617 matches
-
bătuse capul și cu critica lui. Cred că dacă l-ar fi întîlnit cu adevărat pe criticul nostru din State s-ar fi prosternat, pe trotuar, în fața lui. Niciodată n-am întîlnit atî-ta devoțiune însoțită (să fie o marcă a idolatriei?) de atât de puțină înțelegere pentru textele reale. Dincolo de "Zacharias Lichter" nu prea-l interesa literatura. Nu-nțeleg cum Dumnezeu îi căzuse romanul lui Matei Călinescu în mâini. Poate ca-n faimoasa scriere SF unde urmașii decăzuți ai unei civilizații dispărute
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Poate ca-n faimoasa scriere SF unde urmașii decăzuți ai unei civilizații dispărute se-nchinau la o "scriptură" ce nu era de fapt decât un cont de bancă al unuia, Leibowicz, dacă mai țin bine minte... De cele mai multe ori, cred, idolatria în cultură se bazează pe o asemenea neânțelegere. Eu însumi, mi-e rușine s-o recunosc, am fost în adolescență absorbit cu totul de o carte (de ce ea și nu alta, habar n-am), și anume de "Doctor Faustus" a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lectura, singur în camera ta, a unui vers din poemele lui. Câți îi mai aduc azi acest singur omagiu adevărat? Până la urmă, ca să duc mai departe metafora religioasă, distanța dintre admirație și adulație mi se pare cea dintre credință și idolatrie. După ce ne-am revenit puțin din țopăiala - cu figuri - pe Chuck Berry ("Too much monkey bussiness..."), i-am povestit Ionuței, ca s-o distrez, cum am văzut eu idoli adevărați, supărați, nu de-ăștia de-acum, de doi lei bucata
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că nu toate se comportă la fel. Eu, Însă, merg pînă acolo Încât Îndrăznesc să afirm că și cele bune reprezintă niște forțe malefice, demonice, În sensul că, În aceste cazuri, bărbații singuri, din prea mare dragoste, ce atinge proporțiile idolatriei, se Înhamă la o robie deosebit de slugarnică și Înjositoare. Cât privește Îndemnul tău de a da cezarului ce este al lui, am să-ți răspund că eu știu de două ori mai multe dictoane și cugetări celebre decât cele inserate
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a încercat să intre în vorbă cu mine, dar am respins-o brutal. Atunci zâmbea, cu nota aceea de persiflare, cu un aer de indiferență care mă înfurie și-acum. Făcusem o adevărată erotopatie, amestec de dragoste, ură, dispreț, admirație, idolatrie și silă. În fiecare seară mă întorceam singur spre casă prin fulguiala blândă din lumina farurilor de mașini, prin forfota aceea ciudată, însingurată, a amurgurilor târzii de iarnă, când pare, de fiecare dată, că se face noapte pentru totdeauna. Iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Te iau martor, Sfinția Ta, și ploaia de afară o iau martoră, ca să zic: nu este vorba aici de o gramatică care ne împiedică să vorbim corect? Cine poate mărturisi adevărurile astea rugându-se la ele? Nu cumva e aici idolatrie, închinare la cuvinte? După terminarea facultății la Sibiu, în 1959, am primit o bursă pentru doctoratul care se făcea la Institutul Teologic din București, într-o aripă specială, izolată față de clădirea institutului, cu cursuri regulate și cu un regim mai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care adoră „litera scripturii“ și care comentează pe marginea ei, practicând doar acel mod de gândire care rămâne mereu în marginea comentariului, dependent constant de un text adulat și cu referință apăsată la această obligație de adorare servilă, adică de idolatrie - nu în înțelesul adorării unei imagini, ci în înțelesul, și mai obscur, al adorării literei ca literă, al unui text care, oricât ar fi de inspirat, devine lozincă prin repetiție, bătaie din palme și scoatere pe scenă. Nu cred că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
manifestări. Îi ceru lui Elspeth să se gândească la asta, la onoarea de a aduce adevăratul creștinism într-un oraș în care sectele care preamăreau focul își lăsau morții în voia păsărilor ca să-i ciugulească, iar preoții iezuiți, aproape la fel de idolatrii ca și cei hinduși, mergeau printre săraci și răspândeau versiuni distorsionate ale cuvântului Domnului. Știa că drumul care li se deschidea era plin de spini, dar nu i-ar fi cerut să i se alăture, dacă n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cum o recunoștea el însuși într-un interviu la bătrânețe, o personificare exclusivă a calculului rece, altfel spus avid de putere, faimă și bani, arogant și disprețuitor, temut de orchestra sa, Filarmonica berlineză, și de nenumărați interpreți ce jucau jocul idolatriei față de patron. Puțini din cei ce au lucrat cu el au îndrăznit să-i înfrunte ideile discutabile, să nu se lase umiliți sau înșelați de dirijorul tiran, pentru care gloria și averea personală - o spune explicit în memoriile sale o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
care era prezentat profetul Mohamed ca terorist, cu un turban în forma de bombă, și în alte ipostaze considerate de musulmani defăimătoare. Musulmanii s-au simțit jigniți și pentru faptul că Islamul interzice portretizarea profetului Mohamed, pentru a nu încuraja idolatria, precum și realizarea de orice alt portret, indiferent de persoana reprezentată. Conceptele liberale occidentale privind libertatea de expresie au intrat deci în conflict cu preceptele musulmane. (...) Caricaturile daneze au fost republicate miercuri în cotidianul francez "France Soir", dar și în ziare
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
au ca valori de bază libertatea de opinie și de exprimare, deci le este permisă portretizarea și caricaturizarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, musulmanii își fundează opiniile pe prevederile islamului, care "interzice portretizarea profetului Mohamed, pentru a nu încuraja idolatria, precum și realizarea de orice alt portret". Ceea ce pentru un creștin este permis, pentru un musulman este o insultă impardonabilă. Dialogul dintre poziții este imposibil: ceea ce este acceptabil pentru unii este inacceptabil pentru ceilalți și viceversa. Așadar, obiectivitatea discursului jurnalistic presupune
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
Fericitul ar fi putut-o ajusta. Aniversarea în sine era firească. Dar stilul ei mi-a amintit de o nu prea fericită "tradiție omagială" autohtonă. "Album aniversar", "Volum omagial", film documentar realizat de Trinitas, ceremonii ample, discursuri înaripate, texte riscând idolatria, când nu frizau prostul gust (ziarul Lumina a recurs, flasc, la toate clișeele acestui tip de eveniment: Patriarhul s-a născut "în zilele fierbinți ale lunii lui Cuptor", la Dobrești, "un sat binecuvântat de Dumnezeu cu oameni credincioși". Încă de la
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
vă menajați partizanii ați trecut alăturea cu interesul“. Articolul din „Evenimentul de Iași“ poate fi destul de convingător, în absența informațiilor științifice care confirmă mai degrabă consemnările ziarului austriac. Totuși, cât de mare și, mai ales, cât de dezinteresată putea fi idolatria Austriei la adresa guvernului de la București? Un detaliu consemnat de istorie ar putea oferi un răspuns. După ce rezistase, în numele independenței economice, presiunilor germanilor de la Diskonto Gesellschaft de a concesiona petrolul în schimbul conversiunii a 175 de milioane de lei bonuri de tezaur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Lima (1567-1568) au fost interzise comercializarea și consumul frunzei de coca în Indiile spaniole. Deși recunoșteau faptul că mestecarea frunzei le dă incașilor vigoare la lucru și le potolește foamea, iezuiții au considerat planta ca fiind „satanică” și provocatoare de idolatrie și erezie (27, pp. 202 și 183). Inchiziția a fost atât de severă din cauza modului sacral în care indigenii sud-americani foloseau frunzele de coca și pe cele de tutun. Mircea Eliade a vorbit despre „funcția rituală a fumatului” la sud-americanii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care ei își pun toată nădejdea. Am făcut această mică expunere, ca să revin la obiecțiunile ce ni se fac asupra incinerării, pe care preoții în special o găsesc neconformă cu principiile generale ale bisericii, focul fiind considerat ca ceva propriu idolatriei și păgânismului. Eu însă mi-aș permite să-ntreb pe frații preoți: Cred ei că pâinea și vinul, sfințite prin harul divin se transformă realmente în trupul și sângele Mântuitorului? Dacă "da", așa cum credem noi, ortodocșii, de ce atunci biserica poruncește
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
asta: Mântuitorul face Cărturarilor și Fariseilor un aspru rechizitoriu, al cărui sens adânc nu poate scăpa din vedere nici tradiționaliștilor noștri și-n special minorității din cler anticremaționiste, care vede-n cremațiune însăși abrogarea religiei creștine, dacă nu chiar instaurarea idolatriei. "Vai de voi cărturari și Farisei fățarnici!" spune Mântuitorul. Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșenia; pe acestea trebuia să le faceți și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
va constitui modelul și sursa principală a unei scrieri faimoase în Evul Mediu, Apocalipsa lui Pavel. Apocalipsa lui Abraham Ciclul abrahamic cuprinde și o Apocalipsă 118, alcătuită din două mari secțiuni: prima nu ne interesează (e un tratat narativ împotriva idolatriei, povestind convertirea lui Abraham); a doua, în schimb, e o adevărată bijuterie a literaturii mistice cunoscute sub numele de „mistica tronului” (merkaba sau merkavah). De aceea, mă voi opri o clipă asupra ei. Autorul fructifică o informație aparent neutră din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Lactanțiu, demonii au inventat astrologia, arta haruspiciilor, a prezicerilor, necromanția și magia în general. Tot ei sunt aceia care „i-au învățat pe oameni arta de a face imagini și statui”; cu alte cuvinte, au introdus, prin intermediul sculpturii, practica idolatriei. Prin viclenia lor perversă, ei deformează adevărul, reclamându-se într-un mod cu totul și cu totul nelegitim de la modelul divin și făcându-și prozeliți prin oracole mincinoase și prin false minuni. După cum se poate constata, atunci când este utilizat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
descoperise în Casa Domnului textul Legii (Torah, Pentateuhul). Manuscrisul ajunge sub ochii regelui, care poruncește să-i fie citit fără întârziere. Lectura (cu funcție anamnetică) declanșează o serie de măsuri reformatoare, de asanare a vieții religioase din regat, contaminată de idolatrie, magie, vrăjitorie etc. Pe noi însă nu ne interesează aici decât mărturia despre existența unei cărți sfinte care instituie și reglementează viața cultică în Iudeea la începutul secolului al VII-lea î.Hr. Ulterior, este admisă în canon și literatura profetică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mândria, succesul, toate atributele acelea de "damă maro" ale Elenei uimeau pe domnișoara Norica, care, necutezând să~și exprime laudele în fața sorei ei, împreuna mâini extatice către Drăgănescu, profitând, firește, cât mai mult de buna dispoziție a cumnatului, măgulit în idolatria lui neclintită. Elena, conform programului fixat, nu-și amintea prezența fetei decât atunci când avea să-i dea vreun ordin personal, când avea să-i facă un dar sau când vreo împrejurare nouă cerea să ia vreo decizie de protocol cu privire la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
efectiv să formeze cuvintele prevăzute. Atunci, pentru prima oară se întrebă cum privea Secoh trezirea "Zeului" lui. Efectul trebuie să fi fost deja terifiant. Căci era vorba aici de o religie deosebit de nesănătoasă și periculoasă pentru un om. Ca vechea idolatrie de pe Pământ, cu care semăna, ea se baza pe identificarea simbolurilor; dar, spre deosebire de analoagele ei în spațiu și timp, ea risca să iște un soi aparte de catastrofă, căci era vorba de un "idol" viu, deși inconștient. Pentru a accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
înțeleg sentimentele nevesti-sii pentru el și mă bucuram că afecțiunea ei e atât de tandră. Dacă ar fi avut cât de cât umor s-ar fi amuzat văzând cum o așeza el pe un soclu și o adora cu o idolatrie atât de sinceră. Dar chiar și dacă râdea nu putea să nu fie încântată și emoționată. Era îndrăgostitul constant și cu toate că ea îmbătrânea și-și pierdea trăsăturile rotunde și drăgălășenia atrăgătoare, pentru el cu siguranță că ea n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
efectiv să formeze cuvintele prevăzute. Atunci, pentru prima oară se întrebă cum privea Secoh trezirea "Zeului" lui. Efectul trebuie să fi fost deja terifiant. Căci era vorba aici de o religie deosebit de nesănătoasă și periculoasă pentru un om. Ca vechea idolatrie de pe Pământ, cu care semăna, ea se baza pe identificarea simbolurilor; dar, spre deosebire de analoagele ei în spațiu și timp, ea risca să iște un soi aparte de catastrofă, căci era vorba de un "idol" viu, deși inconștient. Pentru a accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de uzină“ ș.a.), sau „proză” despre absurdul despiritualizat al artei și al lumii moderne („Logica absurdului“). Sînt texte, totuși, pe nedrept ignorate, în care stîngăciile de execuție coexistă cu destule sclipiri de poezie autentică. Editorialul său din nr. 79 - „Între idolatria și sfințenia artei“ - este însă un manifest ortodoxist și antimodern(ist), în care artiștii laicizanți apar expuși anatemei viitorului: „...și vor fi dezvrăjiți și trimiși spre pocăire în sihăstrii claustrale din toate taberele artei îndrăcite unde pîndesc: rasputinii popiți, călugării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai dificilă, ea producîndu-se cu adevărat abia în anii ’90. Cele două volume despre Modernismul românesc semnate de Dumitru Micu conțin numeroase referiri la Urmuz, inclusiv comparații cu poeți români postbelici. Geo Dumitrescu, de pildă, „l-a admirat pînă la idolatrie pe înainte-mergătorul tuturor avangardiștilor din secol, pe Urmuz”, lăsîndu-se însă doar „influențat, nu asimilat”: „Niciunde în versurile lui Geo Dumitrescu parodierea automatismelor limbajului nu este dusă pînă la separarea semnului lingvistic de sens, pînă la articularea de enunțuri ilogice, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]