1,774 matches
-
Meat. Persoana necunoscută de la capătul celălalt ar " firului " (scriu fir, cu toate că Internetul și imaginarul său virtual ne-au bulversat toate reperele temporale și geografice) are chef de vorbă. Mă întreabă politicos de unde vin, din ce țară. Răspund " cioranian " și complet idiot à la fois că sunt originar din Tsiganie. La rândul său îmi spune, la fel de politicos, că nu cunoaște nimic despre această țară, dar îmi cere detalii geografice, politice etc. "Se găsește la 2h30min de zbor de Paris", îmi venea să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acolo ? Din amuzament ? S-au jucat de-a televiziunea? În orice caz, aveau distincția și finețea clasei sociale căreia îi aparțineau) și cinci tineri din banlieue-urile populare, violente și nesigure din nordul orașului Paris. Tema emisiunii era extrem de previzibilă, aproape idiot de simplă: Je ne fréquente que les gens de mon milieu (Nu am de-a face decât cu persoanele din mediul meu social). De-a lungul întregii emisiuni, impresia de incomprehensiune totală între cele două părți implicate în joc, conflictul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se comporta al oamenilor, total anapoda, în contradicție cu tot ceea ce te obișnuiește Occidentul. Mă limitez la un exemplu: mă găseam într-un autobuz supraaglomerat, iar aparatul de radio al șoferului era calat pe frecvența unui post de radio FM idiot, dar complet idiot, la microfonul căruia sporovăia un soi de maimuță veselă; debita glume și invita la "concurs" ascultătorii într-o limbă română impregnată cu anglicisme prost formulate, scuipate rapid printre dinți. Tema unuia dintre concursuri era "Câștigă 200 de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fii egocentric cu metodă pentru a fi cu adevărat interesant. În fine, trei: un jurnal trebuie să fie o colecție de întâmplări, dar în universalitatea cărora celălat să se regăsescă pe deplin. Replică genială din filmul lui Lars von Trier, Idioții (1998): "La ce bun o societate din ce în ce mai bogată, dar care îi face pe oameni din ce în ce mai nefericiți?". Sunt mulțumit că am văzut aici, în Occident acest film extraordinar și nu acasă, unde goana după "afaceri" și tendința de îmbogățire rapidă, cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cuvinte de genul " Numai, numai ea", ceva despre dragoste și un tei, "sunt voinic, îți dau un beep" și alte versuri prostești. Naiv-încântat, îl întreb pe vânzător dacă este o melodie românească (ca și cum el ar fi știut acest lucru, ce idiot am fost!). Îmi răspunde politicos că nu știe și-mi mai spune că "este cântată într-o limbă exotică, nu întâmplător fiind difuzată de Radio NRJ (citește enerji), un radio tânăr și tendance". Apoi s-a dus să caute un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Ștefan, îl scoate pe Hronoadă dintre ai săi - că doar nu era să-i spună un secret așa de mare în public și-i șoptește că a câștigat bătălia! -, după care îi retează capul. Un scenariu mai încâlcit și mai idiot nu se putea imagina ! Afirmațiile lui Alexandru Boldur nu rezistă unei analize atente a faptelor. Dacă boierii l-ar fi trădat pe Ștefan, nu aveau decât să treacă de partea lui Hronoadă. Ridicându-se dintre morți, Ștefan nu mai avea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
belles citation, sunt presărate pe ici pe colo între "fragmentele" lui Lamparia și cu greu mă abțin să nu reproduc vreo câteva. Mai sunt aici, cum spun, "frânturi de cugetare", unele de dimensiunea unor microeseuri, ca acelea despre Maiorescu, Dostoievski ( Idiotul), Rimbaud, Doamna de la Fayette, Proust, Bachelard, G. Călinescu (Bietul Ioanide), Borges. De mare atenție se bucură filosofii și filosofia: Platon, în cea mai mare măsură, Aristotel, Descartes, Pascal, Erasmus, Kant, Schopenhauer (desigur), Freud, Husserl, Heidegger, Nae Ionescu, C. Noica, Ștefan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
orientare, exemplul cel mai elocvent fiind acela al lui Liviu Ioan Stoiciu. Cât rău au putut să facă postmoderniștii români culturii și literaturii se poate vedea în atitudinea lor față de Eminescu, poetul nostru reprezentativ, care, în concepția acestora, este rușinea, idiotul național. Dar avem postmoderniști care se manifestă și în politică, în societatea, în învățământul românesc. Toți acționează în spiritul "political correctness", drept pentru care poporul o duce ca pe roze, încât societatea românească rămâne una deschisă tuturor dezastrelor. Comparativ cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ieri, azi mondialiști, sau cum spuneam, globaliști", opera lui Eminescu devine "nulă", iar autorul, venerat timp de un veac și mai bine, un pur și simplu "cadavru din debara", sau și mai pe șleau golănesc, și cu nesimțire spus, grobiană, "idiotul național". Oroarea de "naționalismul comunist ceaușist" îi încurajează pe urmașii kominterniștilor de alaltăieri, dar și pe unii din fiii clientelei ceaușiste, de a treia mână, să treacă "la baionetă" împotriva trecutului sumbru, de până mai ieri, din care cei mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
identificare „inteligențelor” Gardner a folosit opt criterii sau „semne” (Gardner, 2006) cunoștințe despre dezvoltarea normală și dezvoltarea la indivizi dotați, informațiile despre deteriorarea unor capacități cognitive în condițiile unui accident pe creier, studii despre populații excepționale, inclusiv copii minune, savanți, idioți sau copii autiști, date despre evoluția cunoașterii de-a lungul mileniilor, prezentări interculturale ale cunoașterii, studii psihometrice, incluzând examinări ale corelărilor dintre teste, studii de antrenament psihologic, măsurători speciale de transfer și generalizare la diferite sarcini, un nucleu identificabil de
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
a revărsat peste tricoul și pantalonii lui Radu. Radu s-a înroșit la față de mînie, și a strigat, apucîndu-l pe Cornel de gît, mai să-l arunce peste balcon în locul pungii: Dobitocule! Prostule! Uite ce mi-ai făcut! Cît de idiot poți fi! Nu știu ce-am să-ți fac. Poți să mă usuci? Clar că nu. Am să te... Atunci l-a descoperit pe Georgică în pumnul încleștat al supereroului pozitiv. Cornel, moale în mîinile lui Radu, își înfipsese degetele
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
nu s-a înțepat. Însă bătrînul i-a văzut gestul, cînd felia mușcată de pîine tocmai se pierdea în întunericul sacului de bucătărie. Naiba știe cum de s-a întors așa rapid, cînd era beat și preocupat de vama aia. Idiotule, a răcnit el. Dobitocule. Prostăvanule. Așa te porți cu taică-tu? Arunci mîncarea de parcă s-ar găsi pe toate drumurile. Nu știi că-i scumpă și obținută cu trudă?, După ce m-am chinuit să le pregătesc... Tîmpitule. Și, cum a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
post zburlită, cu părul negru ondulat vâlvoi, căzut peste ochi, s-a repezit la portiera mașinii pe care tocmai ieșisem și trântind-o cu zgomot a început să strige la mine și la soțul ei, milițianul, șef de post: 133 Idiotule! Ce ești tu? Sluga primăriței să o plimbi cu mașina mea? Să-mi dai imediat cheile și să mergi pe jos cu primăriță cu tot. Prostule! Măi, femeie, îmi pierd serviciul din cauza ta, a încercat să o împace milițianul, înroșindu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
diavolului. Fu tentat să se apropie mai mult, dar acum cei doi se ignorau din nou. Se Îndreptă spre ieșire. În dreptul porții, fu abordat de un străjer. - Priorule, omul pe care Îl voiai e la Stinche. Dante tresări. Ce făcuseră idioții? El ordonase să fie căutat pentru a-l interoga, nu ca să fie târât În infernul acela. Trânti poarta și se avântă pe trepte, Îmbrâncindu-l cât colo pe străjerul năucit. Ajunse la poarta Îngustă și joasă a temniței de la Stinche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
repună ordinea În acele ruine Îmbibate de sânge. Începând cu trupul lui Arrigo, pentru ca acesta să nu Împărtășească soarta sinucigașilor. Avea să răspândească zvonul unei boli incurabile a filosofului, aflat pe drumul unei salvări imposibile În pelerinajul spre Roma. Oricum, idiotul acela de medic șef n-ar fi știut să facă deosebirea Între o Înecare și o moarte prin foc. Tensiunea ultimelor evenimente se mai relaxa, lăsându-l epuizat. Acea priveliște de ruine era bilanțul tuturor eforturilor sale, se gândi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de bulevard tratează în genere încălcările codului penal și boalele trupești, încît adevăratul lor loc este temnița și spitalul, iar nu teatrul, deși în teatrul de bulevard am văzut piese a căror eroi sunt gheboși, surzi, muți, orbi, hectici, nebuni, idioți, totuși nu credem că reprezentarea crudă și realistă a slăbiciunilor trupești este menirea artei dramatice. E drept că dintre toate infirmitățile numai două nu jignesc spiritul dramatic, dar numai prin liniște[a] care o inspiră: orbia și nebunia. Amândouă aceste
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
schimbă? Dovadă dar cumcă firma, numele nu e lucrul, ființa însăși - cum haina ce o poartă un om nu-i omul însuși, cum zdreanța unui nume obscur poate acoperi un geniu, cum purpura unui nume regal poate investi pe-un idiot. Cine conspira dar contra legii fundamentale a "Romîniei" acela e mai conspirator 66 v decât cel care conspiră contra numelui, a hainei, pentru că acea haină e strâmtă și noi vrem să-i croim tot acestei societăți o haină mai largă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a fost la nunta lui Yanai, fratele mai mare al unui prieten din școală! Nătărăul s-a îmbrăcat în smoching. Să admitem că așa trebuia să se îmbrace... dar ce greață mi s-a făcut când l-am auzit pe idiot rostindu-și toastul cu îngâmfare. Cuvinte alese dar goale de orice simțământ. Fandoseala lui nu poate fi considerată decât impertinență și asta n-are nici o legătură cu rafinamentul. Nici mulți dintre cei care-și închiriază case elegante în plin centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
prost. Știu. Ea îi doboară pe semenii tăi ca să fii tu fericit! E un mod de-a ucide. Ce rost ar avea dacă n-ar exista sentința „moarte“? Ce rost are să trișezi! Nu există oameni de treabă printre ai noștri. Idioți, fantome, lefteri, câini turbați, fanfaroni, palavragii, terchea-berchea. „Moarte.“ De mi s-ar îngădui acest cuvânt și tot ar fi mai mult decât merit. (rând liberă Război. Războiul Japoniei este o faptă nesocotită, un act de disperare. Să mor din cauza unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac! Și-au ciocnit paharele zgomotos și au mai înghițit câte o dușcă de saké. Unul după altul au preluat refrenul fără sens. Iar au ciocnit paharele și le-au golit. Aveam impresia că ritmul acela idiot le dădea și mai mult elan la înghițirea băuturii. Cum pleca unul dintre ei pe două cărări, bombănind niște scuze, cum apărea, împleticindu-se, altul care-l saluta din cap pe domnul Uehara. I se făcea imediat loc la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și nu mai știa pe unde le pusese. Nu părea să-și amintească ce resentimente avusese față de mine și când ne-am așezat pe o bancă în salon, între niște bătrâni tăcuți, m-a întrebat: Și ce mai face... jener, idiotul? Uitase numele lui Georgie, ceea ce m-a îngrozit; da, m-a cam răscolit acest lucru până mi-am amintit că de fapt timpul pe care-l petrecuse la noi era scurt în comparație cu anii ei și că se împotmolise în multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vindecat zgârieturile și durerile de cap mi-au mai trecut, tot mă simțeam măcinat de ceva și nu înțelegeam care e motivul. Thea a început să-și piardă și ea răbdarea. Ratarea lui Caligula și faptul că fusesem un asemenea idiot încât să îl îndemn pe bietul Bizcocho să se avânte de pe culmea unei creste o dezamăgise îngrozitor. Cu nerăbdarea și îndrăzneala care o caracteriza, îi venea foarte greu să înghită faptul că trebuia să fie ținută pe loc de incompetența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
noi ceilalți, îmboldiți de soțul ei, am putea descoperi nota de bravură - de vitejie - din elanul ei justițiar, oricât de juvenil și de nepractic ar fi fost acesta. — Nu știu ce anume le-aș fi spus. Probabil că aș fi bâiguit ceva idiot. Dar, fir-ar să fie! Zău așa! Nu suport să văd că cineva care a comis o crimă scapă basma curată. Clocotește sângele în mine! Și-a suspendat însuflețita pledoarie doar atât cât să primească sprijinul unei priviri de simulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
încă la Bordeaux, unde era riscant să-l trimit căci își prelungea nepermis de mult vizitele, fiind în tratative cu o mică firmă cu care începuserăm să facem afaceri de puțin timp. Mytten era romano-catolic, era un sibarit și un idiot, dar era loial, aprecia vinurile destul de bine și se înțelegea de minune cu clienții mei mai snobi. Îi puteam încredința misiunea de a face vizite, dar nu și pe aceea de a face degustări și am constatat că următoarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și, după expresia feței lui Tom, înțelese că Brian îi povestise. — Și ce-i cu fata? întrebă Gabriel cu veselie forțată. Ai adus-o? — Fata? — Da, zise Brian. Emma. — Dumnezeule mare! exclamă Tom. Emma - mi-a ieșit din minte - ce idiot sunt! Alergă afară. — I-ai spus...? i se adresă Gabriel lui Brian. — Oh, dă-o naibii, ce importanță are? Cineva tot trebuia să-i spună. Ce importanță are, ce importanță au toate lucrurile? Suntem prea dificili, prea sensibili, prea susceptibili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]