1,385 matches
-
din urmă, un sentimental, un maestru al liricii de atmosferă. Criticul semnalează și radicalizarea treptată a dramatismului, creșterea mizei existențiale, faptul că „reveria blazată” se desfășoară la un moment dat „pe liniile unui scenariu al extincției în care patetismul e imanent sugestivității” și, după o seamă de nuanțări hermeneutice, conchide că „poemele lui Virgil Mazilescu sunt o capcană: ele vorbesc despre disperare și spaimă, despre alienare și moarte cu afectată plictiseală și dezinteres, cu sarcasm și oboseală, într-o aparență familiară
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Heidegger: die Herausforderung), incapabilă de gândire poetică și imaginație simbolică, utopia este o escapadă cu pretenții de rigoare științifică. Totalitarismele de culoare brună și roșie au escaladat acest delir al utopiei într-un proiect de inginerie socială fără precedent. Promisiunea imanentă a unui ev țesut din reconcilierea săracilor și bogaților a fascinat mai ales ideologia comunistă, care a transformat politica de stat într-o religie de mase. Prețul plătit a fost libertatea a milioane de cetățeni, chemați să se lepede de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fracțiuni și extrase. Cărțile bine vândute - cum sunt „marginile filozofiei” lui J. Derrida - n-au nici cap, nici coadă. Lumea nu mai este citită ca parabolă sau alegorie, ci ca o imensă textură înzestrată cu un uriaș coeficient de conectivitate imanentă. „Metanarațiunile” și gândirea sistematică stârnesc astăzi suspiciuni. În era recentă a deconstrucției, diferența dintre impostură și genialitate este obnubilată de practica scriiturii anarhice. Devine tot mai greu să fii excentric când centrul nu mai este nicăieri vizibil sau credibil. Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru a formula un imperativ categoric 4. Harul minții văzătoare și lucrarea inimii dispar. Dumnezeu nu se descoperă decât ca bun de consum în cadrul religiei civice a unui imperiu sau națiuni. El este invocat ca temei pentru stabilitatea unei istorii imanente. În loc să fie perceput drept fluviu de viață capabil să transfigureze omul, creștinismul se mărginește la funcția de legiuitor al unei conștiințe frigide, rigide și, cu orice ocazie, vinovate. Din cotloanele fricii fără speranță și ale frustrării de plăceri, în absența
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nici măcar o categorie, ci doar o „icoană” ștearsă care ne transmite lumina Vieții lui Dumnezeu. Numai într-un sens apofatic și iconic putem spune că, atât pentru om, cât și pentru Dumnezeu, iubirea devine principiul individuării 1. În planul revelației imanente a Sfintei Treimi, întrucât Tatăl este „izvorul dumnezeirii” (Sf. Vasile cel Mare), se poate spune că „persoana” (ori ipostasul) are un statut privilegiat în raport cu „natura” (ori substanța). Totuși, cele două categorii nu trebuie izolate. „Natura” nu poate fi gândită niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu strigătele: „Uite-o cum zboară! Ura, pentru briza stîrnită de babalîci! Jos cu neamțul! Să i-o luăm înainte!“ Dar Derick avea un asemenea avans, încît, în ciuda bravurii lor, tot el ar fi cîștigat întrecerea, dacă - semn al justiției imanente - vîslașul său din mijloc n-ar fi făcut o mișcare greșită. în timp ce neîndemînaticul vîslaș se căznea să-și elibereze rama, ambarcațiunea lui Derick fu cît pe ce să se răstoarne; neamțul răcnea ca un turbat la oamenii lui. Starbuck, Stubb
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
obligație ca ceva impus din afară de către o instanță transcendentă. Kant pare să fi crezut că moralitatea, ca și cunoașterea cu valoare obiectivă de altfel, nu ar putea fi cu adevărat asigurată decât prin principii care sunt în același timp imanente și pure. Obligația morală este caracterizată drept respect pentru legea pe care o ființă autonomă și-o autoimpune și, prin aceasta, drept expresia supremă a libertății omului. Ca ființă morală, ca ființă liberă, omul este pentru Kant o realitate noumenală
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
naționalităților stă la baza constituirii statelor. Dar ele nu înțeleg să se cedeze o palmă din pământul nostru strămoșesc ș...ț. Femeile române, alături de fiii și soții lor, vor apăra dreptatea cauzei noastre sfinte, cu credința că există o justiție imanentă. Să ia aminte marii dictatori: nimic nu-i etern în lumea asta. Soarta poate ridica pe oricine în slavă, dar îl și poate cufunda în beznă 1. În centrul dezbaterilor Congresului „Grupării Naționale a Femeilor Române”, întrunit pe 28-29 noiembrie
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
romani și le-a așezat cu porunca să stăpânească pe vecie ei și urmașii lor patrimoniul sfânt ce le-a lăsat. Femeile române alături de fiii și soții lor, vor apăra dreptatea cauzei noastre sfinte, cu credința că există o justiție imanentă. Să ia aminte marii dictatori; nimic nu-i etern în lumea aceasta! Soarta poate ridica pe oricine în slavă, dar îl și poate cufunda în beznă!” Preș. Elena C. Meissner Universul, anul LIII, nr. 313, din 12 noiembrie 1936. 52TC
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
autoironia abia schițată cu care moartea e imaginată ca evadare în oniric (Cărarea pierdută) sau ca zbor nocturn și împlinire nupțială totodată (Nevinovăție). Închipuindu-se oarbă, poeta refuză o realitate dureroasă și plonjează într-o spiritualitate ce nu mai este imanentă, ci paralelă, desprinsă de mundan: „Lăsați lucrurile la locul lor.../ Să nu vă sperie pașii care au fost,/ Eu voi veni întreagă și astrală,/ Închisă-n mine, sâmbure cu rost./ Și ostenită de-nveliș și goală,/ Mă voi culca alăturea
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
s-au străduit dintotdeauna să găsească în cuvintele Bibliei ceea ce ar corespunde exigențelor unei vieți mai complexe. Profesând o concepție melioristă despre lume, însoțită de un optimism dominant în structura psiho-intelectuală, filosofia iudaică a răspândit ideile de bunătate și dreptate imanente, o simbolistică (a vulturului, de pildă) vizând relația om-divinitate și relația părinte-copil. Vulturul semnifică termenul de comparație la nivel educațional. Învățarea zborului, condiție sine qua non a existenței, se face prin stimulare și supraveghere. Vulturul apare în textul biblic ca
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
câteva zile pe an. Dacă veridicitatea înseamnă putere de convingere (lucrurile sunt așa cum spun eu), este de la sine înțeles că verosimilul nu se realizează de la sine, ci printr-un cumul de procedee: narative, descriptive, stilistice. Credibilitatea nu este un dat imanent al faptului de presă. Ea se obține cu atenție și efort, prin adaosul unor detalii suplimentare, prin alăturarea unei secvențe narative capabile să explice cât de cât ciudățenia. Spuneam că este incredibil ca, în pădure fiind, să întâlnim o fată
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
poeziei și poetului, se declară adeptul unei literaturi angajate, îndeplinind o nobilă misiune socială. Pe urmele lui Giambattista Vico, el socotește poezia, pe care o confundă cu noțiunile de „sentiment” și „imaginație”, drept cel dintâi act spiritual al umanității; însușire imanentă a sufletului omenesc, actul poetic reprezintă creația și armonia însăși. În duhul lui Victor Hugo, susține că arta trebuie să exprime deopotrivă și urâtul, și sublimul. Când pledează pentru lirica de idei, se află pe poziții raționaliste. Nu tot astfel
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
reflect și mă reprezint ca subiect pentru mine, În mod paradoxal, prin faptul că mă gândesc pe mine Însumi, eu de fapt mă distanțez de mine, devenind obiectul propriei mele reflecții. Ceea ce este În sine rămâne un dat al meu imanent. Eul care mă reflectă, distanțându-se prin aceasta de Sinele imanent, dobândește virtuți sau dimensiuni transcendente. Este de fapt o dispunere seriografică a planurilor conștiinței autoreflexive care-mi dă iluzia unei separări interioare a persoanei mele. De fapt, nu persoana
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prin faptul că mă gândesc pe mine Însumi, eu de fapt mă distanțez de mine, devenind obiectul propriei mele reflecții. Ceea ce este În sine rămâne un dat al meu imanent. Eul care mă reflectă, distanțându-se prin aceasta de Sinele imanent, dobândește virtuți sau dimensiuni transcendente. Este de fapt o dispunere seriografică a planurilor conștiinței autoreflexive care-mi dă iluzia unei separări interioare a persoanei mele. De fapt, nu persoana mea este cea care „se desface În părți”, ci acțiunea reflexivă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în slujba ideii patriotice. Ștefan cel Mare sau Petru Rareș țin discursuri pătrunse de mesianism romantic, presărate, însă, de sintagme pașoptiste („unirea compatrioților”). Petru Rareș, erou exponențial și cavaler fără prihană, este recunoscut, într-o scenă de suspans, semnalând justiția imanentă a istoriei, drept „clironom” (moștenitor) al dinastiei „Dragoșizilor” (Mușatinii). Domni scelerați, ca Ștefăniță Vodă, se folosesc de intriganți criminali: Malaspina, Griti. Atinși de demonism, eroi aventuroși și războinici bântuie prin Moldova până își vor împlini destinul: Svidrighelo sau Mazepa (subiect
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
implicat încă în primele sale reforme economice și sociale: "Dictatura Națională, atacând de la temelie toate elementele doctrinare de dezagregare și creând echilibrul financiar care trebuia să se afle la baza restaurării generale, vine să dea condiții de amplă desfășurare spiritului imanent al tradiției, care a făcut să se nască, să crească, să strălucească Portugalia și care e în stare să-i dea soliditate și perpetuitate". Iar mai departe vorbește de "continuarea aceleiași tradiții istorice" și de "noua vigoare" care trebuie insuflată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
monarhiste. Paradoxul dictaturii militare era că realizase o revoluție "reacționară", suspendând Constituția republicană și anulând toate libertățile și obiceiurile instaurate de Republică - rămânând totuși republicană. În aceeași situație paradoxală se găsea și Salazar începîndu-și opera sa de restaurare a spiritului imanent al tradiției portugheze. Pentru că, exact aceeași restaurare o proclamase și mișcarea integralistă, restaurare culminând, însă, în abolirea republicii și reîntoarcerea la monarhie. Salazar era silit, pentru înfăptuirea revoluției naționale, să folosească ideile-forță ale integralismului - fără ca să adere totuși la această
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de la France avant et depuis la révolution). Să nu ne surprindă dacă apărem în budoar într-o atât de inexpresivă ipostază. "Învățații au reconstituit cu imaginația pitecantropul. Dar numai femeile au ocazia să-l vadă, în anumite momente" (192). Depășind imanentul și contingentul, Ibrăileanu surprinde comicul, hilarul situațiilor umane (144). Astfel este amuzantă pretenția celor aflați în conflict că toți au dreptate (150), așa cum fiecare înamorat din "cele câteva sute de milioane" crede că "femeia pe care o iubește este unica
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
participare la viața socială. Eliberarea de corp devine „eliberare a corpului”, și nu pentru ieșirea din societate, ci pentru participarea autentică la viața acesteia. Astfel „eliberat”, corpul - ca ideal al corpului perfect - transcende într-un mod straniu și simptomatic corporalitatea imanentă a orga nismului nostru și, astfel ipostaziat, se bucură de toate prerogativele unei zeități. El este descris în sacralitatea sa de textele revelate ale specialiștilor profeți și noul lor decalog (să nu fumezi, să nu bei, să nu mănînci E
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai mult un obiect de atenție și îngrijorare contingentă, ca la trend-setter ii americani ; pe de altă parte însă, el rămîne, în majoritatea cazurilor, un corp premodern și țărănesc, la care privim doar pentru a ne aminti, cu un fatalism imanent, de suferințele inevitabile la care îl poate supune Dumnezeu. Paradoxală glocalizare !... Covorul multicultural — Cum a ieșit cursul ? o întreb eu pe M., o fostă studentă, trăitoare la Paris. — Nu a fost un curs, a fost un fel de training, cerut
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a metodei ce conduce la o filosofie creștină propriu-zisă) depășește limitele acestei note. Am putea indica doar limita în care să fie menținută propunerea. Ea nu ar trebui să fie atât de atotcuprinzătoare încât să epuizeze mesajul mântuirii, făcându-l imanent și transformând creștinismul în cultură și ideologie. Așa s-a întâmplat cu acea filosofie creștină excesivă care a fost hegelianismul, și consecința acestuia, marxismul; tot la fel cum se întâmplă și atunci când, se urmează cu fidelitate orientarea hegeliană a problemei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA MARIUS CUCU Transcendența activă INSTITUTUL EUROPEAN 2010 Textul de față propune patru studii având ca tematică comună reverberațiile transcendenței ce punctează insular și carismatic complexitatea ontică a mundaneității glisată pe extensia imanentului. Transcendența ca finalitate a voinței ascensiunii mistice sub spectrul sacrificiului de sine, transcendența drept abis ultim întemeietor dincolo de pulsațiile exterioare ale subiectului, abis ce se relevă în străfulgerări celui care respinge demonizarea sinelui evitând alunecarea propriei introspecții în falsități orgolioase
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sine, transcendența drept abis ultim întemeietor dincolo de pulsațiile exterioare ale subiectului, abis ce se relevă în străfulgerări celui care respinge demonizarea sinelui evitând alunecarea propriei introspecții în falsități orgolioase, transcendența ca imperiu izbăvitor ce se deschide, prin ferestrele forate în imanent, spre tragedia suferințelor umane, transcendența drept astru al sacralității templului iată patru ipostaze ale transcendenței raportate la tensiunile spiritului uman care resimte nu doar nostalgia energiilor transcendente, dar și chemarea ancestrală pe care aceste energii o proiectează spre paradigma ființei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
incompatibilă numirilor și definirilor raționalului proiectează oniric spre primordialitatea întemeietoare ce pulsează dincolo de timp și spațiu? Este îndrăgostitul un cronicar abisal și aparent naiv al tensiunilor transcendente? Frivolitatea sa nu este semnul unui alt tip de putere decât cel ancorat imanentului, imaginea unor stigmatizări dinspre absoluturi ce înnobilează? Resurecția aferentă inaugurării trăirii întru ascensiunea mistică impune saltul ontic peste complexitatea epuizantă a mundanului ca dimensiune cuprinsă în cadrele grosierului imanent. Cel dăruit acestei escaladări luminate teofanic dinspre piscurile transcendenței nu-și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]