549 matches
-
ceea ce aude și vede. Uneori, ceea ce își amintește. Jurnalul se compune din nuclee de viață cotidiană. O proză emoționantă prin simplitate și concizie: descrieri, portrete, scene, vise, totul redat cu naturalețe într-o limbă de purtat în casă, orală și idiomatică. Și ce amară ironie, pe alocuri! Mai nimic, totuși, despre boală, spaime, anxietăți. Ici-acolo, însemnări de lectură, zgârcit comentate, îndeosebi din opera congenerilor (nici unul dintre scriitorii generației 2000 nu și-a citit confrații cu gravitatea și constanța celui dintâi
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
normă îi permite de fapt autorului să includă în text un mare număr de fapte dialectologie, stilistice, etimologice; lexicul lui Caragiale e descris și din punctul de vedere al originii și al datării termenilor, cu semnalarea creațiilor expresive, a formulelor idiomatice, a jocurilor de cuvinte, a deraierilor lexicale. Cunoscută fiind bogăția extraordinară a limbajului lui Caragiale și precizia cu care fenomenele de variație pe care le înregistrează plasează personajele din punct de vedere social, cultural, dialectal, temporal, se înțelege că o
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
exemplu de încifrare de către N. Manolescu: „Dormea întors amorul meu de plumb”, vers cu o conotație multiplă, „ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează (subl. aut. - n.n.) în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală”. Iar criticul invocă două atitudini interpretative, ambele, evident, discutabile: unul cu trimitere la „iubita poetului”, altul la „îngerul de bronz de pe cavou”, realitatea polisemică a versului fiind, de fapt, întodeauna deschidere, niciodată închidere în sens
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
Sub specie aeternitatis, cum spuneau înaintașii noștri. Fără să-l uite, se înțelege, pe cel de alături, care uneori suferă, e drept, și este nedreptățit și umilit, dar nu e capabil totdeauna să discearnă realele elemente ale necazurilor sale. Între idiomatic și universal, deși, în arta mea, care a fost nu rareori menționată ca una încărcată de concret, eu am preferat mai ales universalul, omul etern, același, la noi, dar și sub alți sori și în alte climate, fizice și sociale
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
periodic la suprafață, reproiectând vechi amintiri și tulburând nostalgic desenul coerent al relaționării cu noua lume. Situația se simplifică pe teritoriul Statelor Unite (țară de emigranți în valuri succesive), dar nu cu mult. Permisivitatea societății americane nu topește complet particulele elementare, idiomatice, biografice ale scriitorului plecat din patria și din limba lui - și nu dintr-o fascinație a aventurii, ci din repulsia față de regimul totalitar fixat acolo, parcă, pe vecie. Un fel de jurnal (1973-1981) pendulează permanent între cele două lumi, de
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
în slujba experienței, a unui concret determinat; la el, calculul infinitezimal este un mod de a împlînta infinitul în finit. Iar astăzi, științele spiritului au ajuns în situația de a vrea să le domine ele pe cele ale naturii, regăsind idiomaticul, individualul, "clipa cea repede". Și atunci, te întreb: ai organ, cu artistul plastic, pentru concretul de mîine? Pentru că muzica, dacă ne lasă să simțim un viitor, o face dematerializând. Iar trupul, individualul, nu e totuși doar "fratele-porc", ci e cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ieșind din trup, se întoarce asupra lui și îl sărută de sus până jos, mulțumindu-i că l-a ajutat. În sfârșit, globalismul. Am să vă spun ce cred despre el și despre panteism totodată, pornind tot de la individual și idiomatic. Eu nu cred că între epistemologie sau logică, pe de o parte, și hermeneutică, pe de alta, este o ruptură. Idiomaticul devine transmisibil când îi revelezi forma. Orice lucru se află în forma lui și poate nu prețuim niciodată îndeajuns
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sfârșit, globalismul. Am să vă spun ce cred despre el și despre panteism totodată, pornind tot de la individual și idiomatic. Eu nu cred că între epistemologie sau logică, pe de o parte, și hermeneutică, pe de alta, este o ruptură. Idiomaticul devine transmisibil când îi revelezi forma. Orice lucru se află în forma lui și poate nu prețuim niciodată îndeajuns travaliul criticii și al hermeneuticii care se chinuie să facă transmisibilă această formă a individualului. Există deci și jos - cu hermeneutica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Sorel pe Noica. "Cum credeți că se poate obține universalul direct prin universal, așa cum lăsați să se înțeleagă că îl obțin acești homines planetarii, marii trăitori în exil ai secolului XX?" "Eu stau pe "poziția veche", a obținerii universalului prin idiomatic, prin național. Mă raportez la universal prin "întru", nu prin "în". A atinge universalul de pe pozițiile idiomaticului este însuși principiul spiritului. Însă secolul XX, fără să-l anuleze, a adus acestui principiu un corectiv: a adus cu sine nevoia de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înțeleagă că îl obțin acești homines planetarii, marii trăitori în exil ai secolului XX?" "Eu stau pe "poziția veche", a obținerii universalului prin idiomatic, prin național. Mă raportez la universal prin "întru", nu prin "în". A atinge universalul de pe pozițiile idiomaticului este însuși principiul spiritului. Însă secolul XX, fără să-l anuleze, a adus acestui principiu un corectiv: a adus cu sine nevoia de universalitate la propriu; o universalitate prin generic, nu prin specific. Secolul XX poartă cu sine versiunea universalului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu sine versiunea universalului generic: "proletari din toate țările, uniți-vă"; dar și capitaliști, esperantiști, intelectuali - uniți-vă. E un secol al internaționalelor secolul acesta, al unora care, firește, nu au reușit până la capăt, tocmai pentru ca principiul spiritului - universalul prin idiomatic - să nu fie lovit prea adânc. Și tocmai pentru ca principiul să se confirme, "internaționalismul" a trebuit să își vadă și să își recunoască limitele. Însă în chiar limitele acestei reușite s-a născut tipul de homo planetarius, solidar cu mass
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
singure forme a deznădejdii. Dacă ar fi continuat să foreze în jalea românească, până la a-i găsi acel "întru" al ei, în care să se poată recunoaște până și japonezul, atunci ar fi obținut universalul în varianta lui clasică, prin idiomatic. Recunosc că, vorbind astfel, îi privesc cu condescendență pe cei aflați în condiția vagabondajului planetar, condiție care ține de aspectul de civilizație, și nu de cel de cultură al spiritului. Dar de ce nu există o cultură planetară? Pentru că ne aflăm
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu anul 1968, l-a avut în România opera lui Noica asupra tinerelor generații de intelectuali. El a avut fericirea de a găsi un debușeu masiv, în chiar întîmplările istorice, pentru obsesiile, sensurile și scopurile vieții sale. O tensiune nerezolvată: idiomatic și universal Dar această situație, pe care opera lui Noica o reflecta în întregime, ascundea în sine posibilitatea unei teribile contradicții: ieșirea din asfixia dogmatismului presupunea regăsirea marilor surse ale culturii, deschiderea către valorile ei universale și occidentale. Definirea unui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ale tagmei. Va rămâne definitiv pentru multă vreme articolul care i-a fost consacrat În paginile din Noi sub semnătura lui Carlos Alberto Prosciuto, chiar dacă, la fel ca alte multe pene, acest glosator de marcă n-a denișat unele curiozități idiomatice care constituie, În felul lor, adevăratul și echilibratul miez al tomului. E vorba, de altfel, de vorbe scurte care, la cea mai mică neglijență, scapă vigilenței critice: Drj În catrenul-prolog; ujb Într-un deja clasic sonet, care se remarcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aproape toate exprimă ceva foarte complex, pentru că aproape toate sînt extrem de polisemantice, ajungînd să dezvolte, adesea cu pornire de la un sens local, raporturi temporale, cauzale și în genere relații abstracte de tot felul, aproape imposibil de descris în cazul expresiilor idiomatice; între aceste relații se creează suprapuneri și ambiguități a căror aducere în discuție poate deschide spații infinite speculațiilor mentaliste, antropologice, etniciste. Analiza lingvistică trebuie totuși să dea seamă și de speculația filozofică, să explice de ce aceste interpretări au fost dacă
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
nesigur dacă avea să fie în stare să combine cuvintele, revenind asupra fiecărei fraze că să-i ordoneze despieptănările sintactice, manipulându-le, până când se șifonau complet, mototolindu-le, ciopârțindu-le, oprindu-se asupra fiecărui cuvânt pentru a-i ilustra folosirile idiomatice și conotațiile, acompaniindu-se cu gesturi învăluitoare, invitându-te parcă să te mulțumești cu echivalențe aproximative, întrerupându-se pentru a enunța reguli gramaticale, derivații etimologice, citate din clasici. Dar când te-ai convins că profesorul ține mai mult la filologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
treaba cu „nici nu apucase bine rubicondul Apolo“etc., pe care unii cervantiști naivi o prezintă drept model de stil, nu-i altceva decât o caricatură plină de haz a barochismului literar. Ca să nu mai vorbim de interpretarea ca expresie idiomatică a acelui „Să fi fost cel al zorilor de ziuă“ cu care începe un capitol, când capitolul precedent se încheie cu cuvântul ceas. Publicul nostru, ca orice public puțin cultivat, e suspicios din fire, cum e și poporul nostru. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui de exprimare consta Într-o combinație complicată de franceză, engleză și italiană, limbi pe care le vorbea cu mult mai multă ușurință decât limba lui maternă. Când recurgea la rusă, izbutea invariabil să folosească greșit sau să denatureze expresiile idiomatice sau chiar pe cele populare, de pildă, ca atunci când spunea la masă, oftând brusc (căci Întotdeauna se și Întâmpla ceva - o criză de febră a fânului, moartea unui păun, pierderea unui ogar barzoi): „Je suis triste et seul comme une
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să sesizeze și să rețină aspectele semnificative; - redactarea rezumatelor a sau recenziilor unor lucrări de specialitate sau ale unor opere literare. La nivelul comunicării orale: - abilitatea de a participa fără efort la orice conversație sau discuție și familiarizarea cu expresiile idiomatice și colocviale; - abilitatea de a se exprima fluent și să exprima cu precizie nuanțe fine de sens; - în caz de dificultate, capacitatea de a relua ideea și și de a restructura formularea cu abilitate, în așa fel încât dificultatea să
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
sau subordonatele relative (totuși, dacă se impune folosirea unei subordonate relative, atunci pronumele relativ care, ce, despre care etc. trebuie să fie și el folosit, imediat după cuvântul pe care îl determină), figurile de stil (de exemplu, inversiunea retorică), expresiile idiomatice și argotice, utilizarea dialectelor; dacă prezentați o casetă video, asigurați și subtitrarea; dacă acest lucru nu este posibil, cereți unui interpret să înregistreze transcrierea pe casetă audio; scrieți la tablă cât mai clar; nu vorbiți în timp ce scrieți la tablă; dacă
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
glume extralingvistice (preponderent factuale, de-construirea vizînd o normă comportamentală) și glume lingvistice (bazate pe demontarea convențiilor lingvistice). Față de prima categorie, mai ușor traductibilă (și receptabilă), glumele lingvistice sînt strict circumscrise unui anumit univers lingvistic (poanta fiind efectul unor demontări-remontări idiomatice). Glumele lingvistice acționează fie la nivelul de suprafață, manifest (jocuri de cuvinte, ambiguități sintactice infra i, ii, iii), fie la nivelul infrastructurii pragmatice (în acest caz avem de-a face cu o tranziție de fază în sensul fizicienilor de la semnificația
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
vous le voyez, răspunde acesta orbului. Primul baleiaj superficial susținut de codul sociolingvisitic impune semnificația de schimb banal de replici de salut, iar apelul la contextul sintagmatic relevă imediat sensul literal al locuțiunilor atît de convenționalizate și disjuncția context/expresie idiomatică. Dacă de obicei disjunctorul (elementul capabil să genereze două izotopii de lectură: cuvînt polisemantic, secvență pragmatică cu dublă funcționalitate etc.) este un element lexical sau secvență automatizată, de această dată el este chiar contextul. Distincția dintre sensul literal inițial și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
forme, structuri). Precizia vizează coeziunea textului, realizată prin selectarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea cu acuratețe a ideilor sau a sentimentelor. Lipsa preciziei are ca rezultat prolixitatea (enunțuri complicate, greu de înțeles) ori digresiunea (divagații). Puritatea se referă la corectitudinea idiomatică, realizată prin utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară, consacrate prin uz/prin tradiție literară. Absența pu rității generează erori fonetice (a scoborî, ‘coperiș, indentitate, deli’cvent). La nivel lexical, lipsa purității se manifestă prin utilizarea unor cuvinte insuficient cunoscute
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
încerca în paginile ce urmează să selectăm doar o parte din multitudinea de expresii și structuri ce fac referire la viața ca artă, cele mai relevante, zicem noi, pentru această temă, fie că este vorba de proverbe, zicători și expresii idiomatice sau simple replici ale persoanelor și personajelor din scrierile lui Ion Creangă. * VOL. I SOACRA CU TREI NURORI ( Poveste ) p. 5, r. 16 18 : „și-i râdea inima babei de bucurie când gândea numai cât de fericită are să fie, ajutată
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
carieră universitară, de regulă în facultăți de filologie, au adus totuși în discursul public un stil cu adevărat nou, folosind o limbă română bogată și expresivă, pe deplin stăpânită, de la sintaxă la proprietatea termenilor și la folosirea corectă a expresiilor idiomatice, standarde minimale aflate astăzi pe cale de dispariție. În anumite cazuri, această limbă română fluentă, care profită de capacitățile de reprezentare și conceptualizare ale limbii naturale mulțumitor însușite, este „bine temperată” de metadiscursurile relativ populare în cercurile lingviștilor, filologilor, criticilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]