608 matches
-
ascuns, să nu-l vadă nimeni și să-l ia la rost. Iar domnișoara frumoasă fără nume a dispărut și ea în noapte, alături de însoțitorul ei străin, pierdută poate pentru totdeauna, a gândit cu amar Cristi, când a observat-o ieșind de la Răcaru. Sorbea cu poftă din fiecare amintire a serii trecute și totuși nu putea să se bucure pe cât și-ar fi dorit, după disputa cu domnul Vrăbiescu. Poate ar fi fost bine, s-a gândit, să plece pentru câteva
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vântul serii. Îți mai aduci aminte, doamnă ? Într-o dimineață de mai a lui 1935, când se întorcea de la un spectacol și se grăbea spre casă, la colț cu Elisabeta, chiar înainte să traverseze spre Cercul Militar, Cristi a zărit ieșind din faimosul Grand Hotel du Boulevard o femeie nemaiîntâlnit de frumoasă. Nu a îndrăznit să-și continue drumul, deși era obosit după concert și se gândea deja de minute bune la cum se va întinde în patul lui călduros și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o bancă de piatră incastrată nu departe de altarul principal și de marea orgă laterală. Abia o zărești în penumbra ambiantă. Întreaga biserică servește de sipet nu pentru vreo bijuterie sau vreo piatră prețioasă cizelată cu grijă, ci pentru acest ieșind de granit în stare brută. Cât fast liturgic pentru un fragment de ceva! 2. Un mormânt pentru Iuda Iar Iuda vânzătorul cunoștea acest loc, pentru că adesea Iisus și ucenicii Săi se adunau acolo. Deci Iuda, luând oaste și slujitori, de la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-ne ploae și șchiopătând, mănâncă bine vorbind din bielșug, Nicolau rostește două cuvinte după ce mănâncă și se culcă pe-o coastă. În umbra pădurii ne hodinim un timp, apoi pornim și mergem iar multă vreme. În sfârșit într-un târziu ieșind la drum mai omenesc, dăm de căruțele regimentare, care au rătăcit și ele pe drumurile și viroagele din dreapta trupei, le lăsăm în urmă, încredințați că nu mai avem mult și coborâm la Hârlău. "Mult mai avem? mult? întrebăm pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
regele că oastea rămasă în urmă se află într-o situație dificilă, a trimis în ajutorul ei cavaleria regală. A aflat, deci, nu era în pădure, unde-ar fi fost el însuși martorul celor petrecute. Wapowski relatează „Aceasta - cavaleria regală - ieșind din pădure în marș grăbit, în sunetele trâmbițelor și al tobelor, în zgomotul luptătorilor și în sclipirea armelor strălucitoare, se aruncă cu mare avânt asupra dușmanului. Se încinse o luptă cruntă: cetele lui Ștefan n-au putut susține atacul năvalnic
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
am mai rămas, n-au adus decât cai răniți și platoșe găurite”. Polonezii n-au pierdut doar câteva care, ci „6.000 de care acoperite”, iar teutonii „toate carele lor”. Chiar Wapowski scria că polonii care au reușit să scape, „Ieșind din pădure, plini de rănile pe care le primiseră în lupta de mai înainte, ajunseseră la adăpost în tabăra celor care ieșiseră din pădure în ziua precedentă, unde se afla regele”. Regele a rămas în tabără în zilele de 26
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tânărului târgoviștean să nu mai participe la concursuri, să-și facă o carte și să căutăm un editor. Persuadat de dl. Liviu Ioan Stoiciu a depus totuși un volum la concursul național de poezie "Aurel Dumitrașcu" din toamna anului trecut ieșind câștigător ex aequo cu un tânăr poet din Cluj Napoca. În manuscrisul depus la concurs se afla și un ciclu de poeme clasice care ți-a probat epigonismul. Mie mi-ai povestit despre aceste poeme "infamante" la Botoșani și, cu primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tățile române, ofițeri superiori austrieci, nici un ofițer german. Lipsa lor se explică astfel prin dizgrația în care căzuse Marghiloman. Toate doamnele care lucraseră sau lucrau încă în spitale, toate prietenele, știind de internarea mea, au venit să-mi strângă mâna. [Ieșind din biserică, m-am pomenit și cu Martha Bibescu. „Nu te apropia de mine, îi zisei, te ai compromite în ochii biruitorilor de azi.“ Înțelese că făceam aluzie la mesagiul ce trimisese cu două zile înainte mamei, ca să-i spună
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a media între el și Vintilă Ivănceanu, care „se revoltase“. — Ai pus bâta onirică pe noi! îi strigase acesta într-o împrejurare, ne atingi cu ea când la țurloaie, când la mir. — Tu, oricum, asta meriți, îi replicase scurt „caidul“, ieșind apoi măreț din scenă și lăsându-l pe Vintilă să se plângă celor de față, să-i ia martori de cum era tratat ș.a.m.d. Pentru că întotdeauna era cineva de față, o asistență, un public, aveau ei grijă, oniricii, de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de aceeași vârstă cu profesorul Vicol mi-au dat, în epocă, acest sentiment, ci doar puține. Saluta întotdeauna primul, scoțându-și larg pălăria, la masă fiind se ridica îndată în picioare dacă apărea o doamnă, nu l-am văzut niciodată ieșind în lume nebărbierit sau fără cravată, dacă-l vizitai la vilă te conducea, când plecai, până la treptele de la intrare. Amănunte, știu, dar exprimau un stil. Moldovean de obârșie, epicureu, profesorul Vicol era și un om de spirit. Gusta vorba de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
noapte: nu știam unde voi ajuge, știam doar că nu mai există cale de întoarcere. După obținerea cetățeniei germane, deci după cca șapte ani, am văzut din nou granița României, de data asta în sens opus, intrând în România, nu ieșind ca prin anul 1980. La graniță am fost tratați neprietenos, controlați la sânge și jefuiți ca în codru de către vajnicii vameși români. Deși era vară, vameșii purtau mantale lungi și largi. Răscolind prin bagajele noastre întrebau: „ce e asta?” Ziceam
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ra bilă morală mic burgheză, dispărută cu vremea din fizionomia În general surâzătoare a acestui oraș, mi-am petrecut Întreaga copilărie, până În pragul primei adolescențe. Pe Întunecatul general Boteanu de peste drum de noi și de bordelul șchioapei Îl vedeam zilnic ieșind din casa lui veche și posomorâtă, cât o cetate, cu ziduri mucede și cu duzi bătrâni; ca și pe institutorul G.D. Scraba, mândru de mustățile lui, autor al cărților de citire răsfoite de mai multe generații de școlari; sau pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ingenios și timpuriu pentru pitorescul lumii din afară și pentru prietenia oamenilor de toată mâna și de orice nație; și neinfestat apoi, cum eram la acea vârstă, de infatuările și intoleranțele proprii unei educații for male, conformiste, exclusiviste și discriminatorii; ieșind, adică, din copilărie fără nici o prejudecată, care, spune Descartes, este, În această epocă a vieții, cea din tâi și cea mai de seamă pricină a erorilor noastre de mai târziu; m-am ales În cele din urmă, și pentru tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cât mai aproape de grătarul lui Traian de la Carul cu bere ca să mi-l aducă mintenaș la masă, fâlfâind pe taler În grăsi mea lor și stropiți cu o sticlă de vin vechi Gordan, cu dopul lung cât deștul și parcă ieșind din gâtul lung al sticlei, când o destu pam, un noruleț ușor, ca o jertfă timidă adusă zei lor pofticioși... Dar când venea postul Paștilor mă cuprindea, mă năpădea, măi tată, un Îndemn spre pocăință și canon, pregătindu-mi, adică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Iorga, mângâindu-și barba cu mâna dreaptă și cu stânga Înfiptă În golul de sub braț al vestei, i-a replicat spontan: Sărută și dumneata până unde ajungi! Delegația femeilor din Craiova s-a pornit pe un râs cu hohote, fiecare ieșind din birou care pe unde a apucat.“ Marele plecat, povestitorul, avea umor! Să reținem faptul că În activitatea de administrație a Ideii Europene Costică Beldie l-a folosit mult pe fratele său, Pompiliu D. Georgescu. Acesta executa conștiincios lucrări de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
17. 106 25. Ilie Ilașcu depune flori la mormântul părinților. în prim plan, soția, Nina Ilașcu, și sora, Aneta. 8 mai 2001, Taxobeni. 26. în drum către casa părintească, între soții Rodica și Valentin Țigău. 8 mai 2001. 107 27. Ieșind plângând din casa părintească. 8 mai 2001. 28. Frații Iurie și Ilie Ilașcu în curtea casei părintești. 8 mai 2001. 108 ștefan Ilașcu. Taxobeni, 1995. Natalia Ilașcu și preotul Victor. Taxobeni, 27 iulie 1999 29—Măicuța Natalia Ilașcu, Prințul Paul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în sanatoriul Agigea de pe țărmul Mării Negre, ea m-a adus la Oțeleni, unde mă aștepta de multă vreme bunul meu coleg și prieten, Pr. Andrei Balint. Aici am muncit într-o strânsă colaborare și frățietate, vreme de 12 ani, când ieșind la pensie pe caz de boală, m-am retras într-o casă din Barticești pe care o cumpărasem cu un an mai înainte, adică în 1977. Acum, când Provincia franciscană, după 40 de ani de interdicție a intrat din nou
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
deplină în cer și pe pământ. Însă eu nu puteam dormi. Am ieșit în noaptea atotcuprinzătoare, sub cerul pâlpâind de licăriri fosforescente. În urma căzăturii violente capul mă durea, nasul jupuit mă ustura, iar dinții aveam impresia că s-au lungit ieșind din alveole, mărindu-și dimensiunea în mod alarmant. M-am așezat pe băncuța de lemn fixată de Mircea lângă geamul din partea dreaptă al casei, ridicându-mi ochii spre cerul înstelat. Satelitul natural al Pământului ieșise la o promenadă solitară, privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tei" sau "Numa' numa song", după cum l-au botezat japonezii. Atunci când lucram ca profesor suplinitor prin colegii, izbuteam să-mi calmez rapid elevii chinuiți de adolescența explozivă (ei, cu coșuri și Play-Station mobil, ele, decoltate și cu ața string-ului ieșind de sub blugi, un fel de mini-păpuși gonflabile însuflețite, triste imagini...) promițându-le că la sfârșitul cursului vom cânta împreună "Numa' numa' song". Absolut toți îmi cereau să le traduc versurile, și nu voiau să creadă faptul că sunt intraductibile. În
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spre sud și stârnește admirația trecătorilor prin iarba de un verde crud ce pavează curtea, prin coloritul viu și armonios al florilor și arbuștilor ornamentali ce răsar din aranjamentele presărate ici și colo. În dreptul intrării din față, cerdacul are un ieșind, un fel de pridvor, de circa doi metri lățime, în care se află masa și scaunele la care proprietarul își primește puținii oaspeți care îl vizitează. Acolo, în acel loc umbrit și ferit de curenți, Gheorghe Moraru servește micul dejun
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cel mai sigur semn de înflorire socială, de vitalitate și distincțiune morală. Și mi-am adus aminte de vechea, strălucita înfățișare pe care o aveau obicinuit spectacolele teatrului național, de pildă. Atunci, pe atunci, ca și barbarul din antichitate, care ieșind de la o ședință a senatului roman spusese uimit "am sentimentul c-am luat parte la o adunare de regi", orice străin ar fi avut ocaziunea de a petrece o seară într-o așa societate nu s-ar fi putut opri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bun sfârșit și mi s-a părut bine primit de Dumnezeu, Domnul nostru. Ridicându-mă și întorcându-mă să pregătesc liturghia și aducând mulțumire Maiestății Sale dumnezeiești și oferindu-I jertfa făcută, nu fără evlavie sau mișcări cu lacrimi 1; ieșind la liturghie, la pregătirea altarului, la îmbrăcarea veșmintelor și la începutul liturghiei, șm-a potopitț mulțime de lacrimi, în timpul liturghiei, foarte puternice și îmbelșugate, pierzându-mi deseori chiar și graiul, mai ales la citirea lungii epistole a Sfântului Pavel, care începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
filmului Hârtia va fi albastră, regizat de Radu Muntean pe un scenariu scris de acesta împreună cu Răzvan Rădulescu și Alexandru Baciu, este de fapt sfârșitul poveștii. îi vedem pe doi dintre tineri (Paul Ipate și Tudor Aaron Istodor, ambii excelenți) ieșind din TAB ca să-și dezmorțească puțin picioarele și să fumeze o țigară, în timp ce colegii lor așteaptă răspunsul la parolă (hârtia va fi albastră). Este deja dimineață, tinerii glumesc, convinși că nu mai e mult și scapă. în secunda următoare, cei
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
său Pan Tadeusz (terminat În 1834), cârciuma ținută În arendă de bătrânul Iancăl (care „e și- ajutor de rabin”) se află lângă biserică și, din punct de vedere arhitectonic, cârciuma „cu-n templu Își are-asemănare”, arătând „ca o sinagogă”. Duminica, „ieșind de la capelă, că-au fost la liturghie”, țărani și nobili polonezi „mai vin să bea o dușcă, să stea la sindrofie” la cârciuma lui Iancăl <endnote id="(689, pp. 146-147)"/>. Henri Stahl observa că biserica este În competiție cu cârciuma
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că a fost ușor. Au luat cu dânșii cinci covoare măiestrite la războiul de țesut, de "zestre" cândva pentru surori, și fiecare copil și-a dus în brațe cloșca "personală" pe ouă, la care nu au renunțat pentru nimic, puii ieșind la viață de cealaltă parte a Prutului, în Botoșanii bunicilor și un maidanez, Puzic, nelipsit tovarăș de joacă. Refugiatul Închinare alor mei și lui V.A. Plecat-am opt din Chișinău cu mama și cu tata zece, în suflete cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]