1,179 matches
-
de ninsoare / ori așteaptă ori se roagă / să răsară Negru-Soare [...] Duhul care peste ape / a zburat pe ceruri sfânt / au venit să îl îngroape / cioclii Duhului cel Strâmb”. Nu toate priveliștile derulate pe ecranul sufletesc sunt sumbre, apar și peisaje idilice, ca în grupajul Im Schwarzwald: „S-a trezit Pădurea Neagră / salbă țarinei mireasă / fum scot satele din salvă / casele în cer acasă”, dar asemenea imagini sunt contrapunctate imediat de celelalte, covârșitoare, unele cu aspecte de apocalips: „La amiază într-o
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
prin definiție, deschise, ele nu pot sta sub semnul unui happy-end decît cu riscul de a deveni foarte simpliste sau teziste. M-a surprins, de asemenea, deși poate în mică măsură, să descopăr naivitatea cu care Mc Closkey își reprezintă, idilic, universul feminin, drept un fel de republică compusă din surori și mame, în care relațiile umane se bazează exclusiv pe căldură și dăruire reciprocă. Într-un fel, Mc Closkey este precum emigrantul care, odată ce a pășit pe tărîmul noii sale
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
refacerea punților dintre cei plecați din România la sfîrșitul războiului (în special străini) și foștii lor prieteni sau urmașii lor, rămași în țară. Pe fundalul neutru al Elveției, în care civilizații și limbi diferite se întretaie, personajele evocă o lume idilică, în tușe groase, pasionate. Trecerea fetei prin Zürich, vacanța prelungită dinaintea confirmării diagnosticului (corespunzînd vacanței prelungite pe care a trăit-o mama ei în timpul bombardamentelor, cînd și-a pierdut ambii părinți) este o inițiere simbolică a româncei izolate de restul
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
făpturile sale, care nu sunt însă mișcate ca la romanticul francez de melancolii stilizate, ci de porniri instinctive, tăcute și rituale. Goticul, muzicalul lipsesc din opera sa, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității. Idilicul lui Sadoveanu e în înțelesul cel mai larg asiatic, scitic (fără înnegurări slave), revărsat într-o netulburată placiditate, într-o cantitate mută. G. CĂLINESCU Temele literaturii sadoveniene? Natura, țăranul, provincia, trecutul istoric. Dar ce ne spun ele? Constituie ele „lumea
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
în mesajul său liric și o dezinteresare față de mijloacele stilistice duc la o manieră stângace și la o nevindecabilă naivitate artistică. Simpatizând, prin obârșie, dar și dintr-o convingere „luministă”, cu omul simplu, muncitor al ogorului, S. proiectează o lumină idilică și difuz-sacramentală asupra vieții de la țară, gestul milenar al semănătorului, de pildă, fiind încărcat de semnificații alegorice. Dar iradierea poetică se stinge în formularea convențională, uzată, diminutivele, determinanții banali, detaliul șters, nesemnificativ („Afară-i cald și liniștit”) imprimând lirismului un
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
spion rus În centrul Asiei, un anume D. (colonelul Maison), agent al intereselor țariste căruia avea să-i succeadă Ivan Viktorovici Vitkevici și de care aflau serviciile secrete engleze și prin mijlocirea lui Honigberger 4. Căci istoria aceasta nu e idilică, Înduioșătoare sau măcar inocentă decât rareori, În preajma Ducesei Elena, și nu a țarilor, guvernatorilor, emirilor, rajahilor. Va urma o călătorie europeană cu perioade de frugală stabilire la Viena, Paris și Londra. Asupra acestei porțiuni biografice și cu privire la roadele cercetărilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
clevetitorilor” nu reușește să spulbere impresia de reacție umorală a unei personalități animate de mesianismul neoromantic, din perspectiva căruia trecutul trebuie să fie drapat într-un eroism de paradă, iar țărănimea să fie prezentată ca o clasă socială omogenă și idilică. Se retipăresc acum poeme de Coșbuc (Non omnis moriar), alături de texte ale unor noi poeți, Ecaterina Pitiș, C. Sp. Hasnaș, I. M. Marinescu, Mihail Săulescu (debut în 1906), A. de Herz (debutează în 1906, folosind și pseudonimul Dinu Ramură), în vreme ce
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
și o eroicizare artificială a cotidianului. Aspectul e mult mai marcat în culegerile de proză scurtă - Eliberarea lui Bularda (1974), Avesalon cel bătrân (1983) -, unde povestirile sunt dispuse într-un lanț narativ, împletind schematic fapte comune cu legende și eroi idilici. Scriitorul va compune și o carte adresată tineretului, Taina munților de aur și alte povești (1992), precum și două piese de teatru, Ana lui Manole și Ulise a rămas la Troia, editate în 1995. Postum vor fi publicate Taina cenușii de
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
oraș, a terminat-o în 1861. Fire boemă, recalcitrantă față de rigorile vieții militare, mai ales din cauza piedicilor pe care aceasta le punea escapadelor sentimentale, poetul demisionează în 1873, când dobândise gradul de căpitan. Retras la Tecuci, duce o viață aproape idilică. În 1876 acceptă funcția de prefect al județului Cahul. Odată cu izbucnirea războiului, în 1877, reintră în armată, cu gradul de maior, și participă la asaltul Plevnei. Cu acest prilej compune poezia Marșul călărașilor, care, pusă pe note de I. Mețescu
SERBANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
limba franceză. Comentatorii au constatat că începuturile lui S., personalitate care va aduce înnoiri esențiale în analiza versului, stăteau încă sub semnul influenței lui Mihai Eminescu, dar și a lui George Coșbuc în unele compuneri ce evocau, într-o factura idilica, tablourile lumii satului. Și mai semnificativă e prezenta acestor ecouri în lirica să franceză de mai târziu - Orient (1942) - ori în versurile din volumul Amor (1958), scrise în românește și editate în regie proprie, într-o etapă când S. se
SERVIEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
parțială: persistă pe alocuri declarația emfatică, amintind de primii noștri romantici, sentimentalismul lacrimogen, pesimismul negru, de împrumut, o imagistică uzată, chiar atunci când se adoptă ritmuri coșbuciene ori polimetria simbolistă. Oarecare progres atestă al doilea volum de versuri, Tablouri din Pind. Idilicul, sugerat eventual de titlu, se manifestă mai mult printr-o ușoară voalare a peisajului în amintire. Pigmentată de dor este și rememorarea figurilor dragi (mama, tatăl, iubita) ori a câtorva episoade ale copilăriei. S. încearcă o apropiere mai mare de
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
favorizat, pe un fundal de patriotism, grefarea unei doctrine conservatoare. Curentul a stimulat o literatură pătrunsă de duh patriotic, dar simțitor alterată de tendințe paseiste, care au dus la idealizarea satului medieval, a trecutului, a economiei patriarhale, la o imagine idilică, decorativă a țăranului, la demonizarea orașului, prezentat ca Sodomă și Gomoră. Talentul scriitorilor autentici a biruit însă, ca întotdeauna, mărginirile maniheiste și fanatismele doctrinare. Din paginile revistelor „Sămănătorul”, „Ramuri” și ale altor periodice înrudite se înalță - peste ideologia s. - o
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
condiția clasică a epicului, textul își deschide porțile pentru eseu, reportaj, poezie etc. Chiar și împărțirea în volume este impusă numai de interesul pentru trei etape ale vieții protagoniștilor. Volumul întâi, celebrând vârsta de aur a copilăriei, aduce o lume idilică, în egală măsură viață și basm. Copiii, Dănuț, Olguța, Monica, întrupează trei ipostaze caracterologice: visătorul, realista și eternul feminin. Există aici și al doilea univers, cel al adulților, lume ce cuprinde și existența celor simpli, slugile și țăranii, între care
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
imagini ale feminității: Olguța e un personaj-sinteză, asociind inefabilul și statuarul frumuseții feminine de tip clasic cu spiritul lucid, disociativ al femeii moderne, în timp ce Monica va întruchipa, într-un grațios tablou paseist, acel gen de eroină întâlnit în literatura patriarhal idilică. Triumfă perspectiva medelenistă, întrucât Monica exprimă poezia și statornicia fericirii conjugale, în timp ce rivalele ei ilustrează trei proiecții ale amorului corupt. Presa vremii și o mare parte a criticii au reproșat autorului nu numai artificiozitatea metaforică, ci și recrudescența senzualismului și
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
bine remunerată, confortul material, manifestând și un mare apetit pentru viața sexuală. Scrierile au stârnit reacția negativă a criticii, care i-a reproșat lui T. manierismul, superficialitatea, inflația metaforică, imixtiunile licențioase, melodramatismul. Doar Lorelei, cu un epic de structură poematică idilică, are un sunet autentic, recuperând pentru proza românească un gen de roman consacrat în faza postromantică de Al. Dumas-fiul. Întrucâtva diferit este romanul, apărut postum, Să vie Bazarcă! (1971), al cărui motiv central este prietenia între bărbați, tulburată de apariția
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
unei iubiri târzii și discrete, tristețile și zbuciumul așteptării incerte, refugiul în lumea copilăriei, amintirile tinereții aventuros-romantice și teama în fața morții. Cunoscător al sufletului copiilor și adolescenților, printre care știe să distingă și să învie temperamentele individuale, evocând o lume idilică și patriarhală, în care nu există decât caractere „simpatice”, un mediu social de stricte și consimțite ierarhii, cu oameni care cultivă deliciile sentimentului, prinși exclusiv în momentele lor de destindere, în lungi și fericite vacanțe, Ionel Teodoreanu este un pictor
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
de un vizionar vibrând la pragul limită al trăirii. Versurile din Cămașa lui Nessos aparțin unui autor sofisticat, pesimist, care își împânzește pagina cu simboluri și aluzii mitologice sau livrești, explicate într-un Cuvânt înainte: Arcadia, „țară mitică a armoniei idilice, aici - expresie a spiritului bucolic frivol și calofil”, Ababua, „oraș imaginar, e o sugestie a absurdului unei civilizații inumane”, Lemuria „are un sens alegoric adecvat celui originar mitologic - tărâm al duhurilor rele”. Ț. cultivă lirismul dominat de imagini apocaliptice sau
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
Stăpânit de neliniști, schițează, cu peniță argheziană muiată în expresionism, un spectacol terifiant: „Vulpile fug spre vizuini, / Pădurea sare din rădăcini, / Nicăieri nu e bine, / Taci și ascunde-te-n tine”. Priveliștile sumbre sunt contrapunctate când și când de scene idilice. Pe măsura avansării în timp, în versuri se precizează o tendință de cromatizare a figurației prin autohtonizare explicită, discursul liric primește accent social și un tot mai lămurit sens politic. Făcându-se vocea străbunilor, cântărețul amintește: „am fost goi și
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
burgheză se produce în contextul unei activități colective desfășurate în conformitate cu schema literaturii „noi”, totul petrecându-se în condițiile „ascuțirii luptei de clasă”. Gustul romancierului pentru ce iese din obișnuit, ca și propensiunea spre lirism nasc, cu sau fără motivație, situații idilice, episoade romanțioase sau proprii epicului de senzație, monologuri dulcege, scene de violență. Recuzita poetizantă, sentimentală, romantică operează defavorizant și în scrieri de alt caracter, precum Maria și marea, un roman de dragoste, unde atmosfera, poezia mării, pitorescul unor personaje amintesc
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
îi aparține esențial, deși se subintitulează „roman”, și Acea fată frumoasă, memorial al cutreierării unor întinse spații occidentale (Anglia, Franța, Spania, Elveția, Belgia, Italia, Austria) și nord-africane. „Romanul”, cât există, e pus, așa-zicând, în filigran. Naratorul însoțește un cuplu idilic, după ce trăiește el însuși o poveste de dragoste, sub stânca Loreley, în lumina lunii. El nu o mai întâlnește pe „acea fată frumoasă”, dar, în mai multe rânduri, primește, din diferite orașe ale Europei, telegrame nesemnate prin care e anunțat
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
ale cărui Canzone dei baci le imită în Baciurile sale), Gabriello Chiabrera, Claude-Joseph Dorat, Évariste Parny, Jacques Delille, Gentil-Bernard au ecouri numeroase în lirica lui galantă, manieristă ca și modelele sale, dispusă să sacrifice adevărul sentimentului sau vigoarea senzațiilor convenției idilice, pastorale, grației minore, tonalității tânjitoare, jocurilor de artificii ale unor concetti. E o poezie plină de „suspin”, dar și de voluptate a „chinului”, de laudă a plăcerilor, întemeiată pe morala lui carpe diem, în care „jurări, nădejdi, dulci sărutări, uimeală
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
registrul motivelor - apartenența la un spațiu matrice rustic, proiectarea în mit a obiceiurilor și datinilor, evocarea continuității etnice, elogiul străbunilor țărani, lauda roadelor, nostalgia pierderii valorilor satului pe măsura pătrunderii civilizației orășenești ș.a. - e abordat fie dintr-o perspectivă senină, idilică, fie prin afirmare energică, pe linia expresionismului țărănesc al momentului. În căutarea timbrului personal, o mare încordare ia în stăpânire poemul, desfășurat de obicei amplu, în metaforice viziuni concentrice. Frecvent, Arcadia lui Z. e rezultatul unei dezlănțuiri frenetice de viață
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
și Din Țara Zimbrului și alte poezii -, îndatorate profund lui Al. Vlahuță și lui George Coșbuc, sintetizează caracterele liricii sămănătoriste și totodată prefigurează tradiționalismul promovat de revista „Gândirea”. Casa noastră, o piesă rezumativă a cărții de debut, opune tabloul convențional idilic al satului patriarhal („Ce pașnic era satul... Pitit la poala culmii / Ca ostrovul de mituri sub strașina-nvechită...”) degradării lui ulterioare. Asemuirea chietudinii rustice de altădată cu liniștea schiturilor anunță poetica gândiristă: „Plutea pe noi o pace adâncă, robitoare, / Ca
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
culegere de „cântece de vitejie”. Construite impecabil, asemenea celor din prima carte, dar într-o materie verbală aspră, întrucât numește realități crâncene, versurile dobândesc intermitent o forță expresivă notabilă. V. devine poet autentic odată cu Pârgă, unde, substituind gustului sămănătorist pentru idilic, pentru grațios și suav curajul de a surprinde realul neînfrumusețat, expune priveliști de lume rurală frumoasă, dar nu neapărat edenică. Privirea e reținută mai mult de plante mustoase decât de flori gingașe, mai mult de reptile decât de vietăți paradisiace
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
margini de pământ, / Își joacă Bărăganul talazu-i de câmpie / Cu iezere de ierburi zănatice în vânt”. Foarte izbutite sunt o seamă de invernale, icoane în argint, ca Iarnă scitică, Colind uitat, Iarna de altădată sau Gânduri de iarnă. Orientat spre idilic, spre bucolic, spre stilizare, poetul nu își pierde simțul pentru elementar, pentru teluric, care irumpe în Hoți de cai, de pildă, într-un iureș de sălbăticie superbă. Cu versurile din Urcuș și Întrezăriri V. trece la un neoclasicism de factură
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]