu aceștia. În această perioadă ei s-au convertit la arianism. Începând cu 370, hunii au început să pună presiune pe regatul ostrogot, și, ca urmare, regele terving, Fritigern a cerut împăratului roman Valens, în 376, permisiunea de a se așeza pe malul sudic al Dunării. Valens le-a permis să traverseze fluviul, probabil pe la
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
textele lui Ammianus Marcellinus se face referire la un teritoriu al goților numit Caucalandenses locus, acest teritoriu este identificat de unii istorici ca fiind Valea Strâmbă în județul Mureș. Este zona unde Atanaric a încercat o ultimă rezistență, în fața invaziei hunilor, în zona numită „Caucaland" și „apărată de înălțimea pădurilor și a munților... gonind de aici pe sarmați". Unii istorici încă mai consideră, cel mai probabil, că zona aparține Carpaților de Curbură sau de Transilvania de Sud-Est. După invazia hunilor din
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
invaziei hunilor, în zona numită „Caucaland" și „apărată de înălțimea pădurilor și a munților... gonind de aici pe sarmați". Unii istorici încă mai consideră, cel mai probabil, că zona aparține Carpaților de Curbură sau de Transilvania de Sud-Est. După invazia hunilor din 376, Goții se retrag, și odată cu ei dispare din 381, cu toate formele ei cultura Sântana de Mureș. Prin contactul cu Imperiul Roman, printre goți se propagă, mai ales la vizigoții din Dacia, creștinismul. Primul episcop arian Wulfila (Ulfilas
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
bazată doar pe argumente lingvistică este incertă. Autorul bizantin care a continuat cronica lui Ghiorghios Amartolus a amintit faptul că pe la anul 837, Primul Țarat Bulgar a căutat să formeze o alianță cu un popor păgân numit "ungri", "turc" ori "hun" împotriva locuitorilor originari din Macedonia, care se răsculaseră împotriva bulgarilor. Rebelii au reușit să îi înfrângă pe păgâni. Poporul păgân menționat în sursa bizantină a fost identificat ca fiind vechii unguri, aceasta fiind prima mențiune scrisă credibilă despre maghiari care
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
Alburnus Maior, Ighiu, Cinciș, Apulum, Sighișoara, Romula. Provenind din teritorii în care au exersat mineritul și prelucrarea metalelor, ilirii erau cunoscuți ca iscusiți în aceste ocupații. După dezintegrarea imperiului, teritoriul pe care au trăit ilirii a suferit de pe urma migrațiilor (goți, huni), populația fiind în mare parte slavizată. Despre iliri se vorbește ultima oară în sec. VII d.Chr. (în Miracula Sancti Demetri din Tesalonic). Unii dintre cei care s-au retras în zonele inaccesibile, muntoase, romanizați, au fost cunoscuți ca morlaci
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
Claudius al II-lea Gothicus (comandantul cavaleriei fiind viitorul împărat Aurelian). Ei au rămas însă pe teritorul Daciei, evacuată de către Aurelian în 271, cel care a creat o nouă provincie la sud de Dunăre cu numele Dacia Ripensis. În urma invaziei hunilor, vizigoții, care se găseau pe teritoriul de astăzi al României, au trecut Dunărea în Imperiul Roman de Răsărit. După ce au jefuit timp de mai multe decenii provinciile balcanice, au ajuns sub conducerea lui Alaric I în nordul Italiei, unde au
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
în nord-estul Panoniei după ce traversaseră Carpații Nordici. i s-au așezat, în perioada numită "Migrația popoarelor" (), în nordul-vestul Daciei postromane, care, după retragerea romană aureliană, a fost frecvent teritoriu de tranzit pentru numeroase etnii migratoare, începând cu goții. După invazia hunilor (375 - 453), gepizii, împreună cu ostrogoții, au devenit vasali și mercenari în oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltat împotriva foștilor stăpâni, hunii, slăbiți de înfrângerile suferite în ultimele raiduri de pradă și jaf prin Europa. Învingători în
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
a fost frecvent teritoriu de tranzit pentru numeroase etnii migratoare, începând cu goții. După invazia hunilor (375 - 453), gepizii, împreună cu ostrogoții, au devenit vasali și mercenari în oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltat împotriva foștilor stăpâni, hunii, slăbiți de înfrângerile suferite în ultimele raiduri de pradă și jaf prin Europa. Învingători în 454 asupra resturilor hunice în bătălia de la Nedao, gepizii au luat în stăpânire partea de est a Pannoniei (Câmpia Tisei) și vestul Daciei postromane. Existența
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
extins din regiunea panonică spre partea centrală a Daciei postromane până la Olt și Carpații Orientali, parte care fusese cel mai mult romanizată în timpul dominației romane, în timp ce partea de la est de Olt și în afara arcului carpatic s-a aflat, după retragerea hunilor, supusă preponderent migrațiilor slave. Exceptând Dacia de nord-vest, unde își aveau o capitala regală, gepizii și-au extins structurile politice și asupra teritoriului sud-panonic de lângă Sirmium și Singidunum, în dreapta Dunării, teritoriu care fusese dominat de ostrogoți. Acest nou context geopolitic
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
antică în perioada clasică, pentru că reprezenta numai o amenințare slabă pentru armura grea unui hoplit. Totuși, a fost folosit de orașe din Cretă și de Atena, în complementaritate cu falanga. La sfarsitul antichității, arcul compozit a fost armă principala a hunilor, pe care le foloseau călare. În Evul Mediu european, arcul a fost confruntat cu concurență arbaletei, dar arcul lung în lemn de tisa (în ) a fost foarte popular în Anglia și în Țară Galilor. A jucat un rol esențial în
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
din aur precum și un tezaur compus din 21 de monede romane. Descoperirea a cinci lingouri din aur ce au fost datate între anii 402 - 408 au dus la ipoteza folosirii lor ca tribut către populațiile migratoare din acele timpuri, probabil hunii. Denumirea în maghiară a localității este ""Föld-Vár"", cu semnificația de ""cetate de pământ"", iar în germană "Marienburg" cu înțelesul de ""Cetatea Mariei"". Fecioara Maria era patroana Ordinului cavalerilor teutoni, cetatea Feldioarei fiind cea mai importantă fortificație ridicată de ei în
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
Dacia a fost prima provincie romană abandonată, și poate primul pas către dezmembrarea Imperiului Roman. După retragerea romană, teritoriile fostei provincii Dacia au făcut parte din regatul Vizigoților. În secolul IV, aceștia au fost alungați spre vestul Europei de invaziile hunilor europeni. În 332, împăratul Constantin inițiază construcția unui pod peste Dunăre care să lege Imperiul Roman de Răsărit de vechea Dacie, și o campanie prin care și-a atribuit titlul de Dacicus. Probabil una dintre ultimele menționări în documente a
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
fiind numărul lor, relativ redus (), ei rezumându-se în a profita de prezența în regiune, . In anul 376 vizigotii, care aveau majoritatea taberelelor în Moldova (deci inclusiv Basarabia) de sud și Est-Muntenia se refugiază de frica unui conflict armat cu hunii, la sud de Dunăre. Nu același lucru le reușește goților de est (Ostrogoți), de dincolo de Nistru, care sunt învinși și supuși de huni, urmându-i timp de 80 de ani prin Europa. Vizigoții, vor continua migrația prădătoare prin Europa, și
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]