7,197 matches
-
început autorul ne spune: "Pe ea o cheamă Carolina. în text, păstrez numele ei real, frumusețea ei reală. Tot ce-i frumos în povestirea aceasta este real: este realul acestor ființe. Și invers, tot ce-i trenant sau monoton este imaginarul meu." Majoritatea poveștilor sînt reale, ni se spune și ni se repetă. Mare parte par să fie chiar autobiografice, vorbesc despre experiența unui est-european aflat la Antipozi, în Noua Zeelandă. Un est-european cu preocupări ezoterice, un universitar în domeniul antropologiei, un
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
care o carte a sa din 1938 (este vorba de volumul Mitul și omul apărut recent în traducere românească la Editura Nemira), continuă să-l producă asupra cititorului din zilele noastre. Oricît de mult vor fi evoluat între timp studiul imaginarului și disciplinele conexe, nu se poate să ignorăm punctul de vedere al unui cercetător care, încă de prin anii '30 intuia importanța interdisciplinarității în studierea procesului de mitificare. Dacă Denis de Rougemont pornea de la un mit fundamental și îi urmărea
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
conținut, de o semnificație deosebită, de o capacitate lirică mai pronunțată decît în mod obișnuit". Exemplul cel mai convingător îl constituie, pentru el, modul misterios în care o insectă precum călugărița (Mantis religiosa) acționează asupra afectivității, și, prin ricoșeu, asupra imaginarului uman. După ce trece în revistă o serie de legende, culese de pe toate meridianele globului, avînd ca protagonistă ciudata insectă, fără să neglijeze nici detaliile ce țin de onomastică (denumirea latinească de mantis/ profetă, de pildă, fiind un indiciu clar că
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
Constantin Țoiu Scriitorii europeni l-au înțeles și l-au admis greu pe autorul imaginarului ținut Yoknapatawpha din sudul Statelor Unite, "singurul său proprietar și stăpîn absolut." Un monarh al ficțiunii. Sentințe crude și definitive vin din partea celor trei mari europeni ai secolului abia încheiat... Gide, Malraux, Sartre... O rîcă superioară se distinge imediat în frazele
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
devine o lecție de înviere a unei perioade istorice. Sînt analizați amănunțit autori care nu prea au atras atenția specialiștilor în avangardă de la noi. O dată cu ei se îmbogățește vizibil aria conceptuală. Cercetînd opera lui Raymond Roussel, autoarea lansează concepte precum "imaginar autobiografic" sau "comportament pasional"; "corpul fără organe" (teoretizat de Deluze și Guattari mai tîrziu), singurătatea fără compromis și alte "credințe" ale lui Artaud ajută la conturarea acelui suprarealism care va fi regăsit la Naum. Povestea este presărată cu faptele de
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
aparență, fie că e vorba de cea tradiționalistă, fie de cea clasicistă, sînt susținute prin concepte de gelatină, post-imaginativie și pre-conceptuale, un punct de pornire tot s-ar fi aflat". Soluția e întrevăzută la modul șăgalnic al comportării (antropomorfice) a imaginarului cu ideologia și al unei "adunări" ca la clasă: " Iar dacă acest punct s-ar fi unit cu altul, în care imaginarul se poartă subversiv cu ideologia, s-ar fi putut trage o linie dreaptă de la el pînă la activiștii
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
punct de pornire tot s-ar fi aflat". Soluția e întrevăzută la modul șăgalnic al comportării (antropomorfice) a imaginarului cu ideologia și al unei "adunări" ca la clasă: " Iar dacă acest punct s-ar fi unit cu altul, în care imaginarul se poartă subversiv cu ideologia, s-ar fi putut trage o linie dreaptă de la el pînă la activiștii de azi ai postmodernismului". Să mai specificăm că termeni ca "subversiv" și "activiști" degajă un iz de actualizare? O reducere la absurd
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
un racord cu pămîntul ca entitate imaginativă, ca principiu imaginant și structurant al viziunii. Pămîntul său e mai curînd dogmatic decît spontan, cultivat printr-un demers strîns al ideologiei și rareori el este, în substanța sa, o centrală generativă a imaginarului". Teza de căpetenie pe care mizează criticul de la Vatra e cea a "preeminenței acvaticului asupra teluricului". Apa devine, așadar, cheia de boltă a creației lui Ion Pillat și pentru a-și argumenta unghiul de vedere, Al. Cistelecan se adresează nivelelor
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
valida opinia sînt cele ce rezultă dintr-un pariu cu straturile adînci ale operei, prin înlăturarea benevolă a "argumentelor" care i se par nedemne de atenție ca superficiale, inclusiv a celor de natură ideologic-programatică, ce ar altera spațiul autentic al imaginarului. În acest spirit "sacrificial" e analizată poezia Seară la Miorcani, din 1918, care marchează o răscruce în evoluția poetului în chestiune. La prima vedere, comentatorul s-ar cuveni să jubileze, deoarece în acest semnificativ text referentul terestru e transpus într-
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
pune, cu superbie, piedici, a înlătura cu orice preț probele ce i se par facile. Drept care obiectează prompt: "e vorba de o simplă retroversiune a teluricului în acvatic, susținută de o proliferare deliberată a analogiei". Și: "Pe de altă parte, imaginarul acvatic nu se află aici în-tr-o poziție inaugurală, ci mai curînd într-o condiție terminală și stereotipă". Fidel in extremis perspectivei adoptate (e de constatat în această înverșunare tematist-bachelardiană un accentuat purism), Al. Cistelecan e de părere că în Seară
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
și celelalte registre ale poemului. Vocația ei fantasmatică se relevă cu adevărat acolo unde ea lucrează fără contract, mai degrabă în ilegalitate decît cu investitură și mai curînd boicotată decît programată". Aventura apei ajunge astfel a reflecta nu doar natura imaginarului pillatian, ci și ambiția hermeneutului său. Apa își descoperă o valență lirică în planul critic! Un exemplu mai potrivit i se pare lui Al. Cistelecan a fi oferit de Cîntecele stepei, în care comuniunea cu marea se complică prin ispita
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
feminitatea elementelor și le alertează calinitatea" (citatele în citat sînt din Gaston Bachelard). Procesul de "feminizare" a stepei, chiar în absența "mărcilor acvatice", n-ar constitui decît "un stadiu intermediar" spre soluția finală, care ar fi o acvificare globală a imaginarului material al lui Pillat. Feminitatea alcătuiește o ipostază acvatică, de maximă disponibilitate, precum orice substanță fluidă ce poate fi turnată în tiparele cele mai felurite, adoptînd forma acestora: "Eva e o compunere juvenilă ce tinde să repertorieze atributele stihiei feminine
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
În orice caz, ne asigură Al. Cistelecan, o fuziune între stratul programatic și cel al profunzimilor are loc în poezia pillatiană tîrzie, în faza sa "clasică". "Idealul formal" al sonetului apare transmutat într-un "orizont substanțial", descoperind impulsul larvar al imaginarului acvatic de-a produce el însuși forma. "Sculpturalizînd" substanța fluidității, sonetul o asociază cu tema marină dată acum pe față și nu doar ilustrată subtextual. Impusă inițial din exterior, în temeiul unor norme imaginative diverse, livresc constelate, ori al unor
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
marină dată acum pe față și nu doar ilustrată subtextual. Impusă inițial din exterior, în temeiul unor norme imaginative diverse, livresc constelate, ori al unor imbolduri doctrinare, forma ajunge a se manifesta, în cele din urmă, ca o "extază a imaginarului" care a izbutit a absorbi principiul formal în cel substanțial: "Disputele celor două principii, care au asigurat, în bună parte, dialectica lirismului pillatian, sfîrșesc în această concordanță în care imaginarul produce, susține și alintă forma, lăsîndu-se explorat de principiul ei
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
se manifesta, în cele din urmă, ca o "extază a imaginarului" care a izbutit a absorbi principiul formal în cel substanțial: "Disputele celor două principii, care au asigurat, în bună parte, dialectica lirismului pillatian, sfîrșesc în această concordanță în care imaginarul produce, susține și alintă forma, lăsîndu-se explorat de principiul ei". Rezumînd astfel amplul și, în același timp, doctul și densul discurs al lui Al. Cistelecan, se cade a menționa cooperarea, în cadrul său, a două registre. Unul este grav-speculativ, abstras și
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
nu au existat decît în închipuirea lui Dan Ionescu; teroarea la care au fost supuși Gh. Brașoveanu și doctorul Ionel Cană nu a fost decît rodul închipuirii lui C. Alexandroaie. Și așa mai departe. Cum s-ar spune, păcătosul de "imaginar colectiv" ne-a tras clapa." Două descreierate de la Chișinău și numeroși manageri din România Marcat pesemne de nostalgia vechiului consens de la Snagov, președintele Iliescu și-a mai încercat o dată norocul, în aceeași localitate. Însă în locul așteptatei Declarații de la Snagov, dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
în parte și acceptat într-o măsură care să facă posibil actul de comunicare. Și asta pentru că proiectul artistului privește nu atît disponibilitatea noastră estetică și legitima predispoziție pentru receptare, cît o realitate psihologică modificată și o nouă direcție a imaginarului. Întrucît lumea occidentală, în care artistul trăiește de mai mulți ani, cu pragmatismul ei asumat și cu un cult al eficienței bine asimilat și frumos ambalat, este chiar una dintre sursele de inspirație, lumea românească trebuia să se rodeze un
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
unei asemenea construcții simbolice în care ironia, meditația gravă, responsabilitatea morală și spiritul ludic se împletesc pînă la contopire. Și asta pentru că arta lui Serghei Manoliu, tipică pentru un răsăritean transplantat în Apus, marchează chiar acest spațiu de intersecție al imaginarului cu praxisul și al culticului caduc cu un pietism fără transendență. Pe scurt, artistul româno-francez nu face nici pictură, nici sculptură, nici grafică și nici măcar instalație sau performance, dar, într-un anumit fel, toate sunt prezente, într-o mai mare
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
Sau: " Sîntem buni și frumoși, sîntem buni și frumoși, ficțiunea mea blondă,/ Ca frunzele strălucitoare ce urcă/ Treptele oamenilor de azi, în cărțile poștale" (Chist de lumină, taxă inversă). Visul se deschide imens asupra unei copilării vizionare, în melanjul de imaginar și senzorial, de întristată puritate și artificiu grațios, ce ne reamintește cantilena eseniniană: "E aici un început de seară,/ Se văd ruinele unei cetăți de mărgean,/ Tu aștepți scrisorile mele ca pe niște flori/ Și-ți amintești de cînd un
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
când sunt fericit. Nu e ciudat?" sau "Devii mereu mai sărac pe măsură ce te îmbogățești" - din corespondența lui Georg Trakl) și nu în ultimul rând, l-am apropia de poetul român Bacovia, alături de care pășește într-o lume grefată dintr-un imaginar crepuscular, cu epifanii instabile și până la urmă deșarte. În scurta proză poetică Metamorfoza răului, Trakl folosește o sintagmă ce ar putea reda quintesenața poeticii sale - melancolia virilă - o conștiință mult prea lucidă și vigilentă care scrutează o operă imperfectă - viața
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
formulă conform căreia "orice asemănare a întîmplărilor și personajelor cărții cu situații și cu persoane reale este pur întîmplătoare și neintenționată". O formulă care, din capul locului, îndeamnă cititorul să opereze distincții nete dar și corespondențe posibile între real și imaginar. Cu totul, remarcabile în romanul de factură polițistă Ankunft in Bukarest sunt cîteva elemente care pledează în favoarea calităților literare ale lui Thomas Prinz. Stilul sarcastic, ironia, o bine dozată distanță a naratorului față de evenimentele și personajele cărții, intriga complicată dar
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
deși nu îl neagă ci dimpotrivă se adaugă celui istoric. Este un feminism care își are începutul în mișcarea de contestație din 1968, dar originile le are în studiile de psihanaliză, sociologie și antropologie. El se luptă contra persistenței în imaginarul colectiv a unei reprezentari, întreținute milenar de o societate masculistă, a femeii mamă, înger păzitor al casei sau obiect de plăcere: oricum, o ființă inferioară și supusă bărbatului. În spiritul acestui feminism, antropologic, merg toate cărțile tale. Cum și de ce
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
atitudine, pe jumătate gratuită, pe jumătate vizînd responsabilități imediate în social, care se sprijină direct pe repere ale realului și nu pe construcții imaginare, este una tipică pentru gesturile dezinhibate, recuperatoare și re-modelatoare - în dublul plan al realului și al imaginarului -, ale postmodernității. Pentru că ceea ce face Sorin Dumitrescu prin etalarea compactă, pe rafturi, a celor două mii de cranii, prin resemnificarea acestora în planul percepției nemijlocite, prin înscrierea lor ca moduli într-un discurs copleșitor și emoționant în același timp, se numește
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
tematice ale generațiilor viitoare de autori. O istorie în mers a unui gen ce și-a lăsat amprenta asupra Festivalului de la Solothurn și care, anul acesta, a fost vedeta a patru programe tematice: albastru sau cinematograful de animație, expresie a imaginarului cineaștilor (printre aceștia, celebrii Gisèle și Nag Ansorge cu "Anima" sau mult aplaudatul "Tablouri dintr-o expoziție" semnat de Clemens Steiger), roz sau despre viață, trăiri și sentimente în filmul de animație ("Good morning Love" de Michel Dufourd, "Ricochet" - Claude
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
abuzeze de stereotipiile superproducțiilor și fără risipă de efecte speciale, se filmează armonios acordînd atenție deopotrivă și firului ierbii și freamătului din priviri, tumultului unei piețe și picturalității tablourilor de gen, citînd iconografia romantismului gothic prin scenografia lui Cristi Niculescu. Imaginarul colectiv scurtcircuitează memoria protagonistului, chinuit de propriile amintiri, dar și de bizareriile scornite pe seama sa. Se uzează cu subtilitate și perseverență de tehnicile basoreliefului căruia fundalul îi conferă pregnanță, o bogată distribuție românească susținînd efectiv evoluția protagoniștilor (la care se
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]