594 matches
-
et diction, Seuil, col. "Poétique", Paris, 1991 (Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, Editura Univers, București, 1994); Immanence et Transcendance, Ed. du Seuil. Paris. 1994; La Relation esthetique, Ed. du Seuil, Paris, 1997 (trad. rom. Opera artei (2 vol.): (I). Imanență și transcendență, Editura Univers, 1999, (II). Relația estetică, Editura Univers, 2000); Figures IV, Seuil, col. "Poétique", Paris, 1999; Figures V, Seuil, col. "Poétique", Paris, 2002; Discours du récit, Editions Points, col. "Essais", Paris, 2007; Apostille, Seuil, col. "Fiction & Cie", Paris
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
divină, numai la sfârșit, când "timpul istoric este aproape suprimat într-un raccourci al perspectivei. Eschatologia (eschatia) se profilează pe orizontul imediat, suprimând imensa desfășurare a secolelor intermediare"37. Cu privire la eshaton însă, concepția iudaică îl situează în eonul acesta, al imanenței, ca o încununare a istoriei, în timp ce creștinismul, în general, îi conferă dimensiunea transcendenței, a ieșirii din timp către eternitate. Preocupați cu realizarea speranțelor lor mesianice aici pe pământ, evreii au ignorat nu doar posibilitatea mântuirii altor neamuri, ci, mai ales
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
adică pe sine în propriul fapt-de-a-fi, căci este ea însăși logos, ci numai a "formei" acestuia, a aspectului său formal. Îi lipsesc formalismului până la urmă, schemelor pure ale gândirii, logicii înseși recunoașterea de sine a gânditorului prin actul gândirii, cunoașterea imanenței Celuilalt în propria ființă a gânditorului, conștientizarea prezenței logos-ului ca inteligibilitate (lumină a recunoașterii de sine și a cunoașterii Celuilalt). Cum știm, toate aceste teme sunt active în fenomenologia husserliană și în cea merleau-pontiană; poate și în alte variante
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conceptele acestuia. Ideile transcendentale țin de rațiune, aparțin acesteia ca forme ale unei facultăți de cunoaștere, dar nu se raportează la experiență, fiind transcendente și aducând alături de condiționatul propriu experienței, care capătă "formă" prin categoriile intelectului, necondiționatul. Atunci când există pretenția imanenței Ideilor prin raportare la experiență, se produce cunoaștere aparentă; și se întâmplă astfel, pentru că rațiunea, în funcționarea sa pură prin Idei, "nu se raportează niciodată de-a dreptul la obiecte, ci la conceptele intelectului despre ele."122 În legătură cu cea de-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pune pe aceasta în identitate cu sine și i-l revelează pe Celălalt în propria-i ființă. Acesta însă nu poate scăpa "reificării"; de fapt, el este, în modalitate natural-istorică, Celălalt ca ființare-simplu-prezentă: este "semenul". Gândul din urmă, referitor la imanența Celuilalt și la diferența sa față de "semen", nu este cu totul posibil de împlinit între granițele dictaturii judicativului, prin acte exclusiv timporizatoare; dar el trebuie gândit judicativ în acest moment, căci prin el putem căpăta un semn despre o cale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a sa de a fi asemenea celorlalte ipostaze (neîmplinite) ale dictaturii judicativului. De fapt, ideologia nu-și poate însuși tăcerea, care se "prinde" doar de un "subiect" ce se acceptă pe sine și-l ocrotește pe Celălalt, adică îi recunoaște imanența sa în ființa proprie. Cum s-ar putea întâmpla aceasta, de vreme ce ideologia justifică o excelență? Tocmai datorită acestui fapt, singura așteptare legitimă a noastră față de ea se referă la autorizarea îndepărtării din spațiul public a unor identități trecute, a căror
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca pe un șoc. Cu alte cuvinte, credința în eternitatea, predeterminarea și unicatul întâlnirii, deși contrazisă sistematic de realitatea imanentă, se dovedește ea însăși eternă, predeterminată, unică. Ceea ce înseamnă că evenimentul iubirii se situează în alt plan decât acela al imanenței. El presimte un nivel al realului în care eternitatea, destinul și unicitatea există: există substanțial, deplin, așa cum există lumile cu mai multe dimensiuni, așa cum există non-spațialitatea și non-temporalitatea. Îndrăgostitul percepe, pentru o clipă, clipa îndrăgostirii lui, cerul stelelor fixe, orizontul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
al primei îndrăgostiri sau la capătul unei beții rusești. În Orientul mediu și extrem, accentele se schimbă. Conturul metafizic al tematicii „europene“ face loc fie transcendentului radical, care anulează tot, fie clipei revelatoare, aptă să lumineze fulgurant, în chiar nemijlocirea imanenței sale, sensul ultim. Cu multe decenii în urmă, un autor chinez, Lin-Yu-Tang, avea mare succes în Occident cu o carte intitulată The Importance of Living („Importanța tră irii“, a viețuirii de zi cu zi). Nu era un elogiu „vitalist“ al
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Iisus poartă în spinare crucea lumii. Mila - spune spre sfârșitul romanului său Goncearov - e un sentiment precumpănitor în firea femeilor. Din acest punct de vedere, Ilia Ilici e un personaj feminin, o „figură“ a feminității biruite de cumsecă denie și imanență, de griji insolubile și afecte indefinite. Nu e vorba de feminitatea goetheană, care „ne înalță în tării“, ci de cea care ne „fixează“ în patosul imediatului, care ne răstignește și se răstignește odată cu noi pe lemnul vieții zilnice. Cealaltă față
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai corect spus, este tributară orientării metafizice ce vizează o înțelegere unitară). * Bioetica este încercarea de închegare a unei viziuni sistematice asupra viului, ce are drept valoare supremă viața înseși. Din acest punct de vedere, bioetica suferă o fundamentare în imanență, existența viului (viața ca atare) fiind datul fundamental. Orice încercare de întemeiere a vieții în altceva nu ține de bioetică. * Corectitudinea politică a pătruns și în sfera evaluării inteligenței: prostul nu mai este prost, ci diferit. Dreptul la diferență a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care este rostul distracției în judecarea umanului? Cred că distracția își capătă sensul în cadrul unui discurs despre libertate, accentul căzând pe eliberarea față de muncă. Este forma de libertate promisă celor ce trebuie să muncească, ca surogat de Eden adus în imanență. Cei ce văd în muncă un scop în viață sunt lipsiți de bucuriile distracției, trăindu-le pe cele ale creației. Însă starea actuală a societății este datorată celor din urmă. Semn că și creația își are pericolele sale. * Trecerea de la
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
discuțiile pe această temă vor cunoaște noi episoade. Afirmarea diferenței între esență și persoană, care ia forma celei între natură și energii (sau lucrări), implică o mare provocare pentru spațiul cultural bizantin: felul în care putea fi înțeles raportul între imanența și transcendența divină. Era necesară găsirea unei formule de echilibru între prezența, imanența divină și transcen¬dența lui Dumnezeu. Nu în puține cazuri, acest echilibru fusese periclitat de formulări ce favorizau unul dintre aspecte. În mod repetat s-a pus
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
persoană, care ia forma celei între natură și energii (sau lucrări), implică o mare provocare pentru spațiul cultural bizantin: felul în care putea fi înțeles raportul între imanența și transcendența divină. Era necesară găsirea unei formule de echilibru între prezența, imanența divină și transcen¬dența lui Dumnezeu. Nu în puține cazuri, acest echilibru fusese periclitat de formulări ce favorizau unul dintre aspecte. În mod repetat s-a pus problema unei noi formulări a căii pe care ar putea-o urma cunoașterea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în fapt, o împli¬nire creștină a idealului platonician de orânduire comunitară exprimat în dialogul Republica.) Împăratul nu este nici el termenul ultim al statului, întrucât nu este decât tot un mijlocitor, deși la cel mai înalt nivel în spațiul imanenței. Treptele ierarhiei administrative sunt mai ales nivele de participare la Bine, și în același timp manifestări ale acestuia către cei ce se găsesc într-un plan inferior (se găsesc în fapt aici elemente ale lecturii creștine a Polisului ideal platonician
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
unor nevoi spirituale curente : sănătate, vindecări, reușite profesionale etc. Iată de ce religiozitatea populară are tendința de a se concentra mai ales în universul domestic și în cotidianul existenței, aducând religia într-o realitate accesibilă, dublată de un sentiment palpabil de „imanență a divinului”, mult mai acut decât cel resimțit în cadrul religiilor „oficiale”. Tocmai prin acest efort de simplificare a apropierii de divin, religiozitatea populară a accentuat, până la limite extreme, reprezentarea antropomorfică a sacrului (ca mică paranteză, am fost marcat de epitaful
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și undă,/ un drum cu călătorul dimpreună/ fântâna-adăpostind o lună". Imaginea poetică a răsturnării cerului în om dându-i acestuia tiparul, dar inversiunea feed-back reflex ar putea determina pe Dumnezeu să poarte tiparele vremelniciei ca un arc de regăsire a imanenței "o transcedere a transcendenței" (Wahl), o proiecție a spiritului uman înspre Dumnezeu, transcedentând transcendenșa, reîntorcându-se la imanență. Arcul reflex noetic este o întoarcere la a doua transcendență, regăsită nu în "datul imediat al existenței" ci în "orizontul misterului și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-i acestuia tiparul, dar inversiunea feed-back reflex ar putea determina pe Dumnezeu să poarte tiparele vremelniciei ca un arc de regăsire a imanenței "o transcedere a transcendenței" (Wahl), o proiecție a spiritului uman înspre Dumnezeu, transcedentând transcendenșa, reîntorcându-se la imanență. Arcul reflex noetic este o întoarcere la a doua transcendență, regăsită nu în "datul imediat al existenței" ci în "orizontul misterului și al relevării" ca să folosim cuvintele filosofiei blagiene. "Te văd, Dumnezeule-plumb, scrum și nor -/ odată venind peste mine prin
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
meditație, autori precum Arnd și Astrid Hollweg 459 arată că doar astfel putem pune împreună actele mnemice ale ideilor analitice, în realitate atât de diferite. Biblic vorbind tot ceea ce se întâmplă între naștere și moarte este relația între transcendență și imanență, între lumea exterioară și cea interioară, între experiențele spirituale și sensoriale ale existenței noastre fizice. Relațiile dintre credința creștină și conștiința modernă, masonică și rosicruciană, ambele rspectând dogma tradiției, ne conduc într-o realitate a experiențelor elementare, născute din viața
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a fi simbolul crucii pe care Isus a fost răstignit. Dacă Tifereth reprezintă inima arborelui sefirotic, inimă în care locuiește și Brahma și unde se găsește tabernacolul lăcaș a lui Dumnezeu, Shekina își are prezența în inima credincioșilor 555 ca imanență divină, transcendentă. "Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă"556 spune Isus discipolilor, dăruindu-le tocmai această dirijare spre inima crucii a viitorului lor, înțelegerea sacrului, acceptarea Shekinei ca principiu de drum spre vidul primordial, cuvânt liturgic
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
astfel receptate să ne împlinească legăturile cu mediul înconjurător 870. Imaginea poetică a răsturnării cerului în om dându-i acestuia tiparul, dar inversiunea feed-back reflex ar putea determina pe Dumnezeu să poarte tiparele vremelniciei ca un arc de regăsire a imanenței "o transcedere a transcendenței" (Wahl), o proiecție a spiritului uman înspre Dumnezeu, transcedentând transcendența, reîntorcându-se la imanență. Poesia este o întoarcere la a doua transcendență, regăsită nu în "datul imediat al existenței" ci în "orizontul misterului și al relevării
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-i acestuia tiparul, dar inversiunea feed-back reflex ar putea determina pe Dumnezeu să poarte tiparele vremelniciei ca un arc de regăsire a imanenței "o transcedere a transcendenței" (Wahl), o proiecție a spiritului uman înspre Dumnezeu, transcedentând transcendența, reîntorcându-se la imanență. Poesia este o întoarcere la a doua transcendență, regăsită nu în "datul imediat al existenței" ci în "orizontul misterului și al relevării" ca să folosim cuvintele filosofiei blagiene. Te văd, Dumnezeule- plumb, scrum și nor -/ odată venind peste mine prin ușă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Eminescu și Brâncuși înseamnă verticalitate, ca și pentru indieni. Brâncuși ca și Mihai Eminescu și mai târziu Mircea Eliade au avut revelația că țara lor și India se află în confluență. Coloana e o transcendență, dar în același timp o imanență. Marea ei taină e articularea finitului cu infinitul. În contrast cu Piramida, Coloana nu se sfârșește, căci au intervenit în alcătuirea ei procedee de simbolizare a infinitului. Coloana reprezintă timpul mitic, format dintr-un șir de cosmogonii alternante fiecare cu reîntoarcerea ei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Fiind singura valență creatoare în planul lumii materiale și, prin raportare la forma verticală si la ramificațiile extremității superioare, putând fi interpretat simbolic fie ca „axis mundi”, fie ca arborele cosmic cu rădăcinile înfipte în cer, el ilustrează parabola transcedentării imanenței prin traversarea drumului de la necunoaștere la cunoaștere, o parabolă a devenirii umane. Astfel, numele personajului și, implicit, titlul operei definesc metafora existenței, văzută ca ritual de spiritualizare a materiei prin parcurgerea unui drum inițiatic spre gnoseologie. Iată ipostaza inițială a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Ce ar reprezenta feminitatea ca valoare pozitivă? Dar negativă? Voi lua „valoare” în sens de virtute și voi accepta zisa lui Aristotel: viciul este excesul și lipsa, virtutea este măsura, echilibrul. În mod tradițional, femininul se asociază simbolic cu materia, imanența, trupul, sensibilitatea, emoția, slăbiciunea, dependența, impuritata, haosul, schimbătorul, teama, iar masculinul cu spiritul, transcendența, mintea, raționalitatea, tăria, independența, puritatea, cosmosul, invarianța, curajul. În același mod tradițional, masculinul este socotit superior femininului. În cultura patriarhală este de așteptat ca femeile să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nu ne gândim că acesta aparține naturii, ci că funcționează pe baza unor legi firești, în acord cu mersul înainte al lumii și cosmosului. Caracterul natural al unei crize înseamnă apariția sa și existența independent de voința umană, în baza imanenței existenței și funcționării sistemului social. 859 Despre modul în care ciclicitatea economică își pune amprenta inclusiv asupra organizărilor societale de tip socialist vom discuta într-un capitol aparte. Marius Spiridon pare să considere ciclicitatea ca fiind specifică doar sistemelor libere
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]