863 matches
-
a apărut o colecție de legende biblice cu ilustrații (în colaborare cu Bialik și Ravnițki), precum și povestirea „Iesoimim" (Orfanii). În anul următor apare o culegere de opere alese la Tel Aviv. Este preocupat de asemenea de traduceri din germană și idiș, în particulr traduce din idiș o serie de cântece populare. În anii 1922 - 1924 locuiește în Germania. După moarte în anul 1949 apar operele alese ale lui Ben-Țion sub îngrijirea și cu ilustrațiile fiului acestuia Nahum Gutman. Un bulevard din
Simha Ben-Țion () [Corola-website/Science/320072_a_321401]
-
legende biblice cu ilustrații (în colaborare cu Bialik și Ravnițki), precum și povestirea „Iesoimim" (Orfanii). În anul următor apare o culegere de opere alese la Tel Aviv. Este preocupat de asemenea de traduceri din germană și idiș, în particulr traduce din idiș o serie de cântece populare. În anii 1922 - 1924 locuiește în Germania. După moarte în anul 1949 apar operele alese ale lui Ben-Țion sub îngrijirea și cu ilustrațiile fiului acestuia Nahum Gutman. Un bulevard din capitala Israelului poartă numele lui
Simha Ben-Țion () [Corola-website/Science/320072_a_321401]
-
a III-a, a III-a primară. Bineînțeles că eu nu știam nici să vorbesc bine românește. Am să vă spun de ce. Mama, fiind din Bucovina, vorbea stricat românește. Tata era din Transilvania. Ei nu vorbeau În casă românește, vorbeau idiș. Noi, copiii, bineînțeles că am vorbit limba care se vorbea În casă. În Transnistria vorbeam Între noi tot idiș. Părinții, totuși, fiind conștienți că anii trec și trebuie să Învățăm ceva, ne-au Învățat alfabetul un pic, cu o domnișoară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vă spun de ce. Mama, fiind din Bucovina, vorbea stricat românește. Tata era din Transilvania. Ei nu vorbeau În casă românește, vorbeau idiș. Noi, copiii, bineînțeles că am vorbit limba care se vorbea În casă. În Transnistria vorbeam Între noi tot idiș. Părinții, totuși, fiind conștienți că anii trec și trebuie să Învățăm ceva, ne-au Învățat alfabetul un pic, cu o domnișoară, și un pic de românește. Am terminat chipurile clasa a III-a. Probabil că profesorii erau indulgenți cu noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și-a făcut ea o cofetărie mică și jumătate de zi spălam vasele acolo și când puteam Învățam și mergeam, totuși, și la școală. Așa că am avut o viață foarte chinuită. Acolo am urmat școala evreiască, chiar dacă nu știam bine idiș. Noi vorbeam numai nemțește. Am Învățat acolo și pe urmă am terminat liceul la Câmpulung Moldovenesc, vestitul liceu de fete „Dragoș Vodă”, dumneavoastră poate că nu știți. Pe urmă am dat la facultate la Cluj, am luat și acolo examenul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și pe urmă mi-a dat-o. Foarte răi au fost. Dar de ce este așa o primitivitate acolo? Poate că acum Kucima a făcut ordine. Dar de ce era așa o mizerie mare? E adevărat un lucru: un singur copil vorbea idiș, iar ceilalți vorbeau ucrainește; românește - nici unul. Și Încă ceva: domnul Alexianu, vestitul Alexianu, a fost un câine, exact ca Antonescu. Era guvernatorul Transnistriei și... Era guvernatorul Transnistriei și el niciodată nu a făcut nimic pentru noi, dinmpotrivă. Și fiul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Zic: „Habar n-am, nu știu nimic”. Dar știu că atunci când am intrat În clasa I știam să scriu, să citesc, știam eu ce știam - că, de fapt și de drept, eu nu vorbeam numai limba română acolo. Vorbeam și idiș, și rusa - În capul ăla de copil se amestecau toate limbile, Încât atunci când am ajuns la Iași, În ’45, pur și simplu era foarte greu cu limba română, fiindcă trebuia să o Învăț cum trebuie. Cu toate că eu am crescut cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
obligat să repetăm clasa a III-a În rusă, că eram În clasa a III-a. Au venit Înapoi românii, În ’41, și s-a terminat cu școala. Dar limba noastră maternă e germana: părinții mei vorbeau germană acasă și idiș, dar cu noi vorbeau germana. Și s-a nimerit această carte a lui Schiller și eu Învățam poezii pe de rost. Și acum știu vreo două-trei strofe din „Clopotul”, o poezie lungă de Schiller. Și m-am Învățat să citesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tata și cu un prieten de-al lui, i-am uitat numele - era din Târgu-Mureș, frizer de meserie și avea un băiat mai mare decât mine. - Dumneavoastră știați germana când ați ajuns În lagăr? - Nu. - Părinții dumneavoastră? - Parcă știau ceva idiș. Se descurcau cu germana, la nevoie... Și făcea această „stânga-dreapta”. Tata zice: „Fii atent, dacă Îți spune la dreapta să nu vă despărțiți, să fiți Împreună”. Ăla era mai mare decât mine cu un an-doi. Eram mic. Când a ajuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
le era frică la toți, Însă nu erau religioși... Nici eu nu mi-am Însușit o educație religioasă. Mai mult laică. Sigur că da, mi-am Însușit cultura evreiască, dar eu sunt de cultură românească. Dovadă că nu prea știu idiș. Nu mai vorbesc de ebraică. Știu numai româna și am Învățat maghiara. - În perioada dinainte de război ați sesizat anumite diferențe În privința statutului evreilor? - În perioada românească, adică Începând de prin ’38, au Început legile discriminatorii. Țin foarte bine minte când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
limbă, că este o treabă mai interesantă, Înainte de a ajunge la lagăr. Domnule, trebuie să știi că evreii mai elevați din Cluj nu aveau de fapt o limbă maternă, ci mai multe limbi materne. Cei foarte bigoți aveau limba maternă idiș, care este o germană stricată În care se amestecau cuvinte ebraice, dar foarte puțin. Deci În lexic, ponderea cuvintelor ebraice originale este foarte mică. Marea majoritate a populației evreiești băștinașe, nu cei care au venit după război, aveau ca limbi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de la Orașul Stalin (numele sovietizat al Brașovului) și 1 de la Craiova. Prezenți vor fi doar 195, 13 lipsind motivat. Dintre delegați, 146 erau scriitori care scriau în limba română, 34 în limba maghiară, 9 în limba germană, 4 în limba idiș, unul în limba sîrbă și unul în limba greacă. Pe genuri de creație, cum se exprimă Șahighian, avem 65 de prozatori, 63 de poeți, 15 dramaturgi, 36 critici literari, 8 traducători și 8 care scriu exclusiv pentru copii. Vom afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să-l întrebe de sănătate, de felul în care-și cheltuiește pensia, o pensie bună, fără îndoială!". Atenționează că nu are "nimic nici cu evreii, nici cu maghiarii, nici cu alții. Dar, pe atunci, la Securitatea din Botoșani se vorbea idiș și ungurește. La Dorohoi, s-a adăugat și ucraineana. Penitenciarul din Iași era vestit pentru plăcerea comandantului de a vedea deținuții plini de păduchi. Comandantul era evreu și ura lui împotriva noastră sărea în ochi. Românii din Securitate erau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
naștere, copilul de sex masculin este circumcis, ca semn al legământului cu Dumnezeu. Majoratul religios pentru fete este la vârsta de 12 ani, iar pentru băieți la 13 ani. O kippah (în ebraică: כִּפָּה, kippot plural; idiș: יאַרמלקע, yarmulke) este un acoperământ pentru cap ușor rotunjită fără margini lărgite purtate de mulți bărbați evrei în timp ce se roagă, mănâncă, recită binecuvântări, studiază texte religioase evreiești, și în orice moment de către unii bărbați evrei. În comunitățile non-ortodoxe
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
sinagogă, conducătorul ritualului este rabinul, care are funcția unui îndrumător religios. El este cel care coordonează studiul Torei. Se vorbește în iudaism și de o serie de restricții alimentare, deoarece aici intervine distincția dintre pur și impur. Cușer (în limba idiș, "kașer" în limba ebraică) înseamnă „pregătit după ritual” și, în cazul mâncării, garantat a fi conform regulilor. Astfel, evreii au voie să mănânce doar carnea rumegătoarelor cu copita despicată: ovine, capre, bovine, pești cu solzi și înotătoare și păsări nerăpitoare
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
croitori, cizmari, cojocari) sau intelectuali (arhitecți, ingineri, medici și avocați). Meseriile erau transmise de obicei în familie de la tată la fiu. Meserii cum erau cele de agricultori, zidari, dulgheri sau lăcătuși nu erau practicate de evrei. Ei vorbeau în limba idiș, ca și în germană sau în română. În această perioadă, cu aprobarea tacită a autorităților românești, au fost aleși viceprimari evrei și anume dr. Rafael Mueck (1927-1929) și Elias Ellenbogen (1931-1933). Ultimul dintre ei, proprietar bogat al unui depozit de
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
epoca ptolemaică, dat de Ptolemeu al V-lea și scris în limba "zeilor", limba poporului și "limba cuceritorilor greci". A mai folosit transcrierile grecești ale numelor proprii din istoria Egiptului. A fost un geniu în ceea ce privește cunoașterea limbilor, franceză, latină, greacă, idiș, aramaică, pahlavi, siriană, caldeeană, persană, chineză și coptă. În 1824 a publicat lucrarea "Sistemul scrierii hieroglifice". Interesul pentru egiptologie a debutat în Franța după expediția lui Napoleon în Egipt. Champollion a călătorit în Egipt în anii 1828-1829. Sir Henri Creswicke
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
n-avea de împrejurările în care sunt invitat să iau microfonul și să vorbesc. În sfârșit, m-am ridicat în picioare și, începând cu câteva propoziții în ebraică adresate oaspetelui de onoare, am continuat într-un amestec de spaniolă și idiș, adresându-mă publicului ca să ies, în cele din urmă, nu știu cum din încurcatură, important fiind faptul că am ieșit. Ba am beneficiat chiar de aplauze, de pură curtoazie probabil, când m-am așezat după bizara alocuțiune trilingvă improvizată. Am răsuflat ușurat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cotidianul socialist Le Peuple. N-au trecut trei minute de când Ben Gurion a început să vorbească, și am fost copleșit de un sentiment de îngrijorare crescândă. După cuvinte rostite în engleză au urmat frânturi de fraze în ebraică, apoi în idiș și după aceea în rusă, totul transformându-se într-un amalgam incoerent de idei disparate. Când Ben Gurion s-a pierdut într-o critică în limba rusă a capitolului din Marea Enciclopedie Sovietică dedicată Statului Israel, pe fața lui Moshe
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
întâlnire la recepții. Lustiger a fost amabil, părea încântat de ocazia de a conversa cu un diplomat israelian și a pus întrebări referitoare la situația din țara noastră. Spre sfârșitul conversației, l-am întrebat care este adevărul, dacă stăpânește limba idiș, iar Lustiger mi-a confirmat, zâmbind, că n-a uitat limba vorbită în casa părintească. L-am mai întrebat dacă acceptă invitația de a cina la noi acasă ca să profităm de această ocazie pentru a ne reîmprospăta cunoștințele de idiș
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
idiș, iar Lustiger mi-a confirmat, zâmbind, că n-a uitat limba vorbită în casa părintească. L-am mai întrebat dacă acceptă invitația de a cina la noi acasă ca să profităm de această ocazie pentru a ne reîmprospăta cunoștințele de idiș. Lustiger mi-a răspuns afirmativ. În cele din urmă, împrejurările plecării mele din Paris au făcut ca invitația la cină să rămână o dorință exprimată care n-a ajuns să se materializeze. Am regretat mult că inițiativa mea a rămas
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
căci așa ceva nu se obișnuia în regimurile totalitare. Nu mică mi-a fost surpriza mea când, într-o zi spre seară, un gardian în uniforma serviciului penitenciar a venit la mine acasă și mi-a înmânat o notă scrisă în idiș de cumnatul meu. Yosef Shie îmi scria că el și un grup de deținuți sunt scoși zilnic la muncă într-o grădină de zarzavaturi aflată la periferia orașului și mă ruga să vin a doua zi să-l întâlnesc acolo
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
puternică decât realitatea pe care o trăiesc eu zi de zi în lumea așa-zisă mare. Nimic nu pare real până nu este validat în limba maternă. Oricâte limbi ai cunoaște, singura mea limbă a rămas limba maternă și limba idiș. În ele îmi fac procesele de conștiință." Interviu (?) realizat de dadaistul Eugen Istodor, purtând numele: "Moshe, regizor", în Dilema, numărul 484 din 2002. Cine o fi oare regizorul Moshe? Un geniu, un sfânt, un nebun, un impostor? nu se înțelege
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Rusa. Și, bineînțeles, româna. Deși polonez de origine, vorbea o română impecabilă, bogată, nuanțată, folosind, deopotrivă, arhaisme și neologisme, cât să se poată compara și confrunta cu un bun filolog de-al nostru. Vorbea și citea cu ușurință și limba idiș. Se ivise pe lume și trăise o vreme bună printre evrei, la Cernăuți, când aceștia aveau și dețineau în mâini băncile și comerțul. Și când, după 1964, au prins a reveni și reinvesti primii evrei din Occident, Stransky era căutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fac parte și eu. Aprilie Am primit o scrisoare de la Irina, nepoata prietenului meu ziaristul și traducătorul Iosif Bercovici Andronic, cel cu care l-am tradus pe poetul Ițic Manger într-un timp bun, în care el mă învăța puțin idiș și când mergeam împreună la Templul Coral din București și la excelentul Teatru evreiesc al orașului. Irina mă anunță că bunicul ei iubit a murit pe 12decembrie, la prânz, că ar fi împlinit 94 de ani pe 14aprilie. Așa scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]