623 matches
-
un extraordinar dans bărbătesc, Călușul sau Călușarii. La originea acestui dans, s-a aflat o practică magică prin care erau vindecați cei care sufereau de afecțiuni psihice, boli care erau considerate a proveni de la ființe fantastice, numite în credința populară iele sau Rusalii. De altfel, de acest joc, al Călușarilor, este legată sărbătoatea numită Cincizecimea, Pogorârea Sfântului Duh, numită popular Rusaliile. Călușarii prezintă însă și aspecte anterioare creștinismului: jocul a fost legat de originea și de străvechiul cult al Soarelui. Elementele
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
originare, magico-rituale. „Vâlva pădurii” (așa cum apare în folclorul românesc, inclusiv în basmul Zâna Zorilor, cules de Ioan Slavici) este o „bidiganie grozavă din pădure”, care atacă pe cei care încalcă anumite interdicții, conchide Lazăr Șăineanu. Similar arată și se comportă „Ielele” din folclorul românesc („luat de Iele : atacat de paralizie la mâini, la picioare”) sau „Vilele” din folclorul sud-slav („Fântâna Vilelor” este atestată într-un text bulgăresc de la jumătatea seco- lului al XIII-lea). În folclorul sârbo-croat (cf. dicționarul lui Vuk
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Diana-zâna) a fost remarcată și argumentată de diverși autori, de la Dimitrie Cantemir (Descriptio Moldaviae, III, 1) până la Mircea Eliade (111, p. 245), Gh. Mușu (110, p. 49) și Ioan Petru Culianu (150, p. 344). În folclorul românesc, zânele (sfintele, frumoasele, ielele) sunt Stăpânele vântului, Doamnele pământului, Ce prin văzduh zburați, Pe iarbă lunecați, Pe valuri călcați. Ele sunt nimfe aeriene cu puteri magice (probabil din arhaicul cortegiu al divinității sincretice Bendis- Diana), fecioare ce, în nopțile cu lună, cântă și încing
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cunună, Baccu[s] spune c-a lui sunt ! (112, p. 113) Dar este foarte interesant faptul că Iancu Văcărescu le vede pe Iele dansând orgiastic, dezbrăcate, pe cărări de munte, purtând pe cap cununi de mac : Cu mac pe frunte, [Ielele] Pășesc spre munte în pielea goală... etc. (112, p. 116) Și la duhurile feminine (ale aerului, ale apei și ale pădurii) din mitologia populară rusă, la Rusalki (rude bune cu Ielele din mitologia românească), găsim o reprezentare similară. Ele hălă-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe cap cununi de mac : Cu mac pe frunte, [Ielele] Pășesc spre munte în pielea goală... etc. (112, p. 116) Și la duhurile feminine (ale aerului, ale apei și ale pădurii) din mitologia populară rusă, la Rusalki (rude bune cu Ielele din mitologia românească), găsim o reprezentare similară. Ele hălă- duiesc în lanul de cânepă și au părul din fuioare de cânepă (113, p. 200). Probabil că inițial purtau cununi de cânepă. în acest context, amintesc aici de incantațiile magice și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acțiunea demiurgică a omului - rămâne un spațiu inferior cosmizat și, ca atare, mai haotic. De aceea, spre deosebire de sat, spațiul din afara hotarelor lui este, pentru mentalitatea mitică, o „lume de dincolo”, unde sălășluiesc nu numai fiarele sălbatice, dar și balaurii și ielele, demonii bolilor și duhurile rele, o lume nehotărâtă (la propriu și la figurat), nesigură, necunoscută, străină, ostilă chiar, o lume a tuturor virtualităților și latențelor (15). Această situație este sesiza- bilă în chiar declarațiile țăranilor români de acum doar câteva
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
groază de lucruri, ba chiar își dă cu părerea despre cele necitite. Despre teatrul lui Iorga susține cu candoare: ŤEste exclus să fie în întregime caducť. Împotriva părerii lui Călinescu, îl găsește perfect reprezentabil pe a lui Blaga. Preferă Jocul ielelor (Ťnet superioarăť) celeilalte piese a lui Camil Petrescu, Suflete tari, iar despre romanele aceluiași scrie câteva pagini foarte juste (Ťnimic mai neproustian...., nimic mai stendhalianť), deși nu la fel de interesante precum cele consacrate lui Camil Petrescu tot atunci și parcă în
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
aceasta există undeva, cu Gheorghe la mijloc, ori că există tocmai mulțumită omului ei pe care, dacă ea nu-l are alături, trebuie că sufletul lui bate Într-un loc cu. Credea În Lumea Nouă la fel ca În lumea Ielelor ori a Frumoaselor, cum mai cutezau unii să le spună. Era Încredințată că poate Întîlni America oricînd și oriîncotro ar merge, așa cum, În ziua dinainte de SÎnziene, venind cu maică-sa cu sacii de făină de la moară, a Întrezărit pe cîmpie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
copilăria e asimilabilă paradisului. Pentru toți, paradisul e o Împărăție a luminii. Pentru mine, copilăria e Însăși lumina, iar Zoli și cărțile tatălui său, Învățătoarea noastră și perla de cerneală, Vilmoș, Caița și Valea Măriei, Floarea Nodului, America ei și ielele rotitoare sînt locuitori ai acelui tărîm Încă nu foarte Îndepărtat. Dintre ei, cîte unul s-a Întîmplat să-mi taie calea cînd nu mă mai așteptam, ca dovadă că lumina, asemenea Duhului, „suflă pe unde și dincotro vrea“. S-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
scurtă ezitare, prietenii din școală s-au strâns în brațe și au fost un pic emoționați. Apoi ne-am așezat pe verandă, ne-am prefăcut veseli și am mâncat toți patru pește: cambule prăjite, crocante. Să cânte, de pildă, Regele ielelor, ca pe vremuri nu a vrut. Dar nu a durat mult până când am ajuns să continuăm discuția de pe plajă rămasă sub semnul îndoielii în vara anului ‘40. Cu mare întârziere am vrut să aflu: „De unde știai mai multe decât noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ale Lenorei în diferitele faze ale boalei, călătoriile neobicinuite aduseseră mare dezordine în fizionomia, timp îndelungat așa de statornică, a interiorului Hallipa. însuși pianul, inviolabil, fusese la cine știe ce zdruncin împins deoparte, și dispoziția camerelor, a mobilierului, suferise fluctuațiile unor destine iele, care se legau strâns de ale oamenilor pe care îi slujeau. Grădina se resimțea cea dintâi de neglijența stăpânilor. Nu fusese complet nelucrată, planul și primele îngrijiri se vedeau, dar tocmai de aceea se simțea mai tare neîngrijirea. In boschetele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
neumblate. Îmi frâng hainele în povârnișul dușmănos al stâncilor neatinse.Înalț strigătul războinic: -Hei, munților! Mă dor încheieturile roase în a voastră piatră! Mă tulbură ochii goi ai izvoarelor din adâncul nesecat din care se adapă, în miez de noapte, iele mlădioase cu trupuri mercuriene și picioare de foc. Luna își ascunde fața de femeie perfidă îndărătul unui nor cernit ca o jale. -Aș bea apă cristalină de izvor, din care s-au adăpat ielele însetate. Aș bea apă curată din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se adapă, în miez de noapte, iele mlădioase cu trupuri mercuriene și picioare de foc. Luna își ascunde fața de femeie perfidă îndărătul unui nor cernit ca o jale. -Aș bea apă cristalină de izvor, din care s-au adăpat ielele însetate. Aș bea apă curată din pumnii lumii. O avalanșă de gânduri îmi curmă dorințele, învăluindu-mă până în străfundul sufletului străin, ca o catedrală părăsită.Universul se metamorfozează într-un uriaș hermafrodit, îndemnându-mă să beau apa vie din căușul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
doar le priveam cu coada ochiului ca pe niște dușmance care vor veni într-o seară pe furiș să îmi ia ochii și copilăria. Le visam cum îmi dau târcoale, cum se iau de mână și dansează epuizant ca niște iele stârnite de o muzică cerească. Ziua le așezam la vedere și duceam o luptă copilăroasă a răbdării: le priveam pe furiș dar nu puteam renunța la ele. Le puneam cuminte rochițele înflorate, le împleteam codițele din ață colorată, parcă pentru
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
un joc îmbietor plin de farmec. Rămân un timp uitat de mine, urmărind feeria de pe măsuță...După o vreme, și alte raze de soare devin mai îndrăznețe, străpung coroana nucului și, năvălind în încăpere, se prind într-un joc al ielelor...E timpul să mă scol...Izvorașul din coasta chiliei mă primește cu un clipocit vesel, prefăcându-se în mii de diamante pe prundișul de pe făgaș...Când mă întorc în chilie, nu-mi vine să cred...O zână bună în lipsa mea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Și când vântul va șopti / Mândru mi te-a adormi, / Și când vântul va sufla / Teiul se va legăna, / Florile-și va scutura, / Lin că mi te-o deștepta / Sub rotirea norilor, / În căderea florilor. / Sub lucirea stelelor, / Către locul ielelor. / Sub frunza stejarilor / La glasul izvoarelor, / Și al ursitoarelor...// CORUL (șoaptă repetată, ca o reverberare): Ursitoarele! Vin ursitoarele! Ursitoarele! (Intră cele trei Ursitoare. Din spatele Mamei, care pare a-și apăra copilul.) PRIMA URSITOARE: Ca și leii fii de tare / Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aruncă doar atunci când e atât de ciuruită încât nu mai merge nici lipită cu cositor. Iată, iubite al meu prieten, ce primă și ciudată intuiție am avut despre folosința filosofiei. În facultate, lucrurile s-au schimbat mult. A început jocul ielelor, frecatul conceptelor, plimbatul printre cai verzi pe pereți. Acei cai erau și ei foarte atrăgători. Semănau celor reali, dar nu dădeau din copite, nu te trânteau la pământ, nu trebuiau duși la păscut, nu mureau, nu aveau nevoie de grajd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în case de mineri care miroseau a umezeală de subteran de la hainele lor, am mâncat cu ei din același laboș. Era o mâncare bună, dată cu drag. Sociologia mi-a făcut tranziția între lumea vie, populată cu experiențe trăite, lumea ielelor, populată cu teorii filosofice, prin lumea instrumentelor de măsurare a acestei relații. Am continuat să fac filosofie și eram bună. Dar tot ce a fost practică a fost cercetare de teren. Doi ani mi i-am petrecut împreună cu Adi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În finalul micromonologului, un histrion. Dar colegul s-a plictisit să-l asculte, Încă zece minute, și-i taie finalul. Totuși, răspunde mecanic „ Nu dau bani cu Împrumut, din principiu!”. Nu-i voi uita toată viața pe Codrescu În Jocul ielelor ( genial, Într-o scenă În care doar asculta, douăzeci de minute!) și pe Tudorel Popa În Prețul - care tăcea...o piesă Întreagă! Proba elocvenței actorului - tăcerea sa... Un citat din Grigore Vieru mă face să cred că toți creatorii sunt
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o mai sancționa nimeni... Sic transit... „Amintirile astea sunt ca niște animale speriate...Stau acolo, În beznă, și se hrănesc din mine!”frumos spune Oana Pellea, În Jurnal, parcă vorbind cu cuvintele mele. Am mai vorbit despre Codrescu În Jocul ielelor, Tudorel Popa În Prețul, Sanda Toma În Mutter Courage, Luiza Derdelian În ...Escu ș.a.m.d. Jocul lor excepțional mi-a amintit o cugetare a lui Nicolae Iorga:„Tăcerea are glasul ei de Înțelepciune: ascultă-l!”. Asta am și făcut
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Hamlet, celebrul Daniel Day Lewis a ieșit din scenă după 45 de minute și a refuzat să reintre. Motivul? Văzuse fantoma ...propriului tată! Gestul, dincolo de conotația psihiatrică, denotă și lipsă de profesionism. Căci unde am ajunge dacă-n finalul Jocului ielelor ne-am gîndi la tata, și am folosi gloanțe adevărate? Sau, În Macbeth, am Înnebuni Încercînd să ștergem pata de sînge? Ori ne-am sinucide precum actorul din Jurnalul unui nebun al lui Purcărete? Sau am face precum actorul de la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mea, editura Betta, 2009) uimesc, indignează și Întristează. Dar s-o luăm metodic. Am avut cinstea să-l cunosc pe C. Codrescu și chiar să mă bucur, Într-o perioadă, de amiciția sa. Îl reținusem, adolescent fiind, În spectacolul Jocul ielelor de la Teatrul Mic, În care avea o scenă fără cuvinte, copleșitoare. Îl ascultasem la Teatrul radiofonic - unde, poate, a fost unul dintre actorii cu cea mai tulburătoare și inubliabilă voce. Am văzut, la Studioul Cassandra, prin 1968-69 două spectacole În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o lespede... Cu diminețile mă voi înfrăți, cu picături de rouă mă vor hrăni. Într-o floare răsăritul mă va transforma... Soarele cu mângâieri, la prânz mă vor înflori, seara stelele și luna mă vor logodi. În miez de noapte ielele mă vor prinde în hora lor de Sânziene și mă vor cununa... Un simplu gând Sunt o toamnă plină de bogății. Am strâns roadele trecute prin toate anotimpurile... Dacă ți-aș spune că am rămas aninată de creanga unei veșnice
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
îmi arde ca pe jăratic, lin: mi-e dor de-o viață plină și fără de orgolii! Visul unei nopți de primăvară Prin visuri, noaptea, șerpii îmi dau ocol iar vulturii simt miros de carne moartă. Asist neputincioasă la spectacol, cum ielele îmi descântă altă soartă. Uit să mă-ntorc în mine și rătăcesc aiurea. Mă ascund prin vechiul labirint. Poate e un joc și doar mă amăgesc; și amintirile mă’neacă în absint. Vreau să le uit și-aș vrea să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
-i moartă, în jur totul stagnează. Afară este liniște, îngerii și-au făcut culcuș Pe-acoperișul lumii, de-acolo ne veghează. Pe cer nu sunt stele și nici luna nu apare; totu-i ascuns sub vălul întunecat al nopții. Doar ielele dansează cu foc și nu au stare, învârt pe călcâie, destinele în fața morții. Tristețea mă cuprinde, nu mai am vlagă... Mai ninge iarnă în sufletu-mi rănit, să-ți simt mângâierea fulgului pe plagă; trezește la viață, trupu-mi vlăguit! Dimineață
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]