6,099 matches
-
benefic discordante: "omul este astăzi o experiență barbară/ a lui Dumnezeu,/ care trezește resentimentele ecologiștilor" (stau lîngă un gard și mă uit...). Ca și: "o rană tainică e fascinația prezentului" (o naștere: duminică noaptea tîrziu). Ca și (culmea!): "cuvîntul este iad/ CUVÎNTUL E UN IAD" (lucrare sau zidire deghizată...). încetînd a omologa în maniera iluminată care poate da ușor impresia de saturație prin forțarea unui semn axiologic de către altul, poetul ia notă de faptul că universul e departe de-a fi
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
astăzi o experiență barbară/ a lui Dumnezeu,/ care trezește resentimentele ecologiștilor" (stau lîngă un gard și mă uit...). Ca și: "o rană tainică e fascinația prezentului" (o naștere: duminică noaptea tîrziu). Ca și (culmea!): "cuvîntul este iad/ CUVÎNTUL E UN IAD" (lucrare sau zidire deghizată...). încetînd a omologa în maniera iluminată care poate da ușor impresia de saturație prin forțarea unui semn axiologic de către altul, poetul ia notă de faptul că universul e departe de-a fi perfect, că suficiente aspecte
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
de a intra în rezonanță sufletească cu omul din fața ta, punîndu-te în pielea lui și încercînd, pentru o vreme, să vezi lumea cu ochii lui. Fără empatie, dialogul dintre oameni ar fi un schimb intermitent de monologuri paralele. În fond, iadul este acea formă de conviețuire în care oamenii, comunicînd unii cu alții, nu se mai pot regăsi în sentimentele celorlalți. Conviețuire fără compătimire, aceasta e regula infernului. Karl Albrecht nu e teoretician, ci practician al inteligenței sociale. El scrie din
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
în suflet, e o înghesuială de rele că nici nu ai unde să stai. PAVEL MARȚÎN, clasa a III-a, 9 ani și 11 luni l Eu cred că dacă religia moare în fiecare din noi, nu vom ajunge în iad separat, ci vom pleca în iad cu țară cu tot și nu mai e mult. ADINA IOANA MARIN, clasa a VIII-a, 15 ani l Iadul poate să existe în mai multe locuri și poate să existe și în noi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9783_a_11108]
-
rele că nici nu ai unde să stai. PAVEL MARȚÎN, clasa a III-a, 9 ani și 11 luni l Eu cred că dacă religia moare în fiecare din noi, nu vom ajunge în iad separat, ci vom pleca în iad cu țară cu tot și nu mai e mult. ADINA IOANA MARIN, clasa a VIII-a, 15 ani l Iadul poate să existe în mai multe locuri și poate să existe și în noi, dacă dracul se apucă să-și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9783_a_11108]
-
Eu cred că dacă religia moare în fiecare din noi, nu vom ajunge în iad separat, ci vom pleca în iad cu țară cu tot și nu mai e mult. ADINA IOANA MARIN, clasa a VIII-a, 15 ani l Iadul poate să existe în mai multe locuri și poate să existe și în noi, dacă dracul se apucă să-și facă în noi o casă. TEODOR DAN NIȚU, clasa I, 7 ani și 3 luni l Pedeapsa e când faci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9783_a_11108]
-
măcar primele versuri... Și Începu, chinuinduse: Aniversarea ta cu ani din viață Este-o amiază -n prag de dimineață, Petale-n floarea de zăpadă! Rară Lună de brumar În primăvară. Aniversarea ta cu fracțiuni de timp, Sunt nurii copți de iad și de Olimp; Curată diademă de lacrimă și stele Cu demoni albi și purități rebele! Victor, care lucrând la roata olarului fredona multe cântece, le știa versurile simple, recita poeziile eroice ale clasicilor români, doine și balade, s-a văzut
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
buzele celor doi tineri se Întâlniră Într-un sărut pasional În timp ce mâinile lor se căutau și pătrundeau În locuri mai mult ori mai puțin permise, fiecare realizând că sunt foarte norocoși și că sunt pregătiți a mege mai departe, spre iad, spre cer, drum de Întoarcere nu mai era. Ada avea mâinile introduse pe sub cămașă și-i pipăia mușchii de sportiv tânăr, răsufla precipitat În timp ce Îl ruga să se dezbrace pentru că nu-i va deranja nimeni. Băiatul aprecia pe viu perfecțiunea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu i-ar fi deschis... Iartă-mă, Doamne, că fac păcate, da’ așa mi se pare mie că era mai drept... Adică cum „mai bine nu i-ar fi deschis?” Părinții lui așteptau săracii să li se întoarcă feciorul din iadul războiului și dumneata spui asta? Doamne, ce vorbă păgânească! a intrat din nou în vorbă Vasile Hliboceanu. Ai răbdare, omule, și nu mă face păgân, că ai cam sărit calul. Ascultă, și până la urmă ai să mi dai dreptate...Multă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
reușit să mă ridic copăcel și să cuvântez. Si care o fost ultima matale dorință, moș Pâcule? a întrebat Ion Cotman. Eu cred că o cerut să-i lase luleaua, punga cu tiutiun și sculele de aprins că acolo în Iad avea mare nevoie să se ia la întrecere cu Michiduță cel bătrân - a răspuns, în locul celui întrebat, moș Dumitru, în hazul cărăușilor. Iaca n-ai dreptate, Dumitre, pentru că pe atunci nu fumam cu luleaua. Altele au fost dorințele mele. M-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de sânge... Apoi bine, măi pâclișâtule! N-ai putut să spui mai repede ce s-o întâmplat? Ne-ai ținut cu sufletul la gură o jumătate de noapte, ai băut o oală de vin și ne-ai afumat ca în Iad - l-a luat la întrebări moș Dumitru, stârnind râsul cărăușilor. Dacă ții să afli totul dintr-o dată, atunci faci taman ca acela care stă cu slănina în pod și vrea să aibă și gâtul uns. Adică vrei să asculți o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe uliță un cetățean cam cherchelit. Când o auzit câinele urlând și larma făcută de strigoi, s-o oprit în poarta spitalului și l-o întrebat pe paznic: „Ce se întâmplă aici, domnule? Ii sfârșitul lumii? S-o deschis porțile Iadului sau îi casă de nebuni?” Portarul s-o dezmeticit și, bucuros că are cui se plânge, i-o răspuns: „Nu-i nici una, nu-i nici alta. In morga spitalului îi un strigoi care vrea să iasă afară. Ferească-mă Dumnezeu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și doctorul de gardă și-au luat mâinile de la ochi, cu mare băgare de seamă...Si ce să vadă?! In brațele bețivului ședea un cearșaf burdușit, care se văicărea cu glas muieresc: „Mamăăă! Unde ești? De ce m-ai lăsat în iadul ista? Unde ai plecat mamăăă?” „Cine ești dumneata și cum ai ajuns la morgă?” l-au auzit întrebând pe bețiv. „Nu știu...nu știu. Am adormit și...m-am trezit aici pe o cheatră rece ca gheața și în jur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-i puneți capacul, să mă coborâți în cuptor, să dați drumul la foc mic și, după zece minute, să mă scoateți. Există vreun risc? — Nici un risc. Pot să vă-ntreb de ce-o faceți? Dacă, dintr-o confuzie, ajung în iad, vreau să mă obișnuiesc cu flăcările. Mă și usuc în banii ăștia. Sunteți, cu siguranță, cel mai excentric client pe care l-am avut vreodată, spune proprietarul plin de o admirație sinceră. Ar fi o problemă. — Ce problemă? — N-o să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la ușa lui Liliane. În mod ciudat, Robespierre nu-l mai latră. Ba, mai mult, când Liliane deschide ușa, se ridică în două picioare și începe să-l amușine prietenos. — Ai fost la salonul de bronzat? — Am fost puțin în iad. Se așază într-un fotoliu. Liliane se îndreaptă spre dulapul cu băuturi, dar Lionel îi face semn că nu e cazul. Robespierre se bagă sub pat, jignit. După un lung moment de tăcere, Liliane spune: — Te ascult. Am două vești
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-l pune întâi jos, că pe urmă mai vedem noi. CODÂRLIC: Apoi asta-i treabă de-o minută. Acolo zici? DĂNILĂ: Acolo, așa. (Codârlic pleacă) Hai drace, hai! Îi pomeni tu și smoala pe care ai supt-o de la talpa iadului! Moș Martin, la care te-am trimis acuma, nu prea știe de șagă. Aha, intră în culcușul ursului. Acuma țin-te Dănilă să nu plesnești de râs! În culise, mormăit întărâtat de urs. Vocea lui Codârlic) CODÂRLIC: Hei, stăi, stăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vine să te-apuc de coadă și să te fac morișcă (arată cum l-ar face morișcă) iac-așa, iac-așa, și când ți-oi da drumu', să nimerești cu nasu-n jos drept unde-a fi mai cald, în străfundurile iadului. CODÂRLIC: Ba să te potolești. Nu te teme, că-i fi mulțumit de data asta. Iaca, am să-ncep tot eu, cum am început și-n celelalte dăți. Și dacă-i mai fi în stare pe urmă, mi-i blastama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
atunci există-n lume atâtea lucruri bune Violuri, adultere, bătăi, înșelăciune, Otrava, dinamita, kalașnikovul, tunul, De-atunci există-n lume alcoolul și tutunul; Păcatele-n tot locul și-au înmulțit răsadul, Cei mici mă trag de coadă; cei mari umplură iadul. Din adevăr, savanții au făurit minciuna, Escrocii sunt mai siguri decât întotdeauna, Iar ale Evei fiice dau buzna în livadă Din merele oprite să facă marmeladă! Ei, între drac și teatru sunt legături subtile Ce nu datează numai de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și urlături de lupi. Apăreau câte un stol de lilieci, personaje din astea, pe urmă o masă cu cotoroanțe, numai cranii, numai oameni decapitați, dar cel mai interesant lucru, la un moment dat, apar niște draci. Acum ați ajuns în fundul iadului! Nu ne credeți? Suntem cu voi! O chestie foarte interesantă. Scaunele, cum stăteam, s-au mutat, pe perete apărea chipul tău și în spatele nostru dracii care făceau hi, hi, hi, hi. Și scheleți, și fantome. Să te strângă de gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cum stăteam, s-au mutat, pe perete apărea chipul tău și în spatele nostru dracii care făceau hi, hi, hi, hi. Și scheleți, și fantome. Să te strângă de gât. Cu vrăjitoare zburând. Tot nu sunteți convinși? Acum ajungem în focul iadului. A început să ne zgâlțâie, făceau scaunele cu noi ca toate alea. Fi-miu’ chiar se speriase, fugi, mă, tu nu vezi că sunt prinse cu sfoară. Pe el l-a înspăimântat treaba că într-adevăr s-a văzut chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ne-o părăsit. Băiatul îi la școală. Îi în clasa a șaptea. Ai să vezi ce flăcău s-o făcut! La auzul acestui amănunt, Costăchel a tresărit „Cum? O ajuns în clasa a șaptea? Da’ cât am stat eu în iadul cela? Și mama, săraca. O murit și n-o mai apucat să mă mai vadă. Dumnezeu s-o hodinească!” Ce fac nașii? Sunt sănătoși? Apoi... nașii... Ei s-au prăpădit în timpul refugiului. „Doamne! Bun și milostiv ești, dar nu ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ba că am să mă duc să-l întreb pe cutare... Ba că am auzit că s-o întors cutare... Eu însă mă ascundeam de ochii lui și plângeam până nu mai aveam lacrimi... Eu am stat acolo ca în fundul iadului. Mi se părea că sunt închis de-o viață. Nici nu mai știam șirul zilelor... Din clipă în clipă, vorbele lui Costăchel au prins să se rărească, până nu s-a mai auzit decât răsuflarea grea a omului vlăguit, răpus
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ați venit, domnule inginer! Bine te-am găsit, dragule! Și bine te-ai întors din Infern! - dacă se poate spune așa. Se poate spune, domnule inginer. Se poate spune, fiindcă prin ce am trecut seamănă peste măsură de bine cu iadul... Petrache, care asista la discuție, a încercat să alunge tristețea momentului. Măi Costache! Invită omul în casă, ce îl ții la poartă ca pe un străin? Că bine zici, Petrache. Poftiți în casă, domnule inginer! Când toate au fost rânduite
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ruptul capului. Așa însă... Mă închin! - a vorbit plin de entuziasm inginerul Cicoare. Acum drept-îi - a grăit Costăchel. Eu am dovada că am fost acolo... Găurile din poartă. Tu însă, doar vorbele... Vorbele mele se bazează pe cele văzute în iadul acela. Uite și acum mă trec fiorii - a răspuns Petrache. Așa-i, Petrache. Așa-i. Și pe mine mă furnică pe șira spinării când mi-aduc aminte cum a fost... Numai că... Târziu în noapte, Costăchel și Petrache și-au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Mai spre toamnă, căutau voluntari pentru Divizia Tudor Vladimirescu, care a suferit mari pierderi în Ungaria și trebuia completată. Ne băgau apoi în cap ce mare fericire îi comunismul. Timpul se scurgea odată cu speranțele noastre că vom scăpa cândva din iadul cela... În a treia primăvară, o început construirea unei căi ferate înguste, pentru cărat lemnul din pădure. Șine erau, dar aveau nevoie de traverse. De unde să le ia? Le-o venit ideea să le facă pe loc. Au adus o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]