549 matches
-
Iubire și compasiune 279 Clanțe sparte și... pistoale 282 Doi, Doamne, și amîndoi... 285 Craiul încornorat 288 Lara 291 Coincidențe 294 Curcudel s-a schimbat 297 CAPITOLUL V Mostre din malaxorul vieții 301 Individ și gloată 303 Televiziune, imbecili și imbecile 305 Malaxorul românilor 308 Profesorul Dorohoi 310 Bogdănel 313 Ne-au modificat genele? 316 Blestemul de la Guranda 319 Blegul în călduri 321 Harpagon 324 Bădăranii 327 Asasinul minor este totuși un asasin 329 Bietul băiat 332 Mentalități ale vremurilor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din ce În ce mai chinuitoare. Iată, am ajuns și eu care eram atît de perfectă - un aparat fără cusur - să cunosc insomnia. Nu insomnia poeților, nu insomnia Îndrăgostiților sau a căutătorilor de comori sau a ucigașului terorizat de remușcare, nu, o insomnie puhavă, imbecilă, fără gînduri. Stau și număr În neștire, din cînd În cînd Îmi pipăi subțiorile și curbura inghinală, dacă dau de vreun ganglion cît bobul de linte mă trece o boare rece pe șira spinării. Mobilele vechi pocnesc În răstimpuri. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care i-o dăruim. Pe urmă, totul se strică. Totul se strică, iremediabil. Michel Înghiți ultimele două felii de salam, Își mai turnă un pahar de vin. Mâinile Îi tremurau cumplit. Bruno continuă: — E greu să-ți imaginezi ființă mai imbecilă, mai agresivă, mai insuportabilă și mai plină de ură decât un preadolescent, mai ales când e cu alți băieți de vârsta lui. Preadolescentul e un monstru dublat de un imbecil, conformismul lui este aproape incredibil; preadolescentul pare cristalizarea subită, malefică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de Întoarcere. Philippe Sollers părea să fie un scriitor cunoscut; totuși, lectura din Femmes o arăta clar, nu reușea să frigă decât târfe bătrâne din mediile culturale; puștoaicele, evident, preferau cântăreți. În aceste condiții, la ce bun să publice poeme imbecile Într-o revistă de rahat? — În momentul apariției, continuă Bruno, am cumpărat totuși cinci numere din L’Infini. Din fericire, nu publicaseră textul despre Ioan-Paul al II-lea. Oftă. Efectiv era un text slab... Mai ai vin? — Doar o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nici o Încercare de explicare a lumii nu rezistă dacă ignoră nevoia noastră de certitudine rațională. Dovada matematică, demersul experimental sunt câștiguri definitive ale conștiinței umane. Știu că faptele par să mă contrazică, știu bine că Islamul - de departe cea mai imbecilă, cea mai falsă și mai obscurantistă dintre toate religiile - pare să câștige teren; dar nu e decât un fenomen superficial și trecător: pe termen lung, Islamul e condamnat, mai sigur chiar decât creștinismul. Djerzinski Înălță capul; ascultase cu multă atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
azvîrlea într-o grea criză de mizantropie. Din toate părțile curgeau șuvoaie de carne vie, cu tari efluvii senzuale: bătrîni cu fețele pline de pudră, cocote devastate, seci domnișoare ca niște teci de mazăre, grase negustorese și adolescenți cu chipuri imbecile. Priveam la toate cu o scîrbă distantă, ca într-o expoziție a mizeriei umane. Atîrnată de brațul unui matuf vopsit, o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unul ca mine, un aiurit, leneș, vicios, nu e de mirare să nu poată face față unor grave îndatoriri ! Găsesc, în sfârșit, prilejul de a mă jigni. Scuipându-mi în obraz disprețul și ura lor. Chinuindu- mă cu neîncrederea lor imbecilă. Nu e ușor. Mai ales pentru unul ca mine. Neîncrederea este pâinea mea de toate zilele. Uscată, câteodată, ca un bloc, un bolovan uriaș prăbușindu-se, de pe munte, cu zgomot, să mă spulbere. Sau muiată în vin, în oțet. Sug
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
costume mereu mai scumpe, mai bine croite, același profil subțire, efeminat... Așa și cu tânărul ăsta de curând angajat, junele se tot clatină, printre ceilalți, ca un băiețandru, negăsindu-și locul. Ocrotitoare de bărbați adolescenți ?... Aveau un aer mai puțin imbecil decât ceilalți ? Apucă clanța ușii de la magazinul de pâine, ezită. Dă drumul clanței. Nu e pâine. Nici pâine ! Pe ce ne mai vindem sufletul, pe ce ? Traversează iar strada, a ajuns. Își îndreaptă, cu mâna strecurată sub bluză, breteaua căzută
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și-ncoace, gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap de lemn și minte de găină! urlă el sufocat, ducîndu-și mîinile la gît. Mă, imbecililor, parc-ați fi din neam de catîri căpățînoși! Mă, șleahtă Împuțită de bestii cu chip de maimuță! Dacă-ați avea dinamită-n loc de creier, nu v-ar ajunge nici să vă suflați nasul! Mă, cretinilor, parc-ați avea sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
au transmis imediat știrea pe întreg mapamondul? Să prilejuiască prin asta o îmblânzire a spiritelor, care să conducă „in corpore" la o „petrecere în pijamale" a musulmanilor? Și iată, că pastorul a aflat aproape imediat rezultatele palpabile a inițiativei sale imbecile, rezultate obținute pe vechiul principiu, „unde dai, și unde crapă". El a dat cu bâta-n baltă în California și gestul sau a fost urgent luat în seamă de talibanii din Mazar-iSarif și Kandahar care au încercat, cu mijloacele lor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
hăhăit, ci a scrâșnit, „Dumnezeii și parastașii..." Vă rog să-l iertați, se credea încă pe puntea mineralierului. Mircea Toader și-a luat safardeaua meritată și a rămas pe mai departe lider de grup. Situația aceasta, chiar dacă multora le pare imbecilă, și PDL spera să nu se mai repete, cică de curând, tocmai s-a mai degradat puțintel. Și asta, cu ocazia dezbaterii unei - sanchi!, vorbă să fie - măsuri de reformă, același lider bine săpunit ulterior, a făcut iar din deget
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mai care intra În cameră, imperial, pînă atunci așa ceva... Mă gîndii deodată la Keti: exact acum 14 ani, la cîteva sute de metri de aici... Apoi către tînăra profesoară, ca și cum nimic nu se Întîmplase - căci Îmi lipsesc spontaneitățile - rostii, aproape imbecil: - Cu ce să vă servesc? Dar ea, nemișcată, mă privi cu o fixitate caldă, pe care nu i-o cunoscusem pînă atunci: - Cu nimic, domnule judecător! Făcu o jumătate de pas, Îmi luă iar fața În mîini și-mi sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
muzeelor publice) — care sʹa jucat până acum, cu cortina lăsată și în aplauzele unor, laolată, spectatori și beneficiari, direct interesați. Singurul vinovat — (un vinovat pe care niciodată și nimeni nu l-a putut trage la răspundere, fiindcă e un uriaș imbecil, permanent invizibil și niciodată ses izab il) ... este Statul însuși. Vastă impersonalitate — hotărât antiartistică și anticulturală, chiar atunci când își închipuie că hărnicește și părăduiește averea neamului pentru cauza cult urii și a artei. De la o vreme încoace însă, pare că
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și filmează cam lasciv nora, aflăm că Mihăiță cînta la clarinet, Într-o discuție mai aprinsă Flo Încearcă să-i avarieze colonelului imaginea despre armata română la momentul 23 august, Îl pisează, Îl irită, făcîndu-l să se simtă inutil și imbecil, fata Îi scrie lui taică-su doar o ilustrată din America invitîndu-i Însă acolo pe socri pentru că pe Răzvan Vasilescu Îl iubește mai mult, ceea ce-i pune capac lui Niki care se Îmbracă-n uniformă, traversează aleea, și-i zdrobește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care nu rețin decît trimiterea la obeza durdulie din tramvai care-mi ocupă În fiecare dimineață scaunul. Și rînjește. Un tur aproape vizual al emisiunii aproape televizate „15, 16, 17, 18” Încearcă să mă convingă că generațiile tinere sînt aproape imbecile. În chip neașteptat, nota maximă a luat-o femeia reporter, cu Întrebări de genul: care-i cea mai mare iubire pe care-o iubești? cum sînt toamna frunzele-n parc? de ce Îți plac prietenele mai mici? Un microfon, o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
teamă, dar nu reușeam să mă abțin, să tac, o boală, poate, de asta și detest anii tinereții, inclusiv armata care face crevase de dor pe culmile amintirilor celor mai mulți, la Topraisar, unde-a trebuit să Îndur gerul și cei mai imbecili oameni din lumea vizibilă, militarii de profesie, stăteam de gardă În gheretă-n noapte și nu mă gîndeam să mă sinucid ci cum să-i Împușc pe ofițerii care sforăiau beți În clădirea lor albă chiar și pe-ntuneric, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poți să ai nimic avînd totul". "Tu n-ai idee, Iordana, cum e să trăiești la bloc: neliniștea și etajul, zgomotul și etajul, furia și etajul". Treci pe la mine? Acuma! Discuția cu ea este un exemplu de dialog. Fără orgolii imbecile de scriitoare și fără să păstrăm aparențele, ca mîțele în strat. Eu și Magda U. nu sîntem nici milostive, nici smerite, nici maternele, nici pudibonde cînd stăm de vorbă. Îi datorez partide demențiale de rîs. Cu ea pot vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e foarte abil în lucruri d-astea. Grigore protestă că nu-l plictisesc deloc, deși îl plictiseau. Ținea să îndepărteze din preajma ei pe Raul, fără să se bage de seamă. Nu din gelozie, își zicea el, ci pentru că e prea imbecil. Noua lui iubire disprețuia gelozia. Trebuie însă să fie soț și amant, cum e și ea, ca s-o păstreze. Nadina era prea prinsă în vârtejul preocupărilor moderne și nu observa străduințele lui Grigore. De altfel, nici în alte împrejurări
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
intră în scenă Tineretul acesta din Saint-Germain-des-Prés nu este doar exaltat, însuflețit, însetat de viață. Mai nou, el este de asemenea revoltat. Împotriva lumii adulților, împotriva unei societăți pe care o consideră "viermănoasă, degradată, sufocantă. Stoarsă de vlagă sub jugul imbecil al educației, chipurile, sănătoase.138" Cuvintele îi aparțin Juliettei Gréco, supranumită "muza", "zeița din Saint-Germain-des-Prés", dar care arăta atunci mai curând ca o mâță jupuită, ca "o larvă grunzuroasă și îngălată", decât ca o vedetă. În timpul războiului, tânăra fusese arestată
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ca pe Evanghelie, dar a guverna în respectul Moralei nu e cu putință. Ascuându-ți raționamentul, eu ar trebui, de pildă, să nu-i iert nimic lui Richelieu și să-i înfierez metodele. Tremină cu mutra asta, știu totul, nu sunt imbecil. Felul lui de a proceda îmi e și mie prielnic, expertul în intrigi m-a scutit de multe nenorociri. Poate că tu știi că uneori, pentru a fi cu adevărat puternic, trebuie să și pătimești. Maestate, dvs. cunoașteți Cetatea soarelui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
burghezia a înlocuit biserica cu cinematograful, familia cu bordelul, mama cu patroana de bordel, soția cu cocota, fecioara cu «domnișoara», meseriașul cu proletarul, palatul cu «vila», mănăstirea cu cazarma, sfînta împărtășanie cu cecul, Evanghelia cu cartea de bucate. (...) Șiret și imbecil, îndrăzneț și laș, parfumat și murdar, stăpîn și slugă, necredincios și superstițios, sîngeros și sentimental, zburător și patruped, [burghezul] a invadat, a infectat, a îndobitocit și diformat întregul pămînt (...) nu mai este cu putință să l stîrpești, cu mijloace omenești
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
decât grosolănia, raptul/ și rata la apartament sau la mașină.// Destul acum; scârbit de toate cele/ (chiar și de moarte'mi este numai silă)/ eu împletesc cununi de imortele// pentru o ipotetică copilă./ Dar vai, ce catastrofice belele/ adastă omenirea imbecilă!". Sau rama tulburătoarei confesiuni care îi anticipează destinul biologic: Poți să-ți spun că sunt sănătos, deși am reumă,/ podagră, precum și un mic cancer./ Fac necontenite progrese în domeniul/ atât de labil, de alunecos și riscant/ al poeziei. Am ajuns
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
până și cu evoluția lozincilor oficiale. Publicitate : Militarul Serdici către militarul Vladimir : „Taci ? Ți- e rușine ? De ce ? Ai executat un ordin. Ordine. Ordinea cui ? Ordinea regilor și a îmbogățiților de război. Fracul l-am închiriat cu bani de la un burghez imbecil [spus ca «pește înotător» - n.m.]. Ordinea cui ? Sunt mulți pe această lume cărora nu le e frică să lupte împotriva acestei ordine [sic ! ]”. Auzim repetat cu insistență faptul că războiul împotriva Uniunii Sovietice e nedrept, dar nu-i de-ajuns
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
exprimat de Manifestul Partidului Comunist, care postulează cum nu se poate mai clar caracterul apatrid al muncitorilor: "Proletarii nu au nicio Patrie"; b) corolarul logic al acesteia este că proletarii care își dau viața pentru patria lor sunt "idioți, dobitoace imbecile", întrucât chiar dacă patria lor va fi victorioasă, tot ei vor suporta costurile victoriei prin plătirea de taxe sporite; c) cealaltă consecință logică este că proletarii au un singur război de purtat: războiul civil prin care să înfăptuiască revoluția socială (ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
februarie 1915, redacția și tipografia Const . D. Lupașcu, sub 44 direcțiunea unui comitet, girant responsabil T. Simion. Rostul ziarului o spune însăși redacția, este ca tinerii conservatori înșelați în așteptările lor, să‐ și refacă aspirațiile, în ciuda a ceea ce au făcut „imbecilii și răsuflații din partid .” În cele 19 numere apărute în 1915 și următoarele, Conservatorul face politică dar și literatură, publicând alături de articole ca acestea: „Forța ziarului conservator”. „Glas de goarnă”, „Un steag terfelit”, „Politica de echivoc” - toate semnate de Const
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]