637 matches
-
suferea deja destul, ar fi și ipocrit din partea ei: în ciuda a ceea ce credeau ceilalți, nici Leigh nu avea cea mai minunată relație din lume. Dar alungă din minte gândul despre Russell. Sigur că da. Îți aduc imediat, spuse ea închizând ibricul care începuse să fluiere. Ceaiul e gata. Tocmai sorbeau primele înghițituri când sună cineva la ușă. Emmy se uită la Leigh care spuse doar atât: — Adriana. — E deschis! strigă Leigh spre ușa de la intrare, dar Adriana își dăsuse deja seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Cumnată-miu se cam trotilase, adică revenise la starea lui naturală, de zi cu zi, luase țuică după țuică, a zis că În spiritul abominabilei crime care-i pune șoriciul la dispoziție, iar sor-mea stătea lângă aragaz și fierbea ibric după ibric... Și o cânta cu glas de privighetoare trecută pe-aia cu Mă dusei pe o cărare, mă-ntâlnii c-o fată mare. Ei, vise de-ale ei, amintiri de neuitat! Tu ce zici, se lasă cu porc În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
se cam trotilase, adică revenise la starea lui naturală, de zi cu zi, luase țuică după țuică, a zis că În spiritul abominabilei crime care-i pune șoriciul la dispoziție, iar sor-mea stătea lângă aragaz și fierbea ibric după ibric... Și o cânta cu glas de privighetoare trecută pe-aia cu Mă dusei pe o cărare, mă-ntâlnii c-o fată mare. Ei, vise de-ale ei, amintiri de neuitat! Tu ce zici, se lasă cu porc În frigider sau
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
carne la borcan. Când vin de la plajă Îți Împing o vizită. Mă ling pe degete când iese carnea din untură, ca la mama acasă... O viață avem și trebuie trăită! Voi cu porcu’, eu cu mândra... Gore se Înfige În ibricul cu vin și umple cupele cu o dexteritate demnă de invidiat. Mai aruncă și un ochi pe fereastră și ridică din umeri, a pagubă. Vântul spulberă frunzele, iar picăturile de ploaie bat darabana cu o indiferență strigătoare la cer. Ce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nea, făcând bezele consumatorilor mai mult sau mai puțin afectați de Îngurgitarea lichidelor preferate. La o masă din colț - la o masă mai retrasă, vorba melodiei de demult -, cei trei cheflii, Sandu Șpriț, Gore și Gicu, au comandat Încă un ibric cu țuică și aruncă din când În când ocheade către televizor. Tocmai se anunță pe surse că alegerile din 6 decembrie nu vor fi repetate, ceea ce Înseamnă că Geoană și pesedeul trebuie să accepte, mai cu milă, mai cu dor
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nici Dumnezeu nu te ajută, degeba pupi icoana pe scenă, dimineața vine Băsescu și te face praf. Nu că aș fi supărat, ba chiar mă bucur, dar gestul lu’ socră-miu mi-a tăiat și apetitul bahic... Gore comandă Încă un ibric, apoi duce degetul arătător la tâmplă, se uită și la Gicu și Îndrăznește să Întrebe: Măi, Sănducule, noi știm că și atunci când bei exagerat de mult, că mult bei tot timpul, rămâi la fel de lucid. Te cunoaștem de ani de zile
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la ei se stinge și focul tot cu vodcă. Și-am un foc la inimioară, Gicule, hop șiașa!!! 12.08.2010 Gicu și Edgar Alan Poe Sandule, ia lasă tu gargara care te caracterizează și stimulează-mă cu Încă un ibric! Dar să nu torni În ceșcuțele acestea Înflorate până nu adulmec licoarea precum un câine de pripas. Scumpii mei prieteni, simt că sunt alt om atunci când iau pe nas miros de țuică fiartă. Vorba lui Nicolaescu, atunci când era comisar prin
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
servit la botul calului. Vezi la piper, nu te zgârci, atrage-i atenția patronului că număr boabele. Cel interpelat se ridică de pe scaun, merge la bar, discută câteva secunde cu patronul, aprinde o țigară, rezemat de tejghea, apoi revine cu ibricul Într-o mână. Gore preia recipientul și trage aburul În piept. Aaaaaaaa, asta este viața, băi, băieți! Gogonelele sunt puse la butoi, varza se murează fără să facă figuri, nevastă-mea pune bulionul la sticle, iar toamna mă face să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Po a fost dat afară din redacție pentru le avea cu matoleala. O fi venit și pe trei cărări la birou, or asta nu se face nici dacă ești po, nu? Sandu Îi face semn patronului să mai aducă un ibric. Pare captivat de povestea lui Gicu și Îl privește admirativ. Aprinde țigara și Îl servește și pe Gicu din pachetul personal. Zici bine, Gicule, habar nu aveam că te uiți la culturale, să mor eu. Zi-i cu po ăla
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
l au dus la spital și acolo s-a dus pe lumea ailaltă. Cred că ar fi putut să mai scrie, dacă ducea o viață normală. A murit la 40 de ani, mi-au dat și lacrimile, Sandule... Sandu Înșfacă ibricul de pe masă și dă să plece. Gicu și Gore se agață de el cu disperare: Sandule, nu ne lua țuica de la gură! Nu ne oropsi, suflet darnic... Păi bine, Gicule, dacă mai era partidul comunist, Înțelegeam, ne-ai spus o
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
În piept când știi că stau murăturile la bidon. Bate vântu`, umbli la castraveți. Dă cu lapoviță, desfaci la gogoșari. Când e cu troiene tragi mai către varză, să duduie caloriferele și să halești la sarmale. Sandu cere Încă un ibric cu țuică, iar Gicu face semn patronului să dea și muzica mai tare. Se mângâie pe piept, se bate pe burtă și strigă: Nu mor caii când vor câinii, Sandule! Da, e drept, numa` că anu` ăsta am pus murături
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ți astea. Hai să bem un ceai. — OK, zic după o pauză. Mi‑ar prinde bine. O urmez în bucătărie și mă așez cu spatele lipit de caloriferul cald și plăcut. — Deci... cum merge cu Luke? zice Suze în timp ce pune ibricul pe foc. Nu prea bine. Îmi strâng brațele în jurul meu. De fapt, nu merge în nici un fel. — Serios? Suze mă fixează speriată. Doamne, Bex, dar ce s‑a întâmplat? — Păi, ne‑am certat... — De la articol? — Să zicem. Iau un șervețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu veneam în vizită. Mai ales la ora asta. — E o oră foarte potrivită. Nu mă culc niciodată înainte de miezul nopții. Robespierre îi prinde o mânecă de care trage disperat. Liliane, cu spatele la Lionel, alege cu grijă unul dintre cele șapte ibrice disponibile, pregătește cafeaua, ia două căni cât mai apropiate ca formă și toarnă cafeaua. Dintr-odată, Robespierre se oprește din mârâit. Liliane se întoarce spre Lionel. Îl vede plângând calm. Vrea să se repeadă spre el, uitând că are un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc cafea. — Să vă mai torn puțin, domnule... — Vancea, Anatol Vancea. Venera se ridică, luă ibricul de pe scrin, turnă în ceșcuță. — Anatol Vancea Voinov. Mama se numea, ca fată, Voinov. N-a renunțat la nume, tocmai fiindcă devenise suspect. Niște căpoși, ai mei țineau la demnitate, așa credeau. Venera sorbi și ea din cafea. Tolea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Pasărea morții... S-au întors de la doctorul Codrescu, prietenul Maestrului, cel mai bun reumatolog din București. În apartamentul de la parter, târâind un picior, Tina i-a pregătit cafeaua, i-a adus scrumiera roșie, o jumătate de sferă din ceramică grea, ibricul și o ceașcă. L-a lăsat pe Maestru în sufragerie și a plecat să facă un duș. Mergea hârâind pe gresia sticloasă și bărbatul a privit-o lung, spunându-și supărat în barbă: avea și ea cap, putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ce altceva ar putea să fie ? Ce ar putea să... OK... Termină. Nu e treaba ta. Dacă Lissy nu are chef să-mi spună despre ce e vorba, asta e. Simțindu-mă extrem de matură, mă duc În bucătărie și iau ibricul, intenționând să-mi fac o cafea. După care Îl las iar jos. De ce nu vrea să-mi spună ? De ce tot secretul ăsta față de mine ? Doar suntem cele mai bune prietene ! La urma urmei, ea a fost cea care a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tău, să mă acuzi pe mine că fac sex. Unde-ai fost azi-noapte ? — Cu Jack, recunosc cu un surâs visător. Și am făcut sex. Toată noaptea. — Știam eu ! — O, Doamne, Lissy. Sunt Îngrozitor de Îndrăgostită de el. — Îndrăgostită ? Aprinde ochiul sub ibric. Emma, ești sigură ? Îl știi de cam cinci minute. Asta n-are nici cea mai mică importanță ! Suntem deja suflete pereche. Când sunt cu el, nu am nevoie să mă prefac... sau să Încerc să fiu ceea ce nu sunt... iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
adesea, cât de nefericit ai fost și tu, dacă ai acceptat să Împarți cu mine aerul din cotineața asta Împuțită . Antoniu Îl ascultă În timp ce aprinde câteva surcele pe un grătar de metal, soba lor de toate zilele. Ține deasupra flăcării ibricul În care a turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ibricul În care a turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
te-a readus În ghetoul nostru iubit? Bucuria revederii, Îl face pe Antoniu să-și frământe mâinile, minute În șir, după care le dă drumul să zboare deasupra patului, acolo unde bătrânul cerșetor pare că-și trăiește sfârșitul. Apucă apoi ibricul de ciotul metalic care-a mai rămas din coadă și toarnă apă În el, după care cu mișcări de gospodar exersat, aprinde câteva surcele În ligheanul de tablă și așează micul recipient pe limbile de foc care au Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai pun în cana mea și două lingurițe cu vârf de zaharină pudră. Ce fată bună, îmi spun, ce fată bună sunt eu, de vreme ce mă pot abține de la zahăr, care se adăpostește liniștit și totuși amenințător în bufetul de deasupra ibricului. Aduc ceaiul în sufragerie, iar Sophie și Lisa își strigă mulțumirile, dar ca niște vaci leneșe ce sunt, nu se mișcă din canapele, nu-mi fac loc să stau și eu. Deci nu-mi rămâne altceva mai bun de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
asta dar te știu pe tine cât de simandicos ești. No, hai, că am glumit! Nu mai așteptă răspunsul lui Cristi. Se ridică pe jumătate, cât să se aplece peste interfonul de pe birou și zbieră în microfon: Ildiko, adu tu ibricul de cafea și două cănițe! Toma se întrebă de ce oare bătrânul se mai ostenise să vorbească la interfon. Vocea puternică a lui Pop răsunase în toată clădirea. Oricine se afla de partea cealaltă a ușii l-ar fi auzit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu uita ce am discutat aseară! îi șopti ea repede. Aștept să mă suni. Blonda Ildiko intră în birou cu o tavă pe care se afla o cană de sticlă și două ceșcuțe de cafea. Turnă lichidul fierbinte și lăsă ibricul pe masă. Adu, te rog, și niște apă rece, drăguță! îi ceru Pop. Se ridică apoi de la masă și deschise larg fereastra. Scoase apoi dintr-un ungher o scrumieră uriașă pe care o așeză între ei. Asta, ca să meargă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
calcul toate variantele. Ușor agasat, bătrânul se lăsă pe spătarul scaunului și își mai aprinse o țigară. Ridică ceașca de cafea și vru să o ducă la buze. O privi nemulțumit pentru că era goală și se întinse din nou spre ibric. Știu că nu asta vă doriți să auziți de la mine, continuă Toma, întinzând și el ceașca spre interlocutorul său, dar vă cer să mă lăsați să-mi duc mai departe lucrarea. Vă rog să mă credeți că așa e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cafea proaspăt râșnită și a lac de unghii. Cam două treimi erau ocupate de un pat generos, acoperit de perne și jucării de pluș. Unde se termina patul începea o masă îngustă, împărțită riguros în două zone: una cu farfurii, ibric, ceșcuțe, borcane de șerbet, zacuscă, miere, pachete de biscuiți; cealaltă cu perie, pieptene, bigudiuri, fixativ, ceară de depilat. Sub masă se afla o lădiță cu două oale și o tigaie și un reșou electric. În colțul opus mesei, o chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]