1,219 matches
-
se topește întreaga creație. De aceea, ca un ocean, El se întinde la dreapta și la stânga și în tot universul iar prin puterea sa nesfârșită vin în existență toate ființele, El oferindu-le toată libertatea fără să le domine. Apreciind imensitatea, veșnic și fără dorință, am putea să-l numim chiar mic. Dar când toate ființele se întorc în sânul său fără a-l amplifica El se poate numi mare. De aceea înțeleptul nu trebuie să se creadă mare ci să
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vid întru Cristos. Când sinele este suprimat în actul divin, răul este suprimat și spiritul devine elixir. Aici intervine metafizica religiei, a cărei înțelegere aparține doar celor ce pot depăși prin inițiere stadiul său exoteric. Eul nostru iluzoriu, comprimat în imensitatea vidului, poate să acceadă la treptele înalte ale cunoașterii recuperându-și forțele topite în Dumnezeu. În Zohar întâlnim simbolismul celor două coline în legătură cu deplasarea luminilor și ce e jos va fi la fel cu cea de sus, aparent recuperarea colinei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sau necazuri, circumstanțele ce ne-au făcut să reflectăm profund la sensul existenței noastre. Astfel în nivelele superioare ale subconștientului este înregistrată trama fiecăreia din viețile noastre anterioare, așa încât accesul nostru să fie posibil în starea de veghe sau somn. Imensitate, veșnicie, Tu, haos, care toate-aduni... În golul tău e nebunie, Și tu ne faci pe toți nebuni. În fața ta sunt cel mai laș. Imensitate, veșnicie, Iubesc o fată din oraș... Învață-mă filozofie. 809 Raționamentul divin este același Ordo ab
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din viețile noastre anterioare, așa încât accesul nostru să fie posibil în starea de veghe sau somn. Imensitate, veșnicie, Tu, haos, care toate-aduni... În golul tău e nebunie, Și tu ne faci pe toți nebuni. În fața ta sunt cel mai laș. Imensitate, veșnicie, Iubesc o fată din oraș... Învață-mă filozofie. 809 Raționamentul divin este același Ordo ab chao. Permanent, în noi persistă nu numaiu memoria haosului primordial cât chiar elemente active ce înrâuresc viața noastră, considerate mai alers de religii forțe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sau necazuri, circumstanțele ce ne-au făcut să reflectăm profund la sensul existenței noastre. Astfel în nivelele superioare ale subconștientului este înregistrată trama fiecăreia din viețile noastre anterioare, așa încât accesul nostru să fie posibil în starea de veghe sau somn. Imensitate, veșnicie, Tu, haos, care toate-aduni... În golul tău e nebunie, Și tu ne faci pe toți nebuni. În fața ta sunt cel mai laș. Imensitate, veșnicie, Iubesc o fată din oraș... Învață-mă filozofie 879. Raționamentul divin este același Ordo ab
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din viețile noastre anterioare, așa încât accesul nostru să fie posibil în starea de veghe sau somn. Imensitate, veșnicie, Tu, haos, care toate-aduni... În golul tău e nebunie, Și tu ne faci pe toți nebuni. În fața ta sunt cel mai laș. Imensitate, veșnicie, Iubesc o fată din oraș... Învață-mă filozofie 879. Raționamentul divin este același Ordo ab chao. Permanent, în noi persistă nu numaiu memoria haosului primordial cât chiar elemente active ce înrâuresc viața noastră, considerate mai alers de religii forțe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în noi, de fapt, există tot ce poate îndreptăți sufletul să se erijeze în ochiul hărăzit să vadă lumina. Și trebuie să recunoaștem că mulți nu sunt în stare să realizeze o legătură între imaginile divine și propriul lor suflet. Imensitate, veșnicie, Tu, haos, care toate-aduni... În golul tău e nebunie, - Și tu ne faci pe toți nebuni 1138. Arhetipul legat de conștiință prin explorarea inconștientului confruntă individul cu opoziția profundă a materiei umane, făcând posibilă o experiență cu totul nemijlocită
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lasă-mi ochii tăi frumoși să-mi împle Clopotul alb al sufletului plin Cu băutură sfântă și venin Și să răsune zvârle-l peste tâmple 1140. Sufletul nu este decât parțial identic cu existența noastră conștientă, fiind în rest o imensitate pe care nici imaginația noastră nu reușește s-o cuprindă. Fiindcă acesta e imaginat de Dumnezeu, îl putem privi ca pe ceva material și care depășește stadiul presupus virtual, la fel ca și conținutul subconștienței. Sufletul are puterea supremă asupra
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
incident vremelnic. Iar odată cu aceste fapte, în care accentul cade pe insignifianța individului, aș prezenta un ansamblu de fapte total diferit, care să întipărească în mintea tinerilor ideea măreției de care individul este capabil și conștiința faptului că nicăieri în imensitatea spațiului astral nu cunoaștem ceva de o asemenea valoare. (...). Omul care a priceput odată fie și în chip trecător și pentru scurtă vreme, în ce constă măreția sufletului nu mai poate fi fericit dacă își îngăduie să fie meschin,egoist
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
puzderiei de obiecte. Și dacă sentimentele din gama negativă revin constant în exprimarea admirației în regimul monumentalității, asta se datorează acestui strâns atașament obiectual, care implică stupoarea în fața materiei și a haosului ei: uitarea care amenință vestigiile, amestecul pieselor disparate, imensitatea teritoriului parcurs de culegător, distrugerea iminentă a oricărui fragment de materie vorbesc neîncetat despre condiția periculoasă a acestui univers. În acest sens, al riscului, Benjamin spunea despre colecționar că "are relația cea mai profundă pe care cineva o poate întreține
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vid și materie, a provocat exilarea metafizică a omului. La începutul epocii moderne o înfiorătoare constatare a lui Pascal dă măsura transformării profunde pe care cosmologia materialistă a adus-o în raport cu poziția metafizică a omului în univers. Prăbușit în nesfârșita imensitate a spațiilor pe care nu le cunosc și care mă ignorează, mă înspăimânt (...)"20. Această lamentare îngrijorată semnalează faptul că noua cosmologie schimbă situarea spirituală a omului. În universul fizic al cosmologiei moderne, el nu mai poate locui și nu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Foișorul care domină vila oferă posibilitatea unei practici cerebrale eșanjiste: oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor de soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de sânge, iar că în hol, la etajul de dedesubt, fuseseră torturați și violați prizonierii. Acum, hotelul era gol, iar prin fereastră, la capătul culoarului, se vedea marea, pe care o domina masa cenușie și asimetrică a unui portavion american. Imensitatea lui, cioplită parcă într-un biceps vinețiu, hipertrofiat, părea că împiedică orice mișcare a valurilor pe o mare strivită, liniștită. O parte a trupelor care apărau orașul era împinsă spre coastă, soldații luau poziție la parterul hotelului, viitorii învingători încercuiau
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
istorisirea la clipa aceea pierdută în noapte. Am crezut că era o simplă pauză între două cuvinte, între două fraze, și că trecutul avea să se trezească iarăși în vocea ei. Dar treptat, tăcerea ei ajunse să se confunde cu imensitatea stepei care ne înconjura, cu tăcerea cerului care avea luminozitatea densă a primelor minute de după asfințitul soarelui. Stătea așezată în mijlocul unduirii nesfârșite a ierburilor și privea în zare, cu capul ușor ridicat, cu ochii pe jumătate închiși. Și când am
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
atunci senzația asta se trezește în noi, sfâșiere și iubire totodată, în pulsațiile cele mai intime ale venelor tăiate. „Ar fi trebuit să vorbesc despre...“ Dar ceea ce-mi venea în minte era ceva tăcut: femeia aceea singură din mijlocul imensității stepei, privirea care rătăcea în ultima geană de lumină a asfințitului. Mi-o închipuiam pe aceeași femeie, mai tânără, la începutul războiului, infirmieră într-un spital, într-un orășel de dincolo de Volga. Săli înțesate de răniți, de muribunzi, de morți
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de pe întinsul întregii planete. Adesea, în disperarea mea, acea triere infinită a luminilor mi se părea realizabilă. Mi-am amintit foarte precis ziua în care ți-am vorbit despre Sașa, despre femeia care mi-a apărut dintr-odată singură în imensitatea stepei. În jargonul nostru, îi numeam „văzători“... În ziua aceea, în zăduful african din oraș nu se mai aflau decât rămășițe ale celor două armate dușmane, soldați istoviți, nemaiavând nici măcar puterea să se urască. Mai erau și câțiva locuitori, ascunși
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
premii. Egal numai cu sine, singularul artist deține ca funcție forțe nu numai arta de a stăpâni spațiul ci și o abilitatea de dozare cromatică foarte laborioasă cu finalitate excepțională. El face proba unei mari efuziuni în pasiunea lui pentru imensitate.”(Ibrahima Keita - Director Muzeului de Artă Tulcea) „Reușește în tehnica europeană a culorilor de ulei pe pânză, să ajungă la concizia extrem-orientală, la condensarea trăirii artistice într-un eșantion, ca un haiku ...... Evoluarea spațiului e romantică, orizontul se pierde în
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
formă protocolară și prețioasă lamentărilor comune. Dintre sute de catarge, de pildă, folosește retorica Întrebărilor fără răspuns, care pun doar pe gînduri și induc starea de dezolare a celui ce se identifică spontan cu catargele și păsările călătoare pierite În imensitatea unor oceane gemene prin indiferență și adversitate. Sonoritatea fîlfîitoare, pierită cînd ca o pîlpîire stinsă, cînd ca un plesnet de bici, a leit-motivului va-lu-ri-le, vîn-tu-ri-le umple pînă la refuz urechile cititorului cu rumoarea potrivnică a neînțelesurilor. Tristețea pare a nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Își găsește mereu răgazul unei expirații ușurate. Din tot freamătul se desprinde acel susur final al răsfirării ca o scurtă bucurie a Împlinirii. În toate astea pătrunde și o sumă de intuiții mitice ancestrale legate de stihia acvatică și de imensitatea mării. Și, de ce nu, și acea cunoștință de sorginte științifică cum că marea este leagănul vieții. Valurile care se sting la liman par să fie o pildă vie a permanentei Încordări care-și găsește mereu, cu fiecare respirație, Împlinirea. Este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un loc sau în altul, un lichen minuscul și portocaliu, nespus de frumos, chiar lîngă fața lui. În trecătoare erau umbre adînci și misterioase, albastrul se revărsa în purpuriu, și purpuriul într-o negură luminoasă, iar deasupra capului se afla imensitatea nesfîrșită a cerului. Dar lui nu-i mai păsa de aceste lucruri, ci stătea întins acolo, nemișcat, zîmbind ca și cum ar fi fost mulțumit doar pentru că scăpase din Valea Orbilor în care crezuse că avea să fie împărat. Lumina asfințitului se
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
făcut. Pasolini a fost crud, ne-a adus aminte de realitatea lumii în care trăim, rutinați și distrați. După cum ne-a amintit că mersul înainte (atât de mitizatul progres) poate să fie, de fapt, un declin. În fața ororii și a imensității înfrângerii, Pasolini purcede la o nouă fază a operei sale. Cât privește cinematografia, își anunță „abjura” la așa-numita „Trilogie a vieții” (compusă din filmele Decameron, Povestirile din Canterbury, 1001 de nopți, care îi conferiseră succesul internațional) ca să înceapă o
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
distincții, chiar și prin degenerarea retorică, în timp ce noul fascism - care este cu totul altceva - nu mai face nici o deosebire: el nu este umanisto-retoric, ci americano-pragmatic. Scopul său este reorganizarea și omologarea brutal-totalitară a lumii. 8 iulie 1974. Îngustimea istoriei și imensitatea lumii țărănești1tc "8 iulie 1974. Îngustimea istoriei și imensitatea lumii Țărănești 1" Dragă Calvino, Maurizio Ferrara spune că eu regret o „vârstă de aur”, tu spuică regret „țărișoara”; toată lumea zice că regret ceva, făcând din acest regret al meu o
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care este cu totul altceva - nu mai face nici o deosebire: el nu este umanisto-retoric, ci americano-pragmatic. Scopul său este reorganizarea și omologarea brutal-totalitară a lumii. 8 iulie 1974. Îngustimea istoriei și imensitatea lumii țărănești1tc "8 iulie 1974. Îngustimea istoriei și imensitatea lumii Țărănești 1" Dragă Calvino, Maurizio Ferrara spune că eu regret o „vârstă de aur”, tu spuică regret „țărișoara”; toată lumea zice că regret ceva, făcând din acest regret al meu o valoare negativă și, prin urmare, o țintă ușoară. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Martie 1974. Gol de Caritate, gol de Cultură: un limbaj fără origini 44 10 iunie 1974. Studiu asupra revoluției antropologice în Italia 49 24 iunie 1974. Adevăratul fascism și, prin urmare, adevăratul antifascism 54 8 iulie 1974. Îngustimea istoriei și imensitatea lumii țărănești 59 11 iulie 1974. Amplificarea „schiței” de revoluție antropologică în Italia 64 16 iulie 1974. Fascismul antifasciștilor 73 26 iulie 1974. În ce sens să vorbim despre o înfrângere a PCI la „referendum” 79 22 septembrie 1974. Micul
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ale gândirii omului, ea este singura ce-i captează în totalitate spiritul, mai ales prin marile ficțiuni care ajung să pătrundă în spațiul sacru al poeziei. Creația este acea parte a simțirii pe care am cucerit-o în lupta cu imensitatea haosului"24. Schimbarea în proza latino-americană din prima jumătate a secolului trecut este totală, atât la nivel ideatic, cât și al formei, al compoziției, se poate vorbi de o mare îndrăzneala chiar în ceea ce privește limbajul, iar regiunea existențiala dobândește o pluralitate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]