1,242 matches
-
găsesc argumentarea lui Pasnau ca fiind deficitară deoarece, daca pasajul (ÎI.2.21.) nu îl sprijină pe (ÎI.2.19.), fragmentul (ÎI.2.20.) ajunge să nu spună de fapt nimic, ci doar ca Toma din Aquino res pinge reprezentationalismul idealist, pe care oricum l-ar fi respins, din moment ce duce la scepticism și relativism în cunoaștere. Mai mult, (ÎI.2.19.), singurul pasaj în care Toma din Aquino confirmă reprezentationalismul realist la nivelul speciilor inteligibile, aparține scrierilor din peri oa da
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
vanitoasă a lui B. însuși - ia calea exilului. Bărbat plin de farmec, Andrei nu acceptă să rămână captivul iubirii. În femeie el nu caută desfătarea, ci frumosul, ca și misterul de care este însetat. Dar, printr-un renghi al destinului, idealistul ajunge să fie privit de ceilalți doar ca un seducător cinic și egoist. Un soț zuliar îl ucide și amintirea omului politic de anvergură se va pierde în legenda unui Don Juan care și-a primit pedeapsa cuvenită. Adevăr și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
ruși. Deși i se recunoaște "lipsa unui stil corect și a purității limbii", Alexandru I. Herțen este apreciat, mai degrabă, pentru eforturile pe care le face pentru a se îndepărta de romantism, pentru critica burgheziei, pentru lipsa ideilor preconcepute, concluzionând "idealist și romantic, preocupat de idei sociale, Herțen este tipul scriitorului militant, des întâlnit în jurul anului 1848, cum este Alecu Russo sau Bălcescu la noi. Personalitatea lui ne interesează fiindcă a fost primul dintre narodnicii, a căror ideologie o adaptează C.
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
că a avut o orientare spre stânga încă de la început, de la revista Albatros, epocă în care nu era de dorit să aibă o asemenea orientare - "despre care, la drept vorbind, nu prea știam mare lucru, atunci, ci mai degrabă visam, idealist și nițel delirant, ca orice june de acest "tip" (dispariția războaielor, a granițelor, a celor doi poli ai nedreptății: tiranie-robie, prea bogat-prea sărac, și alte asemenea "mărfuri" scumpe din "prăvălia de porțelan" a adolescenței)"182. Justificarea pe care o aduce
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
we come / Great hatred, little room / Maimed uș at the start. / I carry from my mother's womb / A fanatic heart.198 Cineva care l-a cunoscut direct scria despre el: "Yeats era atît un om practic, cît și un idealist. Evident, nu era democrat. Era, ca toți irlandezii (după părerea mea...) un reacționar: cea mai profundă dorința a lui își are originea într-o vîrstă eroica, în ciuda faptului că nu dorea că acele vremuri să se întoarcă. Orice ar fi
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
cultură precum Boston-ul. Se pleacă de la un monument aflat în centrul orașului natal, martor al acestui prezent, dar comemorând un episod al Războiului Civil. Poezia devine, în mod indirect, o evocare a unuia dintre eroii acelei confruntări, tânărul colonel idealist Robert Gould Shaw, murind acoperit de glorie în fruntea regimentului său alcătuit din oameni de culoare. În mod direct, însă, poezia nu este despre cei morți pentru Uniune, ci despre probleme ce afectează America la începutul anilor șaizeci, segregarea rasială
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
face inevitabilul atac de cord de la sfârșitul romanului. Conștient de transformările ce afectează societatea americană la începutul actualului mileniu, inclusiv pericolul și percepția terorismului, Updike publică în 2006 romanul Terrorist, o încercare de a înțelege resorturile psihologice ale unui terorist idealist, Ahmad, un tânăr american (mamă cu descendență irlandeză, tată egiptean) ce respinge materialismul ateu american și este recrutat de o mișcare teroristă pentru a deveni erou al Jihad-ului antioccidental (a nu se confunda personajul lui Updike cu Achmed the
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
funciar, cu rădăcini în iubirea profundă (Eminescu ca optimist). Pesimismul schopenhauerian s-ar fi manifestat numai în episoade trecătoare (Influența lui Schopenhauer asupra lui Eminescu). Puține studii de istorie și critică literară îi apar în volum sau în extras: Caragiale idealist (1923), Alexandru Vlahuță, poetul onestității (1928), Moderne rumänische Erzähler (1928), Modernismul în literatura română (1928) ș.a. Fascinat din primii ani ai studenției de nume mari ale culturii universale, scrie, la maturitate, destul de mult despre Dostoievski, Strindberg, Cehov, Ibsen, Goethe ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
serie de traduceri și imitații reușite după Nietzsche, Schiller, Hebbel, precum și unele transpuneri din Lenau, Schopenhauer și Franz Werfel. De asemenea, în „Czernowitzer Allgemeine Zeitung” publică versiunea germană a unor poezii ale lui Lucian Blaga și Aron Cotruș. SCRIERI: Caragiale idealist, f.l., 1923; Ipoteștii lui Eminescu, Cernăuți, 1924; Din problemele istoriei filosofiei, Cernăuți, 1927; Filosofia istoriei lui A.D. Xenopol, Cernăuți, 1927; Filosofia lui Carl Siegel, Cernăuți, 1927; Piatra Neamț (în colaborare cu Ionel Manu), Cernăuți,1927; August Strindberg als Künstler und Philosoph
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
70. Roman al absenței și al întoarcerii fiului risipitor (de altfel, motivul predilect al lui U.), stând sub un polemic motto deconstructivist la adresa normelor - „Se spune că în paradis curg râuri de miere” -, povestea lui Goreac este cea a unui idealist care suferă de pe urma unui grup de „acuzatori” într-un pseudoproces și vrea să își ia revanșa trezindu-i la „viață” pe cei care, asemenea lui Hăngănuș, l-au făcut încă din 1959 „să nu mai existe”. Până la urmă va renunța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
ar fi, el suferă de frustrarea celui nedreptățit și de teama celui veșnic hăituit. Împotriva sa se declanșează o vânătoare care pare a căpăta dimensiuni cosmice. Dar este într-adevăr Inorogul lui Cantemir o ființă pură, imagine a perfecțiunii, un idealist, neatins de nici o dâră de ambiție mundană? Trăiește el în lumea ideilor pure, a idealurilor necorupte, a pincipiilor morale? Caută el dreptatea absolută, își investește energia exclusiv în restabilirea unui echilibru al lumii sau resimte și anumite ambiții strict politice
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fie accesibilă percepțiilor noastre, fie construită de către mintea umană. Putem cunoaște lumea fie pornind de la probe externe, fie prin logică internă. Rezultatul este un tabel cu două coloane de opțiuni posibile. (Eu găsesc această concepție mult superioară diviziunii tradiționale dintre idealiști și materialiști.) Un mod de a interpreta aceste opțiuni este în funcție de termenii „a propune” și „a dispune”. În manieră ontologică: oare lumea ni se oferă, ni se propune spre înțelegere sau noi ne propunem înțelegerea ei? În manieră epistemologică: oare
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
observa David Kimbel, legătura între cele două lucrări este una mai mult decat subțire. Personajele piesei Die Räuber de Schiller, Karl și Franz von Moor sunt probabil bazate pe Edmund și Edgar din piesa lui Shakespeare, Regele Lear. Karl, un idealist impetuos, a fugit de acasă pentru a duce o viață dezmățata, iar acum dorește să se întoarcă acasă și la verișoară lui Amalia, pe care o iubește. Dar maleficul sau frate, Franz, îl convinge pe bătrânul lor tata să nu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
el luîndu-se de "cei care-și umflă buzunarele" și spunînd ascultătorilor "că sînt mai multe de făcut decît să zbiere în stradă". Fusese, la vremea respectivă, condamnat la 30 de luni de închisoare, prezentat fiind de avocații săi ca un "idealist excesiv", "un mare naiv". Dar, mai înainte, el fusese achitat de Curtea de juri de la Versailles în fața căreia compăruse, în urma morții "brutale", considerată suspectă, a tatălui său. Devenind "un fel de vagabond", un instabil, el încercase să răpească o vedetă
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
contra acestor valori, avansând un flux de imagini calificate de autorii actuali că "imagini perverse". Românul, teatrul, pictură reprezintă emanciparea feminină sub diferite forme. Pe parcursul secolului, romantismul elogios face loc naturalismului defăimător. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu. Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de erou, readucând-o în câmpul realului. Școală realistă caută să se lipsească de eroina. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu 37. Astfel, observăm în evoluția romanesca a lui Flaubert, de la Madame Bovary (1856) la Bouvard et Pécuchet (1881) chiar eliminarea progresivă a personajului feminin și a temei amoroase legate de ea. Această eliminare se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
experiența pură", într-un moment când imperativele politice solicitau artistului să-și pună ideile "în serviciul iminentei crize a conștiinței, în serviciul Revoluției"; el concepea "metoda paranoico-critică" drept un mijloc de a destabiliza lumea în sens oarecum nihilist - "să fim idealiști fără să participăm la vreun ideal" (2005a: 155) -, sugerând că ceea ce percepe privitorul este, potențial, altceva. Metoda îi permite artistului să experimenteze liber cu asemănări și asociații de idei, cu imagini etc., într-un "joc" vital, esențial. Rezultat al proiecției
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Germania de Est În 1947, profesor de filosofie a istoriei la Halle, a făcut obiectul unei comisii de anchetă a Parteihochschule Karl Marx În 1950, din cauza criticilor pe care le adresase socialismului birocratic sovietic, si a fost condamnat că „marxist idealist” (Hager) și „parazit ideologic” (Gropp). Stabilit În Occident, unde a făcut carieră universitară, a fost publicat din nou În RDG de la Începutul anilor ’70. Pentru reconstituirea ansamblului dezbaterilor și principalelor publicații, vezi Kapferer, op. cît., pp. 257-276. O luare de
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
politic, poemul poate părea banal, palid. Reamplasat în climatul său real și analizat ca reacție la cutumele propagandistice ale vremii, poemul devine un prilej de a observa cum se putea deconstrui poetic o grilă ideologică și stilistică. Sau, cum conchide idealist criticul, el însuși un foarte bun poet din școala lui Mircea Ivănescu, o ocazie de a vedea pe viu "că, în relația dintre putere și poezie, puterea reală e de fapt a poeziei". În Arhitecții utopiei: Eugen Barbu și Facerea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
recurge la un citat din Lenin. Un nemarxist ca Girard trebuia "explicat", relativizat, așadar Paul Cornea recurge la un artificiu: susțințe în prefața cărții că autorul francez cade în ambiguitate, "ca toți eseiștii care fac critica criticii", este incomod, poate idealist, dar în fond - sugerează P.C. - nici Lenin nu ar fi respins dialogul cu un anumit tip de idealism (afirmație mai mult decât discutabilă). Atunci când subliniază aspecte paradoxale, apropieri aparent imposibile prezente la Girard, P.C. inserează și citatul din Lenin: ""Mediator
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
avut de suferit de pe urma agresiunilor de orientare legionară. Cred că s-au pripit cei care l-au taxat pe scriitor pe motivul că și-ar fi încălcat convingerile și ar fi făcut jocurile comuniștilor. Temperamental, Călinescu era un "ingenuu", un idealist. Și, se știe, orice schimbare majoră suscită idealurile. Carierist, autorul Bietului Ioanide nu a fost; nu pretindea, de fapt, decât ceea ce i se cuvenea cu asupra de măsură: o catedră la universitate și libertatea de a-și vedea de scris
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de căpetenia statului. Acesta conduce nu prin forță, ci prin prestigiu, într-o înțelegere deplină cu poporul". Cumplită înțelegere, ce pot să spun! Dar acestea sunt simple exerciții de imaginație, făcute pe marginea unor fotografii. E doar naiv Călinescu, este idealist sau pur și simplu se joacă, improvizând un portret ca atâtea altele, literarizând o realitate pe care nu o cunoștea? Eu unul nu exclud această posibilitate, căci iată cum se încheie acest omagiu: "Ultimele imagini ale mareșalului Stalin în uniformă
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să se angajeze cu toată energia, cu întreaga ființă în activitatea de luminare a maselor, în îndoctrinarea tineretului grupat în organizația tineretului progresist și apoi în celebrul UTC. Matei este un apostol al evangheliei roșii, ars de febra doctrinei, un idealist care își probează eficiența și care arde până la scrum pentru cauză. Filipache este un alt tip de apostol, poartă numele unuia dintre ei, apostolul Filip, mai discret și fără să fi lăsat o învățătură scrisă. El este cel care pune
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
spune despre perspectiva modificată ideologic a scenaristului Eugen Barbu. Eugen Negrici remarca avenit că "(...) Facerea lumii are un mesaj care cu numai câțiva ani în urmă ar fi trezit furia criticii de partid: în revoluție, învingători, până la urmă, nu sunt idealiștii, ci aceia care nu se implică decât atât cât să-și consolideze puterea și locul cucerit în societatea socialistă - carieriștii"14. Scenaristul Eugen Barbu, de conivență cu regizorul Vitanidis, nu poate prelua sugestia pe care o livra finalul deschis al
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
convingerea că "un dialog autentic se poate stabili oricând între spirite diferite", dar de pe poziții etice similare. Deși, prin educație și origine socială, era un intelectual "de stânga", Sîrbu a condamnat vehement orice opresiune, de dreapta sau de stânga. "Tradiționalist idealist", cum se autocaracteriza, avea oroare de excesele naționalist-protocroniste, patriotarde, care au aruncat în deriziune și grotesc ideea de națiune în "epoca de aur": "Nu mai am naționalitate (nu pot fi de același neam cu turnătorii din jur), cred că trec
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]