614 matches
-
Strămoșii noștri se apropiau cu sfială de divinitate și în tradiție încercau să redea adevărata putere a acesteia. Că deja în urmă cu trei mii de ani religiile maya, egipteană, feniciană și altele, pure până atunci, s-au transformat în idolatrie, preoțimea învățându-i pe oameni să se roage la simboluri și nu la realitatea suverană a divinității pe care acestea le reprezentau, reiese chiar din Vechiul Testament. Atunci, demult, adepții erau introduși în știința lor secretă prin șapte trepte. După inițiere
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
porticuri, coloane ornate cu aur și capiteluri de argint. Frizele, ornamentele și tocurile ușilor erau încrustate cu aur și pietre prețioase. Acestea seamănă cu descrierile spaniolilor cuceritori în templele soarelui din Peru. Fenicienii urmau traditia unei religii lipsite de preoți, idolatrie sau iconografie. Din vârful piramidelor ei venerau simbolul luminii, soarele și nemurirea sufletului. Imperiul lui Ad, al lui Dionysos, al Atlantidei se întindea de la Oceanul Indian și Gange, Caucaz, Mediterana și până în America Centrală, limba lor vorbită fiind asemănătoare. Înțeleptul At-hothes sau
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sufletele noastre poziție de idol. Căpitanul, Moța sau alt conducător s-ar fi întristat când ar fi constatat că în locul slujirii lui Dumnezeu, legionarii i-ar fi adorat pe ei. Căpitanul, pentru a i feri pe legionari de alunecarea în idolatrie, de cultul personalității, a dat scara slujirii: iubirea de aproapele, dragostea în comunitatea legionară conștientă de ideal și metode, dragostea de neam și dragostea de Dunmezeu. Dacă primele intră în conflict cu dragostea de Dunmezeu, actele săvârșite sunt neîndreptățite haric
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a înălța mintea omului spre cele veșnice și nepieritoare pentru a înlesni o transcendență menită să ne conducă spre divin, motiv pentru care imaginea este esențialmente liturgică. 3.1. Cum trebuie înțeleasă imaginea în lumina învățăturii biblice? Pentru a evita idolatria în venerarea imaginilor, sfântul Ioan Damas chinul spunea: Nu mă închin materiei, ci Creatorului materiei 38! Pentru noi întreba‑ rea care se naște este: cum privim imaginea? Ca operă de artă, ca obiect sacru, sau în ambele sensuri? De‑a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
le‑a arătat miracole extraordinare (...) dar totul a împlinit prin umanitatea ce și‑a asumat‑o pentru aceia care puteau să per‑ ceapă divinitatea numai prin acest mod57. Astfel, a venera numai imaginea sensibilă a lui Cristos ar fi o idolatrie, pentru că însuși sfântul Paul spune: de acum înainte, noi nu mai cunoaștem pe nimeni după trup și, dacă l‑am cunoscut pe Cristos după trup, acum nu‑l mai cunoaștem [astfel]58. Cine așadar, ar putea fixa în culori moartea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
a înălța mintea omului spre cele veșnice și nepieritoare pentru a înlesni o transcendență menită să ne conducă spre divin, motiv pentru care imaginea este esențialmente liturgică. 3.1. Cum trebuie înțeleasă imaginea în lumina învățăturii biblice? Pentru a evita idolatria în venerarea imaginilor, sfântul Ioan Damas chinul spunea: Nu mă închin materiei, ci Creatorului materiei 38! Pentru noi întreba‑ rea care se naște este: cum privim imaginea? Ca operă de artă, ca obiect sacru, sau în ambele sensuri? De‑a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
le‑a arătat miracole extraordinare (...) dar totul a împlinit prin umanitatea ce și‑a asumat‑o pentru aceia care puteau să per‑ ceapă divinitatea numai prin acest mod57. Astfel, a venera numai imaginea sensibilă a lui Cristos ar fi o idolatrie, pentru că însuși sfântul Paul spune: de acum înainte, noi nu mai cunoaștem pe nimeni după trup și, dacă l‑am cunoscut pe Cristos după trup, acum nu‑l mai cunoaștem [astfel]58. Cine așadar, ar putea fixa în culori moartea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Ishtar. Era venerată într-o dumbravă unde un copac o reprezenta ca pe Arborele Vieții. Este identificată cu norocul, cu destinul. De la numele zeiței derivă așerahul element idolatru de forma unui stâlp, jertfelnicul lui Baal, adorat de popoarele Canaanului. Această idolatrie a trezit gelozia lui Jahve și a dus la amenințarea Israelului. Este un simbol animist păgân căruia i se închina și poporul lui Israel. El simboliza traiul cărnii, desfrânarea, era obiect falic folosit în procesiuni, în orgii. Jahve reproșează poporului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cealaltă a zis: "Ca să nu mai fie nici al meu nici al ei, tăiați-l!" Și regele a zis: "Dați-i acesteia copilul cel viu, că aceasta este mama lui!" (3: 25-27). Desfrânarea alegorică. Gomer, Oloha și Oholiba. Pierderea credinței, idolatria, trufia, necumpătarea, compromisurile în alianțe, preluarea obiceiurilor străine erau manifestări ale desfrânării poporului lui Israel iar experiența de viață a profetului Osea (în ebraică, salvator) și profeția lui Iezechiel (în ebraică, Dumnezeu va întări, va adeveri) exemplifică alegoria desfrânării. Pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Berlin, prima de după război, arată că această liniște pare a se confirma fiindcă, după Armand Berard, "primirea populației a fost marcată de o curiozitate curtenitoare și chiar simpatizatoare".361 Însăși Biserica catolică se implică. În 1936, papa Pius XI condamnă idolatria națiunii, așa cum o profesa l'Action française. În 1931 și 1937, în broșurile sale Non abbiamo bisogno și Mit brennender Sorge, el respinge frenezia naționalistă a noilor regimuri totalitare, italian și german. Din nefericire, încă de la începutul anilor 1930 devine
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
-a). La Babilon, unde a sosit împreună cu un grup de deportați, în ~ 597, și-a exercitat până în ~ 571 misiunea religioasă ultimul mare profet, lezechiel. El era preot, ceea ce explică importanța acordată "curățeniei" rituale. Pentru lezechiel, "păcatele", și în primul rând idolatria, îl făcuseră pe Israel "impur". Iahve va îndeplini izbăvirea poporului său "curățindu-1" cu o "apă curată" (36: 25)34. La început, lezechiel își considera sarcina ca o muncă ingrată, dar indispensabilă demistificării: el trebuia să nimicească speranțele primilor deportați iudaici
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ale religiozității cosmice. Specifică agricultorilor, religiozitatea cosmică prelungea dialectica cea mai elementară a sacrului, anume credința că divinul se întrupează, ori se manifestă, în obiectele și ritmurile cosmice. Or, o asemenea credință a fost denunțată de către credincioșii lui Iahve ca idolatrie, de la pătrunderea în Palestina. Dar niciodată religiozitatea cosmică nu a fost asaltată atât de feroce. Profeții au reușit în cele din urmă să evacueze orice prezență divină din natură. Părți întregi ale lumii naturale - "locuri înalte", pietre, izvoare, arbori, unele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Oeuvres complètes, 3 vol., C.-H. Boudhors, Leș Belles Lettres, Paris, 1930 MESCHONNIC, Henri, Modernité. Modernité, Gallimard, Paris, 1998 MICHAUD, Guy, Esquisse de l'ethnotype françis, în La mentalité française. Analyse et textes, Klincksieck, Paris, 1967, p.19-32 MICHAUD, Stéphane, Idolatrie, în DUBY, Georges; PERROT, Michelle, Histoire des femmes en Occident. Le XIXe siècle, ț.4, Plon, Paris, 2002, p.147-173 MILLIOT, Vincent, Paris en Bleu. Images de la ville dans la littérature de colportage (XVIe-XVIIIe siècles), Parigramme, Paris, 1996 MIRAUX, Jean-Philippe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
detalii superficiale ne conduc, scurt, la ideea că suntem încă o nație de suprafață. Țin minte câteva discuții de acest fel din urmă cu șase-șapte ani, din redacția „Opiniei studențești“. Acolo unde discutam, cu unii dintre camarazii mei, despre miraculoasa idolatrie care aduce în prim-plan indivizi banali precum Constantin Bălăceanu-Stolnici. Care nu scriu antologic, nu au opere care să-i recomande ca autorități în diverse domenii, nu au „zvâc“ în discursul public, dar care sunt cultivați cu multă migală. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
cum o recunoștea el însuși într-un interviu la bătrânețe, o personificare exclusivă a calculului rece, altfel spus avid de putere, faimă și bani, arogant și disprețuitor, temut de orchestra sa, Filarmonica berlineză, și de nenumărați interpreți ce jucau jocul idolatriei față de patron. Puțini din cei ce au lucrat cu el au îndrăznit să-i înfrunte ideile discutabile, să nu se lase umiliți sau înșelați de dirijorul tiran, pentru care gloria și averea personală - o spune explicit în memoriile sale o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
și credința religioasă, avea primejdiile ei ascunse. Îl făcea să acorde anumitor forme ale ideilor sale, anumitor mijloace de a le realiza, același preț, aceeași valoare, aceeași importanță ca și ideilor cu care le identifica, ceea ce este o formă de idolatrie. Îl îndemna să-și privească principiile ca fiind atât de evidente și atât de sacre, încât numai reaua-credință și perversitatea puteau să le respingă. Prin urmare, ar fi putut să-și socotească adversarii ca pe niște pungași care trebuie pedepsiți
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
înșiși; ei nu se spovedesc decât altora, într atât sunt de sociabili. Ei se spovedesc: 1. preotului în ceea ce pri vește sufletul; 2. comisarului de poliție în ceea ce privește faptele; 3. vecinului și vecinei în ceea ce privește moravurile. Prima dintre aceste confesiuni sociale produce idolatria; a doua, servilismul; a treia, clevetirile și uneltirile. Toate trei îngustează inteligența, înjosesc simțul moral și falsifică viața socială. O bârfă eternă răscolește și transformă societatea; o delațiune constantă devine marele resort al politicii, iar confesionalul preotului, încununând acest edificiu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
noetică și formularea ei conceptuală, faptul că cea din urmă nu este decît figură orientativă spre adevărul eliberator perceput de cea dintîi. Or, faptul de a rămîne, în materie de credință, de cunoaștere spirituală, la treapta conceptului riscă să producă idolatrie, spune abrupt Grigore de Nyssa 1, să pună un Absolut limitat de însăși formularea lui. De la Sfîntul Pavel la Grigore de Nyssa și la întreaga teologie negativă sau apofatică a Orientului și a Occidentului creștin, formularea divinului e solicitată pînă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
locului. Pot ajunge stîlp de sare, precum femeia lui Lot, sau, mai hazliu, se pot vedea încununați cu pene și preschimbați în păsări, precum acei filozofi încrezători doar în certitudinile cerului sensibil din finalul lui Timaios. Același păcat intelectual al idolatriei e denunțat de Cusanus 1, care face din el o culpă transconfesională. Cardinalul departajează ignoranții limitați, în credința lor, la explicațiile sau desfășurările multiple ale divinului de monoteiști. Cei din urmă sînt înțelepții fie ei creștini, evrei sau romani care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și dacă ar imita-o pentru ea, ar săvârși un act păgân. Naturalismul modern, din acest punct de vedere, seamănă cu păgânismul antic. După doctrina creștină, a urma natura fie în morală, fie în artă, presupune oricum un fel de idolatrie, un fel de adorare a făpturii, care e mai prejos de om în ierarhia creației. Omul însuși e făptura lui Dumnezeu și încă o făptură căzută în păcat și în moarte. Frumusețea lui e desfigurată de păcat și limitată de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nălucă, umbră, fantomă 42. Un înțeles asemănător îl are și cuvântul grecesc είδωλο (idol, fantoma, umbră). Acesta conține rădăcina είδ (rădăcină conținută și de είδoV), care se referă la "ceea ce se vede". Un derivat al lui eidwion este cuvântul ειδωλολατρεία (idolatrie), termen folosit în traducerea în limba greacă a Vechiului Testament (Septuaginta)43 în sensul de închinare la idoli. Aceasta a fost condamnată și ideea idolului a devenit aceea de imagine fantastică fără suport real, dar în același timp și un
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
folosit în traducerea în limba greacă a Vechiului Testament (Septuaginta)43 în sensul de închinare la idoli. Aceasta a fost condamnată și ideea idolului a devenit aceea de imagine fantastică fără suport real, dar în același timp și un tabu. Idolatria se referea la orice formă de închinare sau de respect vizavi de o imagine. Ulterior, întreaga literatură patristică va condamna închinarea la idoli, această abținere devenind una dintre atitudinile specifice creștinilor. Evoluția ulterioară a imaginarului creștin a determinat o reconciliere
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
noetică și formularea ei conceptuală, faptul că cea din urmă nu este decît figură orientativă spre adevărul eliberator perceput de cea dintîi. Or, faptul de a rămîne, în materie de credință, de cunoaștere spirituală, la treapta conceptului riscă să producă idolatrie, spune abrupt Grigore de Nyssa 1, să pună un Absolut limitat de însăși formularea lui. De la Sfîntul Pavel la Grigore de Nyssa și la întreaga teologie negativă sau apofatică a Orientului și a Occidentului creștin, formularea divinului e solicitată pînă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
locului. Pot ajunge stîlp de sare, precum femeia lui Lot, sau, mai hazliu, se pot vedea încununați cu pene și preschimbați în păsări, precum acei filozofi încrezători doar în certitudinile cerului sensibil din finalul lui Timaios. Același păcat intelectual al idolatriei e denunțat de Cusanus 1, care face din el o culpă transconfesională. Cardinalul departajează ignoranții limitați, în credința lor, la explicațiile sau desfășurările multiple ale divinului de monoteiști. Cei din urmă sînt înțelepții fie ei creștini, evrei sau romani care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
societăți mult mai largi și mai simple. 35 Richard I. Aaron, John Locke, Oxford University Press, Londra, 1937, p. 278. 36 "Dintre regii evreilor, câți au fost aceia care nu i-au împins pe izraeliții ce-i urmau orbește la idolatrie, iar prin aceasta la pierzanie?". John Locke, "Scrisoare despre toleranță", în Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță, de John Locke, pp. 207-260, traducere de Silviu Culea, Editura Nemira, București, 1999, p. 231. 37 Manent, Istoria intelectuală a liberalismului
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]