1,464 matches
-
privirea, bucuroasă că și în mine e ceva atât de fundamental! Eram stăpaniți de trăiri și simțuri comune . Spre dimineață savuram împreună răsăritul de soare din patul tău. Priveam la noi, ne zâmbeam vedeam o singură formă, așezată pe cearșaful imaculat, corpurile noastre, un tot. Îmi amintesc cum ne spuneam rămas bun cu acele îmbrățișări chiar înaintea răsăritului uneori. De-atunci îmi amintesc ne-am văzut zi de zi. Diminețile cursurile erau prozaice. Mâncam cornuri în timp ce studiam. Răsfoiam setoși cursurile, mereu
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
uzul l-a erodat, autorul ne atrage atenția asupra sensului simbolic pe care i-l atribuie aici lui albăstrește. Albind cearșafurile îngălbenite, bătrînă ar vrea să recupereze, într-un anume fel, miraculos, albastrul cerului spălăcit, seninătatea din vremea cînd așternuturile imaculate erau în lada de zestre. E o activitate demodata, dar numai ea mai deține puterea magică de a însenina spiritul înălbind cearșafuri. stejar desfrunzit - o veverița ronțăie luna plină Cezar F. Ciobîcă Există o unitate evidență de intenții între cele
HAIKU,REZULTATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355709_a_357038]
-
așezat Îngerii Domnului pe-o lespede deasupra mea, să se odihnească, de atâta zbor înalt și veghetor Ca într-un buchet de Lumini suave, sacre,calde și înaripate, Îngerii Domnului s-au bucurat căci gândul meu plutea, era aproape alb imaculat, la Tine Doamne el zbura, Te căuta, și se înălța Ca într-o clipă sacră să se așeze la umbra Luminii Tale Doamne, ca într-un buchet de lumini întrepătrunse albe-violete-albăstrui, opalice și calde-aurii lumini cu vârfuri de aripi sfinte
BUCHET DE LUMINI de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346209_a_347538]
-
ca-n zi de sărbătoare, Copacii, așteptându-și haina, Din a zăpezii albă floare, Creează magia unor taine, Pe care tu le aduci, ninsoare. Câmpul vopsit în alb intens, Având culoarea crinilor curați, Aducând un nesfârșit imens, Din îngemănarea fulgilor imaculați. Copiii zburdă și aleargă, Prin plapuma de zăpadă, Ca săniile să le meargă, Nici nu le pasă că au să cadă! Referință Bibliografică: ZILE DE IARNĂ / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 886, Anul III, 04 iunie 2013
ZILE DE IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346236_a_347565]
-
în când stau într-o expectativă dulce-amăruie, uitându-se spre vale. Deznodământul nu este dat niciodată apriori. Unele reacții sunt previzibile iar altele rămân în mister. Te ridici dintr-o dată și te scuzi că sună telefonul. Rămân ghemuită lângă șezlongul imaculat și visele colorate. Te aștept în amintirea mea și în viitorul gândurilor. Termini repede convorbirea telefonică, dovadă că nu-ți suscită interesul. Apoi se aude clinchetul a două sticle de bere pe care le așezi fără niciun comentariu pe pragul
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
Acasa > Poeme > Emotie > TABLOU DE IARNĂ Autor: Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Cade-ncet din cer zăpada Totu-i alb imaculat, Nici o pată de culoare Nu se vede peste sat! Geme casa sub zăpada Ce s-a pus pe-acoperiș, Nici hornul nu se mai vede, Iese fumul pe furiș! Gem copacii sub zăpada Așezată peste ram, Și-au lăsat crengile
TABLOU DE IARNĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368844_a_370173]
-
fi un înțelept într-un corp de copil, cu o tenacitate savuroasă, ”certându-i” pe cei răi și adorându-i pe cei buni. În lumea Irinei totul este colorat, în nuanțele cerului, ale mugurilor primăvărateci, în culorile toamnei sau în imaculatele zăpezi ale iernii, dar, în subsidiar există multe umbre de gri ori negru, care ne duc cu gândul la adevăratul sens al vieții, la efemeritatea gândurilor dar și a trăirii, la iminența unui sfârșit cu care fiecare este dator. Ar
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
zăpadă și lovind din călcâie cizmele din pâslă căptușite cu blană de miel negru. După douăsprezece ore de travaliu, doamna Maria a născut un băiețel destul de plăpând. Medicul a luat copilul în brațe, l-a înfășat într-un pled alb imaculat și l-a așezat pe fotoliul din piele de căprioară. Apoi, s-a așezat obosit pe același fotoliu. - Aoleeeooo! Domnul doftor, sculați-vă! V-ați așezat pe copil, a strigat din toți rărunchii moașa. Doctorul, speriat, s-a ridicat, luând
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
pentru mulți dintre autorii momentului. În fiecare lucrare a sa, se poate (re)descoperi și (re)confirma constanta personalității publicistului ieșean - generozitatea, dispusă mereu să ajute și să promoveze valoarea, fără a face, însă, niciun compromis, care să-i afecteze imaculata reputație, pe care cu atâta trudă și-a construit-o. O carte eveniment, a unui autor eveniment, cu care bucuria reîntâlnirii este, fie doar și pe plan strict editorial, maximă!... (Referință critică Gheorghe A. STROIA) ***17. ALEXANDRU IOAN ENACHE (Pitești
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
dintr-un ultim ceas ... & UN FULG DE PĂPĂDIE DE AI FI Un fulg de păpădie de ai fi, Te-aș mîngîia, mireasa mea eternă, Si, mult mai mult, de-aceea te-aș iubi, Desi ființă mea e mult mai terna! Imaculata, pură... delicată, Să te ating cu gîndul aș muri, Cînd tu esti o lumină-adevarată, Eu mă întreb, atunci, de ce-aș mai fi?! Ce-i fericirea? Poate o scînteie... Un fir de iarbă ce a amuțit, Atunci cînd tu, iubire
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
Toate Articolele Autorului ÎNTOARCE-TE! Întoarce-te în timp, copilă, Alergând prin verzile câmpii, Regăsește-te fertilă, Reclădește-te din temelii. Primește lumina de la Soare, Izvorâre a Cerului Senin, Pe care o primește fiecare, Mulțumindu-ne deplin. Gândul tău fie imaculat, Petale de la Crinul Alb, Să iubești tot mai curat, Alunecând pe al vieții fald. Nu-ți lăsa inima să sângereze, În tristețe să se scufunde, Sufletul mereu să viseze, Plutind pe ale vieții unde. Referință Bibliografică: ÎNTOARCE-TE! / Mihai Leonte
ÎNTOARCE-TE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369833_a_371162]
-
30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului M-am risipit mereu, dar nu regret nimic din ce am dat în dar, sau am pierdut în viață, atâta vreme cât, în universu-mi mic , mă bucur când respir o nouă dimineață. Mă-ncânt privind vrăjit imaculații zori, sorbindu-le-nsetat mirabila răcoare, de tinerețea lor se-mbată ai mei pori și propriu-mi sfârșit un început îmi pare. Nu pot pleca acum, mai am atâta rost, mai e rod necules, ce-nfrigurat așteaptă să nu mai rătăcesc
M-AM RISIPIT MEREU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369957_a_371286]
-
durere a unei inimi zdrobite. Sfâșiat trunchiul singur a rămas ciuntit, și-mi privește fereastra cu ultimile lui suflări. De la mine veneau în cascade admirația și iubirea. Ii dădeam binețe în fiece dimineață si mă lăsam încântată de verdele lui imaculat. Anul acesta parcă a simțit el ce i se pregătea și a păstrat frunzele verzi si frumoase încă mult timp. Apoi...Tăietorii s-au luptat cu el de dimineață până la întunericul nopții. Apoi, au obosit și i-au lăsat doar
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
-o pe Titina Nica Țene în romanul „Viața ca o punte,”care m-a fascinat de la prima până la ultima filă. Autoarea își compară viața cu o punte și și-o descrie cu simplitate, într-o manieră proprie, îmbrăcată în haina imaculată a adevărului, presărată cu învățămintele sănătoase ale țăranului român, ușor ironice, hazli, sarcastice și foarte adevărate. Fiecare cuvânt din cartea Titinei Nica Țene are o țintă sigură care ori mângâie sau doare, răscolește, îți stârnește amintiri, te bucură sau te
COMOARA DE PE PUNTEA VIEȚII, DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370307_a_371636]
-
Bucuria-mbracă totul. Natura cântă o simfonie Lăudându-și Ceatorul. Cluj Napoca 27 august 2015 Ziua Limbii Române Salbă din surâsuri făcutu-și-a ziua Pretutindeni în urmele ei a lăsat Zâmbete-n florile toate din glastră Și-n ochii seninului imaculat. Ziua aduce cu ea sărbătoarea Și bucuria neamului nost’ românesc E ziua Limbii Române - comoara Pe care românii mult o iubesc. Plimbatu-și-a palmele peste câmpie Ziua crestele-nalte le-a mângâiat Raza de soare îmbrăcată în ie În limba română
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
de stuf. Masculul-tată mergea țanțoș, însă vigilent în fața cârdului, iar mama-lebădă domina ariergarda. Cei cinci pui, mărișori, însă tot cu penele colorate în maro spre gri, se avântau în urma tatălui pe luciul lacului. Părinții aveau un colorit de un alb imaculat, cu chenare negre la cap și ciocurile viu colorate în roșu. Au parcurs într-o plutire maiestuoasă întreaga întindere de apă din fața noastră și au dispărut, treptat, din unghiul nostru de vedere. - Unde trăiesc ele, aici pe baltă? se auzi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
-și blana după ăst anotimp L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la lună chiar și la stele
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
mine, o fetiță de cinci-șase ani la vremea respectivă, mă hipnotizau, mă încântau, erau de o eleganță desăvârșită, ca un ritual. De fiecare dată când mergeam, pe măsuța maronie din cameră erau așezate un milieu din saten de un alb imaculat, câteva chesele cu trei-patru sortimente de dulceață: nucă, cireșe amare, zmeură, afine, gutui, depinde..., ea avea orice, apoi aducea bliduște, lingurițe, șervețele și nelipsitele pahare cu apă rece. Îmi era foarte dragă și vizita la ea, o mare bucurie. Cu
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
către părinții fetei. - Desigur, răspunse Gertrude. Parcul era aproape de casa Elisei. Un parc fascinant, pictat în nuanțe de verde, rod al vegetației abundente și alb pur, al băncilor, coșurilor de gunoi, al construcțiilor și anexelor, vopsite toate într-un alb imaculat. Iar Nicolae cu costumul său de militar și Elisa cu rochia sa de culoarea ghioceilor de primăvară se sincronizau perfect cu cadrul. Tinerii se așezară pe o bancă, sub un salcâm încovoiat, cu o coroană expandată de frunze, ca o
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
-și blana după ăst anotimp L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la lună chiar și la stele
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
un iz de dalb.Schimbându-și blana după ăst anotimpL-au încolțit pe tigrul bolnavL-au sfâșiat rupându-l, în timp,Ce și-au schimbat blana în albS-au strâns în haita lupilor curațiDefilând în fața prostimii urlândPozând pentru ei ca imaculați,Dar prada, din nări adulmecândAu acceptat lângă ei și mâțe, și câini,Și alte bipede cu clonț de argintSă vadă lumea și chiar cei străiniCă sunt lupii acestui pământ!Urlat-au la lună chiar și la steleși au arătat lumii
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
le va risipi în cele patru zări să nu se mai adune niciodată, pentru ca să nu mai sufăr. Mă înlănțuiesc singură în propriile-mi brațe, încercând să opresc durerea crâncenă care mi-a cuprins ființa... și nu-mi mai dă drumul... Imaculatele flori de salcâm îmi îmbracă sufletul într-un giulgiu care mă mângâie încet. Mă tem să nu-mi placă prea mult această aparentă senzație protectoare și să nu mă cufund în renunțare. Nu-ți întoarce inima de la mine, nu fi
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
face arici, ghem de țepi, dacă văd o femeie în preajma ta” (p.194). Personajul e din familia eroilor camilpetrescieni, ce tind spre împlinirea la modul absolut, dăruire totală, refuzul oricărui compromis. Dragostea în concepția ei trebuie să fie adevărată, desăvârșită, imaculată, între personaje predestinate a fi împreună, precum în filozofia vechilor inzi: „Am fugit la Catedrală. Acolo unde mă rog eu. Și L-am rugat, plângând, să-mi dea o dragoste adevărată. Să nu mă lase să mor, fără să știu
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
gândului, mă las dusă pe brațele pufoase ale visului... O melodie unduitoare se împrăștie în eter invitându-mă la dans. Mlădioasă precum o salcie sub mângâierea vântului, încep să dansez... Mă simt atât de liberă și ușoară precum un fulg imaculat Pentru prima dată, nu simt durerea! Nu mai simt chinul sufletului, sfâșiat de... lacrimi! Durerile și lacrimile au dispărut precum nici nu ar fi existat... Totul este albastru... și plin de finețe. Insă, ceva mă neliniștește... Simt, din nou, o
CÂND VISUL SE DESTRAMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369404_a_370733]
-
într-un domeniu benefic pentru semenii ei. Nu știu cum, dar părea că aduce alinare în jur, ca și cum aura pe care i-a dăruit-o natura învăluia pe toți din preajmă cu energii pozitive. Mi-o și închipuiam într-un halat alb, imaculat, plimbându-se agale printre paturi, aruncând gratuit cu zâmbete galeșe în toate părțile, vindecând prin simplă atingere boli incurabile și suflete chinuite. Mai ales pe cele din urmă ... În plus, vedeam cu ochii minții cum un întreg stol de medici
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]