1,810 matches
-
materie nu reprezintă altceva decât orbitele electronilor care se rotesc în jurul nucleelor atomice. Dacă electronii s-ar roti ceva mai încet, nu s-ar vedea lumea înconjurătoare”; - argumente aparent filosofice: „În univers există un număr mare de nuclee energetice inteligente imateriale. Suma acestor inteligențe este numită Tot Ce Este...”; „Sufletele s-ar afla într-un proces etern de evoluție. Ele urmează cicluri de incarnare voluntară, pe diferite planete din univers, inclusiv pe planeta noastră”; - inferiorizarea (în comparație cu entități superioare): „Despre Forța Multidimensională
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și trăiri în universul obiectiv și de receptarea ecourilor modificate de viziunea sa animistă. Tensiunea lirică pare a se naște între două percepții/deziderate: eul ca centru focalizator al tuturor razelor și semnificațiilor lumii - eul desubstanțializat, dezmărginit, panteist. Senzația ființării imateriale, în „a patra dimensiune”, este și o posibilă reprezentare a morții pentru poetul pândit deja de „nori și cețuri bolnave”. Aceste cuvinte/realități devin nuclee lirice recurente, ca și alte noțiuni din sfera extincției, a suferinței - întuneric, umbră, crepuscul, eclipsă
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
întrupate („Detestat de oamenii dintr-o bucată și / învinuit întotdeauna cu dovezi, / eu nu mă aflu nicicând acolo unde apar și / nici nu sunt așa cum mă vezi” - Autoportret), dar și - sau mai ales - eșecul final al efortului de a capta imateriala iluzie în poem, poemul fiind de fiecare dată un semn al unei transsubstanțieri eșuate („Încerc mereu un athanor verbal din care / să prinzi ființă; o formulă mai precis / de aurum potabile sonor, în stare / să dea realitate unui vis:/ un
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
sevelor de primăvară: „Și-n aeru-mbătat de roze sfidez atingerea durerei/ Cu cântece nălucitoare cum sunt candorile de crin”. Beția odorifică nu a devenit încă o tehnică a introducerii în extaz, ca în Rondelurile rozelor, ci trădează și ascunde farmecul imaterial și intens al naturii, viața ei secretă și tulburătoare. Zborul fanteziei, stimulat de spațiul silvestru enigmatic (Pădurea), ca și oaza de calm contemplativ și reflexiv din Mănăstirea ori grandoarea extatică din Lewki sunt ipostazele tămăduirii prin comunicare cu sublimul naturii
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
cât și creștină, prin interesul său pentru teoria numerelor, pentru raporturile dintre ele, și conține și expuneri de prozodie și metrică pentru că amândouă se bazează pe număr: numărul, atunci când este descoperit în interiorul realității, are funcția de a conduce spre lucrurile imateriale prin intermediul celor materiale. Într-adevăr, numărul nu e legat de lumea materiei, ci de cea a sufletului, tinde la infinit și e îngemănat cu imaterialul, deci cu spiritualul. Numărul dă valoare timpului și stabilește raporturile dintre diverse mișcări, așa că trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe număr: numărul, atunci când este descoperit în interiorul realității, are funcția de a conduce spre lucrurile imateriale prin intermediul celor materiale. Într-adevăr, numărul nu e legat de lumea materiei, ci de cea a sufletului, tinde la infinit și e îngemănat cu imaterialul, deci cu spiritualul. Numărul dă valoare timpului și stabilește raporturile dintre diverse mișcări, așa că trebuie considerat baza oricărei științe. Așa cum unul este etern și imuabil, tot așa sunt eterne și imuabile și numerele. Poate tratatul despre muzică fusese precedat de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ar fi dus la anularea liberului arbitru, iar Dumnezeu ar fi hotărât dinainte ca omul să fie condamnat. c) Despre materialitatea sufletului O altă operă ar fi fost scrisă de Faustus Contra celor care spun că în creaturi există ceva imaterial (Adversus eos qui dicunt esse in creaturis aliquid incorporeum) și e amintită de Ghenadie. Pornind de la această premisă, Faustus susține doctrina materialității sufletului omenesc; în consecință, pentru că sunt și ei creaturi, și îngerii ar fi materiali. Această doctrină fusese deja
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de laudă de Sidonius Apolinarie. În ce privește opera care l-a făcut cunoscut, Condiția sufletului (De statu animae), într-un prim moment, Claudian susținuse, într-o scriere care s-a pierdut, că îngerii și demonii posedă un trup, în timp ce sufletul este imaterial. Polemizând cu el, Faustus ar fi replicat într-o scrisoare cu conținut dogmatic spunând că și sufletul are o anume materialitate, iar atunci când această epistolă care circula fără numele autorului a ajuns la cunoștința lui Sidonius Apolinarie, acesta l-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
înțelesul credincioșilor fără instrucție argumentația din Deuteronom 4, 19 conform căreia Dumnezeu a permis păgânilor să venereze astrele ca să nu se închine la opera propriilor mâini; astfel, lumina materială și strălucirea decorațiunilor unei biserici poate conduce către lumina inteligibilă și imaterială a lui Dumnezeu (S. Gero). Prin serii de manuscrise (catene) exegetice s-au transmis numeroase fragmente din opera lui Hipațiu. Există trei (din care două în latină) dedicate Psalmilor, insuficiente însă pentru a demonstra că Hipațiu compusese un întreg comentariu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
neoplatonismul lui Proclus și mai puțin influențat de origenism (S. Otto). Cristologia lui Leontie e în strânsă legătură cu antropologia sa. Respingând definiția aristotelică a sufletului ca primă entelehie a unui corp fizic, Leontie consideră că sufletul este o substanță imaterială dotată cu mișcare proprie, așadar, o definește în mod cu totul independent de trup, și face din suflet și trup două substanțe complete; fiecare din ele este perfectă în sine și poate fi considerată imperfectă numai în raport cu ipostaza totului ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alcătuit din 15 capitole, reia diversele categorii de îngeri, menționane fără nici o ordine în Vechiul Testament și în epistolele Apostolului Pavel, și le dispune într-un sistem ierarhic riguros. Scripturile ne revelă inteligențele cerești numai în mod simbolic, ascunzând acele entități imateriale sub forme materiale pentru ca, prin intermediul unor asemenea semne, să putem să ne ridicăm până la realitățile spirituale a căror imagine inadecvată sunt aceste semne. Această elevație se produce grație ierarhiei ce constă într-o ordine sfântă, imagine a strălucirii divine, ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nivel ridicat al veniturilor), problemele materiale ale vieții sunt rezolvate și, prin urmare, interesul lor se Îndreaptă către chestiunile mai profunde ale calității vieții. MacPherson argumentează, la rândul său, că proprietatea trebuie redefinită pentru a include „dreptul la un venit imaterial, un venit care să includă dreptul de a se bucura de o viață de calitate”15. El sugerează că „un astfel de venit poate fi presupus ca fiind dreptul de a participa la o serie mulțumitoare de relații sociale”16
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a-i exclude pe alții devine din ce În ce mai puțin importantă În definirea relațiilor de proprietate. Dacă fiecare are mai mult decât necesar, atunci care este beneficiul practic În a-i exclude pe alții? Într-o societate care a Învins lipsurile, valorile imateriale capătă o importanță sporită, În special căutarea realizarii și transformării personale. Dreptul de a nu fi exclus de la o „viață deplină” devine cea mai importantă proprietate pe care o au oamenii. Proprietatea În noua eră, argumentează MacPherson, „trebuie să devină
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cît și creștină, prin interesul său pentru teoria numerelor, pentru raporturile dintre ele, și conține expuneri de prozodie și metrică deoarece amîndouă se bazează pe număr: numărul, atunci cînd este descoperit în interiorul realității, are rolul de a conduce spre lucrurile imateriale prin intermediul celor materiale. într-adevăr, numărul nu e legat de lumea materiei, ci de cea a sufletului, tinde la infinit și e îngemănat cu imaterialul, deci cu spiritualul. Numărul dă valoare timpului și stabilește raporturile dintre diversele mișcări, așadar trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
număr: numărul, atunci cînd este descoperit în interiorul realității, are rolul de a conduce spre lucrurile imateriale prin intermediul celor materiale. într-adevăr, numărul nu e legat de lumea materiei, ci de cea a sufletului, tinde la infinit și e îngemănat cu imaterialul, deci cu spiritualul. Numărul dă valoare timpului și stabilește raporturile dintre diversele mișcări, așadar trebuie considerat baza oricărei științe. Așa cum unul este etern și imuabil, tot așa sînt eterne și imuabile și numerele. Este posibil ca tratatul despre muzică să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ar fi dus la anularea liberului arbitru, iar Dumnezeu ar fi hotărît dinainte ca omul să fie condamnat. c) Despre materialitatea sufletului O altă operă ar fi fost scrisă de Faustus Contra celor care spun că în creaturi există ceva imaterial (Adversus eos qui dicunt esse in creaturis aliquid incorporeum) și e amintită de Ghenadie. Pornind de la această premisă, Faustus susține doctrina materialității sufletului omenesc; în consecință, pentru că și ei sînt creaturi, îngerii ar fi materiali. Această doctrină fusese deja dezvoltată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de laudă de Sidonius Apollinaris. în ce privește opera care l-a făcut cunoscut, Condiția sufletului (De statu animae), într-un prim moment Claudian susținuse, într-o scriere care s-a pierdut, că îngerii și demonii posedă un trup, în timp ce sufletul este imaterial. Polemizînd cu el, Faustus ar fi replicat într-o scrisoare cu conținut dogmatic, spunînd că și sufletul are o anume materialitate, iar atunci cînd această epistolă, care circula fără numele autorului, a ajuns la cunoștința lui Sidonius Apollinaris, acesta l-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înțelesul celor simpli, argumentația din Deuteronomul 4,19 conform căreia Dumnezeu le-a îngăduit păgînilor să venereze astrele ca să nu se închine la opera propriilor mîini; astfel, lumina materială și strălucirea decorațiunilor unei biserici poate conduce către lumina inteligibilă și imaterială a lui Dumnezeu (S. Gero). Prin serii de manuscrise exegetice s-au transmis numeroase fragmente din opera lui Ipatie. Există trei (din care două în latină) dedicate Psalmilor, insuficiente însă pentru a demonstra că Ipatie compusese un întreg comentariu al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
neoplatonismul lui Proclus și mai puțin influențat de origenism (S. Otto). Cristologia lui Leonțiu e în strînsă legătură cu antropologia sa. Respingînd definiția aristotelică a sufletului ca primă entelehie a unui corp fizic, Leonțiu consideră că sufletul este o substanță imaterială dotată cu mișcare proprie, așadar o definește în mod cu totul independent de trup, și face din suflet și trup două substanțe complete; fiecare din ele este perfectă în sine și poate fi considerată imperfectă numai în raport cu ipostasul întregului ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alcătuit din 15 capitole, reia diversele categorii de îngeri menționate fără nici o ordine în Vechiul Testament și în epistolele Apostolului Pavel, și le dispune într-un sistem ierarhic riguros. Scripturile ne revelă inteligențele cerești numai în mod simbolic, ascunzînd acele entități imateriale sub forme materiale pentru ca, prin intermediul unor asemenea semne, să ne putem ridica pînă la realitățile spirituale a căror imagine inadecvată sînt respectivele semne. Această elevație se produce cu ajutorul ierarhiei, ce constă într-o ordine sfîntă, imagine a strălucirii divine, avînd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ce rost avu venirea? Și-acum ce rost plecarea? Acest dublu traumatism psihomoral al persoanei, cu care Începe și cu care se termină viața, compensat prin dubla natură a persoanei umane, reprezentată prin trupul carnal material și perisabil, și sufletul imaterial și neperisabil. Ideea de dublu, deși o realitate incontestabilă, a generat mitul nemuririi sufletului. Moartea nu mai reprezintă un pericol, o aneantizare a ființei. Ea este un act de separație a sufletului de trup, o eliberare a sufletului din Închisoarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lui Vasumitra, Bhavya și Vinștadeva despre „ciclul formării schismelor”, traduse de André Bareau 1. Pentru ultimele câteva pagini din SDH, În astfel de texte problema e de a ști dacă mai există un contact Între profan (p•thagjana) și regiunea imaterială (³rupadhatu) pe care o Întâlnește la capătul realizării experienței sale. Potrivit tezelor budiștilor Sarv³stiv³dini, un arhat Întâlnește acest recul (parih³ñi) (p. 179). Budiștii Mah³giriya afirmă exact contrariul (p. 187). Cea de-a 19-a teză a Lokottarav³dinilor afirmă, conform tratatului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sens K. Jaspers afirmă că „sufletul nu poate fi obiectivat prin categoriile materiale” el fiind resimțit ca o „energie interiorizată a trupului”. Corpul unui individ este „spațialitatea” persoanei acestuia, ceea ce este „vizibil” în exterior din acesta. Sufletul este interioritate pură, imaterială. Cele două părți, trupul și sufletul sunt însă inseparabile, această „separație” operându-se numai în planul conștiinței propriului Eu. Plotin afirmă că „sufletul raționalizează trupul după imaginea sa”. După E. Mounier „omul este în fiecare moment suflet și trup, conștiință
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedere istoric, „limbajul teoretic” al psihologiei și mai ales cel al psihopatologiei se constituie cu dificultate, și, în orice caz, suferă importante variații istorice. Obiectul științelor naturii fiind dat imediat, concret-obiectiv, poate fi experimentat. Obiectul științelor umane, având un caracter imaterial, interiorizat propriei persoane nu poate fi experimentat, ci el este numai gândit. Din acest motiv, în științele pozitive „obiectul” este cel la care se referă limbajul, pe când în cazul științelor umane „limbajul” este cel care construiește obiectul științei prin obiectivarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
experimentului. Terminologia și limbajul medicinei mintale, al psihiatriei, este prin natura sa un limbaj derivat din înțelegerea semnificației fenomenelor psihice morbide, un limbaj explicativ. Obiectul psihiatriei, reprezentat prin „fenomenul psihic morbid” este și rămâne interior persoanei bolnavului și în consecință imaterial. El se deduce din manifestările sale. Cu toate acestea atât hepatita, cât și schizofrenia sunt considerate ca fiind boli și înțelese ca atare. Ele sunt, în primul rând, „tulburări ale echilibrului” individului, care transformă omul sănătos în bolnav și prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]