621 matches
-
mușcați, și coapsele cu evidente urme de dinți, și pântecul, dar cine nu a mușcat-o, de-a lungul anilor, pe Caravella?... Nu se poate face un caz. Mai curios este faptul că, într-o noapte, un pădurar a văzut ieșind pe coșul donjonului un vârcolac! Dacă li se va sugera, cel puțin o sută de inși îl vor zări țâșnind pe horn chiar pe Castelan... § Una din obsesii: cine a distrus Biblioteca? Nu puteai să scapi un asemenea prilej. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în pizda mă-ti, curvă comunistă! Închide-o, că-ți crap capul, dacă mai intri! Bă, pe asta nici badea Ion nu o fute! Dora, aprinde un muc de lumânare! Hai, tiu, că ai în sertar, ieri te-am văzut ieșind din cimitir! Badea Ion, închis pe dinăuntru în ghereta de la intrare. Șubă de armată, pâslari mărimea 46, pulovăr de lână ros în coate, nădragi din postav unguresc cu pachești, căciulă rusească, cămeșă kaki, tip gărzi patriotice, mănuși cu un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Așa face în fiecare dimineață, numai că noaptea asta s-a trezit la două, iar în celelalte nopți se trezea la 4. Părintele Petru avea un șomoiog de lumânări în mână. Mi s-a părut mie că văd pe cineva ieșind pe ușa altarului cu un felinar aprins, dar am crezut că este o arătate, un duh rău. Am făcut cruce și am adormit, am adormit spre dimineață, părinte stareț. Așa, așa, iată că încep să prind firul! Mai departe, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bărbat interesat și de altceva în afară de bani. Un bărbat pentru care cuvântul „fanatic“ nu părea nepotrivit. Mergând cu mașina înapoi în Steglitz, am trecut pe lângă casa lui Rahn de pe Tiergartenstrasse, și cred că n-aș fi fost surprins să văd ieșind zburând pe ușa din față pe Femeia Stacojie sau pe Fiara Apocalipsei. Se întunecase când am pornit pe Caspar-Theyss Strasse, care se întinde chiar la sud de Kurfürstendamm, la marginea cartierului Grunewald. Era o stradă liniștită cu vile, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
într-un loc uscat. Eram la jumătatea celui de-al doilea palier când am auzit jos bufnetul ascensorului care sosea, apoi țăcănitul înăbușit al unor pantofi de damă în holul de la intrare. Am coborât în fugă și am văzut-o ieșind. — Italia! Am ajuns-o în timp ce se întorcea, nici n-am privit-o măcar, am luat-o doar în brațe. Se lăsă strânsă, moale, fără să-și ridice brațele, rămânând exact așa cum era. Cu capul înfundat în umărul meu, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
De fapt, n-am văzut nimic, nu este decât un abur în apă. Dar sunt imediat sigur. Și simt că mi se strânge stomacul și gâtul. Italia este acolo, nemișcată în ploaie. Privește în direcția noastră. Poate ne-a văzut ieșind din magazin... Râdeam din cauza balonului, din cauza casierei cu un comportament prea expansiv. „Ce curviștină“, îmi șoptise Elsa la ureche, „din cauza burții ăsteia s-a gândit că am ieșit din competiție...“ Râsesem și aproape alunecasem pe trotuar. Ca să mă susțină, Elsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Privirea Italiei se oprește la picioarele divanului, care nu mai are cuvertura lui cu flori, e acoperit cu o catifea ocru murdară și deșirată. — Ce cauți? Nimic. Dar ceva îi reține privirea. Atunci îmi amintesc de câine, de botul lui ieșind în permanență de sub marginea divanului desfundat. — Unde e Crevalcore? — L-am făcut cadou. — Cui? — Țiganilor. Posterul însă a rămas acolo, maimuța cu biberonul ei nu s-a mișcat de pe perete. În stradă am observat că era neobișnuit de nesigură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în jos, prin spațiile dintre treptele de fier, la râul incolor, care transportă bucăți de gheață, ca niște nori albi. Într-o spaimă de-o clipă, mi se pare că aud ce aude ea: fiecare gol continuă în gol, fiecare ieșind, chiar cel mai mic, dă într-altul, fiece văgăună se termină în abisul infinit. O iau pe după umeri; încerc să rezist îmbrânciturilor celor ce vor să coboare și ne apostrofează: - Ei, lăsați-ne să trecem! Duceți-vă să vă îmbrățișați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și sacul în același timp, era și mai greu de transportat, iar capul ieșea mai mult ca înainte. Când voi reuși să scap cu-adevărat de tine, Jojo? îi spuneam și, de câte ori îl răsuceam, părul fixat cu briantină, nodul cravatei ieșind din sac ca dintr-un pulover, un pulover de pe vremea când el era în pas cu moda. Poate Jojo ajunsese la moda acelor ani cu întârziere, când nu mai era la modă nicăieri; dar invidiind în tinerețe indivizii îmbrăcați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de la intrare. Aproape îndată, încă trei s-au năpustit într-acolo și tirul de automat a încetat. Din nou au așteptat. Două detunături îndepărtate au răsunat în imobil. Apoi s-a auzit un fel de freamăt și a fost zărit ieșind din casă, mai curând dus pe sus decât târât, un omuleț fără haină și care striga necontenit. Ca prin minune, toate obloanele închise de pe stradă s-au deschis și ferestrele s-au umplut de curioși, în timp ce o mulțime de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
litere cusute din fir de aur și obiectele cu care a fost chinuit și răstignit Mântuitorul Iisus Hristos; o Bederniță, din secolul al XVIII-lea, reprezintă pe un fond de catifea, scena Învierea Domnului cusută cu fir de aur. Mântuitorul ieșind din mormânt, un înger stând pe piatra mormântului, femeile mironosițe lângă mormânt și patru serafimi în cele patru colțuri ale scenei; mai sunt două epitrahile arhierești, din secolul al XIX-lea, brodate cu fir de aur și argint. La bază
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fost deplină, de s-ar fi rescris măcar Geneza; ce-ar mai fi urmat decît pedeapsa? Dacă Antonia s-ar fi dus cu gîndul la toate astea, Thomas nu ar mai fi putut să o liniștească; nimeni; nebuna ar fi ieșind urlînd pe străzi, cerînd lui Dumnezeu să nu mai aștepte ziua ultimei sfidări și să arunce de-acum, peste lume, pucioasa aprinsă, pămîntul să rămînă un glod acoperit de cenușă, pe care să nu mai crească nici bălării. Nimic. Altfel
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
gloria sub un italian, Rusia speriase lumea sub un gruzin, Pămîntul era rotund. Nimeni nu stăpînea, avea doar impresia. Thomas aștepta de aproape trei ore Într-o mașină Închiriată, În apropierea locuinței lui Bert, cînd l-a văzut pe acesta ieșind. Da, era urmașul său! Blond, Înalt, la cei vreo șaisprezece ani ai săi, ceva mai Închis la față, poate era bronzat, nu era, l-a văzut cînd s-a apropiat, iar ochii nu păreau albaștri; poate, priviți de aproape, erau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și dacă poți muri în afara ei. Această soluție mi-a fost sugerată de ultimele portretevăzute de mine, ale bietului Francos Rodríguez, ziarist, vechi republican și apoi ministru al lui don Alfonso. Era hemiplegic. Într-unul din acele portrete apare fotografiat ieșind de la Palat, însoțit de Horacio Echevarrieta, după ce-l văzuse pe rege pentru a-l invita să pună prima cărămidă la Casa de la Prensa, asociație al cărei președinte este Francos. Altul îl înfățișează în timpul ceremoniei la care asista regele și alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
noroi. Mulți zei, dintre cei mai cunoscuți, n-au vrut alt material pentru creațiile lor, dar e îndoielnic că această preferință reprezintă astăzi pentru noroi un punct în favoarea sau împotriva lui. Marta lăsă pregătit prânzul tatălui. Trebuie doar încălzit, spuse ieșind cu Marçal. Zgomotul slab al motorului furgonetei se diminuă și se risipi rapid, tăcerea puse stăpânire pe casă și pe olărie, timp de mai bine de un ceas, Cipriano Algor va fi singur. Liniștit după excitația nervoasă din ultimele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cam asta i-a spus Marta, mă duc să spăl vasele și să mă culc, ai grijă, Marçal. A doua zi de dimineață, foarte devreme, ca întotdeauna, Cipriano Algor îl duse pe Marçal la Centru cu furgoneta. I-a spus ieșind din casă, Nu știu cum să-ți mulțumesc pentru ajutorul pe care mi l-ai dat, și Marçal i-a răspus, M-am străduit și eu, să sperăm că totul va merge bine în continuare, Sunt convins că viitoarele păpuși îmi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mi se taie picioarele. Dar... trebuie să fie un pachet. L‑am trimis ieri, cu Special Express. La Blakeley Hall. Recepționerul se încruntă. — Charlotte? strigă către o cameră din spate. A venit vreun pachet pentru Rebecca Bloowood? — Nu, spune Charlotte, ieșind. Când trebuia să vină? — În dimineața asta, spun, încercând să‑mi ascund neliniștea. „Orice, oriunde, până mâine dimineață“! Aici e oriunde, nu? Îmi pare rău, spune Charlotte, dar nu a venit nimic. Era foarte important? — Rebecca? vine o voce de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
astfel Mioara primi o muncă de apostolat împotriva conceptelor integrate în Dogmă, care vorbesc despre iubire în formule chimice. Ea va arăta că oamenii sunt altfel de cum s-a crezut până atunci, ca posesori a unor forțe încă neștiute. Numai ieșind din tipare vor putea să se cunoască, atât pe ei, cât și Universul. Omul e stăpânul timpului pe care-l poate modifica după dorință, binele și răul nu au legătură cu starea de bine sau cu umbra sa. Tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care-i întrerupea masa. În jurul nostru, ceilalți deja se grăbeau către nivelurile inferioare și în diverse colțuri ale colegiului se puteau auzi deja ferăstraiele cum lucrau și pompele de plasmă cum topeau și uneau plăci de metal. Sărmanul, începui eu ieșind pe ușa băii. Probabil nici nu și-a dat seama ce l-a lovit. Și-o fi pus masca de gaze crezând că e ceva din partea Ministerului. Începea să prindă crustă. Se vindeca deja, dar îi va rămâne mereu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
În care se află editura, după care face Înconjurul ghetoului, al orașului, revenind ca un bumerang În urechile tinerei redactore. -Dumneata, ești nebun? Kawabata e doar un personaj. -S-o crezi dumneata, mai spune Antoniu, smulgând din mâinile readactorei caietele, și ieșind trântind ușa. Final de carte -Kawabata, nu era singura editură, sunt zeci, poate sute.... O să mai Încerc. Mai nou, locuiesc Într-o pivniță, sub cinematograful ,,Gloria,,. Din cimitir, am fost alungați eu și familia cu cei doi copii, de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
devină pe loc atașantă, transparentă... Ce limbă e asta și de ce o Înțeleg atât de bine? De ce mă relaxez dintr-odată când o aud? Limba asta e, poate, țara mea adevărată? Dar el ar vrea măcar și fum să vadă ieșind din țara lui și-apoi să moară... Să-l cunoască Homer și Christa mai bine decât se cunoaște el pe sine? * —...Oricât de mulți ani ai trăit aici, țara ta va rămâne pe veci tot cea din care ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
e probabil a naibii de scump de făcut. ― Da, zice Ben. Acum pare extrem de confuz, pentru că stau din nou jos fără să fi adus băuturile. Mă uit peste umărul lui Ben și - mulțumesc, Doamne - le văd pe Sophie și Lisa ieșind din bar. Foarte neobișnuit de vreme ce e vorba de Kilburn, dar un taxi negru cu lumina portocalie aprinsă se întâmplă să treacă pe stradă tocmai când ies ele din bar, și atunci amândouă țâșnesc în stradă ca din reflex, cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
biroul căpitanului hârtiile cu rezultatul examenului medical. După ce acesta le-a studiat, a ordonat: ― Mergeți pe hol și așteptați documentele de trimitere la unitățile care vă așteaptă. ― Am înțeles, domnule căpitan - a răspuns Dumitru, întorcându-se apoi „aproape” militărește și ieșind, urmat de Todiriță. Când s-au văzut dincolo de ușă, au privit unul la altul, cu tristețe. Până în acel moment - nu știau de ce - totul li s-a părut un fel de joacă „de-a hoții și vardiștii”. Acum, însă, așteptau răspunsul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vrei. Bine, lasă! dădu Cristian a lehamite din mână. Își dădea seama că se rățoise degeaba la moșneag. Era clar că acesta glumește, însă el nu avea chef să-i țină isonul. În lumina verzuie se vedea un abur subțire ieșind de pe drum și ridicându-se apoi în sus. Pietrele încălzite peste zi făceau ca apa de ploaie să se evaporeze. Asta mai lipsea acum, ceața care să-i încurce și mai mult. Le va fi foarte greu să deosebească bestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urce la loc. Se întoarse apoi spre peștera de unde tocmai ieșise. Nu reușea să străbată cu privirea nici măcar o palmă dincolo de prag. Fumul acela pe care îl văzuse mai devreme, se afla acum acolo. Ciudat era că nu vedea nimic ieșind afară. O barieră invizibilă părea că îl ține blocat înăuntru. Chiar dacă acum nu mai era înfricoșat, ura aceea covârșitoare o simțea în continuare, rostogo lindu-se în valuri spre el. Copleșit, făcu un pas involuntar în spate. Probabil călcase pe ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]