772 matches
-
Romulus Vulpescu, Diana Cristev, Nicolae Florescu, Ruxandra Mihăilă, Manuela Tănăsescu, Fănuș Băileșteanu, Adrian Botta, Florea Vlad, Constandina Brezu, Nicolae Ciobanu, Eugen Mihaiciuc ș.a. Revistă de literatură și critică, M. publică poezie, proză, teatru, note critice, corespondență, traduceri, iar sub raport iconografic, portrete inedite, facsimile, autografe, caricaturi, desene sau extrase din colecții. Articolul-program, semnat de Perpessicius și tipărit în numărul inaugural, afirmă interesul preeminent al publicației pentru documentul inedit și declară o preocupare specială pentru „tipărirea documentului literar, pe care îl introduce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
și la București, nota Saint-Marc Girardin în 1836, este amestecul și diversitatea costumelor. Dintre bărbați, unii conservă veșmântul vechi, alții poartă haine europene. Cele două ținute se întâlnesc în aceeași familie: tatăl îmbrăcat tradițional, fiul - după moda franceză. Câteva mărturii iconografice vin să susțină aceste observații. Iată-l pe Nicolae Fusea, unchiul lui Grigore Alexandrescu, zugrăvit în pronaosul mănăstirii Viforâta cu numeroasa lui familie. „În vreme ce băieții lui au redingote pe talie, iar fetele corsaje occidentale, el își păstrează giubeaua și brâul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
mironosițe la mormânt. Relatarea lui Ioan (cap. 20) este cea mai stranie și foarte importantă pentru subiectul nostru. Cunoscută sub denumirea de Noli me tangere, după traducerea latină a interdicției lui Isus, ea s-a bucurat de zeci de reprezentări iconografice. În prima zi a săptămânii, duminică, așadar, Maria Magdalena vine la mormânt și vede piatra „ridicată”. Speriată, aleargă să le ducă vestea lui Petru și „celuilalt ucenic pe care Îl iubea Isus”. Aceștia sosesc degrabă, „ucenicul cel iubit” devansându-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Maria Magdalena devine simbolul omenirii răscumpărate. Personajul interesează exegeza creștină timpurie nu ca model În sine, ci ca suport al unor sensuri superioare, alegorico-anagogice. Motiv pentru care, În primele secole, nu există o biografie/hagiografie a ei și nici reprezentări iconografice individuale. Ea face, modest, parte din grupul femeilor purtătoare de parfumuri, mirofore. Părinții din primele secole deosebesc, În marea lor majoritate, cele trei personaje evanghelice. Este cazul lui Clement Alexandrinul, Origen, Ambrozie al Milanului sau Ieronim. Alții ezită, precum Augustin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și intelectualicește necinstit să le ignorăm ori, și mai rău, să le disprețuim din ignoranță. Pe plan cultural, așa cum voi Încerca să arăt prin trei exemple, riscăm să pierdem Înțelesul Însuși al unei bune părți din Tradiția noastră transmisă liturgic, iconografic sau literar. Apocrifele marianice Biografia Maicii Domnului, În Noul Testament, se suprapune umil biografiei Mântuitorului. Ea apare În evanghelii odată cu Bunavestire și dispare după Înviere. Dogma fundamentală a creștinismului rămâne totuși dogma Întrupării lui Dumnezeu, a nașterii Lui dintr-o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ca gest de gratitudine și umilință. O altă versiune, cu elemente inedite, va deveni celebră În Occidentul medieval, cu titlul Pseudo-Evanghelia lui Matei. Oricine vizitează, de pildă, gropnița Mânăstirii Humor, are privilegiul de a vedea fragmente ale Protoevangheliei În registru iconografic. De obicei Însă vizitatorii nu cunosc adevărata sursă a icoanelor, pe care Îmi Îngădui să o citez aici, În traducere proprie: PASAJ RETRAS Vestea nașterii Mariei Ana s‑a Întristat foarte tare, și‑a azvârlit veșmintele de doliu, și‑a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
înainte de a fi trădat de Iuda și arestat. Poetul se oprește asupra acestui moment în care Iisus apare înspăimântat de apropierea patimilor predestinate de Tatăl. Sursele poeziei sunt de natură livrescă (textul biblic din Evanghelia Sfântului Luca) și de natură iconografică (tabloul pictat în biserici, pe catapeteasmă, în partea stângă). Etapa a treia - compară - presupune realizarea unei comparații între textul biblic și poezia lui Voiculescu, pe baza lecturii ambelor texte. O comparație posibilă se poate face și cu alte poezii care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mariana Chiriac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1336]
-
sunt „un fel de frunze negre cu piept nins”, altundeva ele sunt „scriitura sonoră” a unui „Dumnezeu - pesemne caligraf”, pe când norii de vară, „suflați în aur ruginiu de soare”, sunt „icoane împărătești” expuse „pe ceru-n asfințit”. Merite de ordin „iconografic” au și piesele prezente în Biserica de altădată (1926), mai cu seamă în ciclul Povestea Maicii Domnului. E vorba de un fel de sistematizare și mai precisă orientare, de o canonizare a picturii din Pe Argeș în sus. Ceea ce acolo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Antiohiei, Ierusalimului și Alexandriei), executate de pictori din secolele XV-XIX (Les Icônes melkites, 1969). Descoperirea acestei arte din Orientul arab este amplu comentată în presa siriană, libaneză, greacă, franceză și română. Cu prilejul cercetărilor sale, C. identifică și publică tipul iconografic inedit al unui martir oriental: Une oeuvre d’art melkite: l’icône de Saint Elian de Homs (1972). SCRIERI: La Bibliothèque de l’Académie de la R. P. Roumaine, București, 1955; Introducere în documentarea științifică (în colaborare cu Aurel Avramescu), pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
de pildă, la Carl Robert, o meticulozitate a începuturilor în felul în care, în cartea sa Bild und Lied , formulează întrebări fundamentale despre narațiune, despre tipuri de strategii narative, despre relația între literatură și artă în povești, despre studiul problemelor iconografice și despre dezvoltarea istorică a narațiunii. Robert stabilește o tipologie a schemelor narative utilizate de către artiști, referindu-se la kompletive Verfahren sau narațiunea completă, Situationsbilder sau narațiunea situațională și Bildercyklen sau Chroniken-Stil sau narațiunea ciclică . Această categorizare inițiată de Robert
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
narațiunilor despre pasivitatea ei. Ele arată, de asemenea, că secvențele basoreliefale: . În felul acesta, narativitatea imaginii basoreliefale devine un spațiu expresiv mai amplu decât cel oferit de modelele textuale în care apare imaginea feminității și are calități care depășesc reprezentarea iconografică. În 1856, revista Punch prezenta crinolinomania ca pe:. Medicii vremii ofereau, în articole de specialitate și imagini ilustrative, exemple de efecte dramatice și remedii potențiale ale acestei maladii în aparență exclusiv vestimentare. În Crinolineomania. Punch’s Female Malady ,Julia Thomas
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
accent, ca și Lister, pe elementele tematice ale picturii. În Narrative, Lewis prezintă evoluția cercetării despre pictura narativă ca pe o dezvoltare lentă, care trece de la sistemele clasificatorii la Weitzmann și Wichoff, prin formalismul lui Kemp și Riegl și modelul iconografic al lui Panofsky pentru a ajunge la tehnica montajului lui Eisenstein. Contribuțiile lui Corrain și Beayert se raportează însă altfel la descendențe și continuități, pentru că se plasează în câmpul unei altfel de istorii, care problematizează specificitățile, formele singulare și relațiile
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
satul Galata, unde două biserici sunt posesoarele unor fresce de la începutul secolului al XVI-lea, iar în Kakopetria se află un monument de artă bizantină din secolul al XI-lea în biserica "Sfântul Nicolaos", unde se poate întâlni o raritate iconografică reprezentând capul al fiecărui apostol, toți cei 12 apostoli fiind într-o singură icoană. Alături de această raritate sunt și alte picturi deosebit de interesante: "Coborârea Sfântului Duh", "Vindecarea lui Lazăr", "Cei 40 de martiri". Trebuie să recunosc că am fost foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
anume faptul că fiecare dintre țările respective dorește să se prezinte în fața străinilor la nivel simbolic, rezumativ și emblematic. În asemenea situații, evident că nu pot fi evitate stereotipurile, clișeele naționale, care în fond nu sunt altceva decât o exprimare iconografică și rituală a unui fond cultural național. Pentru mine, personal, a fost destul de amuzant să văd această redundantă exhibare simbolistică (și mă refer în primul rând la țările baltice), dorința lor de a-și prezenta tuturor folclorul, de a-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Și peste creștetul lui Janos îl văd ieșind din biserică pe părintele Ioan însoțit de Daniel, Te ispitesc cu geniu! Și părintele ne face semn discret să ne apropiem, 2 septembrie, cu meșterul Luca în biserică, îmi explică întreg programul iconografic pe care-l urmează, printre scânduri, găleți cu var și scări de lemn se văd pe bolta în leagăn fragmente de culoare dintr-un Iisus Pantocrator, Dacă biserica ar fi avut cupolă, meșterul Luca se scarpină meditativ în barba aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ioan Gură de Aur din altar, pictat de meșterul Luca, m-a pus meșterul să-l copiez, scund foarte și subțirel, Ioan Gură de Aur, mare la cap, cu nasul plecat și nările, meșterul Luca mi-l descrie conform tradiției iconografice pe Ioan Gură de Aur, o descriere atât de amănunțită încât e absolut imposibil să nu-l reconstitui din acest portret robot, pun deoparte în iarba scundă desenul copiat de mine în creion al lui Ioan Gură de aur, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
altar, alături de cel al meșterului, a luat mistria și mărunt, mărunt, a îndepărtat stratul de culoare, l-a dat jos, pentru că nu semăna cu al meșterului, pentru că meșterul Luca nu l-a recunoscut după cum l-a învățat pe el tradiția iconografică, scund foarte și subțirel, mare la cap, cu nasul plecat și nările late, galben cam albineț, melcii ochilor găvănați și ochii mari beșicați, mare la frunte și golaș, cu multe zbârcituri și cu urechile mari, barba mică și rară, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de meșterul Luca și cu altarul nepictat pe jumătate, îngerul meu arhanghel rămas în stânga Mariei, salvat de mistria lui Janos datorită cumințeniei execuției sale, ceea ce nu s-a mai întâmplat cu Ioan Gură de Aur sacrificat de meșter în numele artei iconografice, măsor în lung și-n lat biserica goală, cu capul dat pe spate analizez fiecare metru de zid, de unde să încep, voi fi în stare să umplu pereții ăștia goi, aș putea continua ceea ce a început meșterul Luca după tradiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
astăzi postesc, Criterii teologice, firește, se grăbește părintele să închidă celui ce a luat cuvântul din mine orice portiță prin care ar putea să întrevadă o șansă de apărare și nu-i înțeleg înverșunarea, Theo a respectat toate canoanele tradiției iconografice, Știu, a pictat întocmai scenele pe perete, asta nu-i reproșează nimeni, felul cum, și apasă voit pe cum, felul cum le-a pictat nu mai convine acestor canoane, recunoști scenele biblice, e-adevărat, nici nu s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
publicată în 1927, considerată cea mai responsabilă și mai ambițioasă biografie formală de după apariția cărții lui Gilchrist (BCH: 12)71. În 1959, Șir Anthony Blunt, în studiul The Art of William Blake, l-a plasat pe Blake ferm în tradițiile iconografice europene. Publicată tot în 1959, lucrarea lui Mark Schorer William Blake: The Politics of Vision, examinează forțele socio-politice care au contribuit la crearea artei lui Blake. G.E. Bentley Jr. a publcat în 1969 o primă biografie completă, Blake Records, în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
văzut pe mine l‑a văzut pe Tatăl 50. Prin urmare, Fiul este chipul Tatălui, așa încât, între Noul Testament și chipul lui Cristos, icoana lui Cristos, există o strânsă legătură. Teologia creștină găsește ultimul și cel mai adânc suport al reprezentărilor iconografice chiar în Sfânta Treime: Dumnezeu, izvorul originar și sursa a toate, are în Fiul, Cuvântul cel veșnic, chipul său desăvârșit întru toate. Con‑ form învățăturii patristice, această afirmație indică în primul rând că imaginea lui Dumnezeu este pentru ființa umană
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
ca un simbol al apropierii de Dumnezeu și al dăruirii revelației în acele situații, separat de rutina vieții umane. În icoane, munții fac adeseori parte din fundal, uneori reprezentarea lor fiind redusă, deci simboli‑ că. Iată deci, cum tradiția vizuală iconografică culege și dezvoltă imageria verbală a bibliei. Un alt simbol foarte prezent în biblie este cel al templului, lăcașul întâlnirii dintre Dumnezeu și poporul său; este un spațiu care poate fi necinstit și pân‑ gărit, curățat și restaurat, pustiit și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
intrăm în viața dumnezeiască. Tot sfântul Ioan Evanghelistul vorbește despre o ușă deschisă în cer, prin care el este chemat să treacă pentru a primi revelația. Cu toate că aceste două întrebuințări specifice ale simbolisticii ușii sunt arareori transpuse în reprezentarea vizuală iconografică, multe icoane conțin uși și ferestre aflate în poziții de necrezut în cadrul arhitectural al eveni men telor înfățișate; ele pot fi înțelese cel mai bine ca aluzii, aduceri aminte și simboluri ale faptului că prin ceea ce este reprezentat intrăm în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Isaac, scara lui Iacob, trecerea Mă‑ rii Roșii, primirea celor zece porunci etc.), din Sfintele Evanghelii și din cele deduse din biografiile sfinților, cât și din sfânta Tradiție 65. Aceste reprezentări constituiau imagini care erau izolate ori înfățișate în dipticuri iconografice (mai ales perechi de chipuri, printre care cele mai frec‑ vente erau acelea ale lui Isus și ale sfintei Fecioare Maria), ori reunite în ci‑ cluri de scene care erau ordonate în mod cronologic, și care creau de multe ori
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
pictorii trebuiau să înfățișeze în operele lor nu fenomenele, dar ideea de la care ele derivau, iar ideea era arhetipul, adică gândul creativ al lui Dumnezeu. Acest arhetip sau prototip, modelul inițial, rămâne mereu legat de spiritualitatea ideală: astfel în limbajul iconografic vor fi reprezentate nu epi‑ soade în sine dar arhetipul lor. În consecință personajele înfățișate erau pro‑ totipuri ale lui Isus, ale Sfintei Fecioare, ale sfinților și martirilor care trebu‑ iau să fie interpretate de‑a lungul secolelor în aceeași
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]